Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 157/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 157/R/2009
Ședința publică din 18 martie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Claudia Ilieș
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.323/A din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev.de art.194 alin.1 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, motivele de recurs ale inculpatului și delegația apărătorului ales, av., doar pentru formularea motivelor de recurs.
Având în vedere că apărătorul ales al inculpatului, av., nu se prezintă nici la acest termen de judecată și nici nu a depus justificarea lipsei sale, instanța urmează a lua cauza cu apărătorul din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului susține recursul declarat solicitând admiterea lui, casarea celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza, să se dispună,în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit.a rap.la art. 10 lit.c pr.pen. iarîn subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Astfel, apreciază că actele procedurale întocmite de organul de urmărire penală după momentul realizării flagrantului sunt nelegale și trebuie înlăturate. Chiar și în situația în care acestea nu vor fi înlăturate, lipsește latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de șantaj. Solicită a se avea în vedere că inculpatul este grav bolnav și nu există elemente care să justifice aplicarea unei pedepse acestui inculpat. Cu onorar din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Instanța de fond a analizat detailat probele administrate și a pronunțat o soluție care a fost confirmată și de instanța de apel. Din probele dosarului rezultă clar vinovăția inculpatului. S-a solicitat a se constata nulitatea actelor procedurale întocmite de organul de urmărire penală după momentul realizării flagrantului, ori, martorul a susținut că a suferit leziuni însă nu s-a prezentat la IML și nici nu are certificat medico legal.
În instanță se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., care învederează faptul că la termenul anterior a avut de susținut o altă cauză la Tribunalul Bistrița N și de aceea a lipsit, însă nu are justificarea lipsei sale deoarece încă nu s-a redactat hotărârea.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului ales că prezenta cauză a fost luată cu apărătorul desemnat din oficiu care a pus concluzii pe fond, însă, i se acordă cuvântul și apărătorului ales.
Apărătorul ales al inculpatului, av., susține recursul declarat așa cum a fost formulat solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel și rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că probele dosarului au fost analizate temeinic, ambele instanțe pronunțând soluții temeinice și legale. Din probele administrate în cauză rezultă pe deplin latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de trafic de influență.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 498/12.06.2008 a Judecătoriei Cluj -N, în temeiul art. 332.C.P.P. s-a respins cererea apărătorului inculpatului cu privire la restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N;
- în temeiul art. 334.C.P.P. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1.Cod Penal reținută în sarcina inculpaților și, în infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193.Cod Penal;
1. - în temeiul art. 194 alin. 1.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b a Cod Penal fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 16.09.1974, În C-N) la 11 luni 24 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj;
- în temeiul art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive din data de 01.01.2006 până în data de 20.12.2006 și s-a constatat executată integral pedeapsa;
2. - În temeiul art. 194 alin. 1.Cod Penal a fost condamnat inculpatul ( fiul lui si, născut la data de 12.06.1955, în B) la 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj;
- în temeiul art. 71.Cod Penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-b Cp. după rămânerea definitivă a hotărârii;
- în temeiul art. 81.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82.Cod Penal;
- În temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale;
- În temeiul art. 359.C.P.P. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate;
- În temeiul art. 14, 346 alin. 1.C.P.P. coroborat cu art. 998 si urm. civ. s-a admis în parte acțiune a civilă formulată de partea civilă și au fost obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 5.000 lei daune morale;
- În baza art. 191 alin. 1,2.C.P.P. au fost obligați inculpații la plata sumei de 400 lei fiecar, cheltuieli judiciare către stat;
- În temeiul art. 189.C.P.P. onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei, s-a avansat din.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în data de 31 decembrie 2005 partea vătămată a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că, începând cu data de 14 decembrie 2005 o persoană necunoscută exercită presiuni asupra sa în vederea obținerii sumei de 1.500 Euro, adresându-i amenințări cu moartea sau cu incendierea locuinței prin intermediul unor convorbiri telefonice. Cu ocazia sesizării, partea vătămată a menționat că, această persoană i-a făcut referire la un litigiu de natură comercială pe care îl are cu o firmă din municipiul Partea vătămată a solicitat luarea măsurilor legale de către organele de poliție.
Cu ocazia audierii părții vătămate aceasta a precizat că, în data de 21 decembrie 2005 fost contactat telefonic de inculpatul care i-a spus că două persoane din Z vor să-l execute fără să îi spună din ce motiv, cerându-i o întâlnire la Policlinica. În urma discuției cu inculpatul, a înțeles că amenințările sunt în legătură cu litigiul civil apărut între societatea sa și din Z, în legătură cu achiziționarea unui autoturism.
Din declarațiile părții vătămate a rezultat de asemenea că, în data de 31 decembrie 2005 fost căutat de un care a lăsat un bilet la spăIătoria auto pe care o administrează, în cuprinsul căruia era trecut numele " de la Z" și un număr de telefon mobil. Partea vătămată a susținut că în prezența martorului a luat legătura telefonic cu acel care i-a cerut suma de 1.500 Euro, spunând că vine din partea unor persoane din Z și că în caz contrar îi taie gâtul și îi dă foc la casă. În aceste condiții, partea vătămată s-a deplasat la organele de poliție care au luat decizia de a organiza procedura flagrantului în legătura cu momentul în care partea vătămată urma să înmâneze o parte din suma de bani persoanei care i-a solicitat-
În acest context, organele de poliție au organizat procedura de constatare a infracțiunii flagrante, astfel cum este descrisă în procesul verbal de la 16-17 Partea vătămată a contactat persoana care i-a cerut banii și au stabilit o întâlnire în fața Magazinului Central din C- Partea vătămată s-a deplasat în fața magazinului Central, unde a fost abordat de martorul care i-a cerut banii. În momentul în care partea vătămată a înmânat martorului suma de 400 lei în 8 bancnote a câte 50 lei fiecare, au intervenit organele de poliție, care l-au reținut pe acesta.
