Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 100

Ședința publică din data de 27 Iunie 2008

PREȘEDINTE: Mița Mârza Judecător

JUDECĂTOR 2: Ion Avram

Grefier - - -

Ministrul Public a fost reprezentat de Procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul declarat de către inculpații și și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice G împotriva sentinței penale nr. 521 din data de 12.11.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 1526/2004.

Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 27.06.2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.

Deliberând, instanța a pronunțat următoarea decizie penală:

CURTEA,

Asupra apelului penal de față:

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 521/2005 Tribunalul Galația dispus condamnarea inculpatului la 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 14 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215¹al. 1,2 Cod penal.

În baza art. 35 Cod penal, art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele de 3 ani și 6 luni și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și cu pedeapsa de 14 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani urmând ca, în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal, și art. 37 lit. a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea pre. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la delapidare prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 ind. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 ind. 1 al. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani și 10 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați, definitivă prin decizia penală nr. 921/2004 a Curții de APEL GALAȚI în pedepsele componente, astfel:

- pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați;

- pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani aplicată prin sentința penală nr. 15/1997 a Tribunalului Galați, definitivă prin neapelare la data de 4.02.1997.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați în pedepsele componente, cu înlăturarea sporului, astfel:

- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,4 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

- pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 113/20.03.2002 a Tribunalului Brăila pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 2,3,4 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 13 Cod penal.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 459/2003 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 880/2003 a Curții de APEL GALAȚI în pedepsele componente astfel:

- pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 459/2003 a Judecătoriei Brăila pentru infracțiunile prev. de art. 215 al. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 13 Cod penal, art. 74 lit. b Cod penal și art. 76 lit. c Cod penal.

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/1997 a Tribunalului Galați definitivă prin neapelare la data de 4.02.1997.

În baza art. 36 al. 1 Cod penal, art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal, art. 35 Cod penal a contopit pedepsele de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani și 1 an și 6 luni închisoare, 10 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani, de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani, stabilite pentru faptele din prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați, cu pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr. 113/2002 a Tribunalului Brăila și cu pedeapsa de 1 an închisoare stabilită prin sentința penală nr. 459/2003 a Judecătoriei Brăila, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani, sporită la 14 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b c Cod penal pe o durată de 3 ani.

A menținut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere pentru pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 15/1007 a Tribunalului Galați, revocare dispusă prin sentința penală nr.113/2002 a Tribunalului Brăila iar conform art. 86 ind. 4 Cod penal în ref. la art. 83 Cod penal a dispus executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe o durată de 3 ani.

În final, s-a stabilit ca inculpatul să execute o pedeapsă de 17 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c Că pe o durată de 3 ani.

Conform art. 350 al. 1 Cod penal a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 36 al. 3 Cod penal a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta hotărâre perioada executată de la 12.05.2003 la zi.

A dispus anularea vechilor mandate de executare și emiterea unui nou mandat de executare.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentințelor penale mai sus menționate.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe durata prev. de art. 71 al. 2 Cod penal iar în baza art. 14 Cod penal, art. 998.civ. art. 1000 al. 2.civ. și art. 1003. civ. a obligat în solidar inculpații, iar pe inculpatul în solidar și cu partea responsabilă civilmente - - G să plătească părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice G suma de 1.419.938.055 lei ROL cu dobânda legală și penalitățile de la data săvârșirii fiecărui act material și până la data achitării efective a debitului.

A respins ca nefondate celelalte pretenții ale părții civile

În baza art. 14 Cod penal, art. 998. civ. art. 1003. civ. a obligat inculpații în solidar la plata sumei de trei miliarde lei ROL către partea civilă - - G cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 Cod penal, art. 998. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2.283.998.885 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă - -

A respins ca nefondate celelalte pretenții ale părții civile - -

În baza art. 353 Cod penal, art. 357 Cod penal, art. 163 Cod penal a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților și și părții responsabile civilmente - - G până la concurența sumei datorate părții civile DGFP

Conform art. 353 al. 2 Cod penal dispoziția privind instituirea sechestrului asigurător este executorie și se va aduce la îndeplinire de îndată de organele de executare ale părții civile DGFP G sens în care părții civile i se vor comunica atât copii de pe dispozitiv și hotărâre cât și copie de pe adresa nr. 70482/2005 a Primăriei municipiului

S-a dispus să se comunice copii de pe dispozitivul hotărârii, hotărâre și adresa nr. 70482/2005 a Primăriei mun. G la Cartea Funciară din cadrul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară G pentru a se înscrie în sechestrul asigurător în privința imobilelor cuprinse în adresa nr. 70482/2005 a Primăriei Mun.

În baza art. 348 Cod penal a dispus anularea celor 7 facturi fiscale.

Au fost obligați inculpații în solidar către partea responsabilă civilmente CS - G, la plata sumei de 5.000.000 lei ROL cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a fi pronunțat această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

- G funcționează în municipiul G, Șoseaua - nr. 3 din data de 01.01.1998, în diverse componențe în ceea ce privește acționarii și administratorii (acte societate, 12-31, vol. I).

Prin rezoluția nr. 647/10.02.2000 a Oficiului Registrului Comerțului G s-a dispus înscrierea în registrul comerțului și a mențiunilor privind revocarea vechilor administratori și numirea noilor administratori în persoana inculpatului și martorilor și. Dintre cei trei, faptic, puterea deplină de decizie aparținea învinuitului. Inculpatul era și președintele Consiliului de Administrație și acționar majoritar, deținând 66,33% din acțiunile societății (rezoluție, certificat înscriere mențiuni, 32-33, situație acționariat, 53-54, vol. I).

La data de 26.02.2002, cu sediul declarat în șoseaua - nr. 3 (același sediu cu - - G) inculpatul a înființat -. - - SUA - Sucursala G, având ca obiect de activitate activități de consultanță pentru afaceri și management. Evident, inculpatul era administrator împuternicit cu puteri depline (acte societate, 85-87, vol. I).

La data de 11.04.2002, cu sediul declarat în G, str. - nr. 24, -.2,. 10 - domiciliul inculpatului - acesta a înființat o altă societate, BUSINESS SRL, având ca obiect principal de activitate realizarea și furnizarea de programe. Evident, administrator al societății era tot inculpatul (acte, file 86-88 vol. I).

Revenind la - - G, prin rezoluția nr. 2704/30.04.2002 Oficiul Registrului Comerțului al Județului Gad ispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind schimbarea denumirii firmei din - - G în - - G (rezoluție, certificat de înscriere mențiuni, certificat de înregistrare, 50-52, vol. I).

De remarcat că, înainte de înființarea firmei. SUA - Sucursala G (26.02.2002), Adunarea Generală a Acționarilor din cadrul - - G, în baza hotărârii nr. 3/7.01.2002 a hotărât aprobarea încheierii contractului de management general al societății cu. - - SUA, contract care însă nu s-a materializat (hotărâre, 117, vol. I).

Prin act adițional autentificat la notar sub nr. 38 în data de 20.05.2002, s-a dispus ca începând cu data de 17.06.2002, Consiliul de Administrație al - - G să își înceteze activitatea și, de la aceeași dată, societatea să fie administrată unic în persoana inculpatului. Prin rezoluția nr. 3859/21.06.2002 a Oficiului Registrului Comerțului al Județului G s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind retragerea administratorului (inculpat) (acte file 55-58, vol. I).

Concluzionând, pe perioada 10.02.2000 - 17.06.2002, inculpatul a avut următoarele calități:

- acționar majoritar, administrator, președintele Consiliului de Administrație în cadrul - - G (ulterior - - G);

- împuternicit cu puteri depline în cadrul. - - SUA;

- administrator/împuternicit în cadrul. - - SUA - Sucursala G;

- administrator în cadrul - BUSINESS SRL G;

- administrator cu puteri depline în cadrul - - G (alta decât - SRL G).

În aceeași perioadă 10.02.2000 - 16.05.2002, inculpatul a avut următoarele calități:

- administrator și asociat la - COM SRL G;

- administrator și asociat la - SRL G;

- asociat și împuternicit la - SRL

După data de 17.06.2002, pe lângă calitățile mai sus menționate, inculpatul a deținut și calitatea de administrator la - - (fostul - - G).

1. Garda Financiară Secția G și apoi Administrația Financiară au efectuat o verificare a evidențelor contabile aparținând - - Pe perioada verificată, administrator al societății și persoana care se ocupa efectiv de activitatea firmei era inculpatul (proces-verbal, 130-141, bol. I anexe, 143-153 vol. I).

Cu această ocazie, s-a constatat că s-au înregistrat în evidența contabilă documente care nu aveau la bază operațiuni reale, cu scopul vădit de a diminua TVA-ul de plată. Astfel:

a) În cursul anului 2000, inculpatul a înregistrat în contabilitatea - - G, în vederea diminuării TVA-ului de plată, 2 facturi întocmite în fals de învinuitul;

- factura nr. -/05.2000 emisă de - G (administrată de inculpatul ) reprezentând prestări servicii "transport" în valoare de 654.500.000, din care TVA 104.500.000 lei;

- factura nr. -/05.2000 emisă de - SRL G reprezentată de inculpatul ) reprezentând prestări servicii în valoare de 618.800.000 lei, din care TVA de 98.800.000 lei.

