Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 102

Ședința publică de la 17 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Otilia Susanu

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

La ordine fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, partea civilă P I și inculpatul recurent împotriva deciziei penale nr. 185 din data de 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul penal nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10 februarie 2009, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru azi, când,

CURTEA DE APEL

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.1493 din 24.03.2006, Judecătoria Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.01.1951 în localitatea Reșița, județul C S, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal;

- 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "emiterea unei file CEC fără autorizarea trasului" prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/34 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de "refuz de a prezenta organelor de control documente justificative și actele de evidență contabilă în vederea stabilirii obligațiilor bugetare" prevăzută și pedepsită de art. 9 din Legea nr. 87/1994, abrogată prin Legea nr. 214/2005.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată integral și condiționat pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor privitoare la revocarea grațierii condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție în decurs de 3 (trei) ani.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință penală sunt concurente cu infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare prin sentința penală nr. 2396/23.04.2002 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 1085/17.10.2002 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 35/16.01.2003 a Curții de APEL IAȘI.

În baza dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod penal, cu referire la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, 6 (șase) luni închisoare - aplicate prin prezenta sentință penală și 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare - aplicată prin sentința penală nr. 2396/23.04.2002 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 1085/17.10.2002 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 35/16.01.2003 a Curții de APEL IAȘI, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, care a fost sporită cu 3 (trei) luni închisoare.

Total pedeapsă de executat - 4 (patru) ani și 9 (nouă) luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa totală aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală perioada deja executată, respectiv de la 28.03.2001 la 19.03.2004.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil au fost admise acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Fructe SA H și petrol SRL I și, în consecință, obligat inculpatul să plătească acestora suma de bani cu care s-au constituit părți civile, astfel:

- 6.000 RON către Fructe SA H cu titlu de despăgubiri civile;

- 10.132,08 RON către Petrol SRL, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și art. 346 alin. 4 Cod procedură penală, a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - DGFPJ I în contradictoriu cu inculpatul și cu partea responsabilă civilmente Altra SRL.

În baza art. 348 Cod procedură penală s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat, respectiv a notei de comanda nr. 82/03.12.1999 (aflată în copie la fila 6/V1.3 dosar urmărire penală).

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, dat la data de 12.02.2004 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal constând în aceea de a fi introdus și menținut în eroare în perioada 08.12 - 12.12.1999, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, reprezentanții a două societăți comerciale de la care a achiziționat, în baza unor înscrisuri falsificate, în contul SRL, mărfuri în valoare totală de 161.320.800 lei, "fals în înscrisuri sub semnătură privată", prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal (constând în aceea de a fi întocmit în fals, în contul SRL unde nu avea nici o calitate, nota de comandă numărul 82/03.12.1999 ( 1-3/6) pe care a înaintat-o prin fax, în scopul arătat, reprezentanților Fructe SA H, "emiterea unei file CEC fără autorizarea trasului, prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 1, din Legea nr. 59/34 cu aplicarea art. 4 alin. 2 Cod penal (constând în aceea de a fi emis și remis reprezentanților celor două unități prejudiciate, în condițiile descrise mai sus, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, filele CEC seriile G 002 - - ( 1-3/14), G 002 - - ( 1-3/16) și G 002 - - ( 4/6) fără a avea autorizarea trasului și refuzul de a prezenta organelor de control documente justificative și actele de evidență contabilă în vederea stabilirii obligațiilor bugetare prevăzută și pedepsită de art. 9 din Legea nr. 87/2004, modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal (constând în aceea de a fi refuzat, cu rea-credință, în calitate de administrator al Altra SRL I, să prezinte lucrătorilor Gărzii Financiare I documentele justificative și actele de evidență contabilă ale societății în vederea stabilirii obligațiilor bugetare deși a fost invitat în acest sens la sediul organului de control fiscal la datele de 16.06.2000, 09.02.2001, 15.02.2001 și 22.02.2001 și a fost căutat la sediul social al societății la datele de 06.06.2000 și 15.02.2001.

Prin același rechizitoriu s-a mai dispus: conexarea cauzelor penale 4210/P/2001 și 4761/P/2000 la cauza penală 1263/P/2000 pe considerentul unei mai bune înfăptuiri a actului de justiție; scoaterea de sub urmărirea penală: față de - zis "", zis "", zis "", și, zis ""; disjungerea cauzei cu privire la săvârșirea de către învinuitul a infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 11, lit. c din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 11 lit. b din Legea nr. 87/1994, modificată prin Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 13 Cod penal, cu referire la tranzacțiile derulate prin Altra SRL I, Mari SRL I și pentru care nu și-a achitat obligațiile fiscale.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 1999 inculpatul a cunoscut-o pe numita ce era administrator al unei societăți comerciale SRL și care, potrivit susținerilor acesteia, i-a fost o perioadă concubină.

Din declarația martorei rezultă faptul că, în această perioadă inculpatul i-a cerut documentele firmei, ștampila și filele CEC fără ai preciza ce va face cu ele - lucru pe care ea l-a acceptat, motivat de relația existentă între ei.

Odată intrat în posesia documentelor inculpatul a început să deruleze "afaceri" în contul acestei societăți în condițiile în care: nu avea nici o calitate la această firmă; nu avea specimen de semnătură pe cont, nu cunoștea date despre existența sau nu a proviziei; a valorificat mărfurile în interes personal, fără documente justificative și fără a manifesta nici un interes a stinge debitele față de furnizori; a declarat pierdute documentele societății pentru a șterge urmele implicării sale în aceste tranzacții.

Folosindu-se de formularistica și ștampila SRL, la data de 03.12.1999, inculpatul a întocmit în fals nota de comandă nr. 82/03.12.1999 solicitând, în numele acestei firme, reprezentanților Fructe SA H livrarea unei cantități de 5.000 borcane bulion pastă, a 5.000 borcane păstăi și a 1.000 de borcane de roșii în bulion, comandă pe care a transmis-o prin fax furnizorului în aceeași zi și în care a indicat și modalitățile de plată (cash inițial, iar ulterior prin contul curent ) în ideea de a capta încrederea acestuia.

Ulterior, la data de 08.12.1999 inculpatul s-a deplasat personal la sediul acestei unități și a contactat-o pe contabila șefă - căreia i s-a prezentat ca director general al SRL, sub numele real, punându-i la dispoziție certificate de înregistrare fiscală și înmatriculare în original.

După verificarea documentelor, induși în eroare de inculpat, reprezentanții unității prejudiciate au acceptat să îi livreze acestuia mărfuri în valoare totală de 81.141.621 lei în baza facturii fiscale seria - nr. -/08.12.1999 pentru care acesta a achitat în numerar suma de 21.141.621 lei, iar pentru diferență a completat și semnat personal filele CEC seriile 002 - și G 002 - acoperitoare a întregului debit susținând că la datele indicate în acestea va avea provizia necesară în cont.

La datele de 20 și respectiv 24.12.1999 unitatea prejudiciată a introdus la plată cele două file CEC, plata fiind refuzată pe considerentul existenței unor vicii de completare și a unor neconcordanțe a semnăturilor.

Ulterior, la același preț de achiziție, cu factura fiscală seria - nr. -/08.12.1999 inculpatul a livrat o parte a mărfurilor achiziționate către SRL I și a încasat parțial contravaloarea acestora fără a face nici un demers pentru a stinge debitul către unitatea prejudiciată, încercând, pentru a evita intrarea în CIP, să obțină o amânare a introducerii filelor CEC la plată pe considerentul că beneficiarul final al mărfurilor nu a achitat contravaloarea acestora.

însă reprezentanții furnizorului nu ar fi livrat mărfurile dacă ar fi cunoscut faptul că inculpatul nu avea nici o calitate la SRL, nu avea specimen de semnătură pe cont și intenționa să valorifice mărfurile în interes personal fără a avea posibilitatea recuperării de la acesta a contravalorii lor.

Prejudiciul cauzat Fructe SA H de către inculpatul nu a fost recuperat, context în care această unitate se constituie parte civilă în cauză cu suma de 60.000.000 lei.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10.12.1999 inculpatul s-a deplasat la sediul Petrol SRL I, unde s-a recomandat ca delegat al SRL, solicitând livrarea unei cantități de 19.032 litri de motorină în valoare totală de 131.320.800 lei.

După verificarea documentelor, induși în eroare de inculpat, reprezentanții unității prejudiciate au acceptat să îi livreze acestuia marfa solicitată sens în care a fost întocmită factura fiscală seria - nr. -/10.12.1999 pentru care acesta a achitat în numerar pentru a căpăta încrederea acestora, suma de 30.000.000 lei, pentru diferență a completat și semnat personal fila CEC seria G 002 - acoperitoare a întregului debit, susținând că la data de 16.12.1999 va avea provizia necesară în cont.

La data de 23.12.1999 unitatea prejudiciată a introdus la plată fila CEC, plata fiind refuzată pe considerentul existenței unor vicii de completare și a unor neconcordanțe a semnăturilor.

Datorită lipsei de cooperare a inculpatului nu s-a putut stabili destinația finală a mărfurilor achiziționate. însă reprezentanții furnizorului nu ar fi livrat mărfurile dacă ar fi cunoscut faptul că inculpatul nu avea nici o calitate la SRL, nu avea specimen de semnătură pe cont și intenționa să valorifice mărfurile în interes personal fără a avea posibilitatea recuperării de la acesta a contravalorii lor.

Prejudiciul cauzat Petrol SRL I de către inculpatul nu a fost recuperat, context în care această unitate se constituie parte civilă în cauză cu suma de 101.320.800 lei.

La data de 10.05.2000 o echipă din cadrul Biroului Municipiului I s-a deplasat la sediul social al Altra SRL I amplasat în I,-, bloc 971,. A,. 7,. 26 unde l-au găsit pe inculpatul căruia i-au solicitat actele de evidență contabilă în vederea stabilirii obligațiilor bugetare pentru perioada 11.03.1999 - 17.03.2000, aspect evitat de inculpat pe moment, acesta susținând, nereal că, documentele sunt la contabilul firmei, martorul și urmează a le prezenta organelor de control în zilele următoare, după contactarea acestuia.

Întrucât acest lucru nu s-a întâmplat, la data de 14.06.2000 organele de poliție s-au deplasat din nou la domiciliul inculpatului și l-au condus pe acesta la sediul Gărzii Financiare I unde i s-au pus acestuia în vedere să prezinte actele societății la control - lucru pe care acesta l-a refuzat, susținând că nu știe unde sunt.

Cu acest prilej însă inculpatului i-a fost înmânată invitația de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare I la data de 16.06.2000 pentru a se stabili obligațiile fiscale datorate de Altra SRL I în perioada aprilie 1998 - iunie 2000.

Deși a intrat personal în posesia acestei invitații, inculpatul nu a onorat-o, context în care, la data de 06.02.2001, urmare și a unei solicitări de control formulate de Garda Financiară S, o echipă de comisari ai Gărzii Financiare I s-a deplasat la sediul social declarat al societății și, întrucât nu l-au găsit pe inculpat, i-au înmânat fiicei acestuia o invitație pentru data de 09.02.2001, orele 9,00 la sediul unității pentru a se stabili obligațiile fiscale datorate de Altra SRL I în perioada iunie 2000 - februarie 2001.

Întrucât la termenul fixat inculpatul nu s-a prezentat, aceeași echipă de control s-a deplasat din nou la sediul Altra SRL I la data de 15.02.2001 și i-a înmânat soției acestuia o nouă invitație pentru data de 19.02.2001 orele 9,00 având asupra sa aceleași documente indicate în invitația anterioară.

Ulterior, întrucât nici la acest termen nu s-a prezentat, inculpatul a fost contactat telefonic de către comisarii Gărzii Financiare și s-a angajat față de aceștia să se prezinte la sediul unității la data de 22.02.2001 cu documentele contabile ale societății, lucru pe care nu l-a făcut, însă, motiv pentru care organele de control fiscal au decis declanșarea cercetărilor în cauză, apreciind că inculpatul se sustrage cu rea-credință de la controlul fiscal.

În ceea ce privește poziția procesuală a inculpatului prima instanță a reținut următoarele:

- cu privire la activitatea infracțională în dauna Petrol SRL I inculpatul a admis că a achiziționat mărfurile în cauză și a emis fila CEC deși nu avea specimen de semnătură pe cont precum și că a participat la valorificarea lor la un preț mai mic decât prețul de achiziție, susținând că a acționat în contul numiților - (zis ), (zis ), (zis ), și (zis );

- cu privire la activitatea infracțională în sauna Fructe SA I, inculpatul a admis că a achiziționat mărfurile în cauză și a emis cele 2 file CEC deși nu avea specimen de semnătură pe cont, susținând că a acționat în contul numitului (zis );

- cu privire la sustragerea de la controlul fiscal, inculpatul a susținut inițial că documentele contabile s-ar afla la numita, iar ulterior, a susținut că nu a ținut nici o evidență contabilă, singura evidență fiind cea "din memorie" întrucât știa ce datorii și obligații are.

Deși în cursul urmăririi penale, cu ocazia declarațiilor date, a recunoscut în parte învinuirile aduse, în cursul cercetării judecătorești inculpatul a adoptat o poziție procesuală necorespunzătoare, de nerecunoaștere a faptelor precum și o poziție de șicanare a instanței, formulând cereri de strămutare precum și de recuzare a instanței aproape de fiecare termen de judecată.

Deși a invocat că i s-a încălcat dreptul la apărare (nu a fost audiat, nu a fost lăsat să-și propună probe), instanța a reținut că la termenul din 17.06.2004 inculpatul a fost audiat în sensul că a declarat că nu dorește să dea declarație. La același termen de judecată inculpatului i s-a dat cuvântul pentru propunerea probelor dar, față de probatoriul solicitat (audierea tuturor șoferilor) cererea a fost respinsă.

La termenul ulterior, 20.09.2004 inculpatului i s-a dat din nou posibilitatea de a-și formula probe, dar acesta a declarat că nu înțelege să-și formuleze probe în cauza de față, invocând administrarea lor după soluționarea plângerilor formulate împotriva procurorului ce a instrumentat dosarul în cursul urmăririi penale.

În cauză au fost audiați martorii și - care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale în sensul că au achiziționat de la inculpat cantitatea de motorină.

De asemenea, au fost audiați martorii, care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale. Ceilalți martori din lucrări nu au putut fi audiați, instanța constatând imposibilitatea audierii lor, fie datorită faptului că au plecat în locuri necunoscute, fie datorită faptului că nu au putut fi aduși în fața instanței de judecată. Astfel, martora nu a putut fi audiată deși a fost citată cu mandat de aducere la zece termene de judecată, deși s-a dispus sancționarea șefului de post din comuna precum și sesizarea

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească conform art. 339 Cod procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, în cursul anului 1999 inculpatul a cunoscut-o pe numita ce era administrator al unei societăți comerciale, respectiv SRL, între cei doi stabilindu-se o relație amoroasă.

Datorită legăturii existente, inculpatul a cerut numitei documentele firmei la care aceasta era administrator, ștampila și filele CEC, fără a preciza ce va face cu ele, fiind de acord cu aceasta.

Odată intrat în posesia documentelor solicitate, inculpatul a început să deruleze afaceri în cadrul SRL în condițiile în care nu avea nici o calitate la această firmă.

Astfel, la data de 03.12.1999, inculpatul a întocmit în fals o notă de comandă adresată Fructe SA H, solicitând în numele SRL livrarea unei cantități de 5.000 borcane bulion pastă, 5000 borcane păstăi și 1000 de borcane de roșii în bulion. Comanda astfel întocmită a fost transmisă prin fax Fructe SA H, indicându-se totodată și modalitățile de plată (cash inițial, iar ulterior prin contul curent) - nota de comandă nr. 82/03.12.1999, dosar urmărire penală V1.3 - fila 6).

La data de 08.12.1999 inculpatul s-a prezentat personal la sediul societății Fructe SA H unde a contactat-o pe numita, contabila societății. Atribuindu-și calitatea de director general al SRL, inculpatul a prezentat în original certificatul de înregistrare fiscală precum și certificatul de înmatriculare privind respectiva societate.

Induși în eroare de calitatea declarată a inculpatului, reprezentanții Fructe SA H au negociat cu inculpatul prețul produselor solicitate și a modalităților de plată, rezultatul fiind livrarea către inculpat a unor mărfuri în valoare totală de 81. 141.621 lei ROL, fiind emisă în acest sens factura fiscală seria - nr. -/08.12.1999. Din suma totală de 81.141.621 lei, inculpatul a achitat în numerar suma de 21.141.621 lei (chitanța seria - nr. -/08.12.1999), iar pentru restul de plată de 60 milioane lei inculpatul a completat și semnat personal filele CEC seriile G 002 - - și G 002 - -, susținând că, deși în acel moment nu avea provizia necesară în cont, la data indicată în acele file CEC va exista suma acoperitoare a întregului debit.

La datele de 20 și respectiv 24.12.1999 Fructe SA H a introdus la plată cele 2 file CEC, plata fiind refuzată pe considerentul existenței unor vicii de completare și a unor neconcordanțe a semnăturilor.

După ridicarea mărfii, inculpatul, la același preț de achiziție cu factura fiscală seria - nr. -/08.12.1999 a livrat o parte a mărfurilor achiziționate către SRL I, încasând parțial contravaloarea acestora.

Prejudiciul cauzat Fructe SA H nu a fost recuperat, societatea constituindu-se parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 60 milioane lei.

II. În baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10.12.1999 inculpatul s-a deplasat la sediul firmei Petrol SRL, unde, recomandându-se ca fiind delegatul SRL, a solicitat livrarea unei cantități de motorină.

A fost negociată livrarea unei cantități de 19.032 litri de motorină, sens în care a fost emisă factura fiscală seria - - nr. -/10.12.1999.

Pentru a capta încrederea reprezentanților Petrol SRL, inculpatul a achitat în numerar suma de 30 milioane lei, iar pentru diferență (101.320.800 lei) a emis o filă CEC, seria G 002 - - scadentă la 17.12.1999.

La data de 17.12.1999 fila CEC a fost introdusă la plată și la data de 23.12.1999 plata a fost refuzată pe considerentul existenței unor vicii de completare și a unor neconcordanțe ale semnăturilor.

Inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare, necooperând cu organele de urmărire penală, astfel neputându-se stabili destinația finală a cantității de motorină achiziționată.

însă reprezentanții Petrol SRL nu ar fi livrat marfa dacă ar fi cunoscut faptul că inculpatul nu are nici o calitate la SRL, nu avea specimen de semnătură pe cont și intenționa să valorifice mărfurile în interes personal fără a avea posibilitatea recuperării de la acesta a contravalorii lor.

Prejudiciul cauzat Petrol SRL I în sumă de 101.320.800 lei nu a fost recuperat.

III. În cursul lunii iunie 1998 inculpatul a negociat cu martorii și cesionarea părților sociale deținute de către aceștia la "Altra SRL I, primind în acest sens documentele societății sus-menționate, carnetele de CEC-uri, ștampila și formularele contabile.

Formalitățile de preluare a firmei prin act autentic au fost făcute în luna noiembrie 1999. Până la această dată inculpatul, implicit Altra SRL I în numeroase tranzacții comerciale fără a le evidenția din punct de vedere contabil.

La data de 10.05.2000 o echipă din cadrul Biroului Municipiului I, s-a deplasat la sediul social al Altra SRL Găsindu- pe inculpat, organele de poliție au solicitat acestuia actele de evidență contabilă în vederea stabilirii obligațiilor bugetare pentru perioada 11.03.1999 - 17.03.2000 dar inculpatul nu le-a prezentat, susținând că actele sunt la contabilul firmei, martorul.

La data de 14.06.2000 organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului și l-au condus ulterior la sediul Gărzii Financiare I unde i s-a pus în vedere să prezinte actele societății la control dar inculpatul a refuzat, susținând că nu știe unde sunt. Totodată, inculpatului i-a fost înmânată invitația de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare I la data de 16.06.2000 în vederea stabilirii obligațiilor fiscale datorate de către Altra SRL

Inculpatul nu s-a prezentat la sediul Gărzii Financiare condiții în care, la data de 06.02.2001, comisari ai Gărzii Financiare I s-au deplasat la sediul social declarat al Altra SRL I însă nu au găsit pe inculpat, condiție în care inculpatul a primit o nouă invitație pentru data de 09.02.2001.

Întrucât inculpatul nu s-a prezentat nici la această dată, aceeași echipă de control s-a deplasat din nou la sediul Altra SRL I la data de 15.02.2001 și a înmânat soției inculpatului o nouă invitație pentru data de 19.02.2001 când inculpatul, iarăși, nu s-a prezentat.

Ulterior, față de neprezentarea inculpatului, organele din cadrul Gărzii Financiare I l-au contactat telefonic pe acesta, primind răspunsul că inculpatul se va prezenta la data de 22.02.2001, lucru care nu s-a întâmplat însă.

Situația de fapt astfel cum a fost aceasta reținută de către instanța de judecată, se probează cu:

- relațiile oferite de Administrația Financiară I din care rezultă faptul că ultimul bilanț contabil a fost depus de Altra SRL I pentru semestrul I al anului 1999,. 2.1/2;

- invitația adresată învinuitului de către Garda Financiară I pentru a se prezenta la sediul unității la data de 16.06.2000 în vederea efectuării controlului fiscal;

- sesizarea penală formulată de Garda Financiară I;

- invitație adresată învinuitului de către Garda Financiară I pentru a se prezenta la sediul unității la data de 19.02.2001 în vederea efectuării controlului fiscal;

- invitația adresată învinuitului de către Garda Financiară I pentru a se prezenta la sediul unității la data de 09.02.2001 în vederea efectuării controlului fiscal;

- verificările efectuate de către reprezentanții Gărzii Financiare I;

- procesul verbal de verificare întocmit de la data de 10.05.2000;

- procesul-verbal de verificare întocmit de la data de 14.06.2000;

- formularul de bilanț contabil pentru anul fiscal 1999găsit de către organele de poliție la domiciliul învinuitului și nedepus de acesta la organele de control fiscal;

- relațiile ORC referitoare la Altra SRL I;

- actul adiționat autentificat prin încheierea nr. 4163/26.11.1999 prin care învinuitul a preluat părțile sociale ale Altra SRL I;

- documentele de constituire a Altra SRL I;

- declarația martorei (formular - datată 15.05.2000, la.) din care rezultă următoarele: "este contabil autorizat; nu îl cunoaște pe învinuitul și nu a ținut niciodată evidența contabilă a Altra SRL I".

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului de a fi indus și menținut în eroare, în perioada 08.12.1999 - 12.12.1999, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, reprezentanții Fructe SA H și Petrol SRL I de la care a achiziționat, în baza unor înscrisuri falsificate, în contul SRL mărfuri în valoare de 161.320.800 lei în condițiile în care, a emis un număr de trei file CEC, acoperitoare a întregului debit, deși nu avea specimen de semnătură pe cont, nu cunoștea date despre existența sau nu a proviziei, a valorificat mărfurile în interes personal, împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de reprezentanții unităților prejudiciate ar fi condus la neîncheierea tranzacțiilor comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective instanța constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege. Astfel:

- acțiunea de inducere și menținere în eroare a avut loc cu prilejul încheierii și executării contractelor de vânzare - cumpărare;

- inducerea în eroare a avut un rol hotărâtor, fără această eroare unităților prejudiciate, indubitabil, nu ar fi încheiat contractele în condițiile stipulate;

- inducerea și menținerea în eroare au fost săvârșite prin folosirea de calități mincinoase, respectiv prin atribuirea calității de delegat sau reprezentant al SRL, în condițiile în care nu avea nici o calitate la această firmă.

De asemenea, sunt întrunite și condițiile laturii subiective a infracțiunii de "înșelăciune", inculpatul dându-și seama că desfășoară activitate de inducere în eroare în scopul obținerii unui fals material injust pentru el.

Astfel, emiterea unui număr de 3 file CEC, deși nu avea specimen de semnătură pe cont, în condițiile în care nu cunoștea date despre existența sau nu a proviziei, valorificarea mărfurilor la un preț mai mic decât cel de achiziție precum și lipsa de cooperare a inculpatului care a dus la imposibilitatea stabilirii destinației cantității totale de motorină achiziționată, dovedesc faptul că inculpatul a săvârșit fapta cu intenția directă.

Fapta inculpatului de a fi întocmit în fals, în nota de comandă nr. 82/03.12.1999 pe care a înaintat-o prin fax reprezentanților Fructe SA H întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută și pedepsită de art. 290 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat, de a fi emis și remis reprezentanților celor 2 unități prejudiciate, în condițiile reținute - nu avea specimen de semnătură pe cont, nu cunoștea date despre existența sau nu a proviziei - în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, filele cu seriile 002 -, G 002 - și G 002 - fără a avea autorizarea trasului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "emiterea unei file CEC fără autorizarea trasului" prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/34 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Întrucât beneficiarii celor trei cec-uri emise de către inculpat au cunoscut că, în momentul emiterii, nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, instanța urmează să nu rețină în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin.4 Cod penal, aceasta putându-se reține doar în situația în care beneficiarii cec-urilor nu ar fi avut cunoștință că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras (conform deciziei nr. 9/24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 9 din Legea nr. 87/1994 prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 9 din Legea nr. 87/1999 constituia infracțiune și se pedepsea refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii documentele justificative și actele de evidență contabilă precum și bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligațiilor bugetare.

Prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a fost abrogată Legea nr. 87/1994. În noua reglementare, potrivit art. 4, constituie infracțiune și se pedepsește refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

Având în vedere că inculpatul nu a ținut nici un fel de evidență contabilă (chiar inculpatul declarând că singura evidență era cea de memorie), la domiciliul său fiind găsite doar niște facturi și un formular de bilanț contabil la data de 31.12.1999, întocmit incomplet, instanța a constatat că fapta inculpatului de a refuza prezentarea actelor de evidență contabilă, în condițiile în care acestea nu existau, nu este prevăzută de legea penală și, în consecință, în baza art. 11, pct. 2, lit. a și art. 10 lit. b Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatului.

Deși partea civilă ANAF - DGFPJ I reținând că inculpatul, în calitate de administrator al Altra SRL Iao mis cu știință evidențierea în contabilitate a operațiunilor patrimoniale efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata către stat a sumei de 436.455.768 lei ROL, sumă cu care partea civilă ANAF DGFPJ I s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, instanța a constatat că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea acestei infracțiuni iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal și în ceea ce privește această faptă, această cerere aparținând exclusiv procurorului, instanța de judecată neputând avea inițiativă în acest sens.

Pentru infracțiunile săvârșite inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal privitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor.

Astfel, având în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, modul și împrejurările concrete ale comiterii acestora, urmările produse - crearea unui prejudiciu mare ce nu a fost recuperat - iar, pe de altă parte, având în vedere persoana inculpatului care a avut o poziție procesuală necorespunzătoare pe parcursul procesului penal, nerecunoscând săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și care este cunoscut cu antecedente penale, instanța, funcție de aceste criterii a aplicat inculpatului câte o pedeapsă pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, orientate relativ spre minimul special și dozate corespunzător.

În ceea ce privește pedeapsa ce s-a aplicat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 84 pct. 1 din Legea nr. 59/34 instanța a constatat-o grațiată condiționat și integral și a atras atenția acestuia asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea grațierii.

Având în vedere că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente cu infracțiunea de "înșelăciune" prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. 1, 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 2396/23.04.2002 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală nr. 1085/17.10.2002 a Tribunalului Iași și definitivă prin decizia penală nr. 35/16.01.2003 a Curții de APEL IAȘI, instanța în baza art. 36 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele ce au fost aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce au format obiectul prezentei cauze cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală anterior menționată, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 3 luni.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei totale rezultante instanța a apreciat că aceasta poate fi doar în regim de detenție sens în care, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.

Având în vedere că inculpatul a executat o parte din pedeapsa aplicată, instanța în baza art. 36 alin. 3 Cod penal a scăzut perioada deja executată, de la 28.03.2001 la 19.03.2004.

În ceea ce privește acțiunile civile formulate în cadrul procesului penal de părțile civile Fructe SA H și Petrol SRL I, instanța a constatat că acestea sunt întemeiate, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultând cu certitudine existența prejudiciului.

Astfel, cu privire la partea civilă Petrol SRL I, instanța a reținut că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 10.132,08 RON reprezentând suma de bani pe care inculpatul nu a mai achitat-o pentru mărfurile cumpărate conform facturii seria - nr. -/10.12.1999 (mai puțin suma de 3.000 RON plătită în numerar).

De asemenea, cu privire la partea civilă Fructe SA H s-a reținut că aceasta s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 6.000 RON reprezentând suma de bani pe care inculpatul nu a mai achitat-o pentru mărfurile cumpărate conform facturii fiscale seria - nr. -/08.12.1999 (mai puțin suma de 2114,16 RON plătită în numerar).

Având în vedere că, în cauză, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - o faptă ilicită, un prejudiciu cert și dovedit, legătura de cauzalitate între acestea - instanța de fond a dispus ca, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil să admită acțiunile civile și să oblige inculpatul la plata sumelor pe care aceste părți civile le-au solicitat.

Întrucât din adresa înaintată de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 36080/21.12.2005 precum și din sentința civilă nr. 92/F din 26.08.2003 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr. 18/F/2003 reiese faptul că partea civilă Fructe SA Haf ost dizolvată, fiind numit ca lichidator SRL, inculpatul va achita lichidatorului anterior menționat suma la care a fost obligat.

Instanța în baza dispozițiilor art. 14 și 346 alin. 4 Cod procedură penală, raportat la temeiul achitării inculpatului (art. 10 lit. b Cod procedură penală) a lăsat nesoluționată acțiunea civilă, formulată în cadrul procesului penal de partea civilă ANAF DGFPJ

Potrivit art. 348 Cod procedură civilă s-a dispus desființarea totală a înscrisului falsificat de către inculpat, respectiv a notei de comandă nr. 82/03.12.1999.

Hotărârea Judecătoriei Iași a fost apelată atât de către inculpatul, cât și de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

În ceea ce privește apelul formulat de către inculpatul, tribunalul a constatat că acesta este tardiv declarat.

Astfel, la termenele de judecată din data de 07.12.2006,01.03.2007 și 29.03.2007, instanța a invocat și a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării apelului de către inculpat.

Potrivit dispozițiilor art. 363 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, iar pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare.

Inculpatul a fost prezent la dezbateri, ce au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2006, drept pentru care termenul de apel curge pentru acesta de la această dată.

Cum, cererea de apel a fost formulată și înaintată prin poștă la data de 10.04.2006 (a se vedea plicul cu data poștei de la fila 3 dosar), cu mult după expirarea termenului de 10 zile, tribunalul a constatat că apelul declarat de inculpat este tardiv și în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, a dispus respingerea acestuia.

Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

II. În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, care a criticat-o sub aspectul legalității și temeinicei invocând următoarele aspecte:

- soluția de achitare în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală este nelegală, în condițiile în care infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea 87/1994 nu a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005, ci doar s-a schimbat conținutul infracțiunii sub aspectul laturii obiective. Raportat la momentul săvârșirii infracțiunii de către inculpat, respectiv anul 2001 și la modificările survenite în legea pentru combaterea și prevenirea evaziunii fiscale, instanța trebuia să facă aplicarea legii mai favorabile și să dispună achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea 87/1994, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, soluție ce permite și soluționarea acțiunii civile a Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - I, în sensul admiterii acesteia.

- pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, în raport de gravitatea faptelor și conduita inculpatului din cursul cercetării judecătorești, care a fost una de sfidare a judecătorului prin depunerea cererilor de recuzare prin care a adus acuze jignitoare la adresa acestuia.

Analizând cauza prin prisma tuturor motivelor invocate de apelant, precum și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că acest apel este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 9 din Legea 87/1994 (nemodificată prin Legea 161/2003), astfel cum era în vigoare la momentul comiterii faptelor, constituie infracțiune refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative si actele de evidenta contabila necesare pentru stabilirea obligațiilor fata de stat și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 200.000 la 1.000.000 lei.

Legea nr. 87/1994 a fost modificată semnificativ prin Legea 161/2003. Potrivit art. 9 din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003 (și republicată) constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative si actele de evidenta contabila, precum si bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor si contribuțiilor la fondurile publice, în vederea stabilirii obligațiilor bugetare.

Legea nr. 87/1994 (așa cum a fost republicată, în urma modificărilor aduse prin a fost Legea 161/2003) a fost abrogată expres prin Legea 241/2005. Potrivit art. 4 constituie infracțiune refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale si se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda.

Evident că din aceste trei variante legale succesive, inculpatului trebuie să i se aplice cea mai favorabilă. În speță, sub aspectul condițiilor generale de incriminare mai favorabilă pentru inculpat este Legea 241/2005, care sub aspectul laturii obiective incriminează ca infracțiune refuzul nejustificat de a prezenta organele competente documentele și bunurile din patrimoniu, după ce în prealabil a fost somat de 3 ori, în reglementările anterioare nefiind prevăzut această din urmă procedură.

În consecință tribunalul a constatat că încadrarea corectă este cea prevăzută de art. 4 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În ceea ce privește temeinicia soluției de achitare, tribunalul a constatat că prima instanță în mod greșit a reținut că fapta inculpatului de a refuza prezentarea actelor de evidență contabilă, în condițiile în care acestea nu existau, nu este prevăzută de legea penală.

Inculpatul avea obligația de a prezenta atât actele de evidență contabilă dar și documentele justificative care au stat la baza întocmirii evidenței. Deși, inculpatul nu a ținut o evidență contabilă potrivit rigorilor legale stabilite prin legea contabilității (Legea nr. 82/1991), acesta era în posesia documentelor justificative (facturi, chitanțe, etc.), documente ce de asemenea trebuiau a fi prezentate organelor competente.

În consecință, există o faptă a inculpatului și anume aceea de a refuza prezentarea documentelor legale organelor competente, inclusiv documentele justificative, dar această faptă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, nefiind îndeplinită condiția somării, în prealabil, de 3 ori.

Ministerul Finanțelor - Garda Financiară Iaa dresat inculpatului două invitații la datele de 06.02.2001 și 15.02. 2001 (a se vedea copiile înscrisurilor de la pagina 24, vol. II dosar urmărire penală), prin care i s-a solicitat a se prezenta la sediu instituției cu toată evidența primară și contabilă din perioada iunie 2000 și până la azi. Aceste invitații pot fi considerate ca și somații având în vedere că inculpatului i s-a atras atenția că neprezentarea documentelor ar putea atrage răspunderea penală potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 87/1994, în vigoare la acel moment, dar întrucât reglementarea nou stabilită prin Legea 241/2005 prevede în prealabil ca persoana să fie somată de 3 ori, tribunalul a constatat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

Referitor la cea de-a doua critică privind cuantumul prea mic al pedepsei aplicate, tribunalul constată a fi neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce privește situația de fapt reținută de prima instanță și necontestată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, tribunalul a apreciat că s-a făcut o apreciere justă a materialului probator administrat în cauză, pe baza căruia s-a format convingerea existenței faptelor prevăzute de legea penală, precum și a vinovăției inculpatului, încadrând corect în dispozițiile legii infracțiunile săvârșite de acesta, respectiv cele prevăzute de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, 290 Cod penal și art. 84 pct. 1 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Potrivit art. 72 Cod penal, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanța de fond, respectând cerințele art. 72 Cod penal, a stabilit pedepsele principale în concordanță cu pericolul social al fiecărei faptei, ținând seama de împrejurările concrete ale săvârșirii acestora și de cuantumul important al prejudiciilor cauzate și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului: acesta este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție procesuală necorespunzătoare pe tot parcursul procesului penal, caracterizată prin nerecunoașterea comiterii faptelor și formularea, în mod repetat, de cereri de recuzare a instanței ce au avut ca scop tergiversarea judecării cauzei.

În mod legal s-a constatat, în temeiul dispozițiilor art. 1 din Legea 543/2002, grațierea totală și condiționată a pedepsei aplicată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 84 pct. 1 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Totodată, tribunalul a apreciat că executarea în regim de detenție a pedepsei rezultante este de natură a asigura, potrivit art. 52 Cod penal, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost respectate cerințele legale arătate și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale, tribunalul a constatat a fi nefondat acest motiv de apel invocat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.

III. În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală a declarat apel și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - I, care a criticat-o sub aspectul legalității și temeinicei invocând că faptul că instanța de fond, în mod nefondat, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă în condițiile în care putea obliga, potrivit legii civile, la repararea pagubei materiale, rezultând din activitatea infracțională desfășurată de inculpat, care în perioada 02.06.1998-12.03.2000 ar fi efectuat livrări de mărfuri în sumă de 2.445.175.637 lei Rol, ocazie cu care a emis un nr. de 33 facturi fiscale, facturi ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă, cu scopul de a se sustrage de la plata, în sumă de 436.4555.768 lei Rol și a sumei de 345.551.968 lei majorări de întârziere aferente.

Și Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași, în latură civilă, a criticat sentința penală, în sensul că prima instanță putea, în cazul în care reținea ca temei al achitării dispozițiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, să soluționeze acțiunea civilă în sensul obligării inculpatului la plata pretențiilor solicitate de ANAF-DGFPJ

Având în vedere temeiul corect al achitării, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. d Cod procedură penală, tribunalul a constatat că potrivit art. 346 al. 2 teza finală, instanța poate obliga la repararea pagubei materiale potrivit legii civile și, în consecință, în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iașia înlăturat și dispozițiile privind lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile formulată de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

IV. Pentru aceste considerente, tribunalul a dispus, în baza dispozițiilor art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului și desființarea în parte, în latură penală, a sentinței penale nr. 1493/24.03.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, în sensul - înlăturării dispoziției de achitare a inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. lit. a raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 din Legea 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005;

- schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal;

- înlăturării dispozițiilor privind lăsarea ca nesoluționată a acțiunii civile formulată în cadrul procesului penal de către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Rejudecând cauza, în limitele menționate, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridică din infracțiunea prevăzută de art. 9 din Legea 87/1994, abrogată prin Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal.

În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 Cod penal, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

În ceea ce privește latura civilă, tribunalul a constatat că, în speță, ANAF-DGFPJ I s-a constituit parte civilă cu suma de 436.455.768 lei ROL, reprezentând paguba produsă bugetului de stat prin omisiunea, în calitate de administrator al Altra SRL I, cu știință, de a evidenția în contabilitate operațiunile patrimoniale efectuate.

Dar, în mod fondat prima instanță a reținut că inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea acestei fapte iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal și pentru această faptă.

Cum, fapta incriminată prin art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 13 Cod penal este de rezultat și nu de prejudiciu, tribunalul a constatat că nu există nici o legătură de cauzalitate între prepusele prejudicii cauzate statului și refuzul inculpatului de a preda organelor competente documentele legale.

În consecință, tribunalul a constatat că acțiunea civilă a ANAF - DGFPJ I este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, drept pentru care s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 14 și 346 al. 2 Cod procedură penală, respingerea acțiunii civile formulată de către partea civilă anterior amintită Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

În termenul prevăzut de art.3853alin.1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - I și de inculpatul, fiind criticate pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat de parchet se arată că în mod greșit Tribunalul Iașia reținut că în cauză nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, în sensul că inculpatul nu ar fi fost somat, în prealabil, de trei ori, pentru a se prezenta la sediul organului de control fiscal, cu actele și documentele justificative pentru stabilirea obligațiilor fiscale.

Din actele aflate la dosar rezultă că inculpatul a fost invitat să se prezinte la sediul Gărzii Financiare I la datele de 16.06.2000, 09.02.2001 și 19.02.2001, însă a refuzat.

Și în motivarea sentinței penale nr.1493 din 24.03.2006 a Judecătoriei Iași se reține că la data de 14.06.2000 organele de poliție s-au deplasat la domiciliul inculpatului, l-au condus la sediul Gărzii Financiare I, iar aici i s-a pus în vedere să prezinte actele societății la control.

Totodată, i s-a înmânat invitația de a se prezenta la sediul Gărzii Financiare la data de 16.06.2000 în vederea stabilirii obligațiilor fiscale datorate de "Altra "

Întrucât inculpatul nu s-a prezentat, la data de 06.02.2001 comisarii Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social declarat al "Altra " SRL, nu l-au găsit pe inculpat, ci pe fiica acestuia și i-au înmânat o invitație, spre a-i fi transmisă, pentru data de 09.02.2001.

Cum inculpatul nu a dat curs invitației, la data de 15.02.2001, aceeași echipă de control s-a prezentat la sediul social al "Altra " SRL care era la domiciliul inculpatului, și au înmânat soției acestuia o nouă invitație.

Față de neprezentarea inculpatului nici de această dată a fost contactat telefonic de comisarii Gărzii Financiare și a promis că se va prezenta cu actele contabile ale societății la data de 22.01.2001, lucru care nu s-a întâmplat.

Din datele prezentate rezultă că inculpatul a fost somat de patru ori să se prezinte la sediul Gărzii Financiare I și nu de două ori, așa cum în mod greșit a reținut tribunalul.

S-a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea în parte a deciziei pronunțată de Tribunalul Iași și condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal.

În motivarea recursului promovat, inculpatul a susținut că este nevinovat și a solicitat reaprecierea materialului probator administrat, casarea hotărârilor pronunțate și restituirea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Apărătorul ales al inculpatului a precizat că, deși recursul promovat de inculpat apare ca inadmisibil, față de decizia pronunțată de tribunal în apelul acestuia, înțelege să invoce nelegala sesizare a primei instanțe, potrivit dispozițiilor art.300 Cod procedură penală în condițiile în care urmărirea penală nu a fost completă, fiind încălcate dispozițiile art.262 Cod procedură penală.

S-a solicitat admiterea acestei excepții și casarea hotărârilor pronunțate, cu trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea urmăririi penale. Inculpatul a mai susținut că în mod greșit i-a fost respins apelul ca tardiv, în condițiile în care pronunțarea sentinței penale a fost amânată și nu i s-a comunicat soluția.

Motivându-și recursul, partea civilă a susținut că instanța de apel a greșit atunci când nu a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de evaziune fiscală, constând în aceea că în perioada 02.06.1998 - 13.03.2000 a efectuat livrări de mărfuri în sumă de 2.445.175.637 lei, ocazie cu care au fost emise un număr de 33 facturi fiscale ce nu au fost înregistrate în evidența contabilă a societății, cu scopul vădit de a se sustrage de la plata în sumă de 436.455.768 lei și a sumei de 345.551.968 lei, majorări de întârziere, aferente

S-a mai subliniat că deși inculpatul a fost achitat în latură penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, instanța putea potrivit dispozițiilor art.346 alin.2 Cod procedură penală, să-l oblige pe acesta la repararea pagubei materiale, potrivit legii civile.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente "Altra " I la plata sumei totale de 782.007,736 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat.

Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, reține următoarele:

Recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare; din actele aflate în dosarul de urmărire penală - volumul II rezultă că inculpatul - în calitate de administrator al "Altra " SRL Iaf ost invitat pentru data de 16.06.2000 orele 830la sediul Gărzii Financiare din I, str. - nr.46 cu actele de înființare a societății, evidența tehnico-operativă și financiar-contabilă pentru perioada aprilie 1998 - iunie 2000, precum și cu facturile de aprovizionare și livrare mărfuri pentru aceeași perioadă. Invitația a fost întocmită de comisarii și iar inculpatul a semnat de primire.

Întrucât inculpatul nu a dat curs acestei invitații, la data de 06.02.2001, o echipă formată din doi comisari ai Gărzii Financiare s-au deplasat la sediul social al "Altra " SRL I, unitate al cărei administrator era inculpatul și care-și avea sediul social la domiciliul acestuia. Nefiind găsit la domiciliu, a fost înmânată invitația numitei - fiica inculpatului, pentru data de 09.02.2001. În invitație era trecut locul unde urma să se prezinte, respectiv sediul Gărzii Financiare din I, str. - nr.46,.9, Camera 1905 și actele ce urmau a fi prezentate la control.

Cum inculpatul nu s-a prezentat la data indicată, aceeași echipă a Gărzii Financiare, la data de 15.02.2001 au revenit la sediul social al "Altra " I, dar nici de această dată nu l-au găsit pe inculpat. A fost găsită soția acestuia -, care a semnat de primire, obligându-se să i-o înmâneze destinatarului. Invitația era pentru data de 19.02.2001 orele 900, tot la sediul Gărzii Financiare și cu aceleași acte.

Cum inculpatul nu s-a prezentat nici de această dată, a fost contactat telefonic de comisarii Gărzii Financiare, fiind invitat cu actele societății "Altra " SRL I la data de 22.02.2001 orele 900la sediul Gărzii Financiare I, sens în care s-a întocmit procesul verbal aflat la filele 25-27 urmărire penală - volumul II.

Față de această situație de fapt, Curtea constată că cerința impusă de dispozițiile art.4 din Legea nr.241/2005 este îndeplinită, în sensul că inculpatul a refuzat a se prezenta la organele de control fiscal, în mod nejustificat, după ce a fost somat de trei ori.

Potrivit Codului d e procedură civilă - art.387, somația reprezintă o înștiințare prealabilă a debitorului și care trebuie să preceadă orice executare. Somația este un act de procedură care se face în formă scrisă și se comunică potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea citațiilor și a actelor de procedură.

Așa fiind, invitațiile întocmite de reprezentanții Gărzii Financiare și înmânate sub semnătură inculpatului, soției acestuia și fiicei sale pot fi considerate somații, în sensul cerut de dispozițiile art.4 din Legea 241/2005.

Fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea 241/2005, Curtea, în baza art.38515pct.2 lit. "d" Cod procedură penală va admite recursul promovat de parchet, va casa în parte latura penală a deciziei pronunțată de Tribunalul Iași și rejudecând cauza îl va condamna pe inculpatul pentru săvârșirea acestei infracțiuni, la o pedeapsă dozată ușor peste minimul special.

Va fi înlăturată mențiunea vizând achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală.

În baza art.1 din Legea 543/2002 se va constata grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată prin prezenta decizie. Vor fi învederate inculpatului dispozițiile art.7 din Legea 543/2002.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Recursul promovat de inculpatul va fi respins ca inadmisibil.

Așa cum rezultă din încheierea întocmită de Judecătoria Iași la data de 09.03.2006, inculpatul a fost prezent la dezbaterile asupra fondului asistat de apărător și i s-a acordat ultimul cuvânt.

Din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 24.03.2006. Întrucât inculpatul a fost prezent la dezbateri, nu i s-a comunicat copie după dispozitivul sentinței, respectându-se dispozițiile art.360 Cod procedură penală.

Pentru inculpatul liber, prezent la dezbateri, termenul de apel d e 10 zile curge de la pronunțarea sentinței - art.363 alin.3 Cod procedură penală.

Așa fiind, pentru inculpatul, prezent la dezbateri și judecat în stare de libertate, termenul de 10 zile pentru declararea apelului a expirat la data de 04.04.2006.

Or, inculpatul a expediat prin poștă cererea de apel, ștampila de expediere purtând data de 10.04.2006, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege.

Față de această situație de fapt, în mod corect Tribunalul Iașii -a respins apelul promovat ca tardiv.

Soluția pronunțată în mod legal de tribunal face ca recursul promovat să apară ca inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art.3851alin.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele arătate în art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului; un apel respins ca tardiv echivalează cu neutilizarea acelei căi de atac.

Pe cale de consecință și în baza art.38515pct.1 lit. "a" Cod procedură penală, urmează a fi respins ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul.

Față de soluția adoptată de C nu se mai justifică analizarea motivului de recurs invocat de apărătorul ales vizând nelegala sesizare a instanței, mai ales că acest aspect nu a fost invocat nici la instanța de fond și nici în apel.

Recursul promovat de partea civilă Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - I este nefondat.

Așa cum rezultă din rechizitoriul întocmit de parchet, inculpatul nu a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. Pentru această infracțiune s-a disjuns cauza, așa încât acțiunea civilă urmează a fi valorificată în acel dosar.

Cum inculpatul nu a fost condamnat prin sentința recurată pentru săvârșirea unei infracțiuni cauzatoare de prejudicii în dauna părții civile, în mod corect primele instanțe au respins ca nefondată acțiunea civilă promovată de

Partea civilă a susținut în mod eronat că inculpatul ar fi fost achitat cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală și că față de această soluție putea fi obligat la repararea pagubei. El nu a fost trimis în judecată pentru această infracțiune și chiar dacă au fost efectuate acte premergătoare cu privire la aspectele invocate, cauza a fost disjunsă.

Așa fiind și în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat recursul promovat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Hotărârile recurate au fost verificate din oficiu și prin prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod procedură penală, constatându-se că nu sunt alte motive de casare.

Văzând și dispozițiile art.192 al.2, 193 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva deciziei penale nr.185 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o casează în parte, în latură penală.

Rejudecând cauza:

- înlătură mențiunea vizând achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, în baza art.11 pct.2 lit. "a", raportat la art.10 lit. "d" Cod procedură penală.

- Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.01.1951 în localitatea Reșița, județul C-S, în prezent deținut în Penitenciarul Iași - arestat în altă cauză, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.4 din Legea 241/2005, cu aplicarea art.13 Cod penal, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.1 din Legea 543/2002 constată grațiată integral și condiționat și pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată prin prezenta decizie.

În baza art.7 din Legea 543/2002 atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor privitoare la revocarea grațierii condiționate, în cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție, în decurs de 3 ani.

Menține toate celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

II. Respinge ca inadmisibil recursul promovat de inculpatul și ca nefondat recursul promovat de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Obligă inculpatul și partea civilă să plătească statului câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare; celelalte cheltuieli judiciare ocazionate de recursul promovat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

-

19.II.2009.-

2 ex.-

Președinte:Otilia Susanu
Judecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Aurel Dublea

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Iasi