Anterior organizării procedurii flagrantului, cele 8 bancnote a câte 50 lei au fost inscripționate cu creion chimic purtând cuvântul "șantaj", iar pe verso s-a mentionat data de,31 decembrie 2005".
Organele de poliție l-au identificat pe martorul, care le-a spus că nu a făcut altceva decât să răspundă la o solicitare din partea numitului pentru efectuarea unui comision, urmând ca suma de bani primită să fie înmânată acestuia. Afirmațiile martorului s-au confirmat, având în vedere că la scurt timp acesta a fost sunat de inculpatul și au stabilit să se întâlnească pentru predarea sumei de bani pe str. - din C-
Organele de poliție s-au deplasat împreună cu martorul în acel loc și au intervenit în momentul în care inculpatul a primit suma de bani de la acesta ( 15-26 ).
Cu ocazia efectuării actelor de urmărire penală a reieșit că, activitatea de șantajare a părții vătămate a fost plănuită de inculpatul, care a apelat la inculpatul, acesta acceptând să participe la săvârșirea faptei, în schimbul unor servicii promise de inculpatul.
Inculpatul a menționat cu ocazia audierii că, în data de 30 decembrie 2005, l-a cunoscut pe inculpatul (prin intermediul unei cunoștințe "", identificat ulterior ca fiind martorul ) și a făcut o plimbare cu acesta cu autoturismul său marca Jeep. Inculpatul a susținut că, i s-a spus de către ce urma să facă a doua zi respectiv "că trebuie să le cerem dreptul unor copii care au făcut ceva la ". În data de 31 decembrie 2005, inculpatul a primit toate informațiile despre partea vătămată de la cu ocazia unei discuții purtate pe parcursul a două ore în mașina acestuia.
Inculpatul a menționat că i s-a spus că trebuie să ia legătura telefonic cu partea vătămată și că va trebui să îi ia tare, după care a fost dus în Cartierul în apropierea spălătoriei auto pe care o administrează partea vătămată, unde a lăsat un bilet pe care era trecut numele " de la Z" și numărul său de telefon mobil.
Inculpatul a menționat că știa faptul că, inculpatul le explicase părții vătămate și martorului, cu câteva zile înainte, că niște recuperatori din Z vin să le ia viața dacă nu-și achită datoriile față de o firmă din Ulterior, inculpatul l-a sunat pe amenințându-l cu bătaia și moartea spunându-i că știe unde locuiește, apelurile telefonice fiind din oră în oră în cursul zilei de 31 decembrie 2005.
Inculpatul a precizat că, a folosit telefonul mobil al inculpatului pentru convorbirile telefonice prin care a amenințat-o pe partea vătămată. Acesta a precizat de asemenea că, în cursul zilei de 31 decembrie 2005 i-a spus părții vătămate ceva de genul "că sunt din Z, că am venit să-ți iau viața și că ar fi mai bine să negociem ca să primesc o șpăguță, adică o sumă mai mică decât cea datorată firmei din ", însă suficientă ca să îl iert.
În legătură cu întâlnirea de la Magazinul Central inculpatul a confirmat faptul că, a stabilit locația în urma discuției cu partea vătămată care i-a spus că îi va da suma de 1.000 lei. Inculpatul a menționat că l-a contactat pe martorul pe care îl cunoștea dinainte și obișnuia să facă comisioane, spunându-i acestuia să ia legătura cu "" în față la Magazinul Central, de la care urmează să ia niște bani și să îi aducă.
Inculpatul a relatat în cuprinsul declarației că l-a sunat pe, care a confirmat că a primit banii și i-a spus să îi aducă pe strada - din C-N unde locuiesc părinții concubinei sale. Acesta a arătat că, martorul i-a dat banii, pe care i-a aruncat pe jos în momentul în care a fost imobilizat de organele de poliție. În partea finală a declarației din data de 1 ianuarie 2006, inculpatul a menționat că îi pare rău că s-a lăcomit la sfârșitul anului și că nu și-a văzut de revelion. În legătură cu suma de bani a declarat că, urma să o ducă a doua zi inculpatului, care i-ar fi dat J din bani.
Inculpatul a declarat că, inițial nu avea de gând să comită vreo infracțiune, dar a fost atras în săvârșirea acesteia de inculpatul și că inițial totul părea o glumă, fiind distractiv faptul că "părțile vătămate" se speriau la telefon de ce le spunea el. De asemenea, în cuprinsul declarațiilor a menționat că s-a simțit obligat față de inculpatul, care în data de 31 decembrie 2005 i-a promis că îi va rezolva o problemă legată de pașaportul prietenei sale ( 117-122, 92-94 dosar instanță).
Aspectele declarate de inculpatul cu privire la modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională au fost confirmate prin declarația părții vătămate, coroborată cu declarațiile martorilor,.
Martorul, prietenul părții vătămate, a declarat că la rugămintea acestuia i-a adus o mașină din Z, care avea niște probleme tehnice și pe care urma să o achite cu bilet la ordin emis pe firma sa. Martorul a aflat că partea vătămată are un litigiu comercial cu societatea de la care a cumpărat mașina, iar cu aproximativ 10 zile înainte de Crăciunul din anul 2005 fost sunat de inculpatul, care i-a spus că a aflat că patronul firmei din Zat rimis doi recuperatori din S, care să-i rupă tendoanele părții vătămate în cazul în care nu-și achită datoriile. Martorul a menționat că inculpatul i-a spus că îi știe pe recuperatori și că poate rezolva problema cu aceștia dacă partea vătămată le dă suma de 800-1000 Euro, rugându-l să-i transmită acest mesaj părții vătămate.