Organul de control nu a găsit în contabilitatea - - G documente justificative care să ateste că prestațiile s-au efectuat și nici că plata acestor prestații s-a făcut. De altfel, - G și - SRL G nu au prezentat organelor de control evidența contabilă.

În această modalitate, inculpatul a diminuat TVA-ul de plată cu suma de 203.300.000 lei (proces-verbal și anexe, 190-256 vol. I).

b) Inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitatea - - Gau rmătoarelor 3 facturi:

- seria - - nr. -/24.05.2001, emisă de - SRL G către - - G, având ca obiect "prestări servicii transport conform contract" în valoare de 750.000.000 lei. Factura este semnată și ștampilată numai la rubrica "furnizor" (factura 164, vol. I);

- seria - - NR. -/28.05.2001 emisă de - SRL G către - - G, având ca obiect "prestări servicii consultanță conform contractului" în valoare de 750.000.000 lei. Factura este semnată și ștampilată numai la rubrica "furnizor" (factură, 163, vol. I);

- factura fiscală nr. -/19.10.2001 în valoare de 120.000.000 lei emisă de - COM SRL G, din care TVA în sumă de 19.159.663 lei.

Asociat și administrator împuternicit de - SRL G, în perioada de referință a fost învinuitul. Firma - SRL G nu dispunea de utilaje și personal specializat care să poată efectua prestațiile stipulate în facturi.

Din verificările efectuate s-a constatat că cele două facturi emise de - SRL G aparțineau de fapt firmei - COM SRL

Cele două facturi nu au fost însoțite de documente justificative care să ateste că prestația s-a realizat efectiv. Contravaloarea lor a fost înregistrată în contul 471 "cheltuieli înregistrate în avans" neinfluențând costurile însă influențând TVA-ul de plată și diminuând cu suma de 258.654.863 lei (proces-verbal 130-140, vol. I verific. Administrația Financiară, 185-205 vol. I).

Împrejurarea că aceste prestații nu s-au efectuat în realitate rezultă din declarația martorului (asociat la - - G) care a susținut că inculpatul i-a spus că "stă prost" cu TVA-ul de plată și că ar vrea să facă ceva să-l diminueze.

Ulterior, același învinuit i-a spus martorului că l-a găsit pe inculpatul și acesta a fost de acord cu emiterea facturilor în discuție. Același martor arată că știa că inculpatul nu avea cum să presteze astfel de servicii.

c) La data de 24.05.2002, între - COM SRL G, reprezentată de inculpatul, în calitate de prestator, și - - G, reprezentată de, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1471. Obiectul contractului îl constituia efectuarea de către inculpatul, reprezentant al - COM SRL G, pentru inculpatul, reprezentant al - - G, contra cost, a unor activități de transport auto, de prestații, cu utilaje de construcții montaj, de ridicat, etc. Prin același contract s-a stabilit valoarea prestațiilor la suma de 3.000.000.000 lei. La Cap. IV al aceluiași contract se stabilește ca plata să se facă de către inculpatul la eliberarea facturii fiscale, în limitele plafonului de casă legal. Contractul este semnat și de către martorul - consilier juridic al - - G (contract file 156-157 vol. I).

Deși contractul este din data de 24.05.2002, la data de 20.05.2002, inculpatul a întocmit factura nr. -/20.05.2002, având ca obiect "prestări servicii conform contract nr. 1471/24.05.2002", cu valoarea de 3.000.000.000 lei. Pe aceeași factură s-a făcut mențiunea "se va achita conform contract" și s-a aplicat semnătură și ștampilă numai la rubrica "furnizor" (factură 162, vol. I).

Factura în discuție nu a fost însoțită de documente justificative care să confirme efectuarea prestațiilor și a fost înregistrată în contul 471 "cheltuieli efectuate în avans", diminuând astfel TVA-ul de plată aferent lunii mai 2002 (proces-verbal 139-140, vol. I).

La data de 24.05.2002, între - SRL G, reprezentată de inculpata, în calitate de prestator, și - - G, reprezentată de inculpatul, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 1472 (contract file 158-159, vol. I).

Deși contractul s-a încheiat la data de 24.05.2002, inculpatul a întocmit factura nr. - la data de 20.05.2002, având ca obiect "prestări servicii conform contract nr. 1472/24.05.2002" cu valoarea de 3.000.000.000 lei. Pe factură s-a făcut mențiunea "se va achita conform contract" și are aplicată semnătură și ștampilă numai la rubrica "furnizor" (factura, 161, vol. I).Ca și în cazul precedent, factura nu era însoțită de documente justificative care să facă dovada realității prestărilor de servicii. Factura s-a înregistrat în același cont 471 "cheltuieli efectuate în avans".

În raport de cele două facturi, prin înregistrarea lor, s-a diminuat TVA-ul de plată cu suma de 957.983.183 lei.

S-a subliniat faptul că la data controlului - COM SRL G nu ținea evidența contabilă, nu a depus bilanț contabil aferent pentru anii 2001, 2002 și nici deconturi TVA și declarații de impozit lunare. Ca măsură, organul de control a stabilit un termen de 30 de zile pentru ca inculpatul să organizeze și să aducă la zi evidența contabilă, măsură care însă nu a fost adusă la îndeplinire.

Audiată fiind cu privire la aceste aspecte, martora - director economic la - - Gaa rătat că i s-au prezentat de către inculpatul doar facturile fără alte documente justificative. Aceeași martoră a arătat că facturile nu au afectat costurile, dar au fost avute în vedere și înregistrate în decontul de TVA pentru luna mai 2002.

Toate facturile în discuție au fost completate de inculpatul.

Din anexa la un contract prestări servicii încheiat între - - G (prestator) și - - G dispunea de mijloace de transport: 6 autoturisme, o autoutilitară, o autodubă, un autocamion, autobasculantă, automacara, autocisterne (2), tractor (anexă, fila 140, vol. II).

2. La data de 320.04.2002, prin cererea de mențiuni nr. 13828 s-a schimbat denumirea - - în - - La această dată, ca și administrator al firmei - - G figurau încă inculpatul și martorii și.

Imediat după schimbarea denumirii firmei, inculpatul a înființat o nouă societate - - G, unde era reprezentantul administratorului - persoană juridică.

De-abia prin rezoluția nr. 3859/21.06.2002 a Oficiului Registrului Comerțului s-a dispus înscrierea în Registrul Comerțului a mențiunilor privind retragerea administratorilor, și și numirea administratorului.

La data de 23.05.2002, - - G (în calitate de vânzător) emite către - - (având calitatea de cumpărător), factura fiscală seria - - nr. - în valoare de 1.500.000.000 lei, prin care se vinde imobilul situat în G, str.-, format din grup social, vestiare, magazie, parter și etaj, suprafață construită de 135,5. Factura nu prezintă la rubrica cumpărător semnătura și ștampila aferente.

La data de 7.06.2002, - - G, prin delegat martorul, încheie cu - - G prin delegat martorul G (în acea perioadă era și consilier juridic la - - G), contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar sub nr. 1337/7.06.2002, prin care se vinde parte din imobilul din- (partea menționată și în factura -. - nr. -/23.05.2002).

În contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notar s-a stipulat în mod expres că vânzătorul - - Gap rimit anterior prețul de 1.500.000.000 lei.

Însă, din probele administrate în cauză - declarații martori și acte - rezultă că prețul nu fusese dat la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

Abia la data de 20.06.2002, prin ordinul de plată nr. 2, inculpatul, reprezentantul firmei cumpărătoare - - G, a dispus plata prețului de 1.500.000.000 lei către vânzătoarea - -

bani proveneau însă nu de la - - G, ci de la - - G, deoarece:

- la data de 20.05.2002, - COM SRL G, administrată de inculpatul, a emis factura -. - nr. - în valoare de 3.000.000.000 lei, prin care se stipulează "prestări servicii conform contract nr. 1471/24.05.2002" și "se va achita conform contractului". La momentul emiterii facturii, contractul de prestări servicii nici nu era încheiat, acesta încheindu-se la data de 24.05.2002;

- la data de 28.05.2002, - - G, administrată încă de inculpatul a deschis un cont bancar la banca Sucursala G, ocazie cu care a solicitat acordarea unui credit pentru activități curente, în valoare de 3.200.000.000 lei. Această sumă a și fost pusă la dispoziția - - G la data de 18.06.2002;

- la data de 18.06.2002, - - G, încă administrată de inculpatul, a emis fila CEC seria - nr. - (semnată de inculpatul ) pentru suma de 1.500.000.000 lei în favoarea - COM SRL G, administrată de inculpatul (reprezentând contravaloarea așa-ziselor "prestații de servicii" conform contractului nr. 1471/24.05.2002).

În continuare - COM SRL G, prin inculpatul a girat fila CEC către -. G, societate administrată de inculpatul. Documentul de plată a fost depus spre decontare la Banca - Sucursala G, iar în baza acestui document banca plătitoare a și transferat la data de 19.06.2002 suma de 1.500.000.000 lei în contul firmei -.

- la data de 20.06.2002, firma -.

plătește către - - G (noua firmă - - G) suma de 1.500.000.000 lei prin ordinul de plată nr. 6 la dispoziția inculpatului;

- la data de 20.06.2002, cu ordinul de plată nr. 2 - - G plătește către - - prețul imobilului de 1.500.000.000 lei;

- la data de 20.06.2002, inculpatul (în calitate încă de administrator la - - G) eliberează un bilet la ordin în favoarea - COM SRL G, administrată de inculpatul, pentru aceeași sumă de 1.500.000.000 lei, scadent tot la data de 20.06.2002;

- la aceeași dată, 20.06.2002, - COM SRL G girează biletul la ordin către firma -. G, administrată de inculpatul care încasează suma din contul - -

La data de 20.06.2002 a fost depus spre publicare actul adițional la actul constitutiv al - - G la Oficiul Registrului Comerțului G, cerere de mențiuni ce a fost înregistrată sub nr. 15389/21.06.2002, prin care s-a solicitat retragerea din funcția de administrator a inculpatului și numirea în funcția de administrator a învinuitului.

În concluzie, - - Gav ândut o parte din imobilul pentru care banii au fost plătiți dintr-un credit solicitat de chiar aceeași firmă, pentru ca banii în final să ajungă la inculpatul.

Revenind la creditul luat de - - G, restul de 1.500.000.000 lei au fost remiși în baza unei alte file CEC seria - nr. -/20.06.2002 către - COM SRL Această filă CEC a fost, de asemenea, girată către -. G, administrată de inculpatul.

Astfel, fără a exista relații comerciale între cele două societăți, cea mai mare parte din creditul luat de - SRL G (3 miliarde din 3.200.000.000 lei) au ajuns la inculpatul.

În apărarea lor, inculpații și au susținut că de fapt banii virați la -. SUA - Sucursala G erau prețul acțiunilor la - - G achiziționate de - COM SRL

Însă, niciunul din acționarii - - G și nici dintre membrii conducerii nu au luat cunoștință de vânzarea pachetului de acțiuni majoritar de la - - G către firma -. - Sucursala Fără să existe o dovadă a ținerii ședinței AGA în care acționarii să fi fost de acord cu vânzarea pachetului de acțiuni către -. Sucursala G, exista o hotărâre AGA nr. 7/16.10.2001 în care se hotărăște că prin cumpărarea pachetului de 5997 acțiuni -. G să devină acționar majoritar, hotărâre semnată de inculpatul și de martorul. Audiat fiind martorul a arătat că nu a făcut decât să conceapă hotărârea și să o semneze din dispoziția inculpatului, fără ca acesta din urmă să-i prezinte procesul-verbal al ședinței AGA sau raportul cenzorilor. Mai mult decât atât, martorul susține că hotărârea este lipsită de valabilitate atâta timp cât nu exista un contract de vânzare-cumpărare.

Împrejurările sunt pe deplin confirmate și de martorul, care arată în declarațiile date că inculpatul i-ar fi spus de intenția firmei - . - SUA - de a cumpăra acțiunile pentru ca apoi să-i spună că înțelegerea a căzut.

Ca atare, nu se poate face vorbire de vânzarea legală a pachetului majoritar de acțiuni de către - . către calas com srl G atâta timp cât cea dintâi firmă nu era proprietara pachetului majoritar de acțiuni, și chiar dacă ar fi fost acționarul majoritar, nu ar fi putut proceda la vânzarea acțiunilor fără convocarea și ținerea AGA.

De asemenea, de remarcat că cenzorii au fost numiți numai formal și că, logic, nicio persoană cu calitate în - - G nu avea să verifice legalitatea hotărârilor luate de inculpatul.

Din declarația martorei, numită în baza hotărârii nr. 4/21.03.2001 cenzor la - - G, rezultă că aceasta nu și-a dat acordul și nu a știut faptul că a fost numită cenzor la vreo societate. Martora își explică mențiunea datelor ei de stare civilă prin aceea că în luna martie 2001, și-a lăsat CV-ul la - SRL G în vederea unei viitoare angajări.

Este lesne de înțeles că toate hotărârile în discuție erau luate de inculpatul fără a se consulta cu nimeni din conducerea - -

Prin studierea actelor care au stat la baza luării creditului de la Banca G și a actelor care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare dintre - - G și - G rezultă cu certitudine că inculpatul nu a dorit decât decapitalizarea societății - - G și obținerea unor sume de bani cu care să poată părăsi țara, evident și cu ajutorul inculpatului.

Este absolut uimitor că, la aceeași dată, 23.05.2002, AGA de la - - G (președinte inculpatul ) a hotărât vânzarea unor active și AGA de la - - G (administrator împuternicit inculpatul ) a hotărât cumpărarea acestor active.

Ambele hotărâri sunt semnate de inculpatul.

3. Așa cum s-a precizat, începând cu data de 21.06.2002, administrator al - - Gad evenit inculpatul. În anul 2003 în baza împuternicii autentificată la notar după încarcerarea inculpatului, persoana împuternicită la - SRL Gad evenit inculpata.

Cu ocazia controlului efectuat de Administrația Financiară G - Direcția de Control Fiscal, s-a constatat că, în perioada august 2002 - aprilie 2003, inculpatul a venit cu aport în societate cu suma de 7.763.491.381 lei (rulaj creditor al contului 455 "asociați conturi curente").

Astfel, inculpatul a ridicat în perioada menționată suma de 2.122.604.332 lei mai mult decât a adus aport.

De asemenea, în luna mai 2003, inculpatul a mai adus aport suma de 232.913.264 lei și a ridicat 394.307.817 lei, mai mult cu 161.394.553 lei decât adusese aport.

În total, inculpatul a ridicat din casieria societății, fără a putea justifica cu documente folosința banilor, suma de 2.283.998.885 lei.

Audiată fiind cu privire la aceste aspecte, martora (contabil șef la - - G) a arătat că a adus la cunoștință inculpatului nelegalitatea ridicării de bani fără justificare.

Inculpatul a făcut-o să înțeleagă pe martoră că el este "patronul" și că poate dispune cu privire la banii societății.

Aceleași împrejurări sunt confirmate de martora (casieră la - - G), care arată că inculpatul ridica banii după bunul plac și fără a prezenta documente justificative.

De asemenea, martorul, maistru la - SRL G, a declarat că a fost prezent în câteva rânduri la societate când inculpatul lua parte din banii încasați de la clienți, înainte ca acești bani să fie contabilizați și fără măcar să fie numărați. Tot inculpatul dădea dispoziție martorei să facă actele necesare pentru banii rămași.

De asemenea, deși din extrasele de cont apar ridicate unele sume, în registrele de casă apar înregistrate sume mai mici. Diferența era ridicată de inculpatul pe bază de dispoziție de plată. Astfel:

- la data de 7.01.2003, societatea - - G retrage de la Banca cu titlu de avans salarii suma de 254.265.000 lei, în casă ajungând doar 250.000.000 lei și în aceeași zi, în baza a două dispoziții de plată, inculpatul ridică suma de 220.000.000 lei;

- în data de 10.12.2002, societatea retrage de la Banca cu titlu de "avans salarii" suma de 308.535.000 lei, în casierie intrând doar 307.000.000 lei, iar în aceeași zi inculpatul ridică în baza a 3 dispoziții de plată suma de 226.975.801 lei;

- în data de 3.03.2003, societatea ridică 150.000.000 lei de la BRD cu titlu de "avans salarii", iar în aceeași zi inculpatul ridică în baza unei dispoziții de plată suma de 125.000.000 lei;

- în data de 1.04.2003, societatea ridică 146.000.000 lei de la BRD cu titlu de "avans salarii", iar în aceeași zi inculpatul ridică cu dispoziție de plată suma de 140.000.000 lei;

- în data de 27.02.2003, societatea ridică suma de 590.000.000 lei de la. și în aceeași zi inculpatul ridică pe bază de dispoziție de plată suma de 505.535.386 lei din casieria societății.

Din notele explicative și din declarațiile martorei rezultă că niciodată banii ridicați din bancă nu erau predați la casieria unității, ci luați de inculpatul, care nu prezenta documente justificative și îi utiliza după bunul plac. Chiar și banii încasați de la diverși clienți ai - - G erau ridicați în aceeași zi de inculpatul sau de inculpata (în mică parte).

Prejudiciul creat astfel firmei - - este de 2.283.998.885 (inculpatul ).

Fiind audiat în etapa cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că, în calitate de administrator al - G, - SRL G și - COM SRL G, a emis facturile la care se face referire la punctul 1 din rechizitoriu către - - G și respectiv (după schimbarea denumirii societății) - -

De asemenea, inculpatul a arătat că, în calitate reprezentant legal al - COM SRL Gaî ncheiat și semnat contractul de prestări servicii nr. 1471/24.05.2002 cu - - G (reprezentată de inculpatul ).

Inculpatul a precizat și faptul că a emis factura nr. -/20.05.2002 în valoare de 3.000.000 lei ROL corelativă contractului nr. 1471/24.05.2002, precum și factura nr. -/20.05.2002 în valoare de 3.000.000 ROL, corelativă contractului nr. 1472/24.05.2002 încheiat între - SRL (reprezentată de martora, soția inculpatului ) și - - G (reprezentată de inculpatul ).

Cu privire la aceste ultime două facturi, inculpatul a recunoscut că au fost emise anterior încheierii contractelor nr. 1471/24.05.2002 și nr. 1472/24.05.2002, apreciind că în contractele de prestări servicii trebuie trecută cel puțin o factură pentru ca respectivele contracte să nu apară ca fiind fictive.

În altă ordine de idei, inculpatul a menționat că operațiunile comerciale la care fac referire facturile fiscale de la punctul 1 din rechizitoriu s-au derulat efectiv și că procesele-verbale întocmite în urma verificărilor efectuate de organele financiare nu corespund adevărului, considerând că verificările nu s-au efectuat "în teren".

Însă, deși toate facturile de la punctul 1 din rechizitoriu au ca obiect "prestări servicii", inculpatul a recunoscut că societățile comerciale prestatoare (în special - COM SRL G și - SRL G), pe care le-a reprezentat, nu dispunea de mijloacele tehnice și personalul necesar prestării acelor servicii, dar că mijloacele necesare au fost închiriate "la negru". A subliniat că, de altfel, o parte din utilajele folosite la efectuarea prestațiilor, respectiv betoniera, a rămas în locul unde a fost utilizată. Referitor la această betonieră, inculpatul a menționat că a găsit-o la fier vechi, i-a cumpărat un motor "la mâna a doua" și că a pus-o în funcție fiind ajutat și de alte persoane, dar ale căror nume nu și le amintește.

Totodată, inculpatul a recunoscut că nu a întocmit documente justificative corelative prestațiilor cuprinse în facturile de la punctul 1 din rechizitoriu, motivând, însă, în mod contradictoriu neîntocmirea documentelor justificative, fie prin faptul că mijloacele folosite au fost închiriate "la negru", fie susținând că "întocmirea acestora presupunea un plan de afaceri, iar specificul activităților nu impunea și întocmirea unui plan de afaceri (deși acceptă că prestațiile "aveau valori destul de mari, de ordinul sutelor de milioane, miliardelor").

A menționat că "cele 3 miliarde lei, în legătură cu care se reține că și le-ar fi însușit, reprezintă de fapt plata acțiunilor pe care acesta mi le-a vândut mie". A subliniat că 20-a parte din suma de 3 miliarde lei este reprezentată și de prețul imobilului în valoare de 1.200.000.000 lei".

De asemenea, a precizat că "la momentul preluării societății - - nu a întocmit nici un document de preluare sau vreun document privind activul sau pasivul societății".

Referitor la suma de 2.283.998.885 lei ROL, care se reține prin rechizitoriu că ar fi fost însușită de el, inculpatul recunoaște că a luat, în mod succesiv, această sumă din societate, pe bază de dispoziții plată cu titlu "restituire (retur) avansuri", dar susține că suma reprezintă datoria - - G către - COM SRL G, respectiv contravaloarea unor materiale care au fost achiziționate de prima societate comercială de la cea de-a doua, în baza a trei facturi despre care organele financiare ar fi afirmat că sunt fictive: motorină în valoare de 1.200.000.000 lei, cablu de tracțiune - aproximativ 400.000.000 lei, role-bandă transportatoare - 1.900.000.000 lei.

A precizat că au fost întocmite și chitanțe justificative, chiar la momentul la care se reține că și-ar fi însușit sumele, "respectiv în anul 2003".

Nepredarea chitanțelor la contabilitate a explicat-o prin faptul că le ținea într-un seif din biroul său, și cu toate că, de regulă, le preda lunar, uneori le preda și după o perioadă de șase luni.

Nu a utilizat chitanțele în faza de urmărire penală, în apărarea sa, deoarece nu a "considerat de cuviință", necrezând că i se va imputa o infracțiune de delapidare.

A arătat: "tocmai voiam să depun chitanțele la momentul la care am fost reținut de organele de poliție".

A precizat instanței de judecată că aceste chitanțe "vor fi prezentate instanței la următorul termen de judecată".

A negat că ar fi avut "datorii, ca persoană fizică". Fiind întrebat însă, a arătat că suma de 40.000 dolari la care a făcut referire în faza de urmărire penală și pe care a împrumutat-o "de la cămătari", a fost adusă ca aport la - - G și că această sumă nu a "acoperit-o până la acest moment".

A menționat că nu a fost în relații de dușmănie cu martorii și. Apreciază că acești doi martori au dat declarații că ar fi ridicat sume de bani din casă fără documente justificative deoarece "nu conștientizează foarte bine consecințele declarațiilor lor". "În fapt, ei răspundeau de sumele de bani respective și erau trași la răspundere în cazul în care dispăreau asemenea sume fără documente justificative".

Referitor la raporturile cu cei doi salariați ai societății a subliniat că "în situația în care s-ar ivi o împrejurare conflictuală ei ar fi părăsit societatea chiar a doua zi, eu fiind acționarul majoritar și administratorul societății".

Martora (filele - vol. I dosar instanță) a arătat că, în calitate de contabil, a înregistrat facturile corelative punctelor 1 și 2 din rechizitoriu, în contabilitatea - - G, din dispoziția conducerii societății.

A menționat că toate aceste facturi au fost înregistrate "în contul cheltuieli în avans tocmai pentru că nu aveau documentele justificative".

Referitor la prestațiile stipulate în facturi a subliniat că "nu au existat documente care să impună acele prestări servicii și nici documente care să justifice" că au fost efectuate ale prestații.

A arătat că - - G nu avea nevoie să i se presteze "serviciile trecute în acele facturi deoarece dispunea de parc auto și de celelalte utilaje necesare efectuării lor".

A precizat că inculpatul, în calitate de persoană fizică " a ridicat bani din societate. de ordinul miliardelor, fără justificare".

A relevat că "au fost mai multe situații în care banii se ridicau din bancă dar faptic nu mai ajungeau la casierie".

În legătură cu aceste sume inculpatul nu avea practic nici o justificare dar am crezut că îi va aduce înapoi în societate".

A menționat că i-a "atras atenția inculpatului că trebuie dovedite cu documente justificative aceste sume de bani dar mi-a spus că el este patronul și că el decide".

A subliniat că inculpatul "a și adus ca aport în societate, a și ridicat sume de bani din societate. Menționez însă că sumele ridicate sunt mai mari decât cele aduse ca aport iar diferența este de ordinul miliardelor".

Martora cunoaște faptul că în mai multe rânduri s-a vândut tablă aflată în patrimoniul societății către diverși clienți, emițându-se avizele de expediție a mărfii corespunzătoare, dar în legătură cu care inculpatul i-a spus să nu mai emită facturi, deși i s-a dus la cunoștință că acest lucru este obligatoriu.

Cu privire la această marfă vândută știe "că s-au primit sumele de bani corespunzătoare aceste sume nu au fost nici predate la casierie și nici nu s-au emis documentele corespunzătoare. De la delegatul trimis în legătură cu aceste vânzări cunoscu faptul că de câteva ori a primit el banii respectivi și întrebându-l unde sunt sumele de bani mi-a răspuns că știe inculpatul despre ele".

A precizat că a "mers la inculpatul pentru a discuta în legătură cu modul în care trebuia să închidem din punct de vedere contabil operațiunile dar nu am primit nici un răspuns".

Totodată, "în condițiile în care delegatul spunea că a primit sume de bani de la clienți, eu am întrebat doamna casieră dacă acești bani au fost primiți la casierie și mi s-a spus că nu a fost primită nici o sumă de bani. De altfel, dacă s-ar fi primit sume de bani în casierie, ar fi trebuit să fie întocmite și chitanțele corelative acestor sume de bani. Or, acest lucru nu s-a întâmplat".

Martora s-a conformat obligației legale de a întocmi facturile de livrare a mărfurilor indicate mai sus, situație în care "inculpatul mi-a spus să trecem în facturile de livrare același preț care era trecut și în facturile de primire a mărfii". Ulterior, însă, martora a aflat "că uneori, marfa era vândută sub prețul de cumpărare".

A arătat că inculpatul a avut contract de muncă, dar nu avea garanții materiale" conform Legii nr. 22/1969 și nu a îndeplinit funcții de gestionar propriu - zis.

Martorul a arătat că a fost maistru la - - G în perioada 2000 - 2003 și că a răspuns de partea de mecanizare, respectiv transport auto și reparații.

A precizat că betonarea platformei societății s-a efectuat cu mijloacele și utilajele acesteia. A existat inclusiv o autobetonieră, proprietatea societății, pe care a folosit-o la aceste activități.

De asemenea, celelalte materiale folosite la betonarea societății au fost transportate tot cu autovehiculele societății. A arătat că societatea avea în dotare o autobasculantă de 16 tone precum și un tractor cu remorcă basculantă de 5 tone.

A precizat că a fost "o dată de față când martorul s-a întors de pe teren să predea banii și am văzut când inculpatul a luat diverse sume de bani înainte ca acei bani să fie contabilizați". Acest fapt s-a petrecut în prezența sa, a martorului și a martorei, subliniind că "inculpatul a luat o sumă de bani din cei aduși de martorul înainte să fie numărați iar după aceea martora a rămas să numere banii ceilalți".

Pe perioada cât automacaraua nu a avut autorizație au fost închiriate "automacarale de la diverse societăți atât pe bază de acte cât și fără acte".

A menționat că în perioada 2000 - 2003 s-au închiriat "astfel de automacarale fără acte de 10 - 12 ori" și că s-a plătit "în cazul fiecărei închirieri cel mult 1.500.000 lei,pentru perioada de închiriere. Au fost unele dăți când s-a plătit o sumă de 800.000 lei".

A arătat că tabla "era transportată de la combinat în curtea societății cu mijloacele proprii iar de la societate tabla pleca cu alte mijloace" dar nu știe dacă aceste ultime mijloace erau închiriate sau ale beneficiarului. Are "cunoștință că tabla era livrată de la combinat direct către beneficiar", dar nu cunoaște ce cantitate și cu ce mijloace.

A însoțit-o pe contabila societății în trei - patru rânduri, la casele de schimb valutar pentru a schimba diverse sume de bani din valută în lei.

Martorul, în calitate de șef serviciu producție, cu studii superioare, a lucrat la - - G până în anul 2001, participând la executarea mai multor contracte de prestări servicii.

A precizat că întotdeauna calitatea de prestator a avut-o - - G iar beneficiare "erau alte societăți, cu care contractam efectiv".

A arătat că la începutul fiecărei lucrări se întocmea un deviz iar la "sfârșitul activității, lucrarea era recepționată de societatea beneficiară pe bază de proces verbal, moment în care ni se accepta și factura" emisă "de societatea noastră, în funcție de care se efectuau plățile".

Au fost efectuate lucrări și în beneficiul propriei societăți, situație în care au fost întocmite, devize, "pentru a justifica oamenii folosiți și materialele utilizate" iar aceste devize erau predate "directorului pentru a fi înregistrate în contabilitate".

A arătat că în anul 2001, când a părăsit - - G, această societate avea în dotare toate mijloacele de transport necesare activității specifice pe care o desfășura. Societatea dispunea și de o betonieră fixă, pe care a montat-o în anul 2000.

A menționat că în anul 2000, la cererea inculpatului și-a dat acordul să facă parte din Consiliul de Administrație al - - G, dar nu a participat la luarea hotărârilor și nici nu a semnat acte emise de acest organ de conducere.

Martorul, director comercial la - - G, a arătat că toate contractele la derularea cărora a participat au fost însoțite de documente justificative.

A precizat că existau relații de afaceri privind - - G de care "numai patronul se ocupa".

Astfel, în privința facturilor de la punctele 1 și 2 din rechizitoriu și-a menținut poziția din faza de urmărire penală, în sensul că nu a avut cunoștință de ele. A menționat că avea în primire sectorul auto, se ocupa de baza tehnică a societății și de relația comercială cu în special, și "cu alte relații comerciale care priveau în special tabla".

Nu are cunoștință ca societatea să fi închiriat mijloace auto pentru transportul tablei sau altor materiale. Martorul nu a închiriat niciodată astfel de mijloace.

A precizat că la betonarea platformei societății s-au folosit mijloacele societății, inclusiv o betonieră fixă care aparținea tot societății. Nu a văzut să se fi folosit o betonieră mobilă.

Martorul, consilier juridic la - - G în perioada 2000 - 2003, arătat că, la solicitarea conducerii societății, verifica dacă actele încheiate corespundeau, din punct de vedere formal, condițiilor legale, cum a procedat și în cazul contractelor nr. 1471 și 1472 din 24.05.2002.

Nu a fost întrebat dacă pentru încheierea celor două contracte era necesar să se întocmească în prealabil facturile care atestau efectuarea prestațiilor, precizând că "în mod logic mai întâi ar fi trebuit să fie încheiat contractul de prestări servicii și după aceea întocmită factura".

A întocmit în mod formal hotărârile despre care conducerea societății îi aducea la cunoștință că au fost luate, dar nu a participat "niciodată la o ședință a Adunării Generale a Acționarilor".

A precizat că "solicitarea venea din partea acționarului majoritar și urma ca acesta să o supună dezbaterii și aprobării" AGA.

Martorul a lucrat la Sc în perioada 1999 - 2003 în calitate de "merceolog pe relația cu tabla din ".

A arătat că transportul tablei "de la în curtea societății se făcea cu mijloacele societății iar către beneficiari foloseam atât mijloacele societății cât și alte mijloace. În legătură cu aceste ultime mijloace nu pot preciza dacă erau închiriate de societatea noastră sau de "beneficiari". Nu a fost niciodată împuternicit să închirieze mijloace de transport.

A menționat că " în patru - cinci rânduri am și ridicat sume de bani de la beneficiarii cantităților de tablă, pe care le-am adus în societate. că erau sume variind între 350 - 500.000.000 lei".

A precizat că efectua "un simplu transport al banilor. Eu nu am emis niciodată chitanțe către beneficiari".

A subliniat inițial, că "de fiecare dată, banii i-am predat inculpatului " iar apoi a revenit și a precizat că "dacă nu era inculpatul prezent, banii îi predam contabilei "-

Nu cunoaște dacă ulterior se emiteau chitanțe corelative sumelor de bani transportate.

Martora a lucrat la - - G în perioada 1998 - 2003, deținând și funcția de casier.

A arătat că au fost situații în care a întocmit "dispoziții de plată către inculpatul, fără ca acele sume de bani să treacă prin casieria societății" dar a avut avizul scris al directorului economic al societății, respectiv martora.

A precizat că pe aceste dispoziții de plată era trecută mențiunea "bani personali".

Martora a arătat că a aflat faptul că a figurat în comisia de cenzori la - - abia în anul 2004, fiind încunoștiințată de organul de urmărire penală de acest lucru. A menționat că nu și-a dat niciodată acordul să fie numită în comisia de cenzori la - - și nu cunoaște nimic de activitatea acestei comisii. Își explică prezența numelui său în cadrul comisiei de cenzori prin faptul că în anul 2001 mers la un interviu în vederea angajării la o firmă de contabilitate și urma să îndeplinească procedurile pentru angajare. A precizat încă, că a doua zi a luat legătura telefonic cu firma respectivă și a comunicat că nu mai dorește să fie angajată.

Martora a aflat tot de la organul de urmărire penală că a "figurat ca făcând parte dintr-o comisie de cenzori " la - -

A arătat că nu a cunoscut acest lucru și nici nu și-a exprimat dorința de face parte din această comisie ci doar a discutat cu inculpatul despre această posibilitate.

Martorul a declarat că "la solicitarea lucrătorilor de poliție am preluat un fax transmis de inculpat pe care l-am și remis organelor de polițe".

A precizat că a discutat cu inculpatul referitor la transmiterea parchetului majoritar de acțiuni la - - și că inculpatul i-a spus "că a vândut parchetul majoritar unui domn fără să existe o hotărâre AGA în acest sens".

Martorul deține 59 de acțiuni la - - G și a fost convocat doar la ședința AGA din anul 2003 când s-a pus în discuție alegerea numitei în funcția de președinte al Consiliului de Administrație.

Martorul i-a remis inculpatului mai multe sume de bani cu titlu de avans din partea - SRL

La termenul de judecată din data de 30.03.2005, urmare a verificărilor efectuate de lucrătorii de poliție, conform cărora martorul figurează în evidențele serviciului de evidență a persoanei cu același domiciliu, dar în fapt, s-a mutat în T din luna iulie 2004, fără a se cunoaște noua adresă, instanța după ce a pus în discuția părților, a făcut aplicarea art. 327 al. 3 Cod penal.

Cu adresele nr. 3328/2005 și nr. 4349/2005 Inspecția - Inspectoratul Teritorial d e Muncă Gac omunicat lista cu salariații de la - - G din perioada iunie 2002 - mai 2003 și salariile pe care aceștia le-au avut.

La poziția nr. 33 figurează inculpatul, având contractul individual de muncă nr. -/2000, cu data începerii activității la 10.01.2000 și data încetării la 17.06.2002.

La poziția nr.84 din lista de salariați figurează inculpatul, având contract individual de muncă nr. 14826/2002, cu data începerii activității la 13.05.2003.

La data de 31.10.2005, administratorul judiciar al - - Gad epus la dosar tabelul definitiv rectificativ al creditorilor din care rezultă că valoarea creanțelor creditorilor înscriși la masa credală a societății este în sumă de 50.297.146.800 lei ROL și 17.973,86 USD.

La termenul de judecată din data de 2.11.2005, în considerarea probelor solicitate de inculpatul prin memoriul depus la dosar la termenul din 4.10.2005, instanța a pus în discuția părților proba cu chitanțele care, potrivit susținerilor inculpatului, justifică sumele ridicate de acesta și care fac obiectul punctului 3 din rechizitoriu, proba cu martorul și proba cu expertiza financiar contabilă.

Cu această ocazie, inculpatul prin apărător a învederat instanței de judecată următoarele:

- chitanțierul cuprinzând chitanțele justificative ale sumelor care fac obiectul pct. 3 din rechizitoriu nu a fost găsit la - - G;

- nu mai există documente contabile primare, în afara celor avute în vedere de organele de control financiar la întocmirea proceselor verbale care se află la dosarul cauzei;

- martorul, lucrător de poliție cunoaște aspectele pe care le-a consemnat în procesul verbal aflat la fila 421 în dosarul de urmărire penală.

În raport de aceste mențiuni și de concluziile formulate de părți, instanța a respins probele propuse de inculpatul ca nefiind concludente și utile cauzei, cererile inculpatului fiind evident nefondate.

Din coroborarea probelor administrate se desprind următoarele elemente esențiale:

- Corecta încadrare juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații și rezultă cu claritate dacă se au în vedere activitățile infracționale propriu-zise ale celor doi inculpați, cât și împrejurările în care acestea s-au realizat.

Probele administrate în cauză relevă eludarea repetată, cu știință, de către cei doi inculpați a normelor esențiale și imperative din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, din Legea contabilității nr. 82/1991 și din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Astfel, în cazul inculpatului relevante sunt următoarele aspecte: din declarațiile martorelor și rezultă că martorele nu au avut cunoștință de numirea lor în cadrul comisiei de cenzori și nici nu și-au dat acordul în acest sens.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat prin rechizitoriu că membrii comisiei de cenzori erau numiți pur formal și numai în ideea de a nu se proceda la verificarea legalității și regularității operațiunilor financiar contabile.

Din coroborarea declarațiilor martorilor, cu înscrisurile ridicate de lucrătorii de poliție de la sediul - - G rezultă clar în mod cert că ședințele AGA nu erau ținute, având în vedere condițiile stricte de convocare atunci când toate acțiunile societății sunt nominative, conform art. 117 din Legea nr. 31/1990 republicată în nr. 1066/17.11.2004.

În consecință, în mod corect s-a reținut prin rechizitoriu că hotărârile existente la dosar sunt pur și simplu luate numai de inculpatul și redactate de martorul, din dispoziția inculpatului.

Din declarațiile martorilor și rezultă în mod indubitabil că nu s-au respectat regulile privind funcționarea consiliului de administrație.

În condițiile în care scopul societății era, în principal, de a presta servicii pentru persoane juridice și fizice, existând reguli clare, în cadrul societății privind întocmirea documentelor justificative, conform dispozițiilor legale, în cazul activităților de prestări servicii inculpatul a dispus înregistrarea în contabilitate a facturilor de la pct. 1 din rechizitoriu cu sfidarea efectivă atât a regulilor interne cât și a dispozițiilor Legii nr. 82/1991 și Legii nr. 87/1994.

Deși pentru cumpărarea - vânzarea de acțiuni de către o societate comercială este necesară o hotărâre AGA iar în cazul acțiunilor nominative emise în formă materială dreptul de proprietate asupra acestora se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și prin mențiunea făcută prin titlu, semnată de cedent și de cesionar sau de mandatarii lor, inculpatul a încălcat dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991, precum și dispozițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Totodată, în cazul inculpatului s-a reținut faptul că din coroborarea declarațiilor martorilor cu procesul întocmit de organul de control financiar contabil rezultă indubitabil că din dispoziția inculpatului nu s-au respectat normele privind înregistrarea în registrul de casă a sumelor de bani ridicate de la bancă în conformitate cu extrasul de cont.

Din aceleași mijloace de probă s-a reținut că inculpatul a luat din casieria societății suma de 2.283.998.885 lei pe bază de dispoziție de plată cu titlu de "retur bani pesonali" deși nu exista nici o justificare pentru ridicarea banilor.

Din declarațiile martorilor, și rezultă că inculpatul a priit sume mari de bani de la casieria societății, fără a se întocmi documente justificative și fără a se realiza înregistrarea în contabilitate a acestor sume. Mai mult, martora a arătat că în privința acestor clienți care acceptau să plătească fără a li se remite documente justificative, inculpatul a sugerat să nu se întocmească facturi, aspect cu care martora nu a fost de acord, motivând că deja fuseseră emise avizele de expediție.

S-a reținut că din verificările efectuate de organele de control financiar contabil la - SRL G, - SRL G și - G rezultă că inculpatul nu a ținut contabilitatea acestor societăți al căror administrator a fost.

Inculpatul a ignorat dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr.82/1991 privind transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative și înregistrarea operațiunilor în contabilitate, precum și dispozițiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Urmare a încălcării dispozițiilor legilor indicate, inculpații și au ajuns în situația de a dispune în mod discreționar de bunurile - - G, însușindu-și o parte din acestea, astfel că, deși până în anul 2001 societatea s-a înregistrat în mod constant cu profit, la momentul retragerii din societate a inculpatului existau debite însumă de 25 miliarde lei iar conform situației prezentate de administratorul judiciar al - -, creanțele creditorilor înscriși la masa credală a societății aflate în procedura insolvenței și a falimentului sunt în sumă de 50.297.146.800 lei și 17.973,86 USD.

Din probele dosarului rezultă în mod evident, în privința celor două infracțiuni d delapidare, că inculpații și au acționat cu intenția de a-și însuși sumele de bani și doar a le folosi, nefiind îndeplinite prevederile art. 2667 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

Conform probelor administrate în cauză s-a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a infracțiunilor prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal și art.25 Cod penal raportat la art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și de către inculpatul a infracțiunilor prev. de art. 290 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.

În acest sens au fost avute în vedere procesele verbale întocmite de organele de control financiar contabile, conform cărora cele 7 facturi nu sunt însoțite de documente justificative care să ateste realitatea prestării serviciilor cuprinse în ele; societățile menționate în calitate de prestatoare nu dispuneau de personalul și mijloacele necesare prestării serviciilor și nu aveau ținută nici măcar contabilitatea;

S-au avut în vedere declarațiile martorilor, și, potrivit cărora nu au existat documente justificative care să impună acele prestări servicii și nici documente care să justifice efectuarea lor.

S-a reținut că societatea nu avea nevoie să i se presteze serviciile trecute în cele 7 facturi deoarece dispunea de personalul și mijloacele necesare efectuării lor; toate activitățile desfășurate în cadrul - - s-au realizat numai cu mijloace proprii iar atunci când, în mod excepțional, s-au închiriat anumite mijloace contribuția acestora a fost absolut nesemnificativă.

S-au avut în vedere declarațiile inculpatului potrivit cărora, în urma discuțiilor avute cu inculpatul a întocmit, în calitate de administrator al - Com SRL G și - SRL și - SRL G, cele 7 facturi ce au fost înregistrate în contabilitatea - - G, susținând însă că serviciile au fost prestate în mod real.

Tribunalul Galația constatat că apărările inculpatului sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, s-a reținut că susținerea inculpatului că s-ar fi ocupat de betonarea platformei - - G este infirmată de declarațiile martorilor, și conform cărora această lucrare s-a efectuat cu mijloacele societății iar contribuția mijloacelor închiriate este nesemnificativă.

Tododată, afirmația inculpatului că ar fi efectuat activități de transport pentru - - G este contrazisă de declarațiile martorilor audiați în cauză, conform cărora societatea dispunea de mijloacele auto necesare și nu s-a impus să se închirieze astfel de mijloace decât în rare situații și pentru sume foarte mici.

Mai mult decât atât, parte din facturile false nu numai că nu au la bază un contract de prestări servicii dar chiar și cele care au la bază un astfel de contract sunt întocmite înainte de încheierea contractelor.

De altfel, chiar inculpatul a recunoscut că nu avea salariați la cele trei firme, astfel că nu avea utilaje și alte mijloace fixe sau de transport.

S-a apreciat că se impune a se face aplicarea art. 348 Cod penal, întrucât s-a făcut dovada că cele 7 facturi sunt fictive.

Referitor la participarea inculpaților și la comiterea infracțiunii de delapidare este dovedită cu documentele contabile și bancare.

Inculpații au încheiat în mod fictiv contractul nr. 1471/24.05.2002 din care nu s-au născut drepturi și obligații valabile iar din probele administrate rezultă în mod cert că suma de 3.000.000.000 lei a ajuns în sfera de dispoziție exclusivă a inculpatului, s-a apreciat ca fiind dovedită de către acesta, cu ajutorul inculpatului a infracțiunii de delapidare.

Deși din actele dosarului rezultă că nu s-au respectat dispozițiile imperative ale Legii nr. 31/1990 pentru transmiterea dreptului asupra pachetului majoritar de acțiuni către firma - - Sucursala G, contractul de cesiune de acțiuni este întocmit între această firmă și - Com SRL G, reprezentantă de inculpatul.

S-a reținut că preluarea pachetului majoritar de către - - Sucursala G nu se realizase, inculpatul a susținut în declarațiile sale că a cumpărat acțiunile în calitate de persoană fizică și nu în calitate de reprezentant - administrator la - Com -

Deși plata s-a făcut de la - Com - G către - - Sucursala G, inculpatul a admis în faza de urmărire penală că nu a avut nici un fel de relații comerciale cu această firmă și că ar fi trebuit într-adevăr să efectueze compensări pentru a intra în legalitate, dar nu le-a efectuat.

S-a apreciat că s-a dovedit nelegalitatea modului în care acțiunile au fost transmise inculpatului și că apărările inculpatului nu au nici un temei legal, deși prin intermediul acestor apărări, inculpatul a încercat să creeze aparența unei justificări legale a circulației celor trei miliarde de lei de la - - G către inculpatul.

Apărarea inculpatului nu a fost primită în situația în care s-a dovedit caracterul fictiv al contractului nr. 1471/24.05.2002, suma de trei miliarde lei fiind scoasă din patrimoniul societății, nejustificat, pe baza înțelegerii frauduloase a inculpaților.

S-a reținut că ajutorul dat de inculpatul, inculpatului nu a fost unul gratuit, acesta intrând în posesia parchetului majoritar de acțiuni și dobândind posibilitatea de a dispune de activele societății. În acest sens s-a avut în vedere mențiunea din procesul verbal întocmit de organul de control financiar, potrivit căreia cu factura fiscală nr. -7/23.09.2002 - - a vândut o clădire - Business - cu suma de 476.000.000 lei.

S-a avut în vedere că ambii inculpați au avut cunoștința ilegalității operațiunilor, drept dovadă faptul că inculpatul nu a fost interesat în a cunoaște ce presupune preluarea - -, activul și pasivul societății și patrimoniul acesteia.

În ce privește săvârșirea de către inculpatul a infracțiunii de delapidare, constând în însușirea sumei totale de 2.283.998.885 lei din casieria societății, în perioada august 2002 - aprilie 2003, rezultă din coroborarea proceselor verbale întocmite de organele de control financiar, actele contabile ale societății, declarațiile martorilor, și și chiar declarațiile inculpatului care a recunoscut că a ridicat sumele de bani din casieria societății, pe baza de dispoziții de plată, deși nu fuseseră aduse cu titlu de aport.

Față de probele administrate în cauză, nu au fost primite apărările inculpatului, în sensul că a folosit banii pentru a face plăți către - Com SRL G și pentru a plăti creditele către cămătari, sau a face plăți către - Com SRL G, mai ales că la dosar nu au fost depuse chitanțele doveditoare.

S-a reținut că ambii inculpați au fost și salariați ai societății, în baza contractelor individuale de muncă, motiv pentru care au avut și calitatea de funcționari, conform art. 147 al. 2 Cod penal.

În situația în care ar fi fost numai administratori ai societății, inculpații ar fi avut calitatea de funcționari întrucât, conform art. 147 al. 2 Cod penal cu ref. la alin. 1 al aceluiași articol, prin funcționar se înțelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu o însărcinare în serviciul unei alte persoane decât cele prevăzute în art. 145 Cod penal.

Au fost înlăturate susținerile inculpaților că nu au avut atribuții de gestionari, față de probele administrate în cauză din care rezultă că aceștia primeau, păstrau și eliberau sumele de bani aflate în patrimoniul societății. a își arogaseră dreptul de a efectua în mod exclusiv acte de dispoziție referitoare la circulația banilor din patrimoniul societății.

S-a apreciat că este nefondată cererea formulată de inculpatul, de a fi achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală pe considerentul că facturile falsificate nu erau de natură să producă consecințe juridice sau pentru lipsa intenției.

Facturile sunt documente contabile care au aptitudinea să ateste efectuarea unor operațiuni și să producă consecințele prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994.

S-a reținut că, în speță, nerealitatea operațiunilor rezultă din probele administrate în cauză, cum s-a dovedit anterior, iar inculpatul a acționat în deplină cunoștință de cauză, săvârșind fapta cu intenție.

Tot nefondată este și cererea inculpatului de a fi achitat în baza art. 11 pct 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

S-a constatat că prin înregistrarea operațiunilor fictive s-a diminuat TVA-ul de plată, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală iar nu dispozițiile din Legea nr. 12/1990 și Legea nr. 87/1994 privind neîntocmirea corectă a documentelor contabile.

Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, inculpatul a solicitat și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991, cerere care a fost apreciată ca fiind nefondată, deoarece fapta de a înregistra cheltuieli nereale cu scopul determinat de diminuare a TVA-ului, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și nu de fals în contabilitate.

Rezultatul imediat propus este diminuarea TVA-ului de plată rezultat, care de altfel a și fost urmărit. În cazul infracțiunii prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 se urmărește denaturarea veniturilor, cheltuielilor și a rezultatelor financiare care se reflectă în bilanțul contabil.

S-a reținut în ceea ce privește infracțiunea de delapidare de la pct. 2 din rechizitoriu, că inculpații au solicitat achitarea în baza art. 11 pct 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b Cod procedură penală pentru inculpatul și respectiv art. 11 pct 2 lit a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală pentru inculpatul, cereri ce au fost respinse ca nefondate, reținându-se că inculpații au acționat cu intenția de însușire a sumei de trei miliarde lei, fiind dovedită infracțiunea de delapidare.

Pentru această faptă, inculpații au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și încetarea procesului în baza art. 11 pct 2 lit b în ref la art 10 lit f Cod procedură penală, pentru lipsa plângerii Adunării Generale a Acționarilor.

S-a apreciat că în ce privește infracțiunea prev. de art. 266 pct 2 din Legea nr. 31/1990 acțiunea ilicită cunoaște o singură modalitate de săvârșire "acțiunea de folosire" ceea ce înseamnă că făptuitorul procedează la scoaterea temporară din patrimoniul societății a unor valori, în timp ce în speță, inculpații au urmărit scoaterea definitivă a sumei de trei miliarde lei din patrimoniul societății.

Tribunalul Galați nu a primit susținerea inculpaților că ar fi necesară plângerea Adunării Generale a Acționarilor a - - G, întrucât prevederile Legii nr. 31/1990 se referă la declanșarea acțiunii de răspundere împotriva administratorilor și nu menționează necesitatea formulării unei plângeri prealabile în sensul prev. de art. 279 și următoarele Cod penal.

În ceea ce privește infracțiunea de delapidare prev de art. 215 ind 1 al. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal inculpatul a solicitat atât achitarea în temeiul art. 10 lit. d Cod penal iar în subsidiar a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 266 pct 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și încetarea procesului în baza art. 11 pct 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. f Cod procedură penală.

Cererile inculpaților mai sus indicate au fost respinse ca nefondate, reținându-se că însușirea sumei de 2.283.998.885 lei din casieria societății rezultă din coroborarea proceselor verbale întocmite de organele de control finnciar, actelor contabile ale societății cu declarațiile martorilor audiați în cauză -, și.

S-a reținut că sumele de bani au fost ridicate cu titlul de "retus bani personali" ceea ce semnifică că au intrat în patrimoniul inculpatului.

Întrucât inculpatul și-a însușit banii societății, nefiind vorba de o folosire cu rea credință a creditului societății, Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice și de încetare a procesului penal.

Pe latură civilă, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în sensul constatării existenței prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate și culpa inculpaților, Tribunalul Galația admis în parte pretențiile părților civile, ținând seama de faptele pentru care inculpații au fost deduși judecății, fiind respinse celelalte pretenții.

S-a apreciat că cererea părții civile G, de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților și părții responsabile civilmente până la concurența sumei la care au fost obligați prin hotărâre, este legală și temeinică.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost dovedită pe baza probelor de la dosar.

La dozarea și individualizarea pedepselor, instanța de fond a invocat și a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, persoana fiecărui inculpat, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, prezența sau absența antecedentelor penale.

Împotriva acestei sentințe, în termenul prev. de lege au declarat apel inculpații și cât și partea civilă DGFP

Partea civilă DGFP G prin apelul declarat solicită obligarea inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5.840.057.282 lei ROL.

Apelul declarat de partea civilă nu a fost motivat.

Inculpatul prin apărător consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală. Se precizează sub acest aspect că inculpatul, deși i s-a cunoscut adresa din Canada nu a fost citat legal și se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În subsidiar, solicită a se constata că pe fond hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât inculpatul a fost condamnat greșit pentru o infracțiune continuată de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/94 cu aplicarea art. 13 Cod penal ca și pentru instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și de delapidare.

Se susține, de asemenea că cele 7 facturi nu sunt fictive așa cum a reținut instanța de fond, deoarece afirmația sa nu este susținută de probe și că statul nu a fost prejudiciat, nefăcându-se dovada în acest sens.

Se mai arată că nu există fapta de delapidare, întrucât inculpatul a făcut împrumutul iar suma a fost virată către firma coinculpatului cu titlu de achitare fiscală,urmând ca inculpatul să achite împrumutul respectiv.

Cu privire la infracțiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată se solicită a se constata că aceasta nu este dovedită.

Inculpatul prin motivele de apel consideră că hotărârea dată este netemeinică sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, pe care-l apreciază ca fiind exagerat de mare.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la delapidare se susține că fapta așa cum s-a derulat se pliază pe elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de legea specială, respectiv art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/90, pedeapsa fiind grațiată.

Cu privire la scoaterea unor sume importante din casieria societății se susține că avea de plătit salarii și societatea intrase în blocaj financiar, iar împrumuturile făcute la cămătari erau în nume propriu.

Întrucât inculpatul nu ar fi acționat cu intenție, se solicită achitarea în baza art. 10 lit. d - pe lipsa intenției.

Se solicită, față de noua sa poziție de recunoaștere și sinceritate la reevaluarea pedepsei să se țină cont.

Apelurile declarate de inculpați sunt fondate în parte dar pe alte motive decât cele invocate de inculpați prin apărători.

Din verificarea hotărârilor instanței de fond și analiza probelor, Curtea constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt ca și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, hotărârea fiind însă netemeinică doar sub aspectul evaluării judiciare a criteriilor de individualizare, cu corespondent în cuantumul pedepselor aplicate.

În ce privește pe inculpatul, acesta se află la primul impact cu legea penală, aspect de care trebuia ținut cont, chiar dacă inculpatul nu a fost prezent în fața instanței de judecată.

De asemenea, nu s-a avut în vedere la evaluarea gradului de pericol social condițiile și conjunctura în care faptele s-au comis, mediul economic, social și legislativ de la data săvârșirii faptelor. Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să reprezinte un just echilibru dintre pericolul social și durata de coerciție.

În ce privește pe inculpatul, instanța de fond a avut în vedere aceleași criterii de evaluare prevăzute de lege pe care le-a apreciat în contextul că inculpatul a mai avut impact cu legea penală în mai multe situații, dar și faptul că se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.

În ce privește situația inculpatului în calea de atac a apelului, Curtea s-a confruntat cu o nouă situație procesuală.

Inculpatul a fost prezent în fața instanței la toate termenele de judecată și a revenit asupra declarațiilor date la instanța de fond, recunoscând cu sinceritate modul în care au fost comise faptele pentru care a fost condamnat.

În declarația dată în fața instanței, inculpatul susține realitatea celor arătate în actul de inculpare, în sensul că pretinsele servicii ce ar fi fost prestate societății administrate de inculpatul nu ar fi avut loc în realitate, că a fost o înțelegere ilicită, pentru ca inculpatul să facă dovada că le-a plătit, diminuându-și astfel masa impozabilă și TVA-ul de plătit.

În circumstanțierea sa,inculpatul a depus înscrisuri că are loc de muncă și a obținut o nouă calificare.

În acest context, având în vedere noua poziție a inculpatului și conjunctura socială în care se află, în rejudecare și în individualizarea criteriilor de individualizare urmează a se ține cont.

Cu privire la susținerile inculpatului și la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, Curtea constată că aceasta este corectă, aspect constatat și de instanța de fond.

fiscală există și s-a consumat prin înregistrare fictivă a operațiunilor contabile în scopul diminuării impozitului și TVA-ului datorat statului, așa încât nu se poate reține dispozițiile art. 7 din Legea nr. 82/1991.

Pe de altă parte, din probe rezultă că cele 7 facturi emise nu sunt însoțite de documente justificative care să ateste realitatea prestării de servicii.

Cu privire la suma de 3.000.000.000 lei scoasă din patrimoniul - - din dispoziția inculpatului cu complicitatea inculpatului există documente contabile și bancare aflate la dosar, care se coroborează cu declarațiile date de martori și caracterul fictiv al contractului nr. 1471/24.05.2002.

Având în vedere modul de comitere al faptei de complicitate la delapidare a inculpatului nu se poate reține disp. art. 266 pct. 2 din legea specială nr. 31/1990, întrucât aceasta din urmă se poate redoza doar într-o singură modalitate, respectiv prin acțiunea de folosire, inculpații au urmărit scoaterea sumei respective din patrimoniul societății definitiv și nu temporar pentru a fi folosită în alte scopuri.

Infracțiunea de delapidare există și este susținută de probe, inculpații au acționat cu intenție, în scopul de a-și însuți suma de bani, așa încât legea specială nu poate fi aplicabilă.

În ce privește procedura de citare a inculpatului la instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost corect și legal îndeplinită.

Inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, au fost efectuate acte de căutare, procedura de citare s-a efectuat și prin afișare, iar inculpatul dacă era de bună credință avea obligația să anunțe noua adresă la acel moment, respectiv al investigațiilor de căutare.

Față de aceste considerente și având în vedere art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală urmează să se admită apelul declarat de inculpat, să se desființeze în parte și doar pe latură penală sentința apelată.

În rejudecare, reevaluând criteriile de individualizare în cel privește pe inculpatul, urmează să se redozeze pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de delapidare de la 14 ani la 10 ani închisoare.

Se vor menține celelalte pedepse și se va reface concursul în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 35 Cod procedură penală se va aplica pedeapsa cea mai grea la care se va aplica un spor.

Alături de pedeapsa principală se va aplica și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b, Cod procedură penală după executarea pedepsei principale.

Se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie în baza art. 71 Cod penal.

Pentru inculpatul urmează să se rețină circumstanțe atenuante prev. de art. 74 ref. la art. 76 Cod penal și art. 80 Cod procedură penală în care context se vor reevalua criteriile de individualizare și se va reaprecia cuantumul individual pentru fiecare faptă comisă.

În baza art. 36, art. 33 lit. a, 34 lit. b și art. 35 Cod procedură penală se vor contopi noile pedepse aplicate, urmând să o execute pe cea mai grea la care se va aplica un spor corespunzător.

Cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complimentară, Curtea urmează să mențină revocarea suspendării executării sub supraveghere, urmând ca aceasta să fie executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total 10 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 36 al. 3 Cod procedură penală se va scade din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 12.05.2003 la 23.02.2007 iar detenția urmare a condamnării la 10 ani și 10 luni prin sentința penală nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați din care s-a liberat condiționat potrivit sentinței penale nr. 348/2007 a Judecătoriei Galați.

În baza art. 71 Cod procedură penală i se va interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, teza II, lit. a,b,c Cod procedură penală pe timpul executării pedepsei principale.

Cu privire la celelalte dispoziții ale sentinței penale, Curtea urmează să le mențină.

Apelanta parte civilă DGFP Gad eclarat apel pe care însă nu l-a motivat.

Din verificarea probelor, Curtea constată pe latură civilă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, inculpații și partea responsabilă civilmente au fost obligați în solidar la despăgubiri către partea civilă potrivit probelor de la dosar.

Urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală să se respingă apelul declarat de partea civilă ca nefondat.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va fi obligată apelanta parte civilă la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpații ( fost, fiul lui și, născut la data de 27.07.1966 în G, CNP: -, cu domiciliul cunoscut în G, str. - nr. 24, - 2,. 10 -, COD PENAL PO 6. QC, Canada ) și (fiul lui și, născut la data de 29.10.1964 în comuna G, județul B, CNP: -, domiciliat în G,-, - 8, scara 2,. 21 ) și în consecință:

Desființează în parte doar pe latură penală sentința penală nr. 521/17.11.2006 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prev. de art. 215¹alin. 1 și 2 Cod penal ( fapta din iunie 2002) de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare.

concursul și în baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal contopește pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită la 11 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 13 de Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 13 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal cu reținerea art. 74 lit. c, art. 76 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal de la 3 ani închisoare la 5 luni închisoare și înlătură aplicarea pedepsei complementare.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat de la 1 an și 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și cu reținerea circumstanțelor prev. de art. 74 lit. c ref. la art. 76 lit. e Cod penal și art. 80 Cod penal.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 215¹alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. c ref. la art. 76 lit. a și art. 80 Cod penal de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215¹alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. a art. 74 lit. c ref. la art. 76 lit. a și art. 80 Cod penal de la 12 ani închisoare la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal.

În baza art. 36 al. 1, art. 33 lit. a - art. 34 lit. b Cod penal și art. 35 Cod penal dispune contopirea pedepselor aplicate prin prezenta, respectiv de 5 luni închisoare, 2 luni închisoare, 6 ani închisoare și 7 ani închisoare cu pedepsele rezultate în urma descontopirii pedepselor rezultante aplicate prin sentințele penale nr. 949/2004 a Judecătoriei Galați, nr. 113/2002 a Tribunalului Brăila și a sentinței penale nr. 459/2003 a Judecătoriei Brăila,respectiv două pedepsede câte 3 ani închisoare și o pedeapsă de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal.

Menține revocarea suspendării executării sub supraveghere a pedeapsei de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 lit. a,b,c Cod penal pe care o va executa, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, în total 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza II b și c Cod penal.

În baza art. 36 al. 3 Cod penal scade din pedeapsa rezultantă timpul executat în perioada 12 mai 2003 - 23 februarie 2007.

În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II-a - b și c Cod penal pe durata executării pedepsei.

Dispune anularea vechilor forme de executare și emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin prezenta pentru inculpatul.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția generală a Finanțelor Publice

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelanta parte civilă Direcția generală a Finanțelor Publice G la plata către stat a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul și de la comunicare pentru apelantul inculpat (cu domiciliul cunoscut în G, str. - nr. 24, - 2,. 10), apelanta parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice G cu sediul în-, intimata parte civilă - - G și partea responsabilă civilmente - - G prin lichidator judiciar în G,-.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

Grefier,

- -

Red. / 07.07.2008

Tehn. 09 Iulie 2008

Fond:

Președinte:Mița Mârza
Judecători:Mița Mârza, Ion Avram

Vezi şi alte speţe de drept penal: