Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ -. 110

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 12 FEBRUARIE 2010

Complet format din:

PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție

JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan

- -

GREFIER: - -

Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACAU reprezentat prin procuror

La ordine au venit spre soluționare recursurile declarate de inculpații, și, precum și părțile civile și, împotriva deciziei penale nr. 372/A din 20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi.

CURTEA

- deliberând -

Prin sentința penală nr. 2564/ 22.12.2008 pronunțată de Judecătoria Bacăus -a dispus în baza art.26 rap la art.288, alin.1Cod penal cu aplicarea art. 37, lit.a Cod penal condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22.01.1968 în B, domiciliat în B,-,. A,.3, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație sau loc de muncă, căsătorit, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art.61, alin.1, teza a doua Cod penal, revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, din care constat că a rămas un rest neexecutat de 212 zile, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 2 ani închisoare și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare,

În baza art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 37, lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art.61, alin.1, teza a doua Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală.nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, din care constată ca a rămas un rest neexecutat de 212 zile, rest pe care îl contopește cu pedeapsa de 2 ani închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal și art.37, lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În temeiul art.61, alin.1, teza a doua Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, din care constată că a rămas un rest neexecutat de 212 zile, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare.

În baza art.26 rap. la art.293, alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41, alin.1 si art. 37, lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art.61, alin.1,teza a doua Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, din care constată că a rămas un rest neexecutat de 212 zile, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 2 ani închisoare si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal și art.37, lit.a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art.61, alin.1, teza a doua Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, din care constată că a rămas un rest neexecutat de 212 zile, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 6 ani închisoare si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 an închisoare,inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 7 ani închisoare.

În baza art. 71(2) Cod penal s- aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 Cod penal s- scăzut din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv din 6.08.2007 la zi.

În baza art.350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 291 Cod penal, a fost condamnat inculpatul,fiul lui si, născut la 5.09.1986, în B, domiciliat în B,-/D/11, fără ocupație, cetățean român, CNP - la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.26 rap. la art.293, alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art.215, alin.2,3 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de5 ani închisoare pe care o aplică inculpatului.

În baza art.26 rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.74, lit.a Cod penal și art.76.lit.c Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui G și, născută la 21.11.1970, în Tg. Ocna, cu domiciliul în B,-/B/3, cetățean român, studii 12 clase, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.293, alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74, lit.a Cod penal si art.76, lit.e Cod penal a fost condamnat aceeași inculpată la o pedeapsa de2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare pe care o aplică inculpatei.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64, lit. a, teza a doua si b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal si art. 71, alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.26 rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 si art. 74, lit.a Cod penal si art.76 lit.c Cod penal, a fost condamnată inculpata, fiica lui G si, născută la 7.06.1966 în B, domiciliată în sat, jud. B, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, CNP - la pedeapsa de2 ani închisoarepentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.293, alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal, art. 74, lit.a Cod penal si art.76, lit.e Cod penal a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de2 luniînchisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64, lit. a, teza a doua și b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal si art. 71, alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.26 rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal, art.74, lit.c Cod penal, art.76. lit.c Cod penal si art.80 Cod penal a fost condamnată inculpata, fiica lui si, născută la5.11.1966, în B, domiciliată în B,-/A, îngrijitor în cadrul SC SRL, cetățean român, studii-9 clase, cu antecedente penale, CNP - la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.292 Cod penal cu aplicarea art.37, lit.a Cod penal, art.74, lit.c Cod penal, art.76.lit.e Cod penal si art.80 Cod penal, a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În temeiul art.83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 3343/2004 a Judecătoriei Bacău, pedeapsă pe care o cumulează cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultanta finală de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71, alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.292 Cod penal cu aplicarea art.74, lit.a Cod penal si art.76.lit.e Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 20.06.1964, în com., jud. B, domiciliat în B,-, jud. B, cetățean român, fără ocupație, studii 12 clase, fără antecedente penale, CNP - la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art.26 rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art. 74, lit.a Cod penal si art.76.lit.c Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de2 ani închisoarepentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit a,teza a doua si b Cod penal.

În baza art.81 Cod penal si art. 71, alin.5 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În baza art.215, alin.2,3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 19.10.1955, în B, studii 8 clase si 3 ani școala profesională, fără ocupație, cu domiciliul în B,-/A/3, în B,-/B/3, CNP - la o pedeapsa de4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.26 rap. la art.293, alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de1 an închisoarepentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de4 ani închisoare pe care o aplica inculpatului.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit. a,teza a doua si b Cod penal.

În baza art.215, alin.2,3 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui si, născut la 9.09.1958, în D, jud. B, studii 12 clase, fără ocupație,cu domiciliul în B,-/A/19, CNP-, la o pedeapsa de4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art.26 rap. la art.293, alin.1 Cod penal a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de1 an închisoarepentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

In baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de4 ani închisoare pe care o aplica inculpatului.

În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, lit. a, teza a doua și b Cod penal.

În baza art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 cod civil au fost obligați inculpații, si, în solidar, la plata sumei de 46.500 Euro, în echivalent lei si actualizat in raport de data platii, cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile si si 20.000euro, în echivalent lei si actualizat în raport de data plății, despăgubiri civile către partea civilă.

S-a luat act că părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile în cauza.

În baza art.348 Cod procedură penală s-a anulat procura speciala autentificata sub nr.266/26.02.2007 BNP și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007BNP, procura speciala autentificata sub nr.297/28.02.2007 BNP si contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.359/7.03.2007 BNP, procura speciala autentificata sub nr.596/2.04.2007 BNP I si contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.47/4.04.2007 BNP.

În temeiul art.191, alin.1 si 2 Cod procedură penală obligat pe inculpații, și la câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe restul inculpaților la plata sumei de cate 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul pentru apărătorii din oficiu, atât din faza de urmărire penală cât și din cursul judecății, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr.1531/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău au fost trimiși în judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. si ped. de art.26 Cod penal rap. la art. 288, alin.1 Cod penal, art.291 Cod penal, art.25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal art.26 Cod. penal rap. la art.293, alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal, art.215, alin.2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41,alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal și art.37, lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215, alin.2,3 Cod penal, art.291 Cod penal art.26 Cod penal rap. la art. 293, alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal, art.293, alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal, art.293, alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.41,alin.2 Cod penal și art.33, lit.a Cod penal, ambii pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.292 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.215, alin.2,3 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal si art.37, lit.a Cod penal, pentru inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215, alin.2,3 Cod penal, art.291 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.293, alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.215, alin.2,3 Cod penal, art.291 Cod penal, art.26 Cod penal rap. la art.293, alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal.

In faza de urmărire penală au fost avute în vedereurmătoarele mijloace de probă: plângerile și declarațiile părților vătămate, procuri, contracte de vânzare-cumpărare și documentații cadastrale, procese verbale de confruntare, procese verbale de conducere în teren, însoțite de planșe foto, declarații martori, declarații ale inculpaților.

In cursul judecății, conform dispozițiilor art.323 Cod procedură penală și cu respectarea dispozițiilor art.70 Cod procedură penală au fost audiați inculpații, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Inculpații, si nu au putut fi audiați. Deși au fost citați cu mandate de aducere la adresele cunoscute, prin afișare la ușa B și la ușa instanței nu au putut fi audiați sustrăgându-se judecății. Inculpatul a fost prezent în instanță doar pentru a solicita termen în vederea angajării unui apărător, ulterior sustrăgându-se judecății.

