Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 653/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 653/
Ședința publică din data de 27 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - -
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, reprezentat prin procuror .
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurenții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, domiciliată în O,-, jud. B și, cu domiciliul ales pentru a-i fi comunicate actele procesuale la avocat în O,-, etaj 3, județul B, împotriva deciziei penale nr. 49/A/13 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns:recurenta inculpată, personal și asistată de avocați, și, conform delegațiilor avocațiale depuse la dosar, avocat pentru recurenta inculpată, intimata parte vătămată, personal, lipsă fiind recurenta inculpată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință după care:
Se depune la dosar delegație avocațială din partea avocat
.
Avocat depune la dosar borderou cu acte.
Părțile prezente și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursurilor acordând părților prezente cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a recursului declarat de parchet, casarea hotărârii și reținerea infracțiunii de coautorat pentru inculpata și nu de complice. Motivele de casare sunt cele prevăzute de art. 3859pct. 14 și 17 Cod procedură penală.
Susține că, instanța de apel în mod greșit a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infr. prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal. Potrivit art. 72 Cod penal la stabilirea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Instanța de apel a făcut o corectă individualizare a pedepsei în raport de gravitatea faptei comise de inculpată și de poziția nesinceră a acesteia. Prin sentința penală nr. 1926/2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infr. prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 40 Cod penal la 4 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. 49/A/2008 pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea vătămată și inculpata, a fost desființată în parte sentința în sensul că: s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare și 1000 lei amendă și s-a înlăturat aplicarea art. 40 Cod penal. Au fost reduse pedepsele aplicate inculpatei la 2 ani și 6 luni închisoare și i s-a aplicat pedeapsa accesoria a interzicerii unor drepturi.
Infracțiunea săvârșită de inculpată prezintă un pericol social mărit deoarece a constrând pe partea vătămată să dea suma de 2000 euro pentru a nu fi publicat un articol de ziar calomnios despre persoana și viața privată a acesteia, în perioada campaniei electorale.
Mai mult, inculpata, în activitatea sa de jurnalistă a "evoluat" de la comiterea unor infracțiuni cu un grad redus de periculozitate - insultă, calomnie, pentru care a și fost condamnată-, la o infracțiune mult mai gravă și anume în formă calificată.
Consideră că, instanța trebuia să se orienteze spre limita superioară a pedepsei și nu spre cea inferioară.
Cu privire la inculpata, susține că, instanța de judecată în mod greșit a schimbat încadrarea juridică din infr. prev. de art. 194 alin. 2 Cod penal în infr. prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 194 alin. 2 Cod penal.
Din actele aflate la dosar, rezultă că, inculpata, având cunoștință despre articolul compromițător elaborat de, cu privire la viața persoanlă a părții vătămate, articol ce urma să fie publicat în săptămânalul "", s-a deplasat la domicilkiul părții vătămate în repetate rânduri punându-i în vedere părții vătămate consecințele grave, respectiv i-a insuflat ideea că trebuie să dea banii întrucât nu exista o altă cale să împiedice apariția articolului. Aceeași inculpată a contactat-o pe partea vătămată comunicându-i acesteia suma ce trebuia plătită, termenul până la care trebuia să se hotărască dacă acceptă sau nu pretențiile inculpatei, a insistat asupra caracterului iminent al publicării articolului în cazul refuzului achitării sumei de bani și a și transportat-o pe inculpata, la domiciliul părții vătămate.
Față de aspectele invocate se apreciază că fapta inculpatei de a constrânge pe partea vătămată să dea suma de 2000 euro, cu titlu de folos material injust, inculpata realizează conținutul infracțiunii de coautorat la șantaj și nu aceea de complice la această faptă, având în vedere că, pentru existența coautoratului este suficientă voința de a acționa astfel încât activitatea proprie să se completeze cu a celeilalte inculpate și știința că prin activitatea comună se realizează nemijlocit latura obiectivă a infracțiunii.
Pentru motivele expuse, pune concluzii de admitere a recursului, de casare a hotărârii atacate și să se pronunțe în cauză o hotărâre legală și temeinică.
