Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.11/R/2008
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror: B
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, împotriva deciziei penale nr.215/A din 25 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosarul penal nr-, decizie care menține în totul sentința penală nr.120/P din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Carei în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul intimat,.în, nr.257, județul S M, trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă la 07 ianuarie 2008 de Baroul Satu Mare, lipsă fiind părțile vătămate intimate -lga, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
În baza art.323 din Codul d e procedură penală raportat la art.70 alin.2 și art.73 din Codul d e procedură penală, instanța procedează la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Procurorul pune concluzii de admitere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL SATU MARE, casarea și modificarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Se apreciază ambele hotărâri ca fiind netemeinice în privința achitării inculpatului pentru ambele infracțiuni, chiar dacă pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost sancționat administrativ.
Astfel, faptul de a induce în eroare un număr de 41 persoane prin amăgire, pe o perioadă lungă de timp, de a le pretinde anumite sume de bani pe care inculpatul le-a folosit pentru sine și a acoperi, apoi de a întocmi și semna în fals 41 de contracte de asigurare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului. Acesta a acționat cu intenție directă pentru săvârșirea infracțiunilor și numai la stăruința repetată a părților vătămate a reparat prejudiciul prin depunerea cu întârziere a dosarelor la AJOFM S
Față de considerentele expuse, pune concluzii de admitere a recursului, apreciind că hotărârile atacate sunt netemeinice, sens în care solicită casarea acestora și rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsa privativă de libertate, dispunându-se suspendarea condiționată a executării ei, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.b Cod penal, având în vedere că inculpatul a depus stăruință pentru înlăturarea consecințelor faptelor sale și a recuperat prejudiciul cauzat.
Apărătorul inculpatului avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu prevederile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală. Se susține că, din starea de fapt reținută în rechizitoriul parchetului și ulterior de cele două instanțe rezultă că, inculpatul la insistențele părților vătămate a acceptat să le ajute, preluând de la acestea sumele de bani pe care însă nu le-a putut depune la AJOFM într-un timp scurt deoarece achiziționarea și întocmirea dosarelor a durat o perioadă mai lungă de timp. Inculpatul nu a indus în eroare, nu a primit alte sume de bani decât cele reprezentând cotizațiile pe care le-a depus pentru acordarea ajutorului de șomaj părților vătămate, în speță nefiind incidente prevederile art.215 alin.1 Cod penal care definesc infracțiunea de înșelăciune ca fiind "inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust".
În ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. și ped. de art.290 alin.1 Cod penal, apreciază că instanța de fond în mod legal și temeinic a dispus achitarea inculpatului și i-a aplicat sancțiunea amenzii administrative.
Inculpatul intimat, în ultimul său cuvânt, a solicitat să se mențină hotărârile instanței de fond și apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 120 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Carei, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.09.1976, în O, CNP -, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în, nr.257, județul S M, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b Cod procedură penală raportat la art.18 ind.1 Cod penal și art.91 Cod penal, a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și i-a aplicat amendă administrativă de:
- 200 lei ( două sute lei ).
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, inculpatul în perioada martie 2004 - februarie 2005, în calitate de asistent social în cadrul Primăriei a preluat de la 41 persoane domiciliate pe raza comunei, dosarele personale și suma de 37,2 lei de la fiecare persoană pentru a depune la sediul S M, în vederea acordării ajutorului de șomaj. Totodată inculpatul a mai pretins și a primit de la părțile vătămate -lga, și, sume de bani reprezentând contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, adică 111,6 lei pe persoană, în total 6.105 lei.
Inculpatul când a preluat aceste sume de bani le-a promis părților vătămate că va face demersurile pentru ca aceștia să obțină ajutorul de șomaj, cu toate că în fișa postului său de la Primăria nu avea astfel de atribuții de serviciu. După ce a primit dosarele personale ale părților vătămate și a încasat banii, inculpatul nu a depus sumele de bani la sediul S M ci le-a păstrat la el, folosindu-se de banii încasați.
