Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 10/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 10
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Ion
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.277/A/17.10.2008, pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul - recurent, în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu, lipsă părțile civile intimate.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că inculpatul a depus la dosar prin registratura instanței un memoriu, după care, inculpatul solicită în probațiune audierea unui martor, mai exact un coinculpat care a fost arestat preventiv, căruia nu îi cunoaște numele.
Procurorul se opune admiterii cererii formulată de inculpat.
În deliberare, instanța, apreciază că nu este utilă cauzei proba solicitată de inculpat, motiv pentru care o respinge și procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată în filă separată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate anterior și în rejudecare, reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor,iar autoturismul a fost restituit părții vătămate.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei recurate, întrucât atât starea de fapt cât și încadrarea juridică au fost corect reținute, iar vinovăția inculpatului a fost dovedită. În cazul în care instanța de recurs va aprecia că decizia atacată este lovită de nulitate, având în vedere că un membru al completului de judecată s-a pronunțat anterior printr-o decizie asupra probelor și indiciilor temeinice avute în vedere la arestarea inculpatului, solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Inculpatul - recurent, având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului și în rejudecare, aplicarea unei pedepse mai mici.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1424 din 09.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ( patru ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art 37 lit. b Cod penal,a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 5 ( cinci ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.
În temeiul art. 33 lit. a raportat la 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ( cinci ) ani închisoare, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ( cinci ) ani închisoare, cu executare în regimul de deținere prevăzut de art. 57.Cod Penal
I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 357 alin. 2 lit. a C.P.P. rap. la art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 06.12.2007 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 118 lit. e Cod Penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpurilor delicte, constând în două bucăți pungi plastic albe cu inscripția SC SRL.
În baza art. 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, fiind respinse în rest pretențiile formulate.
În baza art. 346.C.P.P. au fost respinse pretențiile formulate de către partea civilă SC SRL.
În baza art. 193.C.P.P. a fost respinsă solicitarea părților civile și SC SRL, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 13649/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, cercetat în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de de santaj si furt calificat prev. de art. 194.Cod Penal, 208, 209 al.1 lit.a, g, i, cu Cod Penal aplicarea art. 37 lit. b și Cod Penal art. 33 lit.a În Cod Penal fapt, -a reținut că n noaptea de 11/12.11.2007 - inculpatul (împreună cu alte două persoane rămase necunoscute până în acest moment) a pătruns prin efracție în incinta SC SRL din T,- A, societate administrată de partea vătămată, sustrăgând bunuri evaluate de aceasta la suma de 78.065,8455 lei. S-a precizat că ulterior comiterii acestei fapte, în perioada 16.11.2007-06.12.2007, inculpatul a constrâns-o pe partea vătămată să plătescă suma de 3000 Euro pentru a restitui o parte din bunurile sustrase de la societate, amenințând-o că în caz contrar va proceda la dezmembrarea și înstrăinarea bunurilor, iar familia sa ar putea suporta anumite consecințe negative.
Prima instanță pe baza probelor administrate a reținut că starea de fapt din rechizitoriu a fost în întregime dovedită, constatând următoarele: n noaptea de 11.11.2007, în jurul orei 23.00, inculpatul - fără a avea o ințelegere prealabilă cu alte doua persoane de sex masculin ( neidentificate în prezent ) pe care le-a surprins în timp ce sustrăgeau bunuri din incinta SC SRL din T,- A - a pătruns în imobil de unde a luat cheile autoturismului societății cu număr de înmatriculare - (ulterior a sustras și autoturismul ), precum și o carte de vizită a părții vătămate.
Toate bunurile sustrase au fost transportate cu microbuzul inculpatului, iar ca preț pentru, tăcerea sa " a primit de la cei doi un computer complet ( fără scaner și imprimanta) și o unitate centrală.
Această desfășurare a evenimentelor a fost descrisă de către inculpat în declarația dată în faza de urmărire penală, iar bunurile sustrase de cei trei se regăsesc în înscrisul depus de partea vatamata la dosar si intitulat " Lista inventar obiecte furate" (fila 12 dosar ), fiind evaluate la suma de 78.065,8455 lei, de acestă parte.
La data de 16.11.2007, după ce în prealabil a contactat-o pe partea vătămată pe telefonul mobil, inculpatul i-a trimis pe adresa de mail a societății -.-.ro - un mesaj prin care o anunța că deține o parte din bunurile sustrase, printre care autoturismul și un plotter, pe care le poate recupera în schimbul sumei de 3000 euro. În mesajul trimis, inculpatul a comunicat părții vătămate că autoturismul este garat corespunzător și este "intangibil", în perioada 11.11.2007-11.12.2007, după care va fi vândut sau dezmembrat.
În perioada următoare, în aceeași modalitate, inculpatul a transmis părții vătămate noi mesaje prin care i-a comunicat "Regulamentul de desfășurare" sau "Ultimele amănunte esențiale", ambele documente conținând instrucțiuni de urmat de partea vătămată în vederea recuperării bunurilor, dar și amenințări că - în cazul în care nu sunt respectate instrucțiunile - "abandonează afacerea" sau " are pregătite niște surprize".
