Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
2220/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.1.401/
Ședința publică din data de 9 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 2: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI este reprezentat prin PROCUROR.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-revizuient - împotriva Deciziei penale nr.467/A/22.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-revizuient, personal, în stare de arest în executare, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.66.007/9.2009, la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurentul-revizuient a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de înscrisuri în fotocopie.
Apărătorul din oficiu, cu delegația nr.029.398/23.IX.2009 depusă la dosar, învederează Curții că împuternicirea avocațială a încetat, prin prezența apărătorului ales, urmând să se dispună asupra onorariului parțial.
Recurentul-revizuient, prin apărător ales, precizează că își întemeiază, în drept, recursul pe cazul de casare prevăzute de art.385/9, pct.10, Cod procedură penală, referitor la greșita apreciere a probatoriului.
Curtea, din oficiu, pune în discuție același caz de casare, însă din punct de vedere al nemotivării deciziei penale.
Recurentul-revizuient, prin apărător ales, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune.
Curtea, având în vedere motivul de recurs invocat, respinge, ca inutilă, proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-revizuient.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurentul-revizuient, prin apărător ales, arată, în principal, că, într-adevăr, decizia penală este nemotivată, cu efectul admiterii recursului, casării deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță de apel, iar, în subsidiar, că instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile administrate, respectiv convenția de împrumut încheiată cu, de la fila 24 din dosarul instanței de fond, chitanța prin care i-a restituit o parte din împrumut, de la fila 25 din dosarul instanței de fond, contractul de împrumut încheiat cu și, aflat la fila 26 din dosarul de fond, convenția încheiată cu, aflată la fila 29 dosarului de fond, și declarația dată de - în fața organelor de cercetare penală privind o convenție prin care acesta avea de restituit un împrumut, aflată la fila 31 din dosarul de fond, înscrisuri în a căror posesie a intrat ulterior condamnării și care fac dovada că apărările sale din cursul procesului penal au fost adevărate, însă instanțele de fond și de apel au ținut seama doar de declarațiile coinculpaților, care au negat existența împrumuturilor, astfel că solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, întemeiată pe disp. art.394, alin.1, lit.a, Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, astfel că pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel.
Recurentul-revizuient, personal, arată că motivul invocat se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege, întrucât există două hotărâri judecătorești care nu se pot concilia. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.422/29.2009, din Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului VI, Bar espins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de revizuientul -, pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, l-a obligat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Instanța de fond a reținut, pe situația de fapt, că, prin Sentința penală nr.797/26.XI.2007 a Judecătoriei Sectorului VI, B, din Dosarul nr-, definitivă prin Decizia penală nr.1.206/29.IX.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, revizuientului i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, iar, în cererea de revizuire, acesta a invocat dispozițiile art.394, alin.1, literele a și b, Cod procedură penală.
În motivare, instanța de fond a arătat că instanțele de judecată ordinare au analizat atât înscrisurile sub semnătură privată, referitoare la împrumuturile pe care le-a acordat coinculpaților, - și G, invocate de revizuient, cât și apărările privind infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art.77, alin.1 din nr.OUG-, și de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prev. de art.77, alin.2 din nr.OUG-, astfel că nu au caracter de noutate, după cum nu constituie împrejurări noi expertizele tehnico-științifice solicitate de revizuient, iar înlăturarea obligării sale la plata despăgubirilor civile nu poate fi realizată pe calea extraordinară a revizuirii.
În termen legal, revizuientul a declarat apel, pentru netemeinicie, întrucât convențiile de împrumut încheiate cu ceilalți coinculpați au fost găsite ulterior rămânerii definitive a sentinței penale de condamnare, astfel că au caracter de noutate.
Prin Decizia penală nr.467/A/22.VII.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuient, pe care l-a obligat la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel a copiat, în mod fidel, motivarea instanței de fond.
În termen legal, apelantul-revizuient a declarat recurs, nemotivat în scris.
În motivarea orală a recursului, recurentul-revizuient a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile administrate, respectiv convenția de împrumut încheiată cu, de la fila 24 din dosarul instanței de fond, chitanța prin care i-a restituit o parte din împrumut, de la fila 25 din dosarul instanței de fond, contractul de împrumut încheiat cu și, aflat la fila 26 din dosarul de fond, convenția încheiată cu, aflată la fila 29 dosarului de fond, și declarația dată de - în fața organelor de cercetare penală privind o convenție prin care acesta avea de restituit un împrumut, aflată la fila 31 din dosarul de fond, înscrisuri în a căror posesie a intrat ulterior condamnării și care fac dovada că apărările sale din cursul procesului penal au fost adevărate, însă instanțele de fond și de apel au ținut seama doar de declarațiile coinculpaților, care au negat existența împrumuturilor.
În drept, a invocat motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel, cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, întemeiată pe disp. art.394, alin.1, lit.a, Cod procedură penală.
La termenul de astăzi, Curtea a invocat, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art.385/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, privind nemotivarea apelului, pe care l-a pus în discuția părților.
Având în vedere cazul de casare invocat de recurentul-revizuient și, totodată, ridicat, din oficiu, Curtea a respins, ca inutilă, proba cu înscrisuri, formulată de recurentul-revizuient.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și decizia penală recurată, atât din punct de vedere al motivului de netemeinicie invocat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.385/9, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Astfel, Curtea constată, mai întâi, defectuoasa susținere a recursului, prin evidenta contradicție dintre cazul de casare invocat, prevăzut de art.395/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, referitor la omisiunea instanței de apel dea se pronunța asupra unor probe sau cereri esențiale, de natură a garanta drepturile părții și de a influența soluția procesului, și motivele de fapt, care privesc însuși fondul cererii de revizuire. De asemenea, este deficitară inclusiv finalitatea invocată de recurentul-revizuient, care a solicitat casarea, cu trimitere, spre rejudecarea apelului, dar cu admiterea, în principiu, a cererii de revizuire, soluție mixtă inadmisibilă.
Însă, tot din punctul de vedere al motivului de recurs prevăzut de art.395/9, alin.1, punctul 10, Cod procedură penală, Curtea constată că instanța de apel, deși avea obligația, pe de o parte, de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel invocate, potrivit art.378, alin.3, Cod procedură penală, iar, pe de altă parte, ca, în afara temeiurilor invocate, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, după cum prevăd disp. art.371, alin.2, Cod procedură penală, nu a efectuat, nici măcar în mod sumar, analiza apelului, ci a reprodus, în mod fidel și nici măcar până la capăt, argumentele instanței de fond, fără nici un fel de contribuție proprie, care ar fi făcut dovada unei reale și serioase analize a apelului cu care a fost sesizată. Procedând în această manieră, instanța de apel nu numai că a încălcat dispozițiile procedural penale, care o obligă să-și motiveze soluția, dar, în același timp, l-a privat pe revizuient de prima cale de atac ordinară prevăzută de legea procesual penală, cu efectul devoluției în mod nelimitat, spre deosebire de recurs, a cărui devoluție este limitată.
Prin urmare, Curtea apreciază că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat asupra însuși apelului, care are caracterul unei cereri esențiale, de natură a-i garanta inculpatului drepturile procedurale, printre care dreptul la o cale efectivă de atac, și de a influența soluția în procesul penal.
În consecință, în temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de recurentul-revizuient - împotriva Deciziei penale nr.467/A/22.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în întregime, cu trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 2, litera c, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-revizuient - împotriva Deciziei penale nr.467/A/22.VII.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în întregime, decizia penală și dispune trimiterea cauzei, spre rejudecarea apelului, la aceeași instanță de judecată, respectiv la Tribunalul București.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar suma de 50 lei, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
-
Red. și dact.: jud.
: -
- (jud. redactor).
Judecătoria Sectorului VI, B: -.
2 ex.
Președinte:Daniela PaniogluJudecători:Daniela Panioglu, Ioana Alina Ilie, Magdalena