După ce părțile vătămate au făcut presiuni asupra inculpatului să le restituie banii și actele, inculpatul a întocmit contractele de asigurare pentru șomaj pentru fiecare parte vătămate, le-a semnat în fals și le-a depus în luna iulie 2005 la. S În cursul urmăririi penale prejudiciul cauzat a fost recuperat.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă a menționat că a vrut doar să facă un bine oamenilor, neavând în sarcinile de serviciu întocmirea dosarelor de șomaj.
Situația de fapt relatată de către inculpat este redată și de către părțile vătămate, în declarațiile date în faza cercetării judecătorești.
Inculpatul, care se ocupa de problemele sociale, fiind asistent social, avea contact direct cu oamenii și discutând și cu reprezentanții ( respectiv consilierul juridic - martorul ), spunându-le oamenilor ce acte sunt necesare, la insistențele acestora - așa cum se arată și în sesizările din oficiu - a acceptat să preia actele și banii pentru cotizațiile trimestriale corespunzătoare unui an, scutindu-i pe oameni de a se mai deplasa trimestrial la S
Reprezentanții au luat legătura telefonic cu toate primăriile din teritoriu, pentru ca oamenii să fie informați de posibilitatea întocmirii dosarului de șomaj, însă oamenii trebuiau să se deplaseze personal la SMp entru a plăti cotizația și a depune ulterior dosarele finale completate.
Pe lângă actele pentru șomaj, trebuia depus și un certificat de producător, care trebuia vizat trimestrial, după achitarea unei anumite sume însă, oamenii nu respectau acest termen, situație ce ducea la întârzierea depunerii dosarului final, așa cum arată martorul - secretar la Primăria.
Inculpatul încasa banii pentru cotizații atunci când se prezentau oamenii dar nu elibera chitanțe, ci ulterior, când a trimis situația la SMs -au tăiat chitanțe pentru fiecare persoană în parte ( filele 64 - 79 dosarul de urmărire penală ).
Inculpatul întocmea dosarele și încasa banii de cotizație în mod public, la Primărie, colegii săi știind de acest fapt, inculpatul nu a lucrat niciodată în ascuns și nici nu a pretins sau solicitat vreo sumă de bani pentru munca depusă suplimentar față de obligațiile de serviciu, și nici nu a obținut astfel vreun profit situație ce rezultă cu certitudine din toate declarațiile părților și participanților audiați în cauză.
La sfârșitul anului 2004, dosarele fiind incomplete, inculpatul le-a reținut până la începutul lunii ianuarie 2005, când contactându-l telefonic pe consilierul juridic al S M, pentru a afla când poate duce dosarele, a aflat că există noi dispoziții și că pe anul 2005 deocamdată nu se înregistrează dosare.
Așa cum s-a văzut din registrul prezentat în fața instanței de către martorul, primele înregistrări de dosare pe anul 2005 s-a început cu data de 13 iulie 2005, inculpatul fiind nevoit să rețină aceste dosare, înregistrându-se de la poziția 2 până la poziția 43 consecutiv toate cererile din atunci când s-au primit dispoziții în acest sens.
În anul 2004, înregistrarea dosarelor s-a început cu data de 05.01.2004, inculpatul considerând că le poate înregistra pe toate de odată, atunci când sunt și completate, crezând că nu este cazul să le înregistreze pe cele completate separat.
În iulie 2005, când a putut depune dosarele conform noilor dispoziții primite, s-a constatat că în contractul de asigurare pentru șomaj s-a mai introdus o clauză, iar director era o altă persoană, motiv pentru care au trebuit schimbate aceste contracte, inculpatul gândindu-se că nu are rost să mai cheme oamenii să semneze și nici să mai piardă timp și a semnat în locul acestora, imitându-se semnătura din vechile contracte.
Părțile vătămate s-au mai interesat de data când vor primi ajutoarele de șomaj în cursul anului 2005, dar datorită acestor dispoziții care nu permiteau înregistrarea dosarelor formate, inculpatul nu a putut spune o dată precisă, asigurându-i că vor primi aceste ajutoare de șomaj.
Părțile vătămate, așa cum arată în declarațiile lor, nu a plătit nimic inculpatului, doar cotizațiile trimestriale, unora achitându-le chiar inculpatul ultima cotizație pentru a putea fi complet dosarul și depus.
De asemenea, părțile vătămate nu s-au gândit că inculpatul ar săvârși vreo faptă penală și nici că acesta ar urmări obținerea vreunui profit personal știind că doar le ajută, sens în care nici nu au formulat plângere împotriva acestuia, ci doar au dat o declarație scrisă la solicitarea organelor de poliție, urmărirea penală începându-se printr-o sesizare din oficiu.
În aceste contracte se stipulează la pct.7 ( filele 80 - 92 dosar de urmărire penală ) că acesta "încetează la data la care asiguratul îndeplinește condițiile pentru acordarea îndemnizației de șomaj și solicită acest drept", acest termen îndeplinindu-se chiar când dosarele au fost înregistrate în registrul special.
Și în cursul urmăririi penale s-a arătat că inculpatul a acceptat întocmirea dosarelor de șomaj la insistențele părților vătămate.
Toate sumele de bani ce reprezentau cotizații trimestriale au fost virate la. SMe liberându-se chitanțe nominale în acest sens, astfel, inculpatul nu a produs nici un prejudiciu în favoarea nimănui și nici nu a beneficiat de vreo sumă de bani sau alte bunuri materiale în favoarea sa.
Infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 Cod penal presupune o acțiune de inducere în eroare a oamenilor.
Această acțiune poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate.
Atât prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase cât și prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevărate, i se crează celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității, acesta ajungând să creadă ca fapta mincinoasă este adevărată sau, dimpotrivă, că fapta adevărată este mincinoasă.
Fapta constituie înșelăciune, dacă simpla minciună s-a produs în strânsă legătură cu anumite împrejurări sau fapte care i-au dat o aparență de veridicitate, astfel încât partea vătămată a crezut-o în deplină concordanță cu realitatea.
Ori inculpatul, a considerat mai bine să depună toate dosarele o dată, la începutul anului 2005, la sfârșitul anului 2004 nefiind finalizate din neglijenta oamenilor, fapt relatat anterior și rezultat din probele administrate.
Nici măcar nu s-a gândit că va întâmpina vreo problemă în acest sens, fapt relatat chiar de martorul, care arată că inculpatul nu a dat telefon la sfârșitul anului ci doar la începutul lunii ianuarie 2005, moment în care a aflat că au intervenit alte dispoziții și că momentan nu se mai pot depune dosare.
Nemaifiind noi dispoziții, inculpatul nu a mai putut depune dosarele, însă s-a interesat periodic, nu a stat în pasivitate, lucru relatat și de către părțile vătămate în declarațiile lor.
Când s-au putut depune, inculpatul imediat s-a prezentat la S M, fapt demonstrat și prin registrul special adus în fața instanței de către martorul, fiind înscrise cererile părților vătămate începând chiar cu poziția 2 până la poziția 43, toate actele și banii pentru cotizații fiind în regulă.
Infracțiunea de înșelăciune se produce numai cu intenție directă, atunci când inculpatul își dă seama că desfășoară o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește.
Ori, inculpatul a avut doar intenția de a ajuta oamenii, întâmplarea făcând ca acesta să nu poată depune dosarele la începutul anului 2005, fiind suspendat termenul de depunere de la 1 ianuarie 2005 până în 13 iulie 2005, din lipsa unor dispoziții concrete.
Astfel, instanța de fond în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 Cod penal, deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, instanța de fond a constatat că a fost realizat obiectul material al infracțiunii.
Inculpatul, văzând că s-au schimbat formularele pentru contract, acestea fiind valabile doar până când asiguratul îndeplinește condițiile pentru acordarea îndemnizației și solicită acordarea acestui drept ( deci până la depunerea lor ), le-a semnat în locul părților vătămate, intenția sa fiind de a obține părțile vătămate cât mai repede ajutorul de șomaj, părându-i-se normal acest lucru "deoarece și atunci când plătești o factură telefonică pentru cineva, poți să o semnezi fără a fi încriminat, ( fila 321 dosar ).
