Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 236/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 236/
Ședința publică dindata de 15 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marioara Dumitru judecător
JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, domiciliat în Curtea de A, str., - 7,.A,.1, jud. A, împotriva deciziei penale nr.43 din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat oficiu, pentru recurentul inculpat, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul nr.1489/2008, emisă de baroul A, intimații inculpați și, asistați de același avocat, lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat oficiu, intimații inculpați, și reprezentanta parchetului având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr.43 din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică.
Reprezentanta parchetului având cuvânrtul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei penale nr.43 din data de 21.02.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -secția penală, în dosarul nr- ca fdiind legală și temeinică.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim arată C.P.P. că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
Intimatul inculpat având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim arată C.P.P. că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.352 din data de 30.11.2007, pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș, în baza art.334 Cod pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați, din infracțiunile de șantaj prev. de art.194 alin. 2 Cod penal, în infracțiunile de șantaj prev. de art.194 alin. 1 Cod penal.
În baza art.194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art.74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 28 iunie 1986 în Curtea de A, cu același domiciliu, str.- -, -.3,.A,.1, -, la 1000 lei amendă penală.
În baza art.194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art.74 și 76 Cod penal, a fost condamnat inculpatul -, fiul lui n și, născut la data de 18 august 1983 în Curtea de A, domiciliat în aceeași localitate,str.- -, -.4A,.A,.2, -, la 1000 lei amendă penală.
În baza art.194 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 74 și 76.Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15 mai 1987 în Curtea de A, domiciliat în aceeași localitate, str.-, -.7,.A,.1, județul A, la 1000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpaților cu privire la respectarea dispozițiilor art.63/ 1 Cod penal.
În baza art.357 alin.2 lit.a Cod pr.penală, rap. la art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat durata reținerii acestora pe timp de 24 de ore (18 iunie 2007 orele 21,00 - 19 iunie 2007 orele 21,00), măsură preventivă care a fost dispusă pentru fiecare inculpat prin ordonanțele de reținere emise de organul de cercetare penală la data de 19 iunie 2007.
S-a dispus ca, după deducerea reținerii, pedeapsa ce va fi executată de fiecare dintre inculpați, să fie de 950 lei amendă penală.
În baza art.357 alin.2 lit.b Cod pr.penală, rap. la art. 140 Cod pr.penală, s-a constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpați prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2007 Judecătoriei Curtea d e A, a încetat de drept la data de 18 iulie 2007.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod pr.penală, a fost obligat fiecare inculpat la câte 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că într-una din zilele de la începutul lunii iunie 2007, partea vătămată și inculpatul, care erau prieteni, s-au dus la M și au petrecut o noapte împreună cu două tinere, partea vătămată stând atunci cu martora. După două zile, inculpatul i-a spus lui că i-a dezvăluit că a fost violată de partea vătămată și că dorește o sumă de bani pentru a nu face cunoscut violul, lucru neconfirmat însă de respectiva martoră.
În noaptea zilei de 17/18 iunie 2007, inculpatul a venit la domiciliul lui, unde se afla și inculpatul, și după ce le-a povestit celor doi despre presupusul viol, toți trei au luat hotărârea de a-l șantaja pe, de la care urma să ceară suma de 400 EURO, pe motivul că altfel îl vor denunța la poliție pentru viol. S-a convenit atunci, ca inculpații și să-l sune pe pe telefonul mobil și să-i ceară banii, aceștia urmând să spună că unul dintre ei este numitul, " sau, ", prietenul fetei ce fusese violată și care se numește, acesta fiind cunoscut ca un om violent în cercul de prieteni ai părților.
Astfel, a doua zi, în jurul orelor 10,00, partea vătămată a primit un telefon pe mobil de la inculpatul (zis ), care i-a spus lui că trebuia să îi dea suma de 150 lei pentru un telefon mobil. Atunci s-a stabilit o întâlnire între cei doi, pentru ora 13,00, în zona din Curtea de A, lucru care s-a și întâmplat. Aici, i-a spus părții vătămate că ceilalți doi inculpați îi vor spune lui," () despre violul petrecut la cabană și este posibil ca acesta din urmă să-i facă rău fiindcă este un om violent.
Apoi cei trei inculpați s-au întâlnit la un bar din cartierul, după ce și au plecat împreună către casă, în drum așezându-se pe o bancă.
Inculpații s-au întâlnit din nou cu toții la un bar, iar i-a cerut telefonul mobil lui pentru a vorbi din nou cu partea vătămată. La telefon însă a vorbit cu inculpatul, care s-a prezentat drept," () și i-a cerut să se întâlnească să-i dea banii asupra cărora s-a convenit, căci altfel îl va lua la bătaie.
Pe la orele 17,30-18,00, l-a sunat din nou pe de pe telefonul lui, recomandându-se din nou ca fiind,", întrebându-l dacă a făcut rost de cei 400 EURO și primind răspuns afirmativ doar pentru 200 EURO. S- convenit ca cei doi să se întâlnească la barul, " din zona. Aici, partea vătămată i-a dat lui suma de 200 EURO, fiind surprins în flagrantul organizat de către lucrătorii de poliție ( 8-18 dos.), care aflaseră despre șantaj chiar personal, când partea vătămată fusese sunată la telefonul mobil de către în sediul poliției ( 25-26 dos.).
În plângerea formulată de la poliție, acesta a precizat că la începutul lunii iunie 2007, fost șantajat de către, pe care îl cunoștea, cerându-i-se suma de 600 lei pentru a nu-l reclama la poliție despre un viol asupra unei tinere pe care o chema. Apoi șantajul a continuat, partea vătămată primind apeluri telefonice de la același telefon, cât și de la alți doi prieteni de-ai lui. Partea vătămată a precizat expres în plângere că cei trei l-au amenințat cu bătaia și că o vor pune pe tânăra violată să reclame la poliție infracțiunea ( 5 dos.).
În declarația aceleiași părți vătămate dată în cursul urmăririi penale ( 32- 33 dos.), aceasta nu a arătat că i-a fost teamă de amenințarea cu darea în vileag a violului, spunând doar că a fost amenințată cu bătaia și cu moartea. Din celelalte probe administrate de organele de urmărire penală nu a rezultat în niciun mod că părții vătămate i-ar fi fost teamă de amenințarea cu darea în vileag a violului și că de aceea ar fi dat o parte din banii ceruți de inculpați.
S-a reținut de prima instanță, că proba cea mai elocventă în sensul că părții vătămate nu i-a fost teamă de amenințarea cu darea în vileag a violului a constituit- declarația acesteia dată în fața instanței (24), unde s-a menționat expres acest lucru și s-a mai arătat că a avut o temere de amenințare cu bătaia promisă de numitul,".Partea vătămată a mai declarat că după ce a aflat că nu este complice în șantaj acest," (), acele vorbe spuse prin telefon nu au mai constituit amenințări pentru el. Deci, este cert că partea vătămată nu a fost alarmată de amenințarea cu darea în vileag a presupusului viol, ci doar de amenințarea cu bătaia de către acest,", care a fost în realitate inculpatul.
În considerente s-a arătat că, pentru a fi în prezența variantei agravante a infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.2 Cod penal, legea cere ca acțiunea de constrângere a persoanei vătămate să constea în amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare compromițătoare pentru cel amenințat.
S-a concluzionat de prima instanță, în sensul că faptul de a fi reclamat la poliție pentru presupusul viol nu a constituit o amenințare pentru partea vătămată, alarmarea acesteia producându-se doar la actul amenințător cu bătaia și cu moartea de către numitul,", solicitându-i-se suma de 400 EURO pentru ca aceste amenințări să nu se și producă efectiv.