Martorul a aflat de la partea vătămată că s-a întâlnit cu inculpatul în zona Policlinicii, acesta spunându-i că îi va face legătura cu recuperatorii din S care vor încasa banii și îi vor da.
Martorul a făcut referire și la faptul că a fost contactat de inculpatul, care i-a propus să-l angajeze ca și șofer, încercând să-l convingă să renunțe la colaborarea sa cu partea vătămată, context în care cu ocazia unei vizite la domiciliul său i-a arătat un marca, spunându-i că este de vânzare. În data de 31 decembrie 2005 martorul a fost sunat de o persoană care s-a recomandat ca fiind " din S" și care i-a cerut numărul de telefon al părții vătămate.
Acest aspect a fost confirmat de inculpatul, care a precizat în cuprinsul declarației că a făcut rost de numărul de telefon al părții vătămate de la un băiat pe nume "Cipri" pe care l-a sunat în acest sens. Martorul a relatat că, cu ocazia discuției cu numitul "" acesta i-a spus că este recuperator și că trebuie să încaseze de la suma de 1.500 Euro, sens în care i-a lăsat la barul de la spălătoria auto un bilet cu numărul de telefon pe care să-l sune partea vătămată, făcând amenințări de tipul "vă tai tendoanele, viața e scurtă" folosind o voce "care îți dădea fiori".
Martorul a declarat de asemenea că, în data de 31 decembrie 2005 era împreună cu partea vătămată care a fost sunat de același, care i-a cerut o sumă de bani, amenințându-l cu tăierea tendoanelor și făcând afirmații de tipul "vă bag în portbagaj și vă faceți revelionul în S". În declarația din faza de urmărire penală, martorul a susținut că și-a lipit a de telefonul mobil al părții vătămate și a auzit în această convorbire vocea inculpatului, care îi spunea recuperatorului "zi să vină repede cu banii în 10 minute, să nu o mai amâne atâta". Martorul l-a însoțit pe partea vătămată la organele de poliție și a participat ca martor asistent la procedura flagrantului alături de martorul Miczi ( 91-92, - dosar instanță).
Martora, angajată în calitate de barman la firma administrată de partea vătămată, a menționat că în data de 31 decembrie 2005 în local a intrat un, care s-a jucat o perioadă la aparatele mecanice, dup care a scris un bilet pe care a trecut numele " din Z" și un număr de telefon, cerându-i să-i înmâneze de urgență acel bilet părții vătămate. Martora a arătat că, în cursul aceleiași zile i-a înmânat hârtia părții vătămate.
În cursul urmăririi penale, martorei i-a fost prezentată fotografia inculpatului și aceasta a confirmat faptul că, inculpatul era persoana care a lăsat biletul pentru partea vătămată în data de 31 decembrie 2005.
Martorul a declarat în faza de urmărire penală că, în data de 31 decembrie 2005, În jurul orelor 17,30 fost contactat telefonic de inculpatul care i-a cerut să meargă până în față la Magazinul Central unde îl așteaptă un domn pe nume, care îi va da niște bani. Martorul a declarat că s-a deplasat în acel loc și l-a întrebat pe ul din fața magazinului dacă este domnul, după care a primit de la acesta o sumă de bani, la scurt timp fiind imobilizat de trupele. Ulterior a stabilit o întâlnire cu inculpatul, în cartierul din C-N și i-a înmânat acestuia suma de bani, iar după imobilizarea acestuia de organele de poliție a aflat că era vorba de 400 lei. De asemenea, de la organele de poliție a aflat ca suma de bani era marcată și tratată criminalistic. Martorul a declarat că nu a avut nici un fel de legătură cu săvârșirea infracțiunii de către.
Cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat aceleași aspecte, fumizând mai multe informații despre modul în care s-a desfășurat procedura flagrantului. Acesta a susținut că, a primit lovituri din partea persoanelor mascate, care au intervenit și i s-a spus că va fi arestat pentru șantaj.
Martorul a menționat că, agresiunile din partea persoanelor mascate au încetat în momentul în care a fost ridicat în picioare și le-a spus lucrătorilor de poliție că nu are nici o legătură cu problema respectivă. Martorul a menționat că, în prezența organelor de poliție l-a sunat pe inculpatul și i-a spus că a luat suma de bani de la, stabilind cu acesta să se întâlnească în zona Sălii, afirmând că s-au exercitat acte de agresiune de către persoanele mascate și asupra inculpatului, aspect care nu a fost relatat de inculpat cu ocazia audierii ( 449-451 dosar instanță).
În cursul urmăririi penale, partea vătămată a pus la dispoziția organelor de poliție telefonul mobil marca 510, pe care a fost sunat de inculpatul în data de 21 decembrie 2005, când i s-a adus la cunoștință faptul că este căutat de niște băieți din Z și au stabilit întâlnirea de la lnterservisan. a fost transcrisă așa cum rezultă din procesul-verbal de la fila 43, în prezența martorilor asistenți și. În legătură cu această convorbire telefonică, apărătorii inculpatului au invocat faptul că nu există nici o certitudine că vocea înregistrată în memoria telefonului mobil aparține acestui inculpat.
Susținerea părții vătămate în sensul că a fost sunat de inculpatul în data de 21 decembrie 2005 pentru stabilirea întâlnirii în zona Policlinicii lnterservisan, este confirmată prin declarația martorului -, care a menționat în cuprinsul declarației din faza de urmărire penală, că în jurul datei de 20 decembrie 2005 l-a condus pe inculpatul în parcarea policlinicii, unde s-a întâlnit cu un tânăr blond, slab, în jur de 25 de ani, pe care l-a întrebat dacă nu are la el "lucruri slabe sau mijloace de înregistrare", cerându-i să-l percheziționeze. Martorul a menționat că nu a făcut acest lucru doar l-a mângâiat puțin pe umăr. Partea vătămată a făcut aceeași mențiune în cuprinsul declarației respectiv că inculpatul era însoțit de un băiat pe nume "", care l-a controlat dacă nu are asupra sa microfoane.
În cursul urmăririi penale a fost transcrisă o altă convorbire telefonică înregistrată în memoria aceluiași telefon mobil marca 510 care aparține părții vătămate, purtată în data de 31 decembrie 2005 cu posesorul telefonului mobil cu nr. -. Din declarația inculpatului a rezultat că, el era posesorul acelui telefon mobil, acesta recunoscând că l-a sunat în mod repetat pe în data de 31 decembrie 2005, în timp ce era împreună cu inculpatul, aspect care este confirmat și de listingul convorbirilor telefonice depus la dosar 58-79.
Cu ocazia audierii în cursul urmăriri penale, inculpatul a declarat că, în data de 31 decembrie 2005 se afla în autoturismul său condus de numitul și staționau în fața localului Diesel. Acesta a susținut că a fost abordat de un anume "" care s-a urcat în mașina sa cunoscându-l din vedere, care a purtat discuții doar cu, fără să fie atent la subiectele despre care discută. Inculpatul a susținut că nu îl cunoaște pe. În legătură cu partea vătămată a menționat că nu a avut nici un fel de conflict cu acesta și că nu avea nici un motiv să îl șantajeze, fiind în relații bune atât cu partea vătămată, cât și cu martorul deoarece obișnuiește să frecventeze spălătoria auto de pe str. -.
În cursul judecății, inculpatul a susținut că a aflat de la partea vătămată despre faptul că are probleme în legătură cu achiziționarea unui autoturism din Z, dar nu a intervenit în nici un fel între persoanele din Z și partea vătămată. Inculpatul a menționat expres că nu i-a cerut părții vătămate direct sau indirect vreo sumă de bani în legătură cu această problemă. Inculpatul a recunoscut că în preajma Crăciunului din anul 2005 s-a întâlnit cu partea vătămată în Cartierul G din C-N, pentru că i-a recomandat să cumpere un autoturism de la o cunoștință. În legătură cu inculpatul, contrar celor susținute în declarația din faza de urmărire penală, acesta a menționat că l-a cunoscut prin intermediul lui în data de 31 decembrie 2005. Inculpatul a arătat că cei doi s-au urcat în autoturismul său, în timp ce se aflau în fața localului Diesel și le-a cumpărat o sticlă de votcă, iar în privința părții vătămate a făcut doar afirmația că "uite mă ce șmecher că a luat o mașină cu o hârtie", cu referire la biletul la ordin pe care partea vătămată l-a emis pentru plata autoturismului din Inculpatul a menționat că nu i-a cerut lui și nici altei persoane să-l amenințe pe. Inculpatul a menționat că, cu ocazia întâlnirii cu partea vătămată la a făcut o glumă și i-a spus "sper că n-ai vreun microfon la tine", deoarece știa că urmează să cumpere o altă mașină cu bilet la ordin. Acesta a susținut că afirmația a fost făcută în glumă și nu a fost controlat de nimeni pentru a vedea dacă are microfoane.
Poziția exprimată de inculpatul cu ocazia audierii nu este confirmată prin mijloacele de probă administrate în cauză și expuse în cuprinsul stării de fapt.
Instanța de fond a înlăturat parțial declarația martorului (fila 370 dosar instanță), care a confirmat poziția inculpatului cu privire la data în care acesta la cunoscut pe inculpatul.
Susținerea martorului, în sensul că cei doi s-au cunoscut doar în data de 31 decembrie 2005, este infirmată de declarația inculpatului, care a arătat cu ocazia audierii că prima întâlnire cu inculpatul a avut-o în data de 30 decembrie 2005, aspect care rezultă și din declarația martorului.
Apărătorii inculpatului au solicitat instanței să constate nulitatea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice apreciind că înregistrările nu au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor art. 911-916.C.P.P.
Aceștia au susținut că orice înregistrare a convorbirilor telefonice se realizează numai cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărire penală, iar potrivit art. 91/2 procurorul C.P.P. poate dispune interceptarea prin ordonanță motivată fără autorizarea din partea judecătorului, doar în caz de urgență și în situații deosebite.
Instanța de fond a apreciat că în privința convorbirilor telefonice transcrise în cursul urmăririi penale sunt incidente dispozițiile art. 91/6 alin. 2.C.P.P. potrivit cărora înregistrările efectuate de părți sau de alte persoane constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege.
În cauza de față, partea vătămată a pus la dispoziția organelor de poliție telefonul mobil marca 510, în memoria căruia au fost înregistrate afirmațiile persoanei care a apelat numărul părții vătămate. S-a invocat faptul că discuția transcrisă a fost ruptă din context, fiind reproduse numai fragmente din convorbirile telefonice înregistrate, fără a fi vorba despre convorbiri în sensul etimologic al cuvântului, între două persoane.
Acest aspect se datorează faptului că din punct de vedere tehnic, telefonul mobil în discuție nu a înregistrat decât afirmațiile celui care a apelat postul telefonic, fără a fi vorba de transcrierea trunchiată a convorbirilor redate în cuprinsul procesului verbal. Pentru aceste tipuri de înregistrări nu este necesară autorizarea judecătorului, ele rămânând în memoria telefoanelor mobile automat, putând fi mijloace de probă în condițiile prevăzut de art. 916alin. 2.C.P.P. Astfel, nu este întemeiată susținerea apărătorilor inculpatului în sensul că trebuia respectată procedura specială prevăzută de art. 911- 916.C.P.P. Trebuie menționat de asemenea faptul că, conținutul convorbirilor contestate de apărătorii inculpatului a reieșit și din cuprinsul altor mijloace de probe administrate nemijlocit de instanța de judecată, cu referire la declarațiile părții vătămate, coroborate cu declarațiile martorului, ale martorului și ale inculpatului.