În speță, fapta săvârșită de către inculpat aduce o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală în așa fel încât nu prezintă un grad de pericol social al unei infracțiuni.
Ea nu atrage aplicarea unei sancțiuni penale, deoarece, îi lipsește unul din trăsăturile sale esențiale, și anume, pericolul social.
Ori, este știut că o anumită faptă constituie infracțiune numai dacă este prevăzută de legea penală, prezintă pericolul social și este săvârșită cu vinovăție.
În vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului trebuie să se constate existența simultană a trăsăturilor esențiale ale infracțiunii. Prevederea faptei în legea penală este apriorică săvârșirii infracțiunii, pe când stabilirea și evaluarea în concret a pericolului social al faptei, a vinovăției, sunt atribuții ce revin organelor judiciare, după săvârșirea faptei concrete.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală raportat la art.18 ind.1 Cod penal și art.91 Cod penal, instanța de fond l-a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod penal, deoarece fapta nu prezintă pericol social al unei infracțiuni și i-a aplicat amenda administrativă de 200 lei.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei, criticând soluția primei instanțe prin prisma achitării dispuse în cauză.
În motivele de apel depuse la dosarul cauzei se reține că, prin sentința penală nr.120 din 4 aprilie 2007 s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, potrivit disp. art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, iar pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată s-a dispus achitarea inculpatului, fiindu-i aplicată sancțiunea administrativă a amenzii, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.215/A din 25 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE în dosar nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În hotărârea pronunțată de instanță s-a reținut că în perioada martie 2004 - februarie 2005 inculpatul a preluat în cadrul Primăriei de la 41 de persoane domiciliate pe raza comunei dosarele personale și suma de 37,2 lei de la fiecare persoană pentru a fi depuse la AJOFM S M în vederea acordării ajutorului de șomaj. Totodată inculpatul a mai pretins de la aceleași persoane câte 111,6 lei suma reprezentând contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în total 6.105 lei. Când a preluat aceste sume inculpatul a promis părților vătămate că va face demersurile pentru ca aceștia să obțină ajutorul de șomaj cu toate că în fișa postului său de la Primăria nu avea aceste atribuții de serviciu. După ce a preluat dosarele persoanelor și a încasat banii, inculpatul nu a depus sumele de bani la sediul AJOFM S M ci le-a păstrat la el folosindu-se de banii încasați, iar după ce părțile vătămate au făcut presiuni asupra inculpatului să le restituie banii și actele a întocmit alte contracte de asigurări pe alte formulare pentru fiecare parte vătămată, le-a semnat în fals în numele acestora și le-a depus în luna iulie 2005 la AJOFM care a eliberat chitanțe ce au fost înmânate ulterior de către inculpat părților vătămate, care în cursul urmăririi penale nu s-au mai constituit părți civile în cauză.
Se mai reține în actul de sesizare al instanței că inculpatul a acceptat la insistențele părților vătămate să preia actele și banii pentru cotizațiile trimestriale corespunzătoare unui an, scutindu-i pe oameni să se deplaseze trimestrial la sediul AJOFM. Reprezentanții acestei instituții au luat legătura telefonic cu toate primăriile din teritoriu pentru informarea solicitanților, însă oamenii trebuiau să se deplaseze personal la SMp entru a plăti cotizațiile și a depune ulterior dosarele finale complete. Pe lângă aceste acte pentru șomaj trebuia depus și un certificat de producător pentru fiecare persoană care trebuia vizat trimestrial după achitarea unei anumite sume, însă oamenii nu au respectat aceste termene, situație care a dus la întârzierea depunerii dosarului final. Inculpatul încasa banii pentru cotizații de la oameni atunci când aceștia se deplasau la primărie, dar nu elibera chitanțe și ulterior când a trimis situația la SMs -au tăiat chitanțe pentru fiecare persoană în parte. Inculpatul a întocmit dosarul și a încasat banii în mod public la primărie și nu a lucrat niciodată pe ascuns și nici nu a pretins vreo sumă de bani pentru munca depusă suplimentar față de obligațiile de serviciu și nici nu a obținut vreun astfel de profit.