Așa fiind, în baza art. 334 Cod pr.penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, din infracțiunile de șantaj prev. de art.194 alin. 2 Cod penal, în infracțiunile de șantaj prev. de art. 194 alin. 1 Cod penal.
La stabilirea pedepselor ce li s-au aplicat, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, respectiv faptul că inculpații sunt infractori primari și au recunoscut săvârșirea faptelor, având o atitudine sinceră pe parcursul procesului și colaborând în mod pozitiv cu organele judiciare pentru aflarea adevărului. Aceștia au o comportare bună în societate, nefiind cunoscuți ca persoane care creează probleme la locul de muncă ori autorităților publice ( 81-83 și 114-121 dos.).
S-a arătat în considerente că, deși infracțiunea de șantaj este o infracțiune prin care se aduce atingere libertății persoanei, în speță, chiar dacă partea vătămată a făcut rost la un moment dat de 200 EURO pe care urma să-i dea inculpaților pentru a nu fi bătută, șantajul s-a produs la un moment dat în sediul poliției, fiind cunoscut imediat de oamenii legii, care au intervenit cu promptitudine și au organizat un flagrant, astfel că, consecințele produse nu au fost însemnate și banii au fost chiar recuperați în aceeași zi de către partea vătămată. nu a suferit atât de mult după amenințările primite, el neștiind despre cine este vorba în realitate, cine sunt adevărații șantajiști. Odată ce i-a aflat pe aceștia, chiar partea vătămată a afirmat că dacă știa de la început cine sunt ei, nu- era teamă deloc, dovadă și faptul că în fața instanței el a dorit să se împace cu aceștia, nemaidorind tragerea lor la răspundere penală. a fost conștient că acel, () este implicat în acest șantaj și că într-adevăr urma să fie bătut dacă nu făcea rost de banii asupra cărora s-a convenit.
Față de aceste elemente de individualizare, instanța a apreciat că în favoarea fiecărui inculpat trebuie reținută circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit. c) Cod penal, pedeapsa prevăzută de lege urmând a fi coborâtă sub minim, în baza art.76 lit.e) Cod penal.
În baza art.357 alin.2 lit. a) Cod pr.penală, rap. la art. 88 Cod penal, din pedeapsa de 1000 lei amenda aplicată fiecărui inculpat a fost dedusă durata de 24 de ore a reținerii lor preventive, respectiv de la 18 iunie 2007, orele 21,00 la 19 iunie 2007, orele 21,00, așa cum s-a dispus prin cele trei ordonanțe emise de organul de cercetare penală ( 74, 77 și 79 dos.). Pe cale de consecință, durata reținerii preventive a fost apreciată de instanță ca echivalentul sumei de 50 lei, sumă ce s-a dedus din cuantumul amenzii pentru fiecare inculpat, urmând ca aceștia să execute pedeapsa de 950 lei amendă fiecare.
În baza art.357 alin.2 lit.b) Cod pr.penală, rap. la art. 140 Cod pr.penală, s- constatat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea pe o durată de 30 de zile dispusă de Judecătoria Curtea d Argeș pentru fiecare inculpat, prin încheierea de ședință din 19 iunie 2007, începând cu acea dată, a încetat de drept la data de 18 iulie 2007.
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților (24).
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de cei trei inculpați, din infracțiunile prev.de art.194 alin.2 Cod penal, în infracțiunile prev.de art.194 alin.1 cod penal, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că faptele săvârșite de inculpați, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și că în mod neîntemeiat prima instanță a reținut aplicarea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și 76 Cod penal.
Prin decizia penală nr.43 din 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția penală, în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, s-a desființat în parte sentința, în sensul că a înlăturat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.194 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal, aplicarea față de inculpați a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal, precum și condamnarea inculpaților pentru aceste infracțiuni cu toate consecințele.
A fost condamnat fiecare inculpat la câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.194 alin.2 Cod penal.