Astfel, procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice nu constituie singurul mijloc de probă, pe baza căruia s-a reținut faptul că inculpații, respectiv, au purtat acele discuții cu partea vătămată. Inclusiv din declarația inculpatului reiese faptul că s-a întâlnit cu partea vătămată la Policlinica, întâlnire stabilită în urma convorbirii telefonice, fără să recunoască subiectul discuției. În privința convorbirii din data de 31 decembrie 2005 transcrisă în faza de urmărire penală există declarația inculpatului, care recunoaște că, l-a apelat pe și a adresat amenințările care figurează în procesul verbal de transcriere. Din aceste motive, instanța de fond nu a dat curs solicitării apărătorilor inculpatului de a constata nulitatea proceselor verbale de transcriere și le-a avut în vedere pentru că se coroborează cu celelalte mijloace de probă expuse mai sus.
În legătură cu procedura flagrantului, apărătorii inculpaților au solicitat constatarea nulității absolute a acesteia și pe cale de consecință, constatarea nulității tuturor actelor de urmărire penală efectuate ulterior. S-a invocat faptul că procedura flagrantului s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. 1.C.P.P. respectiv prin exercitarea de violențe asupra martorului.
Instanța de fond a constatat faptul că în privința exercitării actelor de violență, nu există elemente suficiente din care să rezulte cu certitudine că martorul a fost agresat de organele de poliție, respectiv membrii trupelor. În acest sens, există doar declarația martorului, care nu se coroborează cu alte elemente probatorii. Acesta a susținut că a fost agresat în momentul imobilizării când i s-a cerut să adopte poziția culcat, cerință cărei a nu i-a dat curs imediat pentru că nu știa ce se întâmplă, iar după momentul în care a fost ridicat în picioare actele de violență au încetat. Martorul a susținut că a suferit leziuni destul de serioase, dar nu s-a prezentat la. nu a formulat plângere împotriva lucrătorilor de poliție, susținerea sa nefiind confirmată de alte mijloace de probă, pentru a justifica constatarea nulității procedurii flagrantului. Este cunoscut faptul că este permisă utilizarea unor acte minime de constrângere de către organele judiciare pe parcursul efectuării unor proceduri, care presupun imobilizarea persoanei, mai ales dacă aceasta opune o oarecare rezistență. Martorul a menționat că s-a speriat in momentul intervenției organelor de poliție și că nu a reacționat imediat la solicitarea acestora, fiind imobilizat și culcat la pământ, procedură prin care este posibil să-i fi fost cauzate anumite leziuni. Din declaratia martorului reiese de asemenea că ulterior acestui moment nu s-au exercitat acte de violență sau amenințare asupra sa.
Așa cum a rezultat din declarația inculpatului, acesta stabilise cu martorul faptul că se vor întâlni pentru a-i fi predată suma de bani, anterior realizării procedurii flagrantului, fără ca aceasta întâlnire să se fi realizat din inițiativa organelor de poliție, pentru a trage concluzia că organele de cercetare penală au determinat continuarea activității infracționale, fiind încălcate dispozițiile art. 68 alin. 2.C.P.P. De asemenea nu poate fi luată în considerare nici susținerea apărătorilor inculpaților în sensul că singurul motiv pentru care martorul s-a întâlnit cu inculpatul este pentru că a fost amenințat de organele de poliție, atâta timp cât a existat o înțelegere anterioară între cei doi cu privire la predarea sumei de bani.
În susținerea nulității procedurii flagrantului s-a invocat și faptul că la efectuarea acesteia nu a participat un procuror. Instanța constată faptul că dispozițiile art. 209.C.P.P. prevăd care sunt infracțiunile pentru care urmărirea penală se realizează în mod obligatoriu de către procuror, iar între acestea nu se regăsește infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 1.Cod Penal în cazul celorlalte infracțiuni procurorul exercită potrivit art. 209 alin. 1.C.P.P. o activitate de supraveghere a urmăririi penale, efectuarea efectivă a actelor de cercetare penală fiind în atribuția organelor de poliție judiciară.
În legătură cu restul excepțiilor invocate de apărătorul inculpatului cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri judiciare, instanța de fond a constatat că acestea au fost invocate în scris la filele 73-75 din volumul 1 al dosarului instanței, iar prin încheierea de ședință din data de 18 aprilie 2006 au fost analizate și respinse de către instanță.
Având în vedere că au fost reiterate cu solicitarea expresă de a se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, instanța de fond le-a analizat în cuprinsul motivării, având în vedere că prin hotărârea pronunțată s-a dispus expres respingerea cererii de restituire a cauzei în temeiul art. 332.
C.P.P.În privința începerii urmăririi penale, prima instanță a constatat că procesul verbal întocmit de organele de poliție a fost confirmat de procuror prin rezoluție în data de 31 decembrie 2005, pentru inculpatul, respectiv în data de 01 ianuarie 2006 pentru inculpatul. Faptul că rezoluția nu a fost motivată de procuror nu constituie un caz de nulitate absolută, ci ar putea constitui un caz de nulitate relativă prevăzut de art. 197 alin. 4, cu condiția dovedirii unei vătămări a drepturilor inculpatului, care să decurgă efectiv din întocmirea acestui act de procedură.
În ce privește modalitatea de sesizare a organelor de cercetare penală, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a prezentat la organele de poliție pentru a reclama faptul că este șantajat, iar potrivit art. 222 alin. 4.C.P.P. plângerea făcută oral s-a consemnat procedural într-un proces-verbal existent la fila 8 din dosar, după care partea vătămată a formulat și o plângere scrisă.