Avocat pentru inculpata, arată că a formulat recurs în conformitate cu disp. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală. Apreciază că, instanțele de fond și apel au comis o eroare. Trebuie ca instanța să verifice dacă inculpata are funcție sau nu și dacă interceptările convorbirilor telefonice se pot folosi sau nu ca probe. Susține că, elementul material este amenințarea. Există la dosar două declarații, ale părții vătămate și ale fiicei acesteia, care i se par a fi subiective. Susține că, trebuie să existe legătură de cauzalitate între amenințare și temerea părții vătămate. Deci, nu există această legătură deoarece partea vătămată a spus că a primit telefonul, a vorbit cu soțul său și a merg imediat la poliție. Intenția a fost dovedită dar ce nu s-a dovedit este faptul că inculpata a fost inițiatoarea pentru că partea vătămată nu a avut o discuție nemijlocită cu inculpata. Referitor la starea de temere, susține că temerea a avut-o fiica părții vătămate.
Solicită admiterea recursului și achitarea inculpatei.
Cu privire la recursul declarat de parchet, arată că acesta este în defavoarea inculpatei, de aceea solicită respingerea acestuia.
Solicită ca instanța să aibă în vedere că viața de ziarist nu este una ușoară.
Avocat pentru inculpata susține că își întemeiază recursul pe disp.art.3859pct. 10 și 17 Cod procedură penală.
Arată că, instanța de apel nu a ținut cont de probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza judecății. Instanța nu a avut în vedere și nu a ținut cont de declarația martorului, care a afirmat că "relația dintre partea vătămată și inculpata era amicală și i s-au părut a fi prietene, întâlnind-o pe de mai multe ori pe parcursul colaborării acestuia cu partea vătămată". De asemenea, tot din declarația acestui martor se desprinde concluzia că inculpata nu a urmărit obținerea vreunui interes personal și că nu a existat nicio acțiune de constrângere din partea acesteia.
Mai susține și că, la dosar nu există dovezi în sensul că inculpatele și erau prietene. Inculpata a vrut să o ajute pe partea vătămată neacționând pentru a obține bani ci acționând pentru a-și ajuta prietena.
În continuare precizează că, această infracțiune se săvârșește cu intenție directă, și nu cu intenție indirectă așa cum s-a reținut de instanțe, această optică fiind profund eronată. Relevant este că, din cuprinsul enunțului infracțiunii rezultă că vinovăția trebuie să constea în intenție directă calificată prin scop, în condițiile în care intenția indirectă nu poate fi calificată prin scop.
Din declarațiile date de partea vătămată rezultă că inculpata nu a presat-o pe aceasta. Mai arată că, nici la fond și nici la apel nu s-au administrat probe, dar partea vătămată nu s-a temut nicio clipă de acțiunea inculpatei. De neînțeles este reacția instanței și față de declarația martorei - care a spus că "nu a perceput vreun moment că inculpata dorește să le facă rău ci aceasta chiar le voia binele, implicându-se în problemă datorită sentimentului de milă față de fiica părții vătămate".
Având în vedere motivele expuse solicită admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii atacate, să se înlăture dispozițiile referitoare la schimbarea încadrării juridice și condamnarea inculpatei și să se dispună menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Depune la dosar concluzii scrise.
Cu privire la recursul declarat de parchet solicită respingerea recursului, deoarece la dosarul cauzei nu există dovezi că inculpata a participat ca și coautor.
Avocat pentru inculpata arată că achiesează la concluziile avocatului.
Susține că, inculpata și partea vătămată erau în relații de prietenie astfel ca inculpata nu avea interes să obțină foloase de la partea vătămată.
Așa cum a susținut și celălalt apărător, infracțiunea nu poate fi săvârșită cu intenție indirectă.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea hotărârii date la
Avocat pentru inculpata solicită admiterea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de la
Arată că, din informațiile pe care le are, ziarista, prin diverse articole necăjise și pe un salariat al Ministerului Public.