In temeiul dispozițiilor art.81 Cod penal, s-a dispus, pentru toți inculpații, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
In temeiul disp.art.82 Cod penal, s-a fixat termen de încercare compus din cuantumul pedepsei aplicate plus 2 ani, pentru fiecare inculpat.
S-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Rezultă din considerentele deciziei că, în mod greșit prima instanță a hotărât schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.194 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal, pentru cei trei inculpați, reținând în favoarea acestora și circumstanțele atenuante prev. de art.74, 76 Cod penal, pe considerentul că nu au antecedente penale, deși în faza de urmărire penală au avut declarații contradictorii.
Potrivit probatoriului administrat la instanța de fond și tribunal, a rezultat că, amenințarea părții vătămate a fost săvârșită atât prin darea în vileag a comiterii infracțiunii de viol de către partea vătămată asupra numitei, cât și prin amenințarea cu lovirea sa în situația în care nu ar fi achitat suma de bani solicitată.
Ca o consecință a comiterii faptelor în modalitatea expusă, tribunalul a înlăturat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.194 alin.2 în cea prev. de art.194 alin.1 Cod penal, precum și aplicarea față de inculpați a circumstanțelor atenuante prev. de art.74, 76 Cod penal, dispunând condamnarea lor la câte 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.194 alin.2 Cod penal, în condițiile art.81 Cod penal.
Impotriva deciziei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, cu precizarea că motivele le va depune la termenul ce se va stabili, când acesta nu s-a mai prezentat.
Examinându-se hotărârea pronunțată, în raport de recursul formulat, precum și din oficiu, în limitele și în conformitate cu dispozițiile art.385/6, 385/8 și 385/9 alin.3 Cod pr.penală, nu se constată vreun motiv de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, iar pe cale de consecință, recursul va fi respins ca nefondat, pentru argumentele ce se vor expune:
Coroborând probatoriul administrat la instanța de fond și apel, în mod corect tribunalul a reținut situația de fapt și vinovăția celor trei inculpați în comiterea faptelor pentru care au fost cercetați, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.194 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia au fost condamnați.
In speță, se reține, în esență, că partea vătămată a fost amenințată de către inculpați, atât cu darea în vileag a comiterii infracțiunii de viol de către aceasta asupra numitei, cât și cu lovirea sa, în situația în care nu ar fi achitat suma de bani solicitată de inculpați.
In situația dată, în mod corect tribunalul a înlăturat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.194 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.194 alin.1 Cod penal, precum și aplicarea față de aceștia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 și 76 Cod penal, procedând, în mod legal, la condamnarea lor, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.194 alin.2 Cod penal, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Cu referire la individualizarea pedepselor, tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor prev. de art.72 Cod penal, privitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, stabilind cuantumuri și modalități de executare compatibile cu finalitatea înscrisă în art.52 Cod penal, potrivit căruia "pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Ca atare, s-a avut în vedere, în speță, gradul mare de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost comise, inculpații insistând în obținerea sumei de bani de la partea vătămată, prin folosirea amenințărilor, așa cum au fost descrise anterior, urmările produse, dar și persoana inculpaților care sunt infractori primari și foarte tineri.
In raport de situația dată, Curtea apreciază că în mod just tribunalul a apreciat că scopul pedepsei se poate realiza prin condamnarea fiecărui inculpat la minimul special prevăzut de lege, respectiv la câte 2 ani închisoare fiecare, în condițiile suspendării condiționate a pedepselor, potrivit dispozițiilor art.81 Cod penal.
Examinându-se și din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, nu au fost constatate motive de casare din cele prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat.
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, inculpatul-recurent va fi obligat la 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 150 lei, onorariu avocat oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.43 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 150 lei onorariu avocat din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Gh.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3/12.05.2008
Jud.apel /
Jud.fond
Președinte:Marioara DumitruJudecători:Marioara Dumitru, Teodora Gheorghe Sorescu, Marius