În legătură cu consemnarea orei în conținutul fiecărui act procedural, instanța de fond a constatat faptul că aceasta este obligatorie, doar în cazul ascultării învinuitului sau inculpatului, potrivit art. 73.C.P.P. iar nu în cazul tuturor actelor procedurale. De altfel, declarațiile ulterioare ale părții vătămate, ale martorilor, ale inculpatului, nu relevă aspecte de natură a pune la îndoială ordinea efectuării actelor de cercetare penală în data de 31 decembrie 2005, pentru a trage concluzia că acestea nu s-au realizat după începerea urmăririi penale.
În privința neconfirmării actului de sesizare de către primul procuror, instanța constată că dispozițiile art. 264 alin. 3.C.P.P. au fost modificate în acest sens prin nr.OUG 60/2006, care a intrat în vigoare în luna septembrie 2006, ulterior întocmirii rechizitoriului în data de 24 ianuarie 2006.
Referitor la procesul-verbal de percheziție domiciliară, instanța de fond a constatat că acesta a fost întocmit în urma emiterii autorizației nr. 1/04.01.2006 de către Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr. 50/2006, percheziția fiind încuviințată în alt dosar în care este cercetat inculpatul l/D/P/2006. Motivul pentru care procesul verbal a fost depus în copie la dosar este legat de faptul că martorul a declarat că inculpatul i-a arătat un marca "" în luna decembrie 2005, acest obiect fiind găsit în locuința sa cu ocazia acelei percheziții. Încheierea instanței și autorizația de percheziție se află în dosarul Judecătoriei care a avut ca obiect soluționarea cererii de efectuare a percheziției.
Instanța de fond a apreciat că nici unul dintre aspectele invocate de apărătorul inculpatului cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri nu reprezintă motive care ar putea atrage nulitatea absolută a urmăririi penale. Potrivit art. 332 alin. 2.C.P.P. instanța se desesizează și restituie cauza procurorului, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența inculpatului sau asistarea acestuia de către apărător.
În legătură cu acest ultim aspect, prima instanță a constatat că nu a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, atâta timp cât în data de 05 ianuarie 2006 i-a fost adusă la cunoștință învinuirea în prezența apărătorului ales de la acel moment, așa cum rezultă din declarația de la fila 105. Din cuprinsul acesteia reiese că a refuzat expres să dea o declarație olografă cu privire la învinuire, anterior audierii pe formularul tipizat.
Instanța de fond a apreciat că din probele administrate rezultă vinovăția inculpați lor și în săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin 1.Cod Penal Instanță de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de apărătorii inculpaților în sensul reținerii în sarcina acestora a infracțiunii de amenințare prevăzută de art. 193.
Cod PenalA rezultat din probele administrate faptul că partea vătămată a fost amenințată de inculpatul și de inculpatul, cerându-i-se să dea o sumă de bani pentru a evita alte consecințe negative asupra propriei persoane. Părții vătămate i s-au adresat amenințări cu moartea și cu exercitarea altor acte de violență, aspect recunoscut de inculpatul. Constrângerea s-a realizat prin amenințare, astfel cum presupune latura obiectivă a infracțiunii, cu scopul ca inculpații să obțină în mod injust un folos, cu referire expresă la suma de bani cerută părții vătămate. În acest sens, inculpatul a menționat că urma să remită suma de bani primită de la partea vătămată prin intermediul martorului, inculpatului, care la rândul său urma să îi predea J din banii obținuți. Instanța de fond a apreciat că elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sunt întrunite atât în ce privește latura obiectivă, cât și în ce privește latura subiectivă, cei doi inculpați participând la săvârșirea infracțiunii în calitate de coautori.
Infracțiunea de amenințare la care au făcut referire apărătorii inculpaților nu presupune sub aspectul laturii obiective obținerea unui folos de către persoana care adresează amenințările, ci doar crearea unei stări de temere părții vătămate. În prezenta cauză, partea vătămată a fost constrânsă să dea o sumă de bani pentru a evita exercitarea unor acte de violență din partea "recuperatorilor" din Z, în legătură cu achiziționarea acelui autoturism, astfel în sarcina inculpați lor nu poate fi reținută infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193.
Cod PenalInstanța de fond nu a acordat eficiență nici susținerii apărătorului inculpatului, în sensul că acesta s-a desistat, renunțând la activitatea infracțională, refuzând să se întâlnească cu partea vătămată pentru primirea sumei de bani. Din declarațiile inculpatului reiese că în seara zilei de 31 decembrie 2005 fost sunat de care i-a spus că îi va da suma de 1.000 lei (după ce anterior inculpatul i-a solicitat expres o "șpăguță"), sens în care "i-am propus să ne întâlnim la gară, la, apoi locul de întâlnirea a fost fixat de mine la ", după care partea vătămată i-a propus întâlnirea de la Magazinul Central. Astfel, nu se poate susține că inculpatul s-a desistat în sensul prevăzut de art. 22 Cp. mai ales că în continuarea declarației a menționat că l-a anunțat pe despre stabilirea locului de întâlnire cu partea vătămată și acesta i-a spus să-i ducă banii pe Calea nr. 101,. 16 din C-N (fila 121 dosar urmărire penală).
Fapta și vinovăția inculpaților rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de consemnare a plângerii părții vătămate ( 8); proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșe fotografice ( 15-20); declarațiile părții vătămate ( 10-14,. 95 dosar instanță); proces verbal de capcanare și planșe foto ( 21-26); procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ( 43-44); declarațiile martorilor asistenți și ( 95-96,. 413-414 dosar instanță); declarațiile martorilor ( 88,. 344-345 dosar instanță); (93, 449-451 dosar instanță); (fila 370 dosar instanță); (94, 369 dosar instanța); Miczi ( 485 dosar instanță, 89); declarațiile inculpaților ( 113-122,. 92-94 dosar instanță) și ( 105-106,. 325-326 dosar instanță).