Referitor la inculpata susține că, aceasta este un om onorabil, în prezent este notar Public, și demersul acesteia nu a fost în sensul de a obține vreo sumă de bani de la partea vătămată, ci, prietene fiind, a vrut să o ajute.
Referitor la recursul declarat de parchet solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
În subsidiar, pe cererea de schimbare a încadrării, susține că aceasta s-a făcut corect.
Partea vătămată, susține că, dacă se accesează internetul cu numele fiicei ei, apar zeci de articole defăimătoare la adresa acesteia. Mai arată că, în prezent are 20 de procese pentru aceste articole defăimătoare.
Solicită admiterea recursului declarat de parchet.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursurilor formulate de inculpate motivat de faptul că nu se impune achitarea acestora, întrucât din materialul probator rezultă vinovăția lor.
Recurenta inculpata, având ultimul cuvânt, susține că era prietenă cu partea vătămată. Arată că, atunci când ziarista i-a povestit despre articolul defăimător la adresa părții vătămate, a fost foarte revoltată datorită relației de prietenie cu partea vătămată și familia acesteia. Mai mult decât atât chiar s-a certat cu inculpata și a sunat-o pe partea vătămată pentru aoî nștiința despre articolul defăimător. Este adevărat că, s-a deplasat împreună cu inculpata la domiciliul părții vătămate dar asta numai pentru a rezolva situația.
Solicită admiterea recursului declarat de ea.
CURTEA:
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.1926 din 7 2005, pronunțată de Judecătoria Oradea, a fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 6 1968 în orașul Reșița, județul C S, domiciliată în municipiul O,-, județul B, la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.2 Cod penal.
In baza art.40 Cod penal, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa amenzii de 1000 lei, aplicată anterior prin sentința penală nr.939 din 18 august 2003 Judecătoriei Alba Iulia, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
In baza art.86/1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 8 ani.
A fost obligată inculpata, ca pe durata termenului de încercare, în baza art.86/3 alin.1 lit.a Cod penal, să se prezinte periodic la Serviciul de protecție a victimelor și reintregrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acesteia.
S-a atras atenția inculpatei asupra disp.art.86/4 Cod penal.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal, pe o durată de 5 ani.
In baza art.10 lit.d Cod pr.penală, s-a dispus achitarea inculpatei, pentru infracțiunea prev. de art.194 alin.2 Cod penal.
De asemenea, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la 27 aprilie 2004, inculpata i-a comunicat părții vătămate că în campania electorală pentru alegerile locale din acel an va realiza un articol compromițător la adresa acesteia și a fiicei sale, solicitându-i 2000 Euro, ca să nu publice acel articol, în calitatea sa de ziarist.
Comunicarea i-a fost transmisă părții vătămate de către inculpată, prin intermediul inculpatei, care a purtat cu aceasta din urmă mai multe discuții. In ziua de 29 aprilie 2004, inculpata împreună cu inculpata au mers la domiciliul părții vătămate, unde au avut discuții cu aceasta în legătură cu aspecte ce vizau viața personală a cesteia din urmă și a fiicei sale, după care partea vătămată i-a dat inculpatei suma de 2000 Euro, solicitându-i să-i numere. După primirea banilor, inculpata a asigurat-o pe partea vătămată că articolul nu va mai fi publicat în ziar.
In prealabil desfășurării ultimei întâlniri dintre părți, partea vătămată a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, cu privire la faptul că este constrânsă de să-i dea 2000 Euro, spre a nu-i aduce atingere imaginii sale în campania electorală prin publicarea unui articol calomnios referitor la ea și familia sa. In vederea organizării flagrantului, organele judiciare i-au înmânat părții vătămate un plic cu 24 bancnote de câte 50 Euro și 8 bancnote de câte 100 Euro, inscripționate cu creion fluorescent, cu mențiunea "mită". După ce inculpatele au părăsit casa părții vătămate, la o distanță de circa 50. autoturismul în care circulau acestea a fost oprit de echipa mixtă formată din procurori și lucrători operatori din cadrul B și în urma percheziției, în poșeta învinuitei a fost găsit plicul cu bancnotele în Euro mai sus-arătate.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatei nu constituie infracțiune de șantaj, întrucât aceasta nu a acționat cu intenție directă de a dobândi un folos injust pentru sine sau pentru inculpata, nu a constrâns-o pe partea vătămată să dea banii, ci doar, a dat o "sugestie", în virtutea relațiilor de prietenie cu partea vătămată.
Impotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, partea vătămată și inculpata.
Parchetul a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatei, solicitând ca aceasta să fie obligată să execute pedeapsa în condiții de penitenciar, ținându-se seama de antecedentele sale penale, care provin tot din săvârșirea unei infracțiuni prin presă, iar a doua critică vizează greșita achitare a inculpatei.
Aceleași motive au fost invocate în apelul său și de partea vătămată.
La rândul său, inculpata, susținând nulitatea urmăririi penale și a actului de sesizare, a solicitat achitarea întrucât mijloacele de probă împotriva sa au fost obținute nelegal.
Prin încheierea nr.6888 din 24 2006, pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție, cauza a fost strămutată de la ribunalul Bihor la T IBUNALUL VÂLCEA.
Prin decizia penală nr.49/A din 13 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, s-au admis apelurile declarate de procuror, de partea vătămată și de inculpata, s-a desființat în parte sentința, în sensul descontopirii pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în pedepsele componente de 4 ani închisoare și 1000 lei amendă, înlăturându-se aplicarea art.40 Cod penal.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei de la 4 ani la 2 ani și 6 luni închisoare.
In baza art.71 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, b și c Cod penal.
S-a dispus menținerea dispozițiilor art.86/1 și urm. Cod penal, privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei, suspendându-se, totodată, executarea pedepsei accesorii.
S-a redus termenul de încercare la 5 ani și 6 luni.
De asemenea, s-a înlăturat aplicarea art.65 Cod penal.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei, din infracțiunea prev. de art.194 alin.2 Cod penal, în art.26 rap. la art.194 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnată aceasta la 2 ani închisoare.
In baza art.71 Cod penal, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b Cod penal și în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei principale și a celei accesorii, pe un termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatei asupra art.83 Cod penal.
S-a menținut restul dispozițiilor sentinței.
Cele două inculpate au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, întrucât pedepsele anterioare aplicate inculpatei, pentru infracțiunile prev. de art.205 și 206 Cod penal, între timp discriminate, potrivit art.12 Cod penal, consecințele penale ale hotărârilor judecătorești definitive privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, care a abrogat disp.art.205 și 206 Cod penal.
In raport de această situație, a apreciat tribunalul, inculpata se află în situația unei persoane care nu a fost niciodată condamnată.
Cu privire la inculpata, tribunalul a constatat că fapta săvârșită de ea, respectiv stăruința acesteia de aoc onvinge pe partea vătămată să accepte, respectiv să cedeze și să plătească suma de 2000 Euro inculpatei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj.
Cu privire la apelul formulat de inculpata, tribunalul a apreciat că acesta este întemeiat în parte numai cu privire la aplicarea art.40 Cod penal, cât și cu privire la cuantumul pedepsei aplicate acesteia, fiind considerat prea mare.
Impotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA și cele două inculpate și.
In recursul său, parchetul a criticat soluția dată în apel cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, susținând că este vorba de coautorat și nu de complice, iar în ceea ce privește pe inculpata, pentru greșita reducere a pedepsei de la 4 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
La rândul său, inculpata a criticat soluțiile date în fond și în apel ca fiind nelegale și netemeinice, susținând că la data comiterii faptei nu era funcționară și că, interceptările convorbirilor telefonice nu pot constitui probe, mai ales că la dosar sunt doar două declarații ale părții vătămate și ale fiicei acesteia, care i se par a fi subiective. Recurenta-inculpată a mai solicitat să se constate că în cauză nu s-a făcut dovada "discuției nemijlocite" cu partea vătămată și că, de fapt, temerea "a avut-o fiica părții vătămate". Pentru aceste motive solicită achitarea sa.
