Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr-
1525/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1014
Ședința publică din 09 iulie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Piciarcă Dumitri A JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Lefterache Lavinia
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel ști a fost reprezentat de procuror.
Pe rol solu ț ionarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de recurentul-inculpat împotriva deciziei penale nr. 363A/09.06.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ș edin ță publică a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, cu delegatia pentru asistenta judiciara obligatorie depusă la dosarul cauzei (fila 11) ș i intimatele-păr ți civile și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ș edin ț ă, după care Curtea procedează la legitimarea intimatei-parte civilă, pe baza căr ții de identitate seria -, nr. -, CNP - ș i a intimatei-parte civilă G pe baza căr ții de identitate provizorii seria -, nr. -, CNP -, aceasta din urmă precizând că nu are actele de stare civilă "in regula" și din această cauză i-au eliberat carte de identitate provizorie.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculpatului-recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului potrivit. disp. art. 38515pct. 2 lit. d pr.pen. casarea deciziei penale nr. 363A/09.06.2009, pronun țată de Tribunalul ș ti - Sec ția I Penală în temeiul art. 3859pct. 18.pr.pen. ș i, pe fond achitarea inculpatului în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. sus ț inând că faptei îi lipse ște unul din elementele constitutive, ș i anume vinovă ț ia, existând o instigare din partea păr ților vătămate.
În subsidiar, apărarea solicită înlăturarea sporului de 6 luni, considerând că este nejustificat, precizând în acela ș i timp că inculpatul este arestat în altă cauză pentru săvâr ș irea infrac ț iunii de tentativă la în șelăciune.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că, din analiza martorilor ș i, existente la dosarul cauzei, coroborate cu declara ț iile păr ț ilor vătămate, rezultă că ace ș tia nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul nu avea firmă specializată pentru a ob ț ine cadastru sau titlu de proprietate, astfel au fost indu și în eroare ș i în ș ela ț
Ca atare, nu se poate sus ț ine că lipse ște vinovăția inculpatului și solicită respingerea concluziilor apărării în acest sens.
În ceea ce prive ș te individualizarea pedepsei, consideră că instan ț ele de judecată, în mod judicios, au dat eficien ță criteriilor art. 72 Cod penal, pedeapsa aplicată de 4 ani ș i 6 luni închisoare, în opinia reprezentantului Parchetului, este orientată spre minim, iar aplicarea sporului de 6 luni se justifică în condi ț iile în care inculpatul este recidivist, re ținându-se disp. art. 34.pen.
Intimata-parte civilă, având cuvântul, consideră că inculpatul se face vinovat de infrac ț iunea re ț inută în sarcina sa, arătând că dore ște să recupereze prejudiciul cauzat.
Intimata-parte civilă G, având cuvântul, arată că dore ș te să recupereze suma de bani cu care a fost în șelat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.337 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art.334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit.a și b Cod penal.
În baza art.215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a, b Cod penal, raportat Ia art. 39 alin.4 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 ani si 6 luni închisoare.
În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, b Cod penal.
În baza art. 39 alin.1 Cod penal, raportat la art.34 Cod penal, s-a contopit pedeapsa aplicată în speță, de 4 ani și 6 luni închisoare, cu pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr.900/16.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr.252/14.02.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală și s-au aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni nchisoare, pe care a sporit-o la 5 ani închisoare, inculpatul având de executat în final pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În baza art.36 alin. 3 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate, de 5 ani închisoare, perioada deja executată din pedeapsa anterioara, de 4 ani închisoare, de la 06.11.2008 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.900/16.03.2006 a Judecătoriei Sectorului 4 B, urmând a se emite un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, ca urmare a contopirii pedepselor.
În baza art. 14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală și art.998 și următoarele Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de părțile civile G și și a fost obligat inculpatul la plata către acestea a sumei de 1.700 euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua efectuării plății.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut - în fapt - următoarea situație:
În cursul lunii februarie 2008, inculpatul a indus în eroare pe părțile vătămate G și, promițându-le că le va obține titlul de proprietate pentru un imobil ce le aparține, contra sumei de 3000 Euro, pretinzând că deține o firmă care se ocupă cu activități imobiliare și că are cunoștințe la primărie, pentru a întări convingerea părților vătămate, creând acestora un prejudiciu de 1700 Euro.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părțiilor vătămate și G, declarațiile martorilor și, coroborate cu declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului.
Astfel, instanța de fond a concluzionat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, atitudinea nesinceră a inculpatului, împrejurarea că este recidivist, pericolul social ridicat al faptei săvârșite, gravitatea faptei săvârșite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând achitarea, în temeiul art.10 lit.c sau d Cod procedură penală, întrucât instanța fondului a apreciat greșit probele administrate în cauză, iar în subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, sub minimul prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.363/A din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.337/30.04.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B; s-a desființat, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:
S-a înlăturat starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare, avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul a arătat că apelul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Referitor la situația de fapt, din materialul probator administrat parcursul procesului penal, s-au reținut următoarele:
Părțile vătămare G și l-au cunoscut in toamna anului 2007 pe inculpatul, prin intermediul unor prieteni - martorii și, cu ocazia vizitelor la domiciliul acestora, în perioada respectivă inculpatul locuind împreună cu martorii.
În luna februarie 2008, într-una dintre aceste vizite, părțile vătămate au discutat cu martorii, în prezența inculpatului, despre faptul că erau implicate într-un litigiu referitor la un imobil pentru care era necesar să facă demersuri în vederea efectuării cadastrului și obținerii titlului de proprietate.
Inculpatul a intervenit, oferindu-se să le ajute, susținând în mod nereal că deține o firmă specializată în afaceri imobiliare, prezentând în acest sens o mapă cu acte și susținând că are cunoștințe în rândul funcționarilor din cadrul Primăriei
Părțile vătămare au acceptat oferta, având în vedere și relația destul de strânsă între martori și inculpat, această împrejurare fiind de natură să le întărească încrederea în inculpat.
În zilele următoare, partea vătămată a înmânat inculpatului suma de 36.000.000 lei ROL (echivalentul a 1.000 euro) în prezența martorei, inculpatul promițând că, în scurt timp, va veni cu funcționari din cadrul primăriei pentru întocmirea cadastrului.
După aproximativ o săptămână, pentru a menține în eroare părțile vătămare, inculpatul le-a prezentat o femeie, despre care a afirmat că este funcționar la primărie și le-a solicitat în plus suma de 700 euro pentru finalizarea actelor. În prezența soților, inculpatul a primit de la părțile vătămate și această sumă de bani după care, în luna martie 2008 a mai solicitat 1.300 euro, fiind însă refuzat de părțile vătămate.
Dându-și seama că inculpatul nu le va rezolva problema și să au fost induși în eroare, soții au solicitat inculpatului restituirea sumelor de bani, însă acesta a întrerupt orice legătură cu părțile vătămate.
Situația de fapt astfel reținută, s-a apreciat a rezulta fără echivoc din depozițiile martorilor și, respectiv din declarațiile părților vătămate, astfel că, în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile inculpatului, reținând că părțile vătămate au fost induse în eroare de acesta, prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase, cauzându-le un prejudiciu în cuantum de 1700 euro.
Așadar, motivul de apel invocat în principal de inculpat și anume că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, a fost apreciat de Tribunalul ca fiind este nefondat.
S-a mai arătat că, instanța fondului a făcut și o justă individualizare a pedepsei aplicate, conform criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, ținând seama de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, de rezultatul produs, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului (recidivist). Având în vedere perseverența infracțională a inculpatului, pericolul social accentuat pe care îl prezintă fiecare din faptele săvârșite de acesta, în mod corect s-a aplicat și un spor la pedeapsa rezultantă în urma contopirii efectuate în temeiul art. 39 alin.1 din Codul penal, astfel că și sub acest aspect, critica inculpatului, în apel, a fost apreciată ca nefondată.
Însă, referitor la încadrarea juridică, Tribunalul a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut și starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art.37 lit.b Cod penal, din următoarele considerente:
Prin sentința penală nr.146/11.06.2003, pronunțată de Tribunalul Militar București, definitivă prin neapelare la data de 02.07.2003, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare și la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni comise la data de 30.07.1999. Conform art.1 din Legea nr.543/2002 s-au constatat grațiate condiționat și în întregime aceste pedepse.
Prin sentința penală nr.233/26.01.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă la data de 15.02.2005 prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, în luna decembrie 1999, constatându-se - de asemenea - că această pedeapsă este grațiată, în baza art.1 din Legea nr.543/2002.
Verificând datele săvârșirii faptelor, precum și datele rămânerii definitive a sentințelor penale, Tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin cele două hotărâri, sunt concurente între ele, întrucât au fost comise mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, acestea aflându-se în concurs real.
Ulterior, prin sentința penală nr.900/16.03.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr.252/14.02.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, inculpatul a fost condamnat la două pedepse cu închisoarea, de 2 ani, respectiv de 6 luni, pentru două infracțiuni comise la data de 23.03.2004, în temeiul art.33 lit.a, art.34 lit. Cod penal, dispunându-se contopirea acestora. În baza art.7 din Legea nr.- a fost revocat beneficiul liberării condiționate a pedepselor de 1 an închisoare, respectiv de 2 ani închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr.146/11.03.2003 a Tribunalului București.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, s-au contopit și aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.7 din Legea nr.543/2002 s-a adăugat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în speță, pedeapsa rezultantă din contopirea pedepselor din sentința penală nr.146/2003, urmând ca în final inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Având în vedere datele săvârșirii faptelor, respectiv datele rămânerii definitive a sentințelor penale nr.900/16.03.2006 și nr.233/26.01.2005, pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 B, s-a constatat de către Tribunal, că și aceste fapte sunt concurente.
Sintetizând, instanța de apel a arătat că această situație juridică atipică se prezintă astfel:
- inculpatul a fost condamnat prin două hotărâri la trei pedepse cu închisoarea, grațiate, aflate în concurs real;
- ulterior, inculpatul a fost condamnat pentru două in fracțiuni comise în termenul de încercare al grațierii condiționate a pedepselor aplicate prin prima hotărâre, fiind incidente dispozițiile art.37 lit.a din Codul penal și art.7 din Legea nr.543/2002, infracțiuni care sunt însă concurente cu fapta din a doua hotărâre.
În mod normal, dacă s-ar fi instrumentat ntr-un termen rezonabil cauza n care a fost pronunțată sentința penală nr.233/26.01.2005 a Judecătoriei Sectorului 4 B în raport de data săvârșirii faptei (decembrie 1999), prin sentința penală nr.900/16.03.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B ar fi fost posibilă revocarea și a grațierii pedepsei aplicate prin sentința penală nr.233/2005, după care s-ar fi contopit această pedeapsă cu cele stabilite prin sentința penală nr.146/l1.06.2003, pronunțată de Tribunalul Militar București, în final aplicându-se art.7 din Legea nr.543/2002.
Însă, întrucât nu se poate imputa inculpatului această deficiență, situația sa nu poate fi agravată, în mod corect reținându-se prin rechizitoriu doar starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit.a din Codul penal.
Nemulțumit și de această din urmă hotărâre, în termen legal, a promovat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie - în principal - sub aspectul greșitei condamnări, susținând că faptei îi lipsește vinovăția, iar în subsidiar sub aspectul greșitei aplicări a sporului de pedeapsă, de 6 luni.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.3859pct.18 și pct.14 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, în limita cazurilor de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art.3859pct.18 Cod procedură penală, Curtea arată că, există eroare gravă de fapt când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și lucrărilor dosarului.
Pentru a constitui un caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă și anume, pe de o parte esențială (să fi influențat asupra cauzei) și pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Instanța de fond și cea de apel au reținut - în mod corect - vinovăția făptuitorului, coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.
Probele administrate în cauză au dovedit săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, comisă de către inculpat. Astfel, săvârșirea infracțiunii din cursul lunii februarie 2008, în dauna părților vătămate G și, a fost dovedită - cu certitudine și fără echivoc - pe baza depozițiilor martorilor și, respectiv, a declarațiilor părților vătămate, astfel că, în mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile inculpatului, reținând că părțile vătămate au fost induse în eroare de acesta, prin folosirea de calități mincinoase și alte mijloace frauduloase, cauzându-le un prejudiciu în cuantum de 1700 euro.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că cele două instanțe au făcut o corectă apreciere a probelor, stabilind - în mod corespunzător - starea de fapt și încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 Cod procedură penală, invocat în subsidiar de recurenți și vizând netemeinicia sporului ce i-a fost aplicat, Curtea reține că și acesta este nefondat pentru următoarele argumente:
Pentru fapta prevăzută la art.215 alin.1 și alin.2 Cod penal, sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani, instanța fondului a aplicat o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, deci orientată spre limita minimă, având în vedere - în mod corect toate criteriile prevăzute de dispozițiile art.72 Cod penal.
Însă, față de comiterea faptei din speță în stare de recidivă - art.37 lit.a Cod penal, (cum a reținut instanța de apel) - instanța de fond a aplicat în temeiul art.34 alin.1,lit.b Cod penal, un spor de pedeapsă de 6 luni, față de perseverența infracțională de care dat dovadă inculpatul.
Mai mult, Curtea arată că instanța de fond a dat dovadă de clemență atunci când a aplicat la pedeapsa stabilit un spor de numai 6 luni, având în vedere că dispozițiile art.34 alin.1 lit.b din Codul penal dau posibilitatea judecătorului de a spori pedeapsa până la maximul ei, iar când aceasta nu este îndestulătoare, se poate aplica un spor de până la 5 ani.
Fișa de cazier judiciar a inculpatului demonstrează o bogată activitate infracțională, el fiind cercetat și sancționat pentru mai multe fapte, însă nu a înțeles că trebuie să se reintegreze social și nu a dat semne de îndreptare și, mai mult, în prezent - astfel cum a menționat și apărătorul recurentului - el este arestat în altă cauză pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de înșelăciune, deci o faptă similară cu cea din speță, perseverența pe linie infracțională fiind dovedită încă odată, iar temeinicia și legalitatea aplicării sporului de pedeapsă cu atât mai mult.
Așa fiind - și din acest punct de vedere - atât decizia, cât și sentința apar ca legale și temeinice, pedeapsa aplicată - în cuantum și modalitate de executare - este aptă să asigure scopul prevăzut la art.52 Cod penal, Curtea constată că nu se impune reformarea hotărârilor criticate, motiv pentru care în temeiul prevăzut de art.38515pct.1,lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul promovat de inculpatul.
Constatând că inculpatul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea - în temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 363/A din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care se avansează onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.--
Red.-Jud.Sect.6
Președinte:Piciarcă DumitriJudecători:Piciarcă Dumitri, Găgescu Risantea, Lefterache Lavinia