În drept, s-a stabilit că fapta inculpaților și, care în perioada 21-31 decembrie 2005, au exercitat acte de constrângere asupra părții vătămate, prin amenințări cu moartea, cu vătămarea corporală și cu incendierea locuinței, cerându-i să dea suma de 1500 Euro, din care s-a achitat suma de 400 lei, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prevăzut de art. 194 alin. 1 Cod penal.
În privința inculpatului la încadrarea juridică a infracțiunii s-au reținut dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, privind recidiva postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1811/1998 a Judecătoriei Cluj -N, executată în perioada 6 decembrie 1997-8 decembrie 1999, când a fost liberat condiționat cu un rest de 425 zile închisoare. Având în vedere că prezenta infracțiune a fost comisă în data de 31 decembrie 2005, după împlinirea restului rămas neexecutat, sunt incidente dispozițiile privind recidiva postexecutorie.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială (închisoare de la 6 luni la 5 ani), gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, care este destul de ridicat raportat la împrejurările concrete în care au acționat inculpații, persoana inculpaților.
La stabilirea pedepsei inculpatului instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta a fost cel care a conceput activitatea infracțională, folosindu-se de informațiile pe care le-a aflat în legătură cu afacerile părții vătămate și cu litigiul existent între firma acestuia și firma din Z, fiind cel care l-a atras în această activitate și pe inculpatul. Din starea de fapt a rezultat că inculpatul s-a folosit de inculpatul pentru a exercita acte de amenințare asupra părții vătămate în scopul obținerii unor sume de bani. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că nu a avut nici o legătură cu activitatea desfășurată de inculpatul.
În privința inculpatului, instanța de fond a avut în vedere la stabilirea în concret a pedepsei faptul că acesta a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, fără ca acest aspect să fie valorificat drept circumstanță atenuantă prev de art. 74 lit. c Cod penal, ceea ce ar impune stabilirea unei pedepse sub minimul special de 6 luni închisoare prevăzut de art. 194 alin. 1 Cod penal. Instanța a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social și având în vedere că acesta a fost cercetat în stare de arest preventiv, a aplicat o pedeapsă egală cu durata perioadei de arest.
Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal și inculpatului pedeapsa de 11 luni și 24 zile închisoare pentru săvârșire infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 194 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, apreciate ca fiind suficiente pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal.
În privința inculpatului instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 88 Cod penal și a dedus perioada arestării preventive din pedeapsa aplicată, începând cu data de 1 ianuarie 2006 - 20 decembrie 2006, constatând executată integral pedeapsa aplicată.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie (ce s-a aplicat inculpatului ) instanța de fond a reținut că modalitatea de săvârșire a infracțiunii, care pune în pericol mai multe valori sociale importante, precum libertatea morală a persoanei și patrimoniul acesteia și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a și b din pen. respectiv dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care având în vedere dispozițiile art. 71. pen și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la situațiile în care se admite îngrădirea unor drepturi ce țin de viața privată a persoanei, instanța de fond i-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute la art. 64 alin. 1 lit. a și b pen.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală și fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5.Cod Penal a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art. 359.C.P.P. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.Cod Penal privind revocarea suspendării condiționate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 RON daune morale. Având în vedere că din probele administrate a rezultat vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, instanța de fond a apreciat că se impune obligarea acestora la repararea prejudiciului cauzat părții vătămate. Este evident faptul că partea vătămată a suferit un prejudiciu moral, constând în sentimentul de frică insuflat prin activitate a inculpaților, aspect confirmat și prin declarația martorului, care a constatat efectul amenințărilor asupra părții vătămate, precum și prin faptul că aceasta a apelat la organele de poliție solicitând intervenția acestora. Inclusiv inculpatul a menționat că acțiunea de amenințare i-a creat părții vătămate o stare de temere, făcând afirmați a că "era distractiv că părțile vătămate se speriau la telefon" de ce le spune a el. Prima instanță a apreciat însă că partea vătămată a formulat pretenții civile într-un cuantum excesiv, motiv pentru care a admis în parte acțiunea civilă și a dispus obligarea inculpaților în solidar, la plata sumei de 5.000 lei daune morale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, iar prin decizia penală nr. 323/A din data de 24.11.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat acest apel, dispozițiile hotărârii fiind menținute în întregime, tribunalul apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
Prima instanță a luat în considerare un probatoriu amplu și exhaustiv care a primit o interpretare logică și interdependentă, fiecare probă de la dosar fiind minuțios analizată atât în mod individual cât și prin coroborare cu celelalte dovezi administrate în cauză, stabilindu-se în mod judicios că fapta dedusă judecății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal. intenția directă a celor doi inculpați rezultând din materialitatea activității desfășurate, fiind de asemenea îndeplinite în cauză și condițiile generale referitoare la subiectul infracțiunii și la obiectul social și material al acesteia.
Instanta de fond a arătat în considerentele hotărârii, în detaliu, motivele pentru care probele semnalate de către apărare ca fiind îndoielnice, au fost acceptate ca valide, și luate în considerare la pronunțarea soluției.
S-a apreciat deci de către tribunal, în consonanță cu constatările instanței de fond, că vinovăția inculpatului apelant a fost stabilită mai presus de orice îndoială.
La individualizarea sancțiunii aplicabile inculpatului apelant, instanța de fond a evaluat în mod corect toate criteriile impuse de art. 72 Cod penal, astfel încât pedeapsa să realizeze dublul scop prev. de art. 52 Cod penal.
Aceleași considerente legate de situația medicală a inculpatului, a determinat tribunalul să constate că și modalitatea de executare a pedepsei este una dreaptă și în măsură să-i atragă atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 83 Cod penal.
Latura civilă a cauzei a fost bine soluționată, instanța de fond constatând existența condițiilor necesare angajării răspunderii civile delictuale, iar în ceea ce privește întinderea prejudiciului moral suferit de partea vătămată s-a apreciat de tribunal că prima instanță a procedat just, constatând că prin atingerea adusă valorilor reprezentate de libertatea persoanei, părții vătămate i s-a cauzat un prejudiciu de natură morală, fiind constrâns să facă ceva împotriva voinței sale, fiindu-i afectat în acest fel libertatea de decizie și de a dispune în mod liber și deliberat de patrimoniul său, cu atât mai mult cu cât activitatea de constrângere s-a realizat într-o zi mai specială, ce marchează sfârșitul unui an și când îndeobște orice persoană își dorește să petreacă în liniște în sânul familiei sau în alte modalități liber consimțite, dar deconectante, și care sugerează lipsa oricărei griji și amenințări.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, prin apărătorii aleși, pe care nu l-a motivat prin cererea de recurs, ci printr-un memoriu separat, depus la instanță.
S- solicitat în principal, casarea celor două hotărâri și, rejudecând, să fie achitat inculpatul în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c pr.pen. fapta nefiind săvârșită de el, iarîn subsidiar, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, întrucât hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției nu se înțelege - în temeiul art.385/9 pct.9 pr.pen.
În motivarea recursului, au fost reiterate aceleași aspecte ca și cele din apel, respectiv nerespectarea dispozițiilor art. 68 alin.2 pr.pen. art.66 pr.pen.; îndoieli cu privire la validitatea proceselor verbale de transcriere a convorbirilor telefonice din 21.12.2005 și 31.12.2005 dintre partea vătămată și cei doi inculpați; nulitatea absolută a procedurii flagrantului, precum și a tuturor actelor de urmărire penală efectuate ulterior acestuia; incorecta soluționare a acțiunii civile, în condițiile inexistenței vreunei suferințe psihice a părții vătămate; lipsa laturii subiective a infracțiunii de șantaj reținute în sarcina inculpatului, în sensul că nu a acționat cu intenție directă; starea precară de sănătate a inculpatului.
Analizând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru următoarele considerente.
S-au invocat, ca motivsubsidiarde recurs ( pe care Curtea îl va analiza însă, cu prioritate, pentru că în cazul admiterii, nu s-ar mai impune analizarea celui de al doilea motiv de recurs) dispozițiile art. 385/9 pct.9 pr.pen. - hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, iar motivarea soluției nu se înțelege.
Nu este întemeiat acest motiv de recurs, prima instanță respectând întru totul dispozițiile art. 356.pr.pen. arătând în considerente faptele ce au făcut obiectul judecății, timpul și locul în care au fost comise, precum și încadrarea juridică dată acestora prin actul de sesizare; a analizat minuțios probele care au servit la soluționarea laturii penale a cauzei și a arătat motivele pentru care se impune admiterea acțiunii civile formulate în cauză; a arătat fapta reținută în sarcina inculpaților în urma cercetării judecătorești, forma de vinovăție cu care a fost comisă; temeiurile de drept care au justificat soluțiile pe latură penală și civilă.
Instanța de apel, la rândul ei, a arătat temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate, motive care în fapt, au reprezentat apărări, pe care recurentul le-a făcut în fața instanței de fond.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, respectiv cel prev. de art.385/9 alin.1 pct.18 - s-a pronunțat o hotărâre greșită de condamnare inculpatului, fapta nefiind comisă de acesta, Curtea constată de asemenea, că nu este întemeiat.
Prima instanță a analizat detaliat toate probele care au stat la baza adoptării soluției de condamnare, s-a pronunțat motivat asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate de inculpat, stabilind o stare de fapt corespunzătoare realității și o încadrare juridică corectă a faptei reținute în sarcina sa, în infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.1 pen.
S-a motivat în mod corect de ce s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infracțiunea de amenințare, explicându-se distincțiile dintre cele două infracțiuni; s-a motivat corespunzător de ce sunt apreciate ca valide cele două procese verbale de transcriere a convorbirilor telefonice de la 21.12.2005 și 31.12.2005, neducând el singure la adoptarea soluției de condamnare, ci prin coroborare cu restul probelor administrate
De asemenea, corect s-a reținut că nu s-a dovedit în cauză întrebuințarea de violențe de către polițiști asupra martorului, în scopul obținerii de probe, ci eventual, în contextul necesității imobilizării persoanei, care se opune unei somații legale și, de asemenea, nici faptul că a fost determinat acest martor să continue activitatea infracțională, în scopul obținerii de probe, nefiind deci încălcate dispozițiile art.68 alin.1,2 pr.pen.
S-a stabilit corect apoi și existența prejudiciului afectiv suferit de partea vătămată, acțiunea civilă fiind admisă și obligat inculpatul, în solidar cu coinculpatul intimat la daune morale, în măsură să acopere, suferințele psihice ale părții vătămate, cauzate de acțiunile de constrângere ale celor doi inculpați.
Instanța de apel a confirmat ulterior, judicios și motivat, însușirea motivelor avute în vedere de prima instanță la soluționarea tuturor cererilor formulate în apărare și, în final, la adoptarea soluției de condamnare a inculpatului recurent, apreciind în mod întemeiat că apelul în cauză este nefundat și trebuie respins ca atare.
Față de toate aceste considerente și față de inexistența în cauză a altor motive de recurs, care să fie luate în considerare din oficiu, potrivit art.385/9 alin.3 pr.pen. se constată că recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr.323/A din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen.
Deși inculpatul recurent a avut apărător ales, întrucât acesta s-a prezentat cu întârziere la dezbateri, concluzii asupra recursului a pus în întregime și apărătorul desemnat din oficiu, motiv pentru care, în baza art. 189.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorar apărător din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorarul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui si, născut la data de 12.06.1955, în B, jud. B, domiciliat în C-N, Calea, nr. 101,. 16, jud. C, împotriva deciziei penale nr. 323/A din 24 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
În baza art. 189.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorar apărător din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorarul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
2 ex./26.03.2009.
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Vasile Goja Claudia Ilieș