În temeiul dispozițiilor art.326 Cod procedură penală au fost audiate părțile vătămate, și.

În temeiul dispozițiilor art.327 au fost audiați martorii, -, declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.

Totodată, în cursul judecății a fost administrata proba cu expertiza medico-legala psihiatrica privind pe inculpatul.

Analizând coroborat ansamblul probelor administrate în cauza, instanța a reținut, în fapt și în drept următoarele:

ÎN FAPT:

La începutul anului 2007, inculpatul a luat hotărârea să înstrăineze apartamentul în care locuia, al cărei proprietar era mama sa, partea vătămată, presat fiind de datorii. Întrucât nu avea consimțământul acesteia pentru înstrăinarea apartamentului, profitând de faptul că partea vătămată se afla in Italia, inculpatul a apelat la ajutorul coinculpatului care își manifestase intenția de a-l ajuta. Această situație de fapt a rezultat din declarația martorului coroborata cu declarațiile inculpaților si.

În acest context, inculpatul a preluat inițiativa demersurilor necesare pentru vânzarea apartamentului apelând la inculpata căreia i-a propus, în schimbul sumei de 300 lei, să se înfățișeze în fața notarului și să declare că este numita, în scopul întocmirii unei procuri pe numele inculpatului pentru vânzarea unui apartament. Totodată inculpatul a apelat la inculpații și, cărora le-a cerut să meargă la notar și să ateste că inculpata este . Toate aceste aspecte au rezultat din declarațiile martorilor, -, coroborate cu declarațiile inculpatului, si, parțial, cu ale inculpatului.

În baza art.50, lit.c din Legea 36/1995, potrivit căruia notarul public poate să acorde identitate unei persoane în prezența unor martori, a fost întocmită de către BNP procura speciala autentificata sub nr.266/26.02.2007.

În continuare, inculpatul s-a ocupat de procurarea documentațiilor cadastrale și găsirea unui cumpărător, apelând în acest sens la două agenții imobiliare. De fiecare dată inculpatul s-a prezentat ca fiind unchiul inculpatului. Totodată inculpatul deținea asupra sa cheia apartamentului. Toate aceste aspecte au fost relevate de declarațiile martorilor, și - coroborate cu declarațiile părților vătămate si.

Din aceleași mijloace de probă a rezultat ca în momentul în care au fost găsiți cumpărători pentru apartament, în persoana părților vătămate si, inculpatul a fost cel care a prezentat spre vizionare apartamentul și a negociat prețul.

La data de 6.03.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007 BNP, prin care părțile vătămate și deveneau proprietarii apartamentului aparținând părții vătămate, din B,-/D/11. Inculpatul l-a însoțit pe inculpatul la notariat și a participat la primirea și numărarea banilor, 36500 EUR, de către inculpatul. Ulterior încheierii contractului și primirii banilor, inculpatul si-a achitat datoriile acumulate la diferite persoane și a părăsit țara, plecând în Irlanda.

Ulterior plecării inculpatului, în momentul preluării apartamentului, părțile vătămate au descoperit că adevăratul proprietar al apartamentului era partea vătămata, că aceasta nu știa despre vânzarea apartamentului și întocmirea procurii.

În luna februarie 2007, profitând de intenția inculpatului de a înstrăina apartamentul pe care îl deținea în coproprietate cu soția sa, partea vătămată, inculpatul a procedat de o maniera similara celei folosite in cazul inculpatului, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile din cursul urmăririi penale ale inculpatului și parțial ale inculpatului.

Astfel, inculpatul s-a oferit să-l ajute pe inculpatul să înstrăineze apartamentul, sens în care a apelat la inculpata căreia i-a propus să se înfățișeze în fața notarului si să declare că este numita, în scopul întocmirii unei procuri prin care inculpatul să fie împuternicit să înstrăineze imobilul. Totodată inculpatul le-a propus martorilor si să meargă la notar si să ateste ca o anumită persoană este, primind asigurări în acest sens și din partea inculpatului.

In baza acelorași dispoziții legale, respectiv, art.50, lit.c din Legea 36/1995, a fost întocmita de către același BNP procura speciala autentificata sub nr.297/28.02.2007, iar ulterior contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în B,-/A/19, contract autentificat sub nr. 359/7.03.2007 BNP, cumpărător fiind numitul.

In luna martie 2007, inculpatul l-a abordat pe inculpatul propunându-i să-si înstrăineze locuința, fără consimțământul soției, urmând să primească în schimb o garsonieră și suma de 10.000 Eur. Având acordul inculpatului, inculpatul a procedat în aceeași manieră ca si în cazul inculpaților si, apelând la ajutorul inculpatei. Potrivit declarației acestei inculpate coroborată cu procura notarială autentificată sub nr.596/2.04.2007 BNP I si cu înscrisurile care au stat la baza întocmirii acesteia, inculpatul i-a făcut o poză inculpatei si, ulterior a adus o carte de identitate care conținea poza inculpatei si datele de identificare ale părții vătămate. In baza acestui act de identitate a fost întocmită notariala autentificata sub nr.596/2.04.2007 BNP I, prin care inculpatul era împuternicit de soții să vândă apartamentul situat în B, str. -, -.12/A/3, ulterior actul de identitate fiind ars de către inculpatul.

La data de 4.04.2007 inculpatul a înstrăinat imobilul antemenționat către numitul,contra sumei de 30.000 Eur.

IN DREPT:

Activitatea desfășurată de inculpatulîntrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, instigare la fals în declarații, complicitate la fals privind identitatea, înșelăciune.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, forma continuată de săvârșire a faptelor, numărul părților vătămate si intervalul de timp scurt la care a acționat inculpatul, rezultă ca acesta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracționala, ceea ce relevă săvârșirea faptei de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Având în vedere numărul actelor materiale săvârșite care realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni, intervalul de timp la care au fost săvârșite aceste acte materiale, modalitatea de săvârșire, aspecte relevând o rezoluție infracționala unica, instanța reține ca fiind incidente în ceea ce privește încadrarea juridica a faptelor de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals in declarații, complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea si înșelăciune a dispozițiile art.41, alin.2 Cod penal privind modalitatea continuata de săvârșire a faptei.

Analizând fișa de cazier a inculpatului, instanța constată că acesta a săvârșit faptele în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, definitivă prin decizia penală nr. 787/2005 a Curții de APEL BACĂU, în cauză fiind incidente dispozițiile art.37, lit.a din Codul penal privind recidiva postcondamnatorie pentru fiecare infracțiune reținuta în sarcina inculpatului.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de catre inculpat înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța va reține ca fiind incidente în cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Activitatea desfășurată de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea si înșelăciune.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala potrivit căruia la data săvârșirii faptelor inculpatul prezenta o diminuare a capacității de discernământi nu o lipsă a discernământului, instanța reține săvârșirea faptelor de către inculpat cu vinovăție.

