Șantajul (art.194 cod penal). Decizia 925/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 925
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 19.05.1979, domiciliat în B, str. -,.9B,. B,.3,.36, județul B și, fiul lui și, născut la 22.02.1985, domiciliat în B,- A, județul B, împotriva deciziei penale nr. 6 din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care au fost respinse apelurile declarate de aceștia, ca nefondate împotriva sentinței penale nr. 577 din 10.07.2007 a Judecătoriei Buzău, cu obligarea inculpaților la plata a câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul și la 100 lei onorariu apărător din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 17 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.577 din 07.08.2007 Judecătoria Buzău, în baza art. 194 al.1 cu aplic. art. 37 lit. aac ondamnat pe inculpatul, CNP -, fiul lui și, născut la data de 19.05.1979 în B, județul B, cu același domiciliu, B-dul -,. 9 B,. B,.3,.36, județul B, cetățean român, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără copii, fără ocupație, recidivist, la o pedeapsă de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj, în dauna părții vătămate, domiciliat în Z,-, -. D,. 23, județul S si în Ungaria, 3. Banka 6, în Z,-, județul S în perioada 3.04.2007-17.04.2007.
Conform art. 83 cod penal a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1000/15.05.2006 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată în cauză, în total inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive începând cu 19.04.2007 și până la 14.07.2007 și a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi municipiul B dispusă prin încheierea din 12.07.2007.
Prin aceeași sentință, în baza disp. art. 194 al.1 Cod penal a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.02.1985 în B, județul B, domiciliat in B,- A, județul B, cetățean român, studii 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, 2 copii minori, fără ocupație, cu trecut infracțional, CNP -, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de șantaj în dauna părții vătămate, faptă din perioada 03.04.2007-19.04.2007 și în temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de trei ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie privind interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a, teza a II-a și b Cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, dispunându-se totodată suspendarea executării acesteia potrivit art. 71 al. 5 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive, începând cu 19.04.2007 și până la 14.07.2007.
Conform art.359 Cod proc. penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor comiterii de noi infracțiuni în perioada termenului de încercare.
În baza art.350 Cod proc. penală s-a revocat măsura obligării de a nu părăsi municipiul B dispusă prin încheierea din 12.07.2007.
În latură civilă, s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarea situație de fapt:
Partea vătămată, originar din Z, patronul SC SRL, a deschis un punct de lucru în municipiul B, în incinta fostului cinematograf "" având ca obiect de activitate jocuri de noroc tip "bingo".
Inculpații și împreună cu alți prieteni și rude obișnuiau să frecventeze localul, loc unde l-au cunoscut pe martorul -, șef de sală la sala bingo.
Prin intermediul martorului - angajat ca bodyguard la sala bingo, martorul a împrumutat de la inculpatul suma de 1000 euro. De față la preluarea banilor a fost și martorul. Martorul a motivat că a luat bani din gestiune și nu dorește să afle partea vătămată, patronul firmei.
În cursul lunii martie 2007 partea vătămată a constatat lipsa din gestiune în cuantum de 14.450 lei, motiv pentru care a dispus concedierea martorului, aceasta întorcându-se în localitatea Ulterior a fost contactată de inculpatul care i-a solicitat înapoierea împrumutului, plus dobândă, în sumă de 1300 Euro.
La începutul lunii aprilie 2007 partea vătămată a fost solicitat de inculpatul - prin intermediul martorului să se întâlnească la sala bingo pentru a discuta despre suma împrumutată. La sala bingo partea vătămată era așteptată de cei doi inculpați precum și de alte persoane din anturajul său.
Inculpatul i-a solicitat părții vătămate restituirea sumei de bani împrumutată angajatului său însă aceasta a refuzat, motivat de faptul că nu răspunde de faptele angajaților săi. În discuție a intervenit și un însoțitor al inculpaților care, pe un ton amenințător, i-a spus părții vătămate că ar fi bine să-i restituie banii lui pentru a-și păstra afacerea din municipiul
Partea vătămată l-a contactat pe martorul care i-a confirmat că a împrumutat de la suma de 1000 euro pe care a cheltuit-o la ruletă, după care a predat inculpatului suma de 950 lei făcând promisiunea că o să plătească și diferența.