Pentru aoc onvinge de seriozitatea sa, inculpatul a copiat o parte din fișierele existente în memoria calculatorului și i le-a transmis părții vătămate, pentru ca în cele din urmă să îi dea acesteia chiar hard-ul.
La data de 04.12.2007, în cursul unei discuții telefonice cu inculpatul, partea vătămată i-a comunicat acestuia faptul că nu dorește să mai recupereze bunurile întrucât situația cretă îi produce teamă. În acest context, la data de 05.12.2007, inculpatul i-a restituit autoturismul, abandonându-l într-o parcare de pe str. M din Ulterior, a trimis părții vătămate un mesaj pe adresa de e-mail, prin care îi comunica faptul că, întrucât i-a restituit mașina, așteptă ca aceasta să îi dea suma de 2000 euro și că dorește ca suma să îi fie remisă chiar în aceea seară, după un plan pe care îl va comunica. Totodată, îi aducea la cunoștință că deține un dispozitiv de vedere pe timp de noapte iar dacă planul nu va funcționa perfect îl va abandona urmând ca: " doar Dumnezeu să o mai ajute ". În final, inculpatul a adăugat: "Nu vreau să mă gândesc ce poate urma - mașini, locuințe, persoane. Concluzia: să facem în așa fel să ne fie bine la ambele părți, fără eroisme."
La data de 06.12.2007, potrivit instrucțiunilor transmise telefonic de inculpat, partea vătămată a lăsat acestuia sub o pubelă din curtea imobilului de pe-, un plic ce conținea 25 exemplare fotocopiate ale unor bancnote de Euro. În aceeași seară, inculpatul a fost depistat în Gara de Nord din T, stabilindu-se cu această ocazie ca sub incidența ultraviolete acesta prezenta pe mâini de culoare portocalii-fluorescente.
La soluționarea laturii civile prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei reprezentând daune morale. Judecătoria Timișoara constatând întrunite în speță condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, a apreciat că cererea părții civile este întemeiată în parte și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale.
În ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de partea civilă SC, "SRL s-a constatat că aceasta nu a făcut dovada prejudiciului material suferit și a respins ca neîntemeiate pretențiile solicitate.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au formulat apel inculpatul, partea civilă și SC SRL. Apelurile nu au fost motivate în scris.
În motivele orale de apel inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea sa, întrucât pedeapsa aplicată este aberantă, autoturismul a fost restituit, iar în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 277/A din 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul, partea vătămată și partea civilă SC SRL.
În baza art. 381.C.P.P. s-a dedus în continuare durata arestului de la 09.06.2008 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că starea de fapt reținută de prima instanță și descrisă în rechizitoriul parchetului a rezultat din declarațiile inculpatului-apelant care a recunoscut și regretat faptele, precum și din declarația părții civile, mesajele e-mail, transcrierea convorbirilor telefonice purtate între părți, a căror interceptare a fost realizată de Judecătoria Timișoara prin autorizațiile nr. 12, 13 /27.11.2007 și 16/04.12.2007.
La stabilirea răspunderii penale a inculpatului - apelant, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare stabilite de art. 72.Cod Penal, faptul că din analiza fișei de cazier judiciar a rezultat că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regretare a faptei, dar raportat la condițiile concrete de săvârșire a faptei, ce denotă o periculozitate ridicată a inculpatului, modul în care conceput și organizat contactarea părții vătămate, succesiunea în timp a solicitărilor, nu s-au putut reține circumstanțe atenuante în favoarea sa așa încât prima instanța a stabilit și aplicat o pedeapsă orientată la maximul special al infracțiunii reținute în sarcina sa.
Inculpatul are antecedente penale care atrag starea de recidivă postexecutorie, în cauză fiind aplicabile prev. art. 37 lit. b Cod Penal, întrucât prin sentința penală nr. 116/2004 a Judecătoriei Timișoara, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, fiind liberat condiționat la data de 31.08.2004 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 559 zile.
Întrucât părțile civile apelante nu au motivat apelurile declarate, tribunalul analizând acțiunile civile exercitate alăturat acțiunii penale, a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 din Codul civil, despăgubirea părții civile trebuie să constituie o justă și integrală reparație a daunelor morale și materiale suferite în urma infracțiunilor, care formează obiectul cauzei, înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană.
S-a reținut întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 și urm. civ. respectiv existența prejudiciului suferit de partea civilă, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului la săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma intenției directe.
Examinând acțiunea civilă exercitată de către partea civilă, prima instanță a apreciat că este în parte întemeiată, astfel că acordarea unor daune morale se impune pentru a compensa trauma psihică, temerea pe care a resimțit-o această parte, ca urmare a acțiunilor inculpatului de amenințare la adresa ei, a bunurilor și familiei sale.
Prin urmare, în baza art. 346.C.P.P. prima instanța în mod corect a obligat inculpatul -apelant - să plătească părții civile suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale și a respins în rest pretențiile formulate, apreciind că sunt neîntemeiate, disproporționat de mare față de posibilitățile financiare ale inculpatului, dar și raportat la urmarea suferită efectiv de parte.
Partea vătămată SC SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 56.013,09 lei și dobânda legală aferentă de la data de 12.11.2007 până la data plății integrale a sumei din care: 33754 lei reprezintă contravaloarea obiectelor sustrase; 15.000 lei reprezintă profitul nerealizat, iar 7268, 09 lei reprezintă diferența dintre suma primită de la asigurări și valoarea reală a bunurilor.
Sub aspectul daunelor materiale solicitate, această parte civilă nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului material suferit. La dosarul cauzei s-a depus un set de facturi fiscale, care nu sunt ștampilate și certificate în conformitate cu originalul, înscrisuri în care sunt menționate bunuri care nu au format obiectul material al infracțiunii de furt, sarcina probei îi revenea părții civile, în conformitate cu dispozițiile art. 1169. civ. așa încât prima instanță corect le- respins, ca neîntemeiate.
Împotriva deciziei penale nr.277/A/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și urmare a rejudecării diminuarea cuantumului pedepsei aplicate deoarece la comiterea faptei au mai participat alte două persoane ale căror nume nu le cunoaște.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată.
La termenul de judecată din 15.01.2009 instanța de recurs a procedat la audierea inculpatului, declarația sa prin care recunoaște comiterea faptei fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, depozițiile inculpatului, ale martorilor, planșe foto care se coroborează cu plângerea părții vătămate din care reiese că inculpatul recurent a comis un act material de sustragere a unui autoturism după care a început o acțiune de șantajare a părții vătămate pentru a-i restitui bunurile sustrase,inclusiv autoturismul, săvârșind infracțiunea de furt calificat și cea de șantaj, în dauna părții vătămate. Raportat la starea de fapt reținută, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei comise de inculpat, respectiv infracțiunea de furt calificat în varianta reglementată de art.208 al.1, 209 lit.a,g, i pen. o infracțiune de șantaj, în varianta reglementată de art.194 penal,forma de vinovăție fiind intenția directă în sensul reprezentării că bunurile sustrase, aparțin altuia, bunuri pe care și le însușește fără consimțământul proprietarului, dorind să comită fapta știind că astfel îl pune pe proprietarul bunurilor în imposibilitatea de a-și exercita drepturile asupra acelor bunuri, cauzându-le astfel o pagubă precum și a reprezentării faptului că prin conduita sa ulterioară acțiunii de sustragere încalcă libertatea morală a părții vătămate prin scopul urmărit, acela de a obține un folos material, urmare pe care o dorește. Inculpatul recurent a manifestat o conduită corectă, recunoscând comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Analizând și fișa de cazier judiciar a inculpatului recurent din care se desprinde multitudinea faptelor comise de acesta ceea ce denotă perseverența infracțională și aplecarea acestuia spre o conduită neconformă cu apărarea valorilor sociale și în disprețul acestora, pedeapsa aplicată în condițiile art.72 pen este bine dozată și individualizată în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art.52 pen. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța și confirmată de instanța de apel este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și întreaga modalitate de organizare a activității ilicite recunoscute de altfel de acesta. Atitudinea sinceră a inculpatului este lipsită de consecințe juridice câtă vreme acesta a fost surprins prezentând pe mâini de culoare portocalii- fluorescente ca urmare a plicului lăsat de partea vătămată, potrivit înțelegerii avute cu inculpatul,în pubela din curtea imobilului din strada - -, astfel că orice poziției procesuală contrară adevărului este lipsită de motivație.
În ceea ce privește motivul de incompatibilitate reclamat de procuror, instanța de recurs apreciază că judecătorul care a luat parte la soluționarea recursului împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive nu a devenit incompatibil să judece ulterior apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale de condamnare, în materia pusă în discuție neexistând o reglementare expresă care să prevadă acest lucru. Este știut că nu se poate aplica analogia în materie penală, dispozițiile legale trebuie să fie clare și explicite pentru toți cetățenii cărora li se cere respectarea acestora. Mai mult, în materia arestării preventive funcționează principiul actualității temeiurilor avute în vedere de instanță la luarea măsurii restrictive de libertate ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că temeiurile avute în vedere de instanța de recurs la respingerea recursului declarat împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive au fost reanalizate de instanța de apel la pronunțarea asupra căii de atac declarate în cauză. Astfel, Curtea apreciază că hotărârea în cauză nu a fost pronunțată de un judecător incompatibil.
Față de cele de mai sus, soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în cele două grade de jurisdicție, fond și apel, fiind legale și temeinice, în temeiul art. art.38515alin.1, punct 1 lit.b p Cod Penal, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.277/A/17.10.2008, pronunțată în dosar nr-. Se va menține starea de arest și se deduce în continuare arestul.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 C.P.P. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art.38515alin.1, punct 1 lit.b p Cod Penal, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr.277/A/17.10.2008, pronunțată în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art.192 alin.2 p Cod Penal obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs și dispune plata din contul Ministerului Justiției, în contul Baroului T, a sumei de 200 lei, onorariu avocat din oficiu.
Menține starea de arest și deduce în continuare arestul.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/19.01.09
Tehnored AJ/21.01.09
Prima instanță: Judec. T-
Apel: Trib.T -,
21 Ianuarie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Ion