La sfârșitul anului 2004 dosarele fiind incomplete, inculpatul le-a reținut până la începutul anului 2005, când a aflat că exista noi dispoziții că în anul 2005 nu se mai înregistrează dosare. Ca urmare, inculpatul a fost nevoit să rețină aceste dosare și le-a înregistrat de la poziția 2 la poziția 43 atunci când s-au primit dispoziții în acest sens.
În anul 2004 înregistrarea dosarelor s-a făcut începând cu data de 5 ianuarie 2004 însă inculpatul a considerat că le poate înregistra pe toate atunci când vor fi complete, crezând că nu este cazul să le înregistreze pe cele completate separat. În luna iulie 2005, datorită modificărilor intervenite au trebuit schimbate contractele completate de părțile vătămate, iar inculpatul s-a gândit că nu are rost să mai cheme oamenii să semneze și nici să mai piardă timpul și a semnat în locul acestora imitându-le semnătura din vechile contracte. Părțile vătămate s-au mai interesat de data când vor primi ajutorul de șomaj în cursul anului 2005, dar datorită noilor dispoziții inculpatul nu le-a putut spune o dată precisă, asigurându-i că vor primi aceste ajutoare de șomaj.
În contractele încheiate se stipulează că acestea încetează la data la care asiguratul îndeplinește condițiile pentru acordarea indemnizației de șomaj și solicită acest drept, iar termenul s-a împlinit chiar când dosarele au fost înregistrate în registrul special. Toate sumele de bani ce reprezentau cotizații trimestriale au fost virate la AJOFM SMe liberându-se chitanțe nominale în acest sens, astfel că inculpatul nu a produs nici un prejudiciu în favoarea nimănui și nici nu a beneficiat de vreo sumă de bani sau alte bunuri materiale în favoarea sa.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei apreciază hotărârea instanței ca fiind nelegală și netemeinică.
Pentru a justifica soluția, instanța a reținut o stare de fapt ambiguă și inexactă și a ajuns la o concluzie eronată în privința existentei elementelor constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului și a modului său de operare. Instanța a reținut că există înșelăciune dacă simpla minciună s-a produs în strânsa legătură cu anumite împrejurări sau fapte care i-au dat o aparență de veridicitate, astfel încât partea vătămata a crezut-o în deplină concordanță cu realitatea.
Contrar acestor dispoziții și a realei stări de fapt, instanța a justificat o poziție subiectivă a inculpatului, că acesta a considerat mai bine să depună toate dosarele odată, la începutul anului 2005, la sfârșitul anului 2004 nefiind finalizate din neglijența oamenilor aceste dosare. Această ultimă constatare a instanței apreciază Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei este și neverificată și se bazează doar pe afirmațiile inculpatului. Mai mult, s-a reținut că inculpatul " nici măcar nu s-a gândit că va întâmpina vreo problemă în acest sens, fapt relatat de martorul care arată că inculpatul nu a dat telefon la sfârșitul anului ci doar la începutul lunii ianuarie 2005, moment în care a aflat că au intervenit alte dispoziții și nu mai poate depune dosarele".
Pentru a justifica poziția inculpatului, instanța a mai reținut că, neputând depune dosarele s-a interesat periodic, nu a stat în pasivitate, lucru relatat și de către părțile vătămate în declarațiile lor. În fapt, în această perioadă inculpatul asigură părțile vătămate că dosarele au fost depuse și să stea liniștite că vor primi ajutoarele de șomaj. Instanța a mai reținut că infracțiunea de înșelăciune se săvârșește numai cu intenție directă atunci când inculpatul își dă seama că săvârșește o activitate de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiește o pagubă, urmare a cărei producere o dorește, iar în cauză inculpatul a avut doar intenția de a ajuta oamenii, întâmplarea făcând că acesta să nu poată depune dosarele la începutul anului 2005. Din această susținere arată Parchetul de pe lângă Judecătoria Carei rezultă absurdul concluziei reținute de instanță care de altfel este lipsită de orice temei juridic. Instanța de judecată în mod nejustificat a apreciat că în cauză faptei inculpatului îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
În realitate inculpatul s-a oferit din proprie inițiativă să întocmească cele 41 de dosare pentru concetățenii săi care au apelat la el și au avut încredere în acesta. După ce le-a spus părților vătămate ce acte trebuie să conțină dosarul pentru acordarea ajutorului de șomaj, inculpatul a încasat de la fiecare persoană la întocmirea dosarului suma de 37,2 lei iar în alte 4 rânduri, adică în fiecare trimestru al anului 2004, mai încasat de la fiecare persoană câte 111,6 lei reprezentând cotizația la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în vederea curgerii termenului de cotizare pentru a beneficia de ajutorul de șomaj. Părțile vătămate fiind de bună credință și primind asigurări din partea inculpatului că dosarele lor au fost predate la AJOFM SMi -au plătit inculpatului sumele ce au reprezentat cotizația prevăzută de lege. Odată cu cotizația solicitanții trebuiau să prezinte și certificatul de producător vizat trimestrial. În intenția lui de a face rost de bani pe care să-i folosească inculpatul nu a depus dosarele la AJOFM SMi ar după întocmirea acestora s-a folosit de sumele de bani încasate după care a continuat să inducă în eroare pe solicitanți, încasându-le sumele trimestrial, și asigurându-i că acestea sunt depuse la AJOFM S
Prin urmare, inculpatul s-a folosit de banii încasați, care au totalizat 61 milioane lei vechi pe care i-a folosit în toată perioada. În cursul lunii iunie 2005, datorită presiunilor făcute de părțile vătămate, inculpatul a înregistrat dosarele la AJOFM S M, dar datorită faptului că în acel an s-au schimbat formularele inițiale de contracte, pentru a nu fi descoperită fapta sa a refăcut contractele și a semnat în fals numele părților vătămate.
Datorită manevrelor dolosive ale inculpatului, părțile vătămate nu au încasat în cursul anului 2005 sumele la care erau îndreptățiți, încasându-le abia în cursul anului 2006.
Profitând de naivitatea părților vătămate și de încrederea pe care acestea i-au acordat-o, inculpatul a efectuat acte de inducere în eroare a acestora prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, atunci când a încasat banii de care s-a folosit prin neînregistrarea dosarelor părților vătămate.
Se impune precizarea de la început că urmărirea penală a fost demarată ca urmare a sesizării din oficiu la data de 14 februarie 2006, părțile vătămate fiind audiate în cauză abia după sesizarea din oficiu făcută de organul de urmărire penală, faptele fiind comise în anul 2004.
Inculpatul își desfășura activitatea ca asistent social la Primăria, însă nu avea în fișa postului atribuții de genul celor care au determinat întocmirea prezentului dosar și ulterior trimiterea în judecată a inculpatului.
Inculpatul a desfășurat activitatea de întocmire a dosarelor pentru șomaj ca urmare a solicitării transmise în teritoriu de reprezentanții AJOFM, martorul audiat în cauză confirmând acest aspect. Activitatea de întocmire a dosarelor s-a desfășurat la sediul Primăriei, nu inculpatul a fost cel care a avut inițiativa întocmirii lor, însă în virtutea faptului că el era cel care colabora pe problemele sale de serviciu cu cei de la AJOFM a acceptat să se ocupe de întocmirea lor.
Potrivit martorilor audiați în cauză, respectiv a primarului comunei SzarE., a cărui depoziție se află la fila 50 din dosarul instanței și a martorului, a cărui depoziție se află la fila 52 din dosar, instanța a reținut că inculpatul a desfășurat activitatea de întocmire a dosarelor în timpul orelor de program, că plata sumelor cuvenite cetățenilor a fost întârziată din lipsă de fonduri, primarul fiind cel care s-a interesat în mai multe rânduri la S M de acest aspect.
De altfel și cei din cadrul AJOFM cunoșteau faptul că inculpatul este cel care se ocupa de dosare, acesta a dorit în mai multe rânduri să trimită dosarele la SMî nsă i s-a spus de către cei de la AJOFM să le păstreze până vor sosi fonduri pentru plata sumelor.
Același martor declară că nu are cunoștință ce s-a întâmplat cu sumele de bani până la predarea lor către organul în drept, probabil că inculpatul le-a ținut în sertar, însă are cunoștință că oamenii și-au primit cu întârziere banii dar nu din vina inculpatului, nu acesta a tărăgănat predarea dosarelor ci lipsa fondurilor a determinat predarea lor cu întârziere.
Din declarația martorului, a cărui depoziție se află la fila 52 din dosar, instanța de apel a reținut că el era persoana care elibera certificatele de producător pentru cei care au depus dosarele și a arătat că aceste persoane au manifestat întârzieri în obținerea acestor certificate și acest aspect contribuind la întocmirea cu întârziere a dosarelor. Același martor arată că, fiind coleg de birou cu inculpatul, avea cunoștință de faptul că el ținea în permanență legătura cu cei de la AJOFM, lucru pe care-l confirmă și martorul în declarația aflată la fila 54 din dosar. Tot acest martor arată că la începutul lunii ianuarie 2005 fost contactat telefonic de către inculpat și de către primarul localității întrebându-l dacă pot aduce dosarele finalizate, primind răspunsul de la martor în sensul de a mai aștepta deoarece nu primiseră dezlegare pentru primirea dosarelor. Ulterior, abia în cursul lunii iunie s-a primit dezlegare însă, datorită schimbărilor intervenite la conducerea centrală a acestei instituții, s-au modificat și exemplarele de contracte despre care inculpatul a avut cunoștință abia când s-a prezentat cu dosarele. Pentru a nu mai pierde timpul și a convoca oamenii la primărie în vederea semnării noilor modele de contracte, a semnat el în locul acestora, faptă pentru care în mod corect prima instanță a dispus aplicarea unei amenzi judiciare, apreciind că răspunderea penală poate fi înlocuită în raport de gradul de pericol social concret al faptei comise.
Cu referire la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpat, atâta timp cât nu acesta a fost cel care a inițiat întocmirea dosarelor, cât s-a preocupat în permanență de situația existentă la nivelul AJOFM, cât părțile vătămate nu au fost prejudiciate în nici un fel prin fapta acestuia, și nu în ultimul rând împrejurarea că totul a avut la bază numai ideea de a ajuta oamenii, nu se poate reține că acesta a indus în eroare pe cineva, iar soluția dispusă de prima instanță este legală și temeinică, impunându-se a fi menținută.
Nu există nici o dovadă în dosar care să confirme că inculpatul a înșelat pe cineva, că a folosit în scop personal banii predați de multe ori cu întârziere de părțile vătămate, ori că a beneficiat de ceva de pe urma acestora.
Împotriva prezentei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor SM, solicitând casarea hotărârilor atacate ca fiind netemeinice și rejudecând cauză solicită condamnarea inculpatului, la o pedeapsă cu închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei, chiar cu reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b Cod penal.
Analizând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de apărător, cât și din oficiu, potrivit art. 385 indice 14 Cod de procedură penală și sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute la art.385 indice 9 Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Instanța de fond a examinat cererea recurentului condamnat în mod corect prin prima concluziilor anchetei sociale efectuate de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei O, apreciind că raportat la cele conținute în acestea, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 alin. 1 lit. c Cod de procedură penală, în sensul că din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa.
Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art.385 indice 15 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, curtea respinge ca nefondat recursul penal declarat de condamnatul recurent, împotriva sus arătatei sentințe penale pe care o menține în întregime.
a fi în culpă procesuală obligă recurentul în baza art.192 pct.3 alin.2 Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat din recurs, dispunând virarea onorariului de apărător desemnat din oficiu pe seama recurentului din contul Ministerului Justiției în cel al Baroului de Avocați B pe seama avocatului, delegație nr. 5880/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, privind pe inculpatul,. în, nr.257, județul SMî mpotriva deciziei penale nr.215 din 25 octombrie 2007 pronunțată de TRIBUNALUL SATU MARE, pe care o menține în întregime.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 1.02.2008
Jud.apel/
.
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./4.02.2008
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Condrovici Adela, Crișan Marinela