Ulterior, între partea vătămată și inculpați s-au purtat discuții telefonice privind restituirea diferenței de 21.000 lei.
Martorul a sfătuit-o pe partea vătămată să restituie inculpaților suma solicitată pentru a nu avea probleme.
Martorul a declarat că a sfătuit-o pe partea vătămată să nu le restituie inculpaților vreo sumă de bani deoarece nu le datorează nimic, motiv pentru care a fost lovit de inculpatul . De asemenea, în repetate rânduri inculpații au venit la sala "" să solicite restul de bani, amenințând cu distrugerea bunurilor din local și periclitarea afacerii.
În data de 18.04.2007, inculpatul i-a dat termen părții vătămate până a doua zi, ora 14,00 să achite suma, în caz contrar va sparge totul în sala.
În acest context, partea vătămată a stabilit cu inculpatul să-i dea banii în data de 19.05.2007 când va scoate din cont suma necesară, situație în care a fost organizat flagrantul.
Inculpatul a fost de acord sa elibereze o chitanță sub semnătură privată de primirea banilor, însă suma a fost transmisă martorului la solicitarea inculpatului, acesta încercând să evite un eventual flagrant.
Împotriva sentinței au declarat apel inculpații criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerându-se nevinovați, susținând că nu a făcut decât să solicite restituirea unei sume împrumutate pentru plata angajaților. Au mai arătat că nu au exercitat nici-un fel de amenințări sau alte presiuni asupra părții vătămate și că acesta a acceptat să preia datoria fostului angajat.
S-au invocat procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, înregistrate de partea vătămată dar și cele autorizate de instanță din cuprinsul cărora rezultă că nu au fost proferate amenințări la adresa părții vătămate.
În apel, s-a dispus reaudierea inculpaților, a părții vătămate și martorilor neaudiați de instanța de fond, însă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că partea vătămată și martorii u și sunt plecați în străinătate fără a li se cunoaște adresele, context în care instanța a făcut uz de dispozițiile art.327 alin.3 Cod proc. pen.
Prin decizia penală nr.6 din 15 ianuarie 2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și și a dispus obligarea fiecărui inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele:
Pe baza declarațiilor martorilor și, s-a reținut că martorul a împrumutat de la inculpatul suma de 1000 euro la care s-a adăugat o dobândă de 300 euro întrucât acesta produsese o lipsă în gestiune, astfel că a fost înlăturată susținerea inculpaților în sensul că împrumutul a fost solicitat pentru plata angajaților, concluzionându-se că această sarcină incumbă patronului în calitate de angajator iar nu martorului, ca șef de sală.
După constatarea lipsei în gestiune, angajatorul a dispus concedierea martorului.
Văzând că nu pot recupera împrumutul de la martorul, inculpații au solicitat părții vătămate restituirea banilor, sens în care au amenințat-o cu distrugerea bunurilor din sala bingo și afectarea afacerii. Ba chiar au acreditat ideea protejării afacerii în cazul achitării împrumutului.
În fața amenințărilor inculpaților, care de altfel au trecut și la punerea în executare a acestora prin lovirea martorului, care îl sfătuise pe patron să nu facă plata deoarece nu o datorează, partea vătămată a restituit inculpaților suma de 950 lei bani pe care-i avea asupra sa și care au fost predați inculpatului.
La înmânarea acestei sume au fost de față martorul precum și alte persoane din anturajul inculpaților.
Partea vătămată a fost chemată la sala bingo de către inculpați, aceștia făcând presiuni asupra martorului să le precizeze adresa părții vătămate.
Din declarațiile martorilor și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice s-a reținut că inculpații au făcut amenințări asupra părții vătămate să le predea suma împrumutată martorului ("voi avea grijă să iasă mare belea", "o să distrugă bunurile din sală; " le iau și le sparg", " tu mie îmi dai banii"; " le distrug cum vreau eu"; "eu nu vreau sa-ți stric ție șmecheria"; "du-te la carduri și scoate banii").
De altfel, amenințările și constrângerea psihică au continuat până când inculpații au primit și diferența de bani.
S-a motivat că amenințările adresate direct părții vătămate dar și prin intermediul martorilor au determinat-o pe aceasta să accepte restituirea unei sume de bani pe care nu a împrumutat-o direct și pe care nu a folosit-o întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.1 Cod penal.
De asemenea, că în condițiile în care inculpații considerau că suma împrumutată unui angajat trebuie remisă de angajator, aceștia aveau la îndemână acțiunea civilă în justiție or, în cauză, ei au dobândit suma în mod injust.
Referitor la individualizarea pedepselor, tribunalul a apreciat că instanța fondului a avut în vedere că inculpații nu au recunoscut infracțiunea, că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă, aspecte în raport de care s-a stabilit că pedepsele sunt corect individualizate atât ca durată, cât și în privința modalităților de executare.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs în termen inculpații și, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a arăta în scris motivele pentru care au promovat această cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenții, prin apărător ales, au criticat ambele hotărâri invocând cazurile de casare prev. de art. 3859pct. 21 și 18 din Codul d e procedură penală.
Sub primul aspect s-a susținut că judecata în fond cât și cea a apelurilor s-au efectuat fără ca partea vătămată și martorii din cauză să fie citați în mod legal și audiați, instanța fiind obligată să efectueze toate demersurile în acest sens pentru a stabili poziția subiectivă a părții vătămate în raport de amenințările la care ar fi fost supusă și a situației reale de fapt, împrejurări de natură să atragă incidența cazului de casare prev. de art. 3859pct. 21 Cod proc. penală, cu consecința casării ambelor hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Totodată, hotărârile au fost criticate și prin prisma cazului de casare prev. de art.3859pct.18 Cod proc. penală, susținându-se că în mod greșit s-a dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 Cod penal, din toate probatoriile administrate în dosar nerezultând că inculpații au urmărit obținerea unui folos material injust și nici că ar fi folosit violențe ori amenințări asupra părții vătămate ci au dorit doar recuperarea împrumutului de 1.000 euro acordat de numitului, angajat al societății deținută de partea civilă.
Pentru acest ultim motiv, s-a solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea inculpaților deoarece fapta nu există sau dacă există îi lipsește latura obiectivă.
Curtea, examinând hotărârile recurate în raport de motivele invocate circumscrise cazurilor de casare prev. de art. 3859pct. 18 și 21 Cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art. 3859al. 2 și 3.C.P.P. constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:
În ceea ce privește motivul de casare prev. de art. 3859pct. 21.C.P.P. Curtea reține, ca și instanța de apel, că s-au întreprins demersurile legale în vederea audierii părții vătămate și a martorilor și, însă din procesele verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că aceștia sunt plecați în străinătate, în privința martorilor fără a li se cunoaște adresele.
Referitor la persoana vătămată și instanța de recurs a dispus citarea acesteia cu mențiunea de a se prezenta la termenul din 11 decembrie 2009 ora 9.00 sala 1 în vederea audierii la domiciliul din Ungaria, fila 128, invitație căreia aceasta nu i-a dat curs.
În aceste condiții, în mod corect, instanțele au făcut aplicarea disp. art. 327 al. 3 C.P.P. constatând imposibilitatea obiectivă de ascultarea părții vătămate și a martorilor, mai ales că prin declarația aflată la fila 226 dosar fond, partea vătămată a învederat că nu se va prezenta la proces din cauza "pericolului de moarte" pe care l-au inspirat inculpații, arătând că aceștia l-au agresat fizic și i-au distrus afacerea din
Pentru considerentele arătate, Curtea constată că primul motiv de casare invocat de inculpați este nefondat și, drept urmare, nu se impune casarea hotărârilor pronunțate și rejudecarea cauzei, așa cum aceștia au solicitat.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu art. 194 al. 1 Cod penal constituie infracțiunea de șantaj "constrângerea unei persoane prin violență sau amenințare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul" și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
În raport de probele administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv plângerea și declarația părții vătămate, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, autorizate în condițiile legii, și cele puse la dispoziție de partea vătămată, procesul verbal de marcare și identificare a sumei de bani ce a constituit obiectul șantajului, procesul verbal de prindere în flagrant și planșele foto, declarațiile martorilor, chitanța întocmită de și declarațiile inculpaților, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior din care rezultă că în perioada 03 aprilie 2007 - 17 aprilie 2007, ambii inculpați au constrâns pe partea vătămată, prin amenințare, să-i restituie suma totală de 21.000 lei în scopul dobândirii unui folos material injust.
Probele și mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost corect interpretate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția fiecărui inculpat în forma cerută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestora conform art.194 al. 1.C.P.P. fapta, așa cum a fost descrisă, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, inclusiv în privința laturii obiective.
Rezultă fără dubiu din probatoriul administrat că partea vătămată nu avea nici-o datorie față de vreunul dintre inculpați, aceasta cunoscând însă faptul că un fost angajat al său, respectiv a împrumutat de la inculpatul suma de 1.000 euro, în interes personal și pe care nu a restituit-
Cunoscând că datornicul era angajatul societății patronate de partea vătămată, inculpații, prin amenințări, ce au rezultat din conținutul expresiilor folosite, demersurile acestora, care, în mai multe rânduri s-au prezentat pentru recuperarea banilor la sala bingo însoțiți fiind și de alte persoane din anturajul lor precum și la domiciliul părții vătămate au solicitat acesteia restituirea sumei totale de 21.000 lei, ce a fost plătită în două tranșe, prima dată 950 lei iar a doua oară, cu ocazia flagrantului, primirea sumei de bani nefiind contestată de vreunul dintre inculpați.
Legat de restituirea sumei solicitată de inculpați părții vătămate chiar și martorii și au suferit amenințări ori lovituri, numai pentru că au dat sfaturi victimei într-un mod contrar intereselor acestora.
Prin urmare, atâta timp cât în cauză s-a dovedit constrângerea părții vătămate prin amenințări cu acte de violență și distrugerea afacerii ce a fost exercitată de către inculpați și s-a probat primirea unei sume de bani, ce nu era datorată de partea vătămată, rezultă că fapta comisă de aceștia există și întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj.
Așa cum s-a arătat și cu ocazia analizei primului motiv de recurs, partea vătămată nu a dorit să fie prezentă la dezbaterea cauzei în fața primei instanțe din cauza temerii inspirate de inculpați, în același sens fiind și declarația martorului.
De altfel, ambii martori care au avut cunoștință directă de comiterea faptei, influențând într-un fel sau altul decizia părții vătămate legată de restituirea sumei solicitate, s-au stabilit în străinătate fără a li se cunoaște adresele, evident față de amenințările și violențele la care ei înșiși au fost supuși.
Pentru considerentele expuse, Curtea, constatând că situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de către instanțele anterioare, condamnarea acestora în temeiul disp. art. 194 al. 1 cod penal este pe deplin justificată și nu există nici-un motiv care să impună achitarea lor.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor se constată că au fost evaluate în mod corect criteriile cuprinse în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, împrejurările săvârșirii infracțiunii și persoana fiecărui inculpat, inculpatul săvârșind fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 al. 1 lit. a Cod penal, atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1000/15 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin neapelare, fapt ce a atras incidența disp. art. 83 Cod penal și executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Drept urmare, aplicarea sancțiunii de un an și șase luni închisoare pentru inculpatul, recidivist și cea de un an închisoare, în condițiile prev. de art.81 Cod penal inculpatului, cu trecut infracțional, sunt pedepse juste, apte să răspundă cerințelor prev. de art. 52 Cod penal și nu se impune reducerea cuantumului acestora.
În concluzie, reținând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice sub toate aspectele, iar recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b Cod proc. penală, le va respinge, cu obligarea fiecărui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații domiciliat în B, str. - bloc 9 B,. B,. 3,. 36, județul B și domiciliat în B,- A, județul B împotriva deciziei penale nr.6 din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și sentinței penale nr. 577 din 10.07.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Fiind în concediu legal
de odihnă se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./ 05.01.2010
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
