Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIE PENALĂ Nr. 101

Ședința publică de la 14 Iulie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

Grefier: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror

Pe rol fiind pronunțarea apelului penal, având ca obiect " revizuire", promovat de revizuentul ( fiul lui și, născut la data de 08 mai 1968), deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 265 din 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a domnului procuror ), susținerile părților prezenta fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 14 iulie 2009.

După deliberare,

Curtea,

Deliberând asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr. 265 din 06.04.2009, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art. 394 alin.1 lit."" și "b" și art. 403.pr.pen. a respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 527/9.10.2001 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 146 din 16.05.2002 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3568 din 04.07.2007 a CJ. - Secția penală formulată de către condamnatul, fiul lui și, născut la 08.05.1968, deținut în Penitenciarul Iași.

În baza dispozițiilor art. 192 alin.2.pr.pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 400 lei.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

Conform art. 394 alin. 1 lit.a proc.pen. cererea de revizuire este admisibilă dacă, după rămânerea definitivă a hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Revizuientul a invocat că fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei este faptul că numitul, coinculpat în cauza a cărei revizuire se solicită, și-a schimbat atitudinea procesuală, în sensul recunoașterii faptului că declarațiile date în faza de urmărire penală și a instanțelor au fost contrare adevărului, declarând la acest moment, în fața unui notar public, că:

- inculpatul a efectuat doar curse în regim taxi, nefiind implicat în nici o tranzacție de mărfuri și neavând cunoștință despre tranzacții;

- tranzacțiile au fost încheiate numai de el împreună cu numitul, iar de la revizuientul a fost închiriat un taxi pentru deplasările prin țară;

- s-a înțeles cu coinculpatul să dea vina pe numitul, drept pentru care l-au constrâns și pe martorul să dea o declarație mincinoasă în defavoarea numitului și în favoarea lor.

Analizând aspectele învederate de revizuient, tribunalul a constatat că modificarea poziției procesuale a vreunui coinculpat sau chiar a revizuientului, nu poate fi considerată faptă sau împrejurare nouă, ci doar un argument pentru a readministra un mijloc de probă, respectiv reaudierea coinculpatului.

Faptele sau împrejurările ce se doresc a fi dovedite prin reaudierea coinculpatului, respectiv că revizuientul nu a fost implicat în tranzacțiile încheiate doar de către coinculpații și, rolul acestuia fiind doar de a-i ajuta cu mașina în deplasările în alte județe, nu sunt noi, acestea fiind cunoscute în cauză, chiar din faza de urmărire penală, când revizuientul audiat fiind, a prezentat aceleași împrejurări, ce ulterior le-a invocat și în fața instanței (a se vedea declarațiile inculpatului de la filele 372, 455, 464-469 ds. urm.pen. și 111 ds. tribunal).

Astfel, tribunalul a constatat că prin prezenta cerere de revizuire nu s-au invocat fapte și probatorii noi, ci dimpotrivă aceleași fapte și împrejurări pe care revizuientul le-a precizat și pe parcursul procesului penal - atunci în calitate de învinuit și inculpat -, și, cum în această cale extraordinară de atac nu este posibilă readministrarea probatoriului (în speța de față se solicită reaudierea inculpaților și a unor martori) au prelungirea ori reinterpretarea probatoriului administrat, tribunalul a constatat a fi inadmisibilă în principiu prezenta cerere de revizuire întemeiată pe cazul prev. de art. 304 alin. 1, lit.a proc.pen.

II. Potrivit art. 394 alin.1 lit.b proc. pen. revizuirea poate fi cerută și atunci când un martor a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere.

Potrivit disp. art. 260 alin.1 pen. constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.

Martorul, audiat în calitate de făptuitor în procedura revizuirii, a declarat că nu-și menține declarațiile date pe parcursul procesului penal în urma căruia a fost condamnat revizuientul întrucât nu corespund adevărului. La acel moment a fost amenințat de către și să declare în favoarea acestora și să-l încrimineze doar pe inculpatul.

Dar, analizând declarațiile date de către numitul în calitate de martor în cauza a cărei revizuire se solicită, tribunalul a constatat că acesta a dat declarații diferite pe parcursul procesului penal. Astfel: la momentul declanșării anchetei penale, martorul l-a indicat doar pe coinculpatul, ca fiind persoana care l-a contactat și rugat să achiziționeze mărfuri pentru firma SC " " SRL - a se vedea declarația de la fila 58-59 ds. urm. pen.

Ulterior, acesta l-a indicat și pe revizuientul ca fiind implicat în achiziționarea de mărfuri în numele societății amintite, respectiv de cauciucuri de la o firmă din I și o altă marfă de la o firmă din O (a se vedea declarația de la filele 56-57 ds. urm. pen.), poziție procesuală ce și-a menținut-o și în fața instanței de judecată.

La aprecierea probatoriului instanțele au reținut ca exprimând adevărul doar aceste din urmă declarații ce sunt de natură a-l incrimina și pe inculpatul, declarații ce se coroborează, potrivit hotărârii de condamnare, cu declarațiile coinculpaților și, dar și a martorilor și.

De altfel, instanțele care au dispus condamnarea inculpatului au verificat și varianta susținută în mod constant de către acesta, respectiv că nu a avut vreo contribuție la comiterea faptelor de înșelăciune, iar înlăturarea apărării acestui inculpat nu s-a făcut doar în baza depoziției martorului, ci și în baza celorlalte mijloace de probă administrate în cauză, ce au fost amintite mai sus.

Concluzionând, tribunalul a constatat că declarațiile martorului incriminatoare la adresa inculpatului sunt conforme cu adevărul judiciar stabilit de către instanțele de judecată prin coroborarea întregului ansamblu probator, iar simpla revenire asupra acestora, la acest moment, de către acest martor, nu este suficientă, pentru a fi considerate aceste mărturii mincinoase.

În consecință, tribunalul a constatat a fi inadmisibilă în principiu prezenta cerere de revizuire întemeiată pe cazul prev. de art. 394 alin.1 lit.b proc.pen.

Totodată, tribunalul a constatat a fi nerelevante cauzei atât scrisoarea ce ar fi fost scrisă de numitul și declarațiile extrajudiciare ale numiților și, cât și sentința civilă nr. 14749 din 04.12.2008 a Judecătoriei Iași.

S-a precizat faptul că revizuientul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei în perioada 30.04.2008 - 30.07.2008, perioadă în care a formulat la parchet o plângere penală împotriva numitului pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, a depus la instanța civilă o acțiune în constatare și s-a întâlnit și cu numiții și, care au fost de acord să dea declarații în fața notarului de revenire asupra celor declarate în timpul procesului penal în care revizuientul a fost condamnat.

În termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de revizuientul condamnat, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire.

Susține apelantul că declarația dată de coinculpatul în fața notarului public la 24.06.2008 prin care recunoaște că depozițiile anterioare din faza urmăririi penale și din cursul judecății nu corespund adevărului constituie o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută de instanță la momentul judecării cauzei în sensul art. 394 alin.1 lit."a" pr. pen.

Cu privire la cel de-al doilea caz de revizuire invocat - cel prevăzut de art. 394 alin.1 lit. "b" pr.pen. condamnatul susține că prima instanță trebuia să cerceteze acest caz în cadrul procedurii de revizuire conform art. 395 alin.2 pr.pen. și să constate existența infracțiunii de mărturie mincinoasă comisă de martorul.

Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelantă în raport cu motivele invocate de condamnatul revizuient, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin.2 pr.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond, respingând cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 394.pr.pen. pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.

Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin.1 și 2.pr.pen. rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal,ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.

Din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnatul revizuient rezultă că acesta nu a învederat nici o astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 527 din 9.10.2001 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 146 din 16.05.2002 a Curții de APEL IAȘI și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3568 din 04.07.2007 a - Secția penală.

Astfel, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit."a" pr.pen. revizuientul a solicitat a se recunoaște declarației date de coinculpatul în fața notarului public la 24.06.2008 caracterul de faptă sau împrejurare necunoscută instanței la soluționarea cauzei în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Prin această declarație, numitul a precizat că declarațiile sale din faza urmăririi penale și din cea a judecății, prin care l-a indicat pe revizuientul ca participant la comiterea faptelor, nu corespund adevărului.

Aspectele invocate de coinculpatul au făcut obiectul apărărilor formulate de condamnatul ce a susținut pe parcursul procesului penal neimplicarea sa în săvârșirea faptelor, susțineri ce au fost analizate și înlăturate de către instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare și de către instanțele de control judiciar.

Cazul de revizuire prev. de art. 394 alin.1 lit."a" pr.pen. nu se referă la descoperirea de probe noi căci s-ar transforma revizuirea într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea.

Prin urmare, nu este posibilă reaudierea unor coinculpați sau a unor martori și o nouă apreciere a probelor în legătură cu aceeași apărare invocată de inculpat, cunoscută și verificată anterior de instanță.

Pentru admisibilitatea cazului de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "b" pr.pen. privind mărturia mincinoasă se cer a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

- să se fi săvârșit o infracțiune de mărturie mincinoasă de către martor, expert sau interpret;

- mărturia mincinoasă să fi condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice;

- mărturia mincinoasă trebuie dovedită printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei (art. 395 alin.1 pr.pen.).

Ca excepție de la regula prevăzută de art. 395 alin. 1.pr.pen. legea dă posibilitatea de a se face dovada că martorul, expertul sau interpretul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, chiar în cadrul procedurii de revizuire și anume, atunci când instanța de judecată sau procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei.

În speța de față, în urma plângerii formulate de condamnat cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către martorul, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin rezoluția din 28.11.2008 dată în dosarul nr. 7602/P/2008 a dispus neînceperea urmăriri penale față de martor, reținând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Având în vedere că organul de urmărire penală nu a putut examina fondul cauzei, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 395 alin. 2.pr.pen. statuând în mod corect asupra inexistenței infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Mai mult hotărârea de condamnare a revizuentului a fost pronunțată de instanță în urma evaluării întregului material probator administrat în cauză ce a confirmat situația de fapt și vinovăția acestuia în comiterea faptelor.

Pentru considerentele expuse mai sus, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluția pronunțată de Tribunalul Iași este legală și temeinică.

În consecință, în baza art. 379 pct.1 lit. "b" pr.pen. va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 265 din 06.04.2009 a Tribunalului Iași, ce va fi menținută.

Potrivit art. 192 alin.2 va C.P.P. fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive

În numele legii

Decide:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul, fiul lui și, născut la 08.05.1968, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr.265 din 6 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care o menține.

Obligă apelantul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 iulie 2009.

Președinte pt. Judecător

- - - -

aflat în semnează președinte complet

pt. Grefier

- -

aflat în

semnează grefier șef

Red.

Tehn.

2 ex/29.07.2009

Tribunalul Iași:

Jud.

Președinte:Daniela Dumitrescu
Judecători:Daniela Dumitrescu, Maria Cenușă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Iasi