Având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezultă că inculpatul a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracțională, ceea ce relevă săvârșirea faptei de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de către inculpat înainte sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut ca fiind incidente in cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune si fals privind identitatea.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezulta ca aceasta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracționala, ceea ce relevă săvârșirea faptei de către inculpata cu vinovăție sub forma intenției directe.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de către inculpata înainte sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut ca fiind incidente in cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Activitatea infracționala desfășurata de inculpata întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune si fals privind identitatea.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezulta ca aceasta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracționala, ceea ce releva săvârșirea faptei de către inculpata cu vinovăție sub forma intenției directe.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de către inculpata înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut ca fiind incidente în cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Având în vedere numărul actelor materiale săvârșite care realizează fiecare in parte conținutul aceleiași infracțiuni, intervalul de timp la care au fost săvârșite aceste acte materiale,modalitatea de săvârșire, aspecte relevând o rezoluție infracționala unica, instanța reținut ca fiind incidente in ceea ce privește încadrarea juridica a faptelor a dispozițiile art.41, alin.2 Cod penal privind modalitatea continuata de săvârșire a faptei.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezulta ca aceasta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracțională, ceea ce releva săvârșirea faptei de către inculpata cu vinovăție sub forma intenției directe.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de către inculpata înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut ca fiind incidente in cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Analizând fișa de cazier a inculpatei, instanța constata ca faptele au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționata a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicaăa prin sentința penală 3343/2004 a Judecătoriei Bacău, în cauza fiind incidente dispozițiile art.37, lit.a din Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.

Activitatea desfășurata de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații si complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezulta ca aceasta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracționala, ceea ce releva săvârșirea faptei de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe.

Întrucât infracțiunile care formează obiectul cauzei au fost săvârșite de către inculpat înainte să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut ca fiind incidente in cauza dispozițiile art.33 lit.a Cod penal privind concursul de infracțiuni.

Activitatea desfășurata de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals si complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, rezulta ca aceasta a prevăzut si a urmărit consecințele socialmente periculoase determinate de conduita sa infracționala, ceea ce releva săvârșirea faptei de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe.

INDIVIDUALIZAREA JUDICIARA A

La individualizarea judiciara a pedepsei si a modului de executare, pentru fiecare inculpat in parte, instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art.72 Cod penal privind dispozițiile părțile generale ale codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a codului penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului dar si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În consecință, în privința inculpatului față de limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor, pentru fiecare infracțiune în parte, față degradul ridicat de pericol social al infracțiunilordedus din relațiile sociale lezate, privind patrimoniul, încrederea publica în autenticitatea înscrisurilor oficiale si declarațiilor făcute în fața autorităților si instituțiilor publice, consecințele dramatice, materiale dar si morale produse asupra părților vătămate,forma continuata de săvârșireinfracțiunilor de fals în declarații,de fals privind identitatea si înșelăciune,numărul părților vătămate,coroborat cuantecedentele penaleale inculpatului recidivist postcondamnatoriu silipsa vreunui demers din partea inculpatului pentru repararea prejudiciului cauzat,instanța a aplicat acestuia pedepsele de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, 1 an si 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, apreciind aceste pedepse suficiente pentru realizarea scopului punitiv si preventiv al pedepsei, în contextul în care inculpatul a dat dovada de perseverența infracționala si fața de frecventa acestui gen de infracțiuni în societatea româneasca, în contextul actual.

Având în vedere ca fiecare infracțiune în parte a fost săvârșita în stare de recidiva poscondamantorie, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.61,alin.1, teza a doua Cod penal privind revocarea liberării condiționate, pentru fiecare infracțiune.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an închisoare,inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 7 ani închisoare.

Având în vedere numărul infracțiunilor săvârșite de către inculpat în concurs, perseverenta sa infracțională dar și gradul ridicat de pericol social demonstrat, instanța a apreciat ca se impune aplicarea sporului de pedeapsa, in cuantumul sus amintit pentru a se evita crearea impresiei de impunitatea si asigurarea scopului sancțiunii penale.

In baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza a doua si b Cod penal pe durata executării pedepsei. In acest sens instanța a reținut ca, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit că nu este acceptabil ca un deținut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenție (drepturi electorale) pentru simplul fapt că el se găsește închis ca urmare a unei condamnări iar interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

In temeiul art.350 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest a inculpatului având în vedere ca subzista temeiul care a determinat arestarea preventiva privindpericolul social concret al inculpatului dedus din natura faptelorde care este acuzat,sfera relațiilor sociale lezate, perseverenta in activitatea infracțională și antecedentele penale ale inculpatului.

In baza art.88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicata durata reținerii si arestului preventiv de la 6.08.2007 la zi.

În privința inculpatului fața de limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fiecare infracțiune în parte, fața degradul ridicat de pericol social al infracțiunilordedus dinrelațiile sociale lezate, privind patrimoniul, încrederea publica în autenticitatea înscrisurilor oficiale si declarațiilor făcute în fața autorităților si instituțiilor publice, consecințele dramatice, materiale dar si morale produse asupra părților vătămate,numărul părților vătămate lezate, lipsa vreunui demers din partea inculpatului pentru repararea prejudiciului cauzat,instanța a aplicat acestuia pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, 1 an si 6 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de5 ani închisoare pe care o aplica inculpatului.

In baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza a doua si b Cod penal pe durata executării pedepsei având in vedere si cauza Hirst contra Marii Britanii.

In privința inculpatelorsi dar si a inculpatului,fata de limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fiecare infracțiune in parte, fata degradul ridicat de pericol social al infracțiunilordedus dinrelațiile sociale lezate, privind patrimoniul, încrederea publica în autenticitatea înscrisurilor oficiale si declarațiilor făcute în fața autorităților si instituțiilor publice, consecințele dramatice, materiale dar si morale produse asupra părților vătămate,numărul părților vătămate lezate,coroborat cubuna conduita a inculpaților anterior săvârșirii faptelor,instanța a aplicat acestora pedepsele de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, respectiv fals în declarații, cu reținerea pentru toți trei inculpați si pentru fiecare infracțiune în parte a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74, lit.a Cod penal.

In baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de2 ani închisoare pe care o aplica inculpaților.

In baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza a doua si b Cod penal pe durata executării pedepsei având în vedere si cauza Hirst contra Marii Britanii.

In privința modului de executare a pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale, pentru a evita contagiunea criminala, instanța a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea efectiva a pedepsei astfel încât în baza art.81 Cod penal si 71, alin.5 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

In baza art.359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

In privința inculpatei fata de limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fiecare infracțiune in parte, fata degradul ridicat de pericol social al infracțiunilordedus dinrelațiile sociale lezate, privind patrimoniul, încrederea publica in autenticitatea înscrisurilor oficiale si declarațiilor făcute in fața autorităților si instituțiilor publice, consecințele dramatice, materiale dar si morale produse asupra părților vătămate,numărul părților vătămate lezate, antecedentele penale ale inculpatei dar si poziția sincera a inculpatei în cursul procesului,instanța a aplicat acesteia pedepsele de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune si2 luni închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art.74, lit.c Cod penal si a dispozițiilor art.80 Cod penal.

In baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit. b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare pe care o aplica inculpatei.