Inculpata solicită achitarea sa, arătând că nu a urmărit obținerea vreunui interes personal și că nu a existat nici o acțiune de constrângere a părții vătămate, ea a vrut să o ajute pe aceasta, în calitate de prietenă, fiindu-i milă față de fiica acesteia.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, în limitele prev. de art.385/8 și din oficiu potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, se reține că partea vătămată s-a înscris în cursa electorală din primăvara anului 2004, pentru postul de primar al comunei. La data de 27 aprilie 2004, partea vătămată a fost căutată la domiciliul său de inculpata, secretar în cadrul Primăriei, fiindu-i adus la cunoștință faptul că, la rândul ei, a fost contactată telefonic de ziarista de la săptămânalul "", și informată că avea să publice un articol compromițător la adresa părții vătămate. A doua zi, respectiv la 28 aprilie 2004, inculpata s-a deplasat la domiciliul părții vătămate și i-a adus la cunoștință acesteia că a discutat cu inculpata care solicită 2000 Euro, pentru a nu mai publica materialul compromițător în săptămânalul "" și în alte ziare locale sau centrale la care colabora ca ziaristă.
Cu acest prilej, la cererea părții vătămate, inculpata a sunat-o pe telefonul mobil pe inculpata, reglând telefonul de așa natură încât să se audă convorbirea în timpul căreia inculpata a subliniat faptul că, dacă partea vătămată își permită să facă campanie electorală care trebuie plătită, atunci să plătească, dacă nu dorește să-și strice imaginea.
Mai mult decât atât, inculpata a fixat și un termen până a doua zi când partea vătămată trebuia să plătească.
Ca urmare a acestei situații, partea vătămată a anunțat Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor cu privire la faptul că este constrânsă de către învinuita să-i dea 2000 Euro, pentru a nu-i aduce atingere imaginii sale în campania electorală, prin publicarea unui articol calomnios la adresa sa și a familiei sale.
După sesizarea organului judiciar, s-a apreciat că inculpata are calitatea de funcționar, potrivit art.147 Cod penal, motiv pentru care s-a solicitat Tribunalului Bihor, în baza art.91/1 și urm. Cod pr.penală, autorizarea înregistrării audio-video ambientale a învinuitelor și și a martorei.
Solicitarea a fost admisă de către Tribunalul Bihor, astfel că la data de 29 aprilie 2004, organele judiciare au pus la dispoziție suma de 2000 Euro, capcanată cu creion fluorescent cu mențiunea "mită". In aceeași zi, la domiciliul părții vătămate a sosit, cu autoturismul său, în care se mai găsea și. Cu această ocazie, în casa părții vătămate s-au purtat discuții atât referitoare la viața personală a acesteia, cât și a fiicei sale și la finalul discuțiilor, partea vătămată a întins plicul cu 2000 Euro către inculpata, timp în care inculpata i-a cerut celeilalte inculpate garanții că nu o să "apară materialul jurnalistic", a garantat acest lucru și, după ce a luat banii, cele două inculpate au părăsit domiciliul părții vătămate, fiind oprit la o distanță de 50. de către un echipaj de poliție. Autoturismul în care se găseau inculpatele a fost condus în curtea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, unde în prezența martorilor asistenți s-a procedat la efectuarea unei percheziții. Cu această ocazie, în poșeta învinuitei, mai exact într-un buzunar aplicat pe exteriorul poșetei, s-a găsit plicul în care se aflau 24 de bancnote de 50 Euro și 8 bancnote de 100 Euro ale căror serii coincideau cu seriile descrise în procesul verbal de capcanare.
In raport de cele ce preced, curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina celor două inculpate.
Fapta inculpatei, constând în aceea că a amenințat-o pe partea vătămată cu darea în vileag a unor "fapte" prin publicarea de articole în ziare, compromițătoare pentru imaginea sa și a familiei sale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 alin.2 Cod penal.
In ceea ce privește fapta inculpatei care, prin activitatea sa repetată, a înlesnit activitatea inculpatei, prin transmiterea cererilor și amenințărilor acesteia către partea vătămată, determinând-o să dea suma de bani primei inculpate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la șantaj.
Complicitatea ia naștere în momentul în care fapta prevăzută de legea penală, la care complicele a înțeles să contribuie, se concretizează în acte de executare pedepsibile. De altfel, complicitatea este definitivă ca forma participației penale ce constă în fapta unei persoane care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe infractor, chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită.
In raport de aceste considerente, schimbarea încadrării juridice din autorat în complicitate dispusă de instanța de apel în cazul inculpatei, este corectă.
Este corectă, de asemenea, și reducerea pedepsei aplicate inculpatei, de la 4 ani la 2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în condițiile art.86/1 Cod penal, fiind proporțională cu pericolul concret al faptei săvârșite de aceasta și de natură să contribuie la atingerea scopului prev. de art.52 Cod penal.
Nu este întemeiată critica formulată în recursul său de inculpata, referitoare la materialul probator administrat în cauză, atât timp cât s-a respectat pe deplin scopul procesului penal care trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor.
Este adevărat că în cauză, pentru aflarea adevărului s-au folosit înregistrările audio-video, declarațiile martorilor și ale părții vătămate, însă, mijloacele de probă au fost obținute în mod legal, neexistând nici un motiv de înlăturare a acestora.
Din declarația părții vătămate, a martorilor și a înregistrărilor audio-video reiese clar că inculpata, ajutată de inculpata a pretins și primit suma de 2000 Euro de la partea vătămată, pentru a nu publica un articol privind pe fiica părții vătămate, aducându-le astfel acestora prejudicii de ordin moral.
Potrivit declarației părții vătămate, aceasta îi spune în mod expres inculpatei: "eu am adus banii, deci vi-i dau, vă să-i numărați că aici-s pregătiți". De asemenea, la plecare la întrebarea expresă pusă de inculpata, inculpata asigură pe partea vătămată că articolul nu va mai apărea.
In fine, din înregistrarea audio-video rezultă că inculpata a declarat la sediul parchetului că: "Sunt banii de la doamna ".
Nici apărarea inculpatei, în sensul că nu există infracțiune de șantaj, întrucât fapta sa nu putea trezi o stare de temere a părții vătămate, nu este întemeiată, întrucât elementul material al laturii obiective al infracțiunii de șantaj presupune o acțiune de constrângere, în sensul că se impune unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva împotriva voinței sale. Constrângerea se poate realiza prin violență sau prin amenințare. Or, inculpata a amenințat-o pe partea vătămată că dacă nu "va plăti" ea va publica un articol compromițător într-un ziar.
Amenințarea presupune efectuarea de către inculpat a unui act care să inspire victimei temerea că în viitor ea sau o rudă apropiată va suporta un rău constând în săvârșirea unei fapte păgubitoare, temere care o pune în situația de a nu mai avea resursele morale necesare pentru a se opune pretențiilor autorului faptei. Nu interesează dacă subiectul, victima a perceput acțiunea inculpatului ca o siluire a voinței sale. este o infracțiune îndreptată, în principal, nu împotriva patrimoniului sau altor interese ale persoane, ci împotriva libertății sale psihice.
Cum în speță inculpata ajutată de inculpata a amenințat partea vătămată că va da în vileag fapte compromițătoare pentru aceasta și pentru fiica ei, constrângerea s-a realizat numai prin amenințare cu darea în vileag a faptei. A da în vileag o faptă compromițătoare înseamnă aoa duce la cunoștința altor persoane. Nu interesează dacă darea în vileag se face într-un anumit mod. De asemenea, nu are relevanță dacă acea faptă este reală sau imaginară. Ea trebuie să fie compromițătoare pentru persoana amenințată sau pentru o rudă apropiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se vor respinge recursurile ca nefondate, iar în temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, recurentele-inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, domiciliată în O,-, județul B și, cu domiciliul ales pentru a-i fi comunicate actele procesuale la avocat în O,-, etaj 3, județul B, împotriva deciziei penale nr. 49/A/13 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul penal nr-.
Obligă pe inculpate să plătească, fiecare, 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.3
Jud.fond
Jud.apel Gh.
10 decembrie 2008
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