In temeiul art.83Cod penal instanța a revocat suspendarea condiționata a executării pedepsei de 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin sentința penală 3343/2004 a Judecătoriei Bacău, pedeapsa pe care o cumulează cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin prezenta hotărâre, inculpata urmând a executapedeapsa rezultanta finala de 3 ani si 6 luni închisoare.

In baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64,alin.1, lit. a teza a doua si b Cod penal pe durata executării pedepsei având in vedere si cauza Hirst contra Marii Britanii.

In privința inculpaților si fata de limitele de pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fiecare infracțiune in parte, fata degradul ridicat de pericol social al infracțiunilordedus dinrelațiile sociale lezate, privind patrimoniul, încrederea publica in autenticitatea înscrisurilor oficiale si declarațiilor făcute in fața autorităților si instituțiilor publice, consecințele dramatice, materiale dar si morale produse asupra parților vătămate,poziția adoptat in cursul procesului penal când s-au sustrasjudecății, instanța a aplicat acestora pedepsele de4 ani închisoarepentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals si1 an închisoarepentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

In baza art.33, lit.a Cod penal raportat la art.34, lit.b Cod penal instanța a contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre in pedeapsa cea mai grea de4 ani închisoare pe care o aplica inculpaților.

In baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpaților drepturile prevăzute de art.64, alin.1, lit. a teza a doua si b Cod penal pe durata executării pedepsei având in vedere si cauza Hirst contra Marii Britanii.

LATURA CIVILA

Sub aspectul laturii civile instanța a reținut ca părțile vătămate, si s-au constituit părți civile in cauza.

Astfel partea vătămata a solicitat anularea procurii speciale autentificata sub nr.266/26.02.2007 BNP si a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007BNP, precum si daune morale în cuantum de 75.000 Eur, în vreme ce părțile vătămate si au solicitat menținerea contractului de vânzare cumpărare antemenționat si daune morale in cuantum de 10.000 Eur.

Conform art.348 Cod procedură penală instanța, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunța cu privire la desființarea totala sau parțiala a unui înscris si restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii. In consecință,soluționarea laturii civile a cauzei, sub acest aspect are caracter obligatoriu pentru instanța, neexistând vreo distincție după cum înscrisul este fals ori doar lovit de nulitate, așa cum au susținut părțile civile si.

In consecință instanța a anulat procura speciala autentificata sub nr.266/26.02.2007 BNP si contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007BNP, procura speciala autentificata sub nr.297/28.02.2007 BNP si contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.359/7.03.2007 BNP, procura speciala autentificata sub nr.596/2.04.2007 BNP I si contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.47/4.04.2007 BNP.

In acest sens instanța a reținut ca cele trei procuri speciale au fost întocmite în mod fraudulos, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și fals privind identitatea servind ca mijloc pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În ceea ce privește contractele de vânzare cumpărare, se impune anularea acestora întrucât au fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv în lipsa consimțământului adevăraților proprietari la data încheierii lor.

Nu se poate vorbi despre teoria vânzării lucrului altuia așa cum au susținut părțile civile si, câta vreme inculpatulnu a înstrăinat apartamentul susținând ca este al sau ci in calitate de mandatar.Câtă vreme procura speciala a fost întocmită în mod fraudulos, a lipsit consimțământul adevăratului proprietar pentru înstrăinarea apartamentului, împrejurare care atrage nulitatea absoluta a contractului, independent de buna credință a cumpărătorilor.

In cauza contractul nu ar fi putut fi menținut nici in baza principiului "error communis facit ius", principiu care funcționează doar în cazurile strict prevăzute de lege, atunci când legiuitorul a făcut referire expres la acest principiu.

Având in vedere anularea contractelor de vânzare cumpărare si pretențiile civile formulate de către părți, în baza art.346 Cod procedură penală raportat la art. 998- 999 Cod Civil instanța a obligat inculpații, si, în solidar, la plata sumei de 46.500 Euro, din care 36500 Eur reprezintă prețul achitat pentru vânzarea apartamentului (așa cum a rezultat din declarația inculpatului -f189- coroborata cu declarațiile părților vătămate) iar 10.000 Eur daune morale, în echivalent lei si actualizat in raport de data plății, cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile si.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a avut in vedere prejudiciul moral cauzat părților civile prin conduita infracționala intenționata adoptata de inculpai în contextul în care părțile civile au fost cumpărători de bună credință, starea de neliniște si tensiune provocata de incertitudinea cu privire la dobândirea dreptului de proprietate dar si lezarea, prin modul in care au acționat inculpații, a dreptului părților civile la un domiciliu.

Totodată instanța a obligat inculpații, si, în solidar, la plata sumei de 20.000 euro din cei 75000 euro solicitați, în echivalent lei si actualizat în raport de data plății, despăgubiri civile către partea civilă, reprezentând daune morale în cuantum proporțional cu suferința provocata de activitatea infracționala a inculpaților care au acționat în disprețul dreptului sau de a dispune si folosi proprietatea sa, lipsind partea vătămata de locuința și expunând- unei stări tensionate intense.

Instanța a luat act ca părțile vătămate si nu s-au constituit părți civile in cauza.

In temeiul art.191,alin.1 si 2 Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpații, si la câte 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar pe restul inculpaților la plata sumei de câte 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul pentru apărătorii din oficiu, atât din faza de urmărire penala cât și din cursul judecății, a fost avansata din fondurile

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal apelanții părți civle, și apelanții inculpați, și.

Prin decizia nr. 372/ 20.10.2009 a Tribunalului Bacăus -a dispus:

În baza art. 379 pct. 2 lit. a din Cod procedură penală.

Admiterea apelurilor inculpaților și -, declarate împotriva sentinței penale 2564/22 dec.2008 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul nr- în ceea ce privește:

- pedepsele principale aplicate pentru înșelăciune în convenții;

- sporul de pedeapsă aplicat cu prilejul contopirii în cazul inculpatului;

- cuantumul pedepselor de executat

S-a desființat sentința apelată sub aspectele arătate.

S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond;

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru înșelăciune în convenții, săvârșită în stare de recidivă, prevăzută de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a din Cod penal, de la 7 (șapte) ani la 5 (cinci) ani închisoare, în care se contopește restul de 212 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2277/2004 a Judecătoriei Moinești, revocat potrivit art. 61 Cod penal.

S-au menținut pedepsele aplicate inculpatului pentru comiterea în formă continuată și în stare de recidivă a infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații și de complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea.

S-a înlăturat sporul de 1 (un) an închisoare aplicat cu prilejul contopirii.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Cod penal.

S-au contopit cele 5 (cinci) pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsa rezultantă de executat: 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 381 Cod procedură penală

S-a dedus în continuare prevenția inculpatului de la data pronunțării sentinței atacate, respectiv de la data de 22 decembrie 2008, la zi.

S-a menținut în continuare starea de arest a inculpatului apelant.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în convenții, de la 5 (cinci) la 3 (trei) ani închisoare.

S-a menținut pedepsele aplicate acestui inculpat pentru uz de fals și complicitate la infracțiunea de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b din Cod penal

S-a contopit cele trei pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsa rezultantă de executat: 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata, împotriva 2564/22 dec. 2008 Judecătoriei Bacău, pronunțată în ds-.

În baza art. 369 Cod procedură penală

S-a luat act de declarația inculpatei, prin care și-a retras apelul formulat împotriva 2564/22 dec. 2008 Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul -.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b din Cod procedură penală.

S-au respins ca nefondate apelurile părții civile și, formulate împotriva sentinței penale 2564/22 dec.2008 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în ds-.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

S-a dispus plata din fondul special al a sumei de 800 lei (200X4), reprezentând onorariile avocatelor, și, desemnate din oficiu.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelurile inculpaților și, au rămas în sarcina statului.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.

Au fost obligate inculpatele și la plata a câte 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligată partea civilă - și la plata a câte 100 lei reprezentând cheltuielile judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că

Prin sentința penală nr. 2564/22 dec.2008 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în ds-, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 22.01.1968, în mun. B, a fost condamnat, după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod penal;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a din Cod penal;

- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 25 raportat la art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 și art. 37 lit. a din Cod penal;

- la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;

În temeiul art. 61 alin. 1 teza II din Cod penal a fost revocată liberarea condiționată a restului de pedeapsă, de 212 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2277/2004, a Judecătoriei Moinești, care s-a contopit în fiecare din cele 5 pedepse, obținându-se 5(cinci) pedepse rezultante, de 2 ani, 2 ani, 1 an și 6 luni, 2 ani și 6 luni închisoare.

Faptele fiind concurente, cele 5 (cinci) pedepse rezultante au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de pedeapsă de 1 an închisoare, stabilindu-se astfel pedeapsa de executat de 7 (șapte) ani închisoare.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b din Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpatul fiind arestat în cauză, în temeiul art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestului preventiv, din 6 august 2007 la zi, menținându-se totodată starea de arest a acestuia.

Inculpatul -, fiul lui și, născut la data de 05.09.1986, în mun. B, a fost condamnat, după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal;

- la pedeapsa de 1 an și 6 luni, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. 1 Cod penal;

- la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2,3 Cod penal.

Faptele de mai sus fiind concurente, cele 3 pedepse au fost contopite cu pedeapsa cea mai grea, inculpatul având astfel de executat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare.

Și acestui inculpat i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza II și lit. b din Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

Inculpat, fiica lui și, născută la data de 05.11.1966, în mun. B, a fost condamnată, după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 lit. c și art. 80 Cod penal;

- la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74 lit. c, art. 76 lit. e și art. 80 Cod penal.

Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin 3343/2004 a Judecătoriei Bacău, care a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de mai sus, inculpata având astfel de executat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

Pedeapsa principală urmând a fi executată în condiții de detenție, inculpatei i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II și lit. b din Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

Inculpatul, fiul lui și, născut la data de 19.10.1955, a fost condamnat, după cum urmează:

- la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal.

- la pedeapsa de 1 an închisoare a fost condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals, privind identitatea prevăzută de art. 26 raportat la art. 293 alin. 1 Cod penal.

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru uz de fals, prevăzută de art. 291 Cod penal.

Faptele fiind concurente cele 3 pedepse au fost contopite, în pedeapsa cea mai grea, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 4 ani închisoare, în condiții de detenție.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.

Tot la fel a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 09.09.1958.

Inculpata, fiica lui G și, născută la data de 21.11.1970, fost condamnată pentru comiterea a două infracțiuni, după cum urmează:

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c din Cod penal;

- la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare pentru fals privind identitatea prevăzute de art. 74 lit. a și art. 76 lit. e din Cod penal.

Faptele fiind concurente cele două pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea, inculpata având astfel de executat pedeapsa de 2 ani închisoare.

Pe lângă pedeapsa principală, inculpatei i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b din Cod penal.

Apoi, în temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal a fost suspendată atât pedeapsa principală, cât și pedeapsa accesorie.

Tot la fel a fost condamnată și inculpata, fiica lui.

Termenele de încercare a câte 4 ani au fost stabilite, în baza art. 82 Cod penal, ambelor inculpate atrăgându-li-se atenția cu privire la conținutul art. 83 Cod penal.

Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul, fiul lui și, născut la data de 20.06.1964, după cum urmează:

- la 2 (două) luni închisoare pentru fals în declarații prevăzute de art. 292 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. e din Cod penal.

- la 2 (doi) ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a și art. 76 lit. c din Cod penal.

Faptele fiind concurente, cele două pedepse au fost contopite, inculpatul având astfel de executat pedeapsa de 2 ani închisoare, care a fost suspendată potrivit art. 81, 82, 83 Cod penal.

Susnumitului i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie, la fel ca și în cazul celorlalți inculpați, însă a fost suspendată potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă, inculpații, și, au fost obligați în solidar la plata sumei de 46500 euro, în echivalent în lei și actualizat în raport de data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, -, și 20.000 euro, în echivalent în lei și actualizat în raport de data plății, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă.

S-a luat act că părțile vătămate și -, nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 348 Cod procedură penală au fost anulate următoarele acte:

- procura specială autentificată sub nr. 266/ 26 febr. 2007 - BNP -;

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/6 martie 2007 - BNP;

- procura specială autentificată sub nr. 297/28 febr. 2007 - BNP;

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 359/7 martie 2007 - BNP -;

- procura specială autentificată sub nr. 596/2 aprilie 2007, BNP I;

- contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 47/4 aprilie 2007 - BNP.

În final în baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală fiecare inculpat a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul cărora au fost incluse onorariile avocaților desemnați din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că la începutul anului 2007, inculpatul a luat hotărârea sa înstrăineze apartamentul în care locuia, al cărei proprietar era mama sa, partea vătămata, presat fiind de datorii. Întrucât nu avea consimțământul acesteia pentru înstrăinarea apartamentului, profitând de faptul ca partea vătămata se afla în Italia, inculpatul a apelat la ajutorul coinculpatului care își manifestase intenția de a-l ajuta. Aceasta situație de fapt a rezultat din declarația martorului coroborata cu declarațiile inculpaților si.

In acest context, inculpatul a preluat inițiativa demersurilor necesare pentru vânzarea apartamentului apelând la inculpata căreia i-a propus, în schimbul sumei de 300 lei, să se înfățișeze în fața notarului si să declare ca este numita, în scopul întocmirii unei procuri pe numele inculpatului pentru vânzarea unui apartament. Totodată inculpatul a apelat la inculpații si, cărora le-a cerut sa meargă la notar si sa ateste ca inculpata este . Toate aceste aspecte au rezultat din declarațiile martorilor, -, coroborate cu declarațiile inculpatului, si, parțial, cu ale inculpatului.

In baza art.50, lit. c din Legea 36/1995,potrivit căruia notarul public poate sa acorde identitate unei persoane in prezenta unor martori,a fost întocmita de către BNP procura speciala autentificata sub nr.266/26.02.2007.

In continuare, inculpatul s-a ocupat de procurarea documentațiilor cadastrale si găsirea unui cumpărător, apelând in acest sens la doua agenții imobiliare. De fiecare data inculpatul s-a prezentat ca fiind unchiul inculpatului. Totodată inculpatul deținea asupra sa cheia apartamentului. Toate aceste aspecte au fost relevate de declarațiile martorilor, si - coroborate cu declarațiile părților vătămate si.

Din aceleași mijloace de proba a rezultat ca in momentul in care au fost găsiți cumpărători pentru apartament, in persoana părților vătămate si, inculpatul a fost cel care a prezentat spre vizionare apartamentul si a negociat prețul.

La data de 6.03.2007 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 506/6.03.2007 BNP, prin care părțile vătămate si deveneau proprietarii apartamentului apartinand partii vatamate, din B,-/D/11. Inculpatul l-a însoțit pe inculpatul la notariat si a participat la primirea si numărarea banilor, 36500 EUR, de către inculpatul. Ulterior încheierii contractului si primirii banilor,inculpatul si-a achitat datoriile acumulate la diferite persoane si a părăsit țara, plecând in Irlanda.

Ulterior plecării inculpatului, în momentul preluării apartamentului, părțile vătămate au descoperit ca adevăratul proprietar al apartamentului era partea vătămată,ca aceasta nu știa despre vânzarea apartamentului si întocmirea procurii.

In luna februarie 2007, profitând de intenția inculpatului de a înstrăina apartamentul pe care îl deținea in coproprietate cu soția sa, partea vătămata, inculpatul a procedat de o maniera similara celei folosite in cazul inculpatului, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile din cursul urmăririi penale ale inculpatului si parțial ale inculpatului.

Astfel, inculpatul s-a oferit sa-l ajute pe inculpatul sa înstrăineze apartamentul, sens în care a apelat la inculpata căreia i-a propus sa se înfățișeze în fața notarului si să declare că este numita, în scopul întocmirii unei procuri prin care inculpatul să fie împuternicit să înstrăineze imobilul. Totodată inculpatul le-a propus martorilor si să meargă la notar si să ateste ca o anumita persoana este, primind asigurări în acest sens si din partea inculpatului.

In baza acelorași dispoziții legale, respectiv, art.50, lit.c din Legea 36/1995, a fost întocmită de către același BNP procura speciala autentificata sub nr.297/28.02.2007, iar ulterior contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în B,-/A/19,contract autentificat sub nr. 359/7.03.2007 BNP, cumpărător fiind numitul.

In luna martie 2007, inculpatul l-a abordat pe inculpatul propunându-i să-si înstrăineze locuința, fără consimțământul soției, urmând să primească în schimb o garsoniera si suma de 10.000 Eur. Având acordul inculpatului, inculpatul a procedat in aceeași maniera ca si in cazul inculpaților si, apelând la ajutorul inculpatei. Potrivit declarației acestei inculpate coroborata cu procura notariala autentificata sub nr.596/2.04.2007 BNP I si cu înscrisurile care au stat la baza întocmirii acesteia, inculpatul i-a făcut o poza inculpatei si, ulterior a adus o carte de identitate care conținea poza inculpatei si datele de identificare ale părții vătămate. In baza acestui act de identitate a fost întocmita notariala autentificata sub nr.596/2.04.2007 BNP I, prin care inculpatul era împuternicit de soții să vândă apartamentul situat în B, str. -, -.12/A/3, ulterior actul de identitate fiind ars de către inculpatul.

La data de 4.04.2007 inculpatul a înstrăinat imobilul antemenționat către numitul, contra sumei de 30.000 Eur.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel părțile civile, cât și inculpații, ȘI.

Toate apelurile au fost declarate în termen, însă în scris au fost motivate doar apelurile părților civile și.

Aceștia au criticat hotărârea primei instanțe în ceea ce privește greșita anulare a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/6 martie 2007 de BNP -, pentru următoarele considerente:

- între părți există un litigiu civil având ca obiect valabilitatea actului juridic susmenționat care formează obiectul dosarului civil -, aflat pe rolul Judecătoriei Bacău, în prezent suspendat potrivit art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă.

- partea vătămată, înțelegând să formuleze, ulterior începerii urmăririi penale o acțiune separată de procesul penal, nu se mai putea anula contractul de vânzare-cumpărare de către instanța penală, ca efect al repunerii părților în situația anterioară, pentru a nu se încălca principiul ocrotirii bunei credințe a terțului cumpărător, cât și principiul siguranței circuitului civil;

- de la principiul resolutio iure dantis, ce guvernează instituția nulității actului juridic potrivit căruia, anularea actului inițial atrage după sine și anularea actului subsecvent, există o excepție resolvitur jus accipientis, potrivit căruia, deși se anulează actul principal, nu se mai anulează și actul subsecvent.

Apelanții părți vătămate, au invocat doctrina și jurisprudența care au admis această excepție, dând eficiență altor principii care trebuiesc ocrotite, printre care ocrotirea bunei credințe, consacrată prin art. 1898 alin. 1 Cod civil.

Potrivit acestei excepții, cel care dobândește un bun în temeiul unui act juridic cu titlu oneros, care-i transmite dreptul de proprietate, dacă are reprezentarea în momentul încheierii actului că a contractat cu persoana îndreptățită să dispună de acel bun, dobândește de la data intrării în posesia acelui bun, dreptul de proprietate asupra acestuia. În consecință, apelanții susțin că subdobânditorul de bună credință și cu titlu oneros al unui imobil, reprezintă excepția și în acest caz repararea prejudiciului cauzat părții civile se putea dispune doar prin echivalent bănesc.

Inculpatul, prin avocata sa a solicitat achitarea întrucât a fost constrâns de, să vândă apartamentul mamei sale, motiv pentru care a cerut a se face aplicabilitatea art. 46 alin. 2 Cod penal în cazul său, mai ales că are tulburări de personalitate, o activitate voliționată redusă, imaturitate afectivă, după cum rezultă din actele medicale din dosarul de fond.

În subsidiar, dacă va fi găsit vinovat de către instanța de control judiciar, a solicitat coborârea pedepsei sub minimul special, iar în ceea ce privește modalitatea de executare a cerut să se dispună suspendarea pedepsei principale. Referitor la circumstanțele atenuante, inculpatul a solicitat a se observa că pot fi reținute în favoarea sa prevederile art. 74 lit. a, b, c din Cod penal.

Și inculpatul, a cerut prin avocata sa achitarea în temeiul art. 10 lit. b coroborat cu art. 10 lit. e, din Cod procedură penală, întrucât a fost folosit de către, fiind constrâns de către acesta să comită faptele deduse judecății.

În subsidiar, dacă va fi găsit vinovat a cerut reducerea pedepsei, prin acordarea de circumstanțe atenuante, astfel că pedeapsa de executat să fie sub minimul special. În ceea ce privește latura civilă, a solicitat a se observa că, prin declarația aflată la dosar a precizat că nu are nicio pretenție de la el, recuperându-și paguba.

Inculpata, la rândul său, prin avocata desemnată din oficiu a solicitat ca în apel să fie achitată deoarece nici un moment nu a avut intenția de a săvârși infracțiunile deduse judecății, fiind astfel nevinovată.

Inculpata, nu și-a motivat apelul, solicitând a se lua act că a înțeles să și-l retragă.

Examinând sentința atacată pe marginea actelor și lucrărilor din dosarul cauzei s- constatat următoarele:

Situația de fapt reținută de către prima instanță este corespunzătoare realității.

Într-adevăr trei femei (, - și ), s-au trezit că apartamentele lor au fost vândute prin acte autentice, în timp ce se aflau la muncă în străinătate, pe bază de acte false (privind identitatea, procuri notariale; în primul caz fiul a vândut apartamentul mamei, iar în celelalte două cazuri, soții rămași în țară au vândut apartamentele bunuri comune, (achiziționate în timpul căsătoriei).

La comiterea acestor fapte grave a avut o contribuție esențială și o altă persoană, a cărei identitate nu a fost dezvăluită în cursul urmăririi penale, astfel că prin rechizitoriu s-a disjuns cauza față de, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. 1 Cod penal.

Cât de perfect a fost falsul cărții de identitate a părții vătămate, se poate observa din actele de la fila 189 și 197 dosar urmărire penală, deoarece a fost schimbată doar fotografia susnumitei, celelalte mențiuni fiind păstrate.

Întocmirea unui act de fals atât de "perfect", dovedește periculozitatea deosebită a autorului.

Nici în fața primei instanței inculpații trimiși în judecată n-au dezvăluit identitatea liderului grupării infracționale.

Inculpatul, a avut pe întreaga desfășurare a procesului penal o poziție oscilantă, recunoscând în final că a dat declarații contradictorii pentru a zădărnici aflarea adevărului, sperând că în felul acesta va fi pus în libertate, mai ales că a și primit asigurări în această privință.

Văzând că nu i-a fost revocată prevenția, în apel l-a dat în vileag pe, ca fiind principalul vinovat, liderul rețelei infracționale care se ocupa cu vânzarea apartamentelor persoanelor plecate în străinătate.

Numitul, a fost ascultat de prima instanță ca martor al acuzării.

Susținerile inculpatului se coroborează într-adevăr cu declarațiile inculpaților, și, însă instanța de control judiciar chiar dacă le apreciază ca fiind verosimile, constată că eventuala vină a numitului, nu le exclude vinovăția, deoarece nu trebuiau să acționeze ca niște unelte în mâinile lui.

Potrivit doctrinei, participația penală sub aspect volitiv, presupune voința comună de a coopera și deci de a contribui la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, sub aspect intelictiv este necesar ca participanții să fi avut reprezentarea că își aduc contribuția la o faptă prevăzută de legea penală și să fi urmărit și acceptat această finalitate. Deși în speță s-a încercat să se prezinte elementul volitiv ca o entitate separată de cel intelictiv, în conținutul vinovăției, însă în realitate cele două elemente psihice sunt strâns legate între ele deoarece voința produce efecte, adică mobilizează și dinamizează energiile în vederea și pentru punerea în executare a hotărârii infracționale numai dirijată de conștiință. Răsfrângerea factorului intelictiv (conștiința), asupra factoruluivolitivși prin intermediul acestuia asupra faptei constituie aspectul caracteristic al laturii subiective al vinovăției penale și în cazul participației.

În legislația română, teoriaautorului mediat, se întâlnește în cazul participației improprii.

Or inculpații n-au comis faptele fără vinovăție și nici din culpă.

Dacă nu s-ar fi simțit vinovați inculpații nu l-ar fi demascat atât de târziu pe. Văzând că nu a obținut punerea în libertate promisă inculpatul a susținut cu vehemență vinovăția lui.

Potrivit art. 46 alin. 2 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințarea cu un pericol social grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu poate fi înlăturat în alt mod.

Deși textul nu condiționează înlăturarea caracterului penal al faptei săvârșite de existența vreunei proporții între pericolul cu care era amenințat făptuitorul și ce a rezultat din comiterea faptei, totuși această cerință rezultă implicit din celelalte condiții ce caracterizează constrângerea morală.

De altfel, în ipoteza prevăzută de art. 46 alin. 2 Cod penal, caracterul penal al faptei este înlăturat așa cum se arată expres în cuprinsul textului - numai dacă săvârșirea acesteia era unica posibilitate de a înlătura pericolul.

Or acest lucru nu a fost dovedit. Mai mult decât atât pericolul atâta cât a existat putea fi înlăturat, inculpatul, putea să-și înștiințeze mama cu privire la încurcătura în care a intrat, privind paguba în gestiune, iar, putea să înștiințeze autoritățile. Nici unul dintre inculpați n-au semnat actele false cu pistolul la tâmplă.

La data faptelor deduse judecății, inculpatul, era agent imobiliar.

Prin urmare de achitare nu poate fi vorba.

Complicitatea la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale constă în ajutorul acordat de inculpatul la falsificarea actului de identitate prin aplicarea altei fotografii, susnumitul recunoscând că a făcut fotografia respectivă cu telefonul mobil.

În cauză există însă și infracțiunea de fals intelectual în ceea ce privește eliberarea procurilor materiale, falsul strecurându-se cu prilejul întocmirii acestora.

Complicitatea inculpatului, la obținerea acestor acte oficiale false a fost pe deplin dovedită, una dintre procuri fiind emisă chiar pe numele său, în baza căreia a și vândut un apartament dar susnumitul nu a fost trimis în judecată pentru art. 26 Cod penal, raportat la art. 289 Cod penal, însă în propria cale de atac nu-i poate fi agravată situația.

Este pe deplin dovedită și vinovăția inculpatei.

Aceasta, orice obligație ar fi avut față de, nu trebuia să dea declarații mincinoase în fața notarului.

Oricum știa că urma să aibă loc o vânzare-cumpărare notarială. Din moment ce nu o cunoștea pe mama adevărată a inculpatului, putea și trebuia să-și dea seama că în final se va ajunge la o înșelăciune, că cineva va fi păgubit, motiv pentru care nu trebuia să facă ceea ce i s-a cerut însă i-a fost indiferent ce i se va întâmpla.

Nu s-a dovedit că ar fi fost constrânsă din punct de vedere moral, în vreun fel, astfel că și în cazul său achitarea nu este cu putință, caracterul penal al faptelor reținute în sarcina sa neputând fi înlăturat.

Referitor la apelul soților instanța constată că este nefondat.

În primul rând există un principiu potrivit căruia penalul ține în loc civilul și nu invers.

Apartamentul numitei a fost vândut, pe baza unei procuri false, la data de 6 martie 2007, iar organele de urmărire penală au fost sesizate la doar câteva zile, respectiv 12 martie 2007 (file 31 dosar ur. pen.), cercetările penale efectuate în cauză fiind demarate de plângerea sa. Prin urmare nu se poate reține că susnumita ar fi ales calea civilă și că n-ar mai fi fost îndreptățită să aibă pretenții în prezentul dosar.

În mod corect au fost desființate actele false, inclusiv, contractul de vânzare-cumpărare în baza căruia a fost vândut apartamentul intimatei.

În condițiile în care a fost desființată procura falsă, trebuia într-adevăr să fie anulat și contractul de vindere - cumpărare, întrucât era lovit de nulitatea absolută, fiind lipsit de o cauză licită.

Contractul de vânzare - cumpărare încheiat între, în calitate de mandatar al mamei sale, în calitate de vânzător și soții, în calitate de cumpărători (fila 46 ) nu este nul subsecvent, astfel că excepția invocată de apelanții cumpărători de bună credință privind ocrotirea bunei credințe și siguranța circuitului civil nu-și are aplicabilitate în speță.

Latura civilă a fost de asemenea corect soluționată.

Prin urmare apelurile părții vătămate și, sunt nefondate și au fost respinse ca atare.

La termenul din 12 mai 2009, și-a retras apelul (fila 72) motiv pentru care se impune a se lua act de această manifestare de voință.

Apelul inculpatei fiind nefondat, față de motivele arătate mai sus urmează a fost respins ca atare.

Având însă în vedere contribuția inculpaților și, în destructurarea grupului infracțional organizat, specializat în vânzarea apartamentelor pe bază de acte false, prin divulgarea în apel a identității AH-ului, cu privire la care fusese disjunsă cauza, în persoana lui, se impune a le fi micșorate pedepsele.

Astfel că apelurile celor doi inculpați au fost admise sub aspectul arătat.

Cauza a fost reținută spre rejudecare și în fond s-a procedat la reducerea pedepselor, stabilindu-se astfel pedepse mai mici de executat de către fiecare.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate au fost menținute.

Inculpatul fiind arestat în cauză i-a fost dedusă în continuare prevenția, de la data pronunțării sentinței atacate, la zi, fiindu-i menținută totodată starea de arest preventiv.

Onorariile avocaților desemnați din oficiu au fost suportate din fondul special al

În apelurile inculpaților și, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia în schimb ceilalți apelanți au fost obligați la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei au declarat recurs în termenul legal recurenții părți civile, și apelanții inculpați, și.

Prin motivele de recurs, recurenții părți civile, au invocat nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate sub aspectul laturii civile prin aceea că s-a desființat înscrisul fals și anume procura notarială, dar și contractul de vânzare cumpărare nr. 506/6.03.3007 BNP, care nu era un înscris fals, instanța trebuia să lase părților calea unei acțiuni la instanța civilă cu privire la valabilitatea acestui contract, nu s-a ținut cont de faptul că sunt cumpărători de bună credință, aspect care constituie o excepție de la principiul anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului inițial. Se mai arată că ei au suferit un prejudiciu de natură morală și că stăpânesc neîntrerupt apartamentul de trei ani, de la data vânzării cumpărării.

Recurenții inculpați și au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. e Cod penal, faptele fiind comise ca urmare a constrângerii morale exercitate de către numitul, nu se fac vinovați de săvârșirea faptelor. În subsidiar au solicitat reducerea pedepselor iar inculpatul și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recurenta inculpată solicită reducerea pedepsei și suspendarea condiționată, arată că inculpatul a venit la ea cu numitul și i-au solicitat să ateste identitatea unei persoane de sex feminin pe care ea nu o cunoștea, ca fiind mama inculpatului.

Instanța de control judiciar, examinând motivele de recurs invocate dar și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, combinat cu art. 385/6 alin. 1 Cod procedură penală constată următoarele:

Curtea consideră că, în cauză, prima instanță de control judiciar a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor și a stabilit că fapta inculpatului care, a prezentat la notarul public pe inculpații și pentru a atesta mincinos identitatea numitei ca fiind partea vătămată, s-a ocupat de întocmirea documentației cadastrale și găsirea de cumpărători pentru apartamentul acestei părți vătămate, a perceput prețul, a prezentat la notarul public pe inculpații, și pentru a atesta mincinos identitatea numitei ca fiind partea vătămată, a falsificat cartea de identitate a numitei încheindu-se astfel o procură falsă întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor prevăzute în art. 26 Cod penal rap. la art. 288 alin. 1 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 25 Cod penal rap. la art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 293 Cod penal, aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal precum și art. 215 alin 1,2,3 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Din probele administrate rezultă cu certitudine că faptele inculpatului de a înlesni săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, de a folosi procura autentică prin care era împuternicit să vândă apartamentul mamei sale, despre care cunoștea că este falsă și de a induce în eroare părțile civile cu ocazia cumpărării apartamentului părții civile constituie infracțiunile prev. de art. 291 Cod penal, art. 26 Cod penal rap. la art. 293 Cod penal și art. 215 alin. 2, 3 Cod penal.

În sfârșit faptele inculpatei de a declara fals în fața notarului public că este și în această calitate de a se întocmi procura 266/ 26.02.2007 cu ajutorul căreia inculpatul a înstrăinat apartamentul mamei sale constituie infracțiunile prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 2,3 Cod penal, art. 292 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

Solicitarea inculpaților și privind achitarea în temeiul art. 10 lit. e Cod penal întrucât au săvârșit faptele sub imperiul constrângerii morale prevăzute de art. 46 alin. 2 Cod penal exercitate de către numitul nu pot fi primite. De menționat că inculpații au formulat aceste apărări abia în fața instanței de apel, dar împrejurările cum că ambii inculpați datorau acestuia din urmă diverse sume de bani erau cunoscute anterior.

Potrivit art. 46 alin. 2 Cod penal nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, săvârșită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat altfel. Sub imperiul amenințării, persoana are de ales între să sufere răul grav cu care este amenințată sau să săvârșească fapta care i se pretinde. Esențial pentru existența acestei cauze care înlătură caracterul penal al faptei este ca pericolul grav cu care se amenință să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârșirea faptei pretinse. Ori, în cauză, așa cum corect a reținut și instanța de apel nu s-a făcut dovada că inculpații nu ar fi putut înlătura pretinsul pericol cu care erau amenințați decât prin săvârșirea unei fapte penale, și nu au avut spre exemplu posibilitatea înștiințării autorităților

Stabilirea evitabilității sau inevitabilității pericolului pe altă cale este o problemă ce se rezolvă în concret ținând seama de împrejurările în care a avut loc fapta cât și de persoana făptuitorului. În speță pretinsa constrângere morală în cazul în care ar fi existat nu a fost de natură a înfrânge în mod absolut libertatea de voință și acțiune a inculpaților. Împrejurarea că aceștia datorau sume de bani numitului rezultă chiar din declarația acestuia din urmă audiat ca martor al acuzării și de altfel nici nu rezultă ca acesta să fi solicitat restituirea datoriilor prin săvârșirea unei infracțiuni. Simpla împrejurare că inculpații erau timorați de pretinsa periculozitate a numitului nu echivalează cu constrângerea morală în săvârșirea de fapte penale.

Din cele expuse instanța reține că în mod corect a apreciat și instanța de apel că nu au operat în cauză dispozițiile art. 46 alin. 2 Cod penal.

Cu privire la cererile inculpaților recurenți de reducere a pedepselor aplicate și respectiv alegerea unei modalități de individualizare neprivative de libertate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 72 Cod penal,la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

La individualizarea pedepsei, instanța trebuia să aibă în vedere toate împrejurările concrete ce însoțesc săvârșirea faptei și sunt de natură să releve gradul de pericol social concret al faptei și al persoanei făptuitorului.

În speță pedepsele, așa cum au fost reduse de instanța de apel pentru inculpații și, sunt just dozate. Astfel instanța a ținut cont atât de împrejurările săvârșirii faptelor, urmările produse cât și de persoana inculpaților, respectiv de starea de recidivă post condamnatorie pentru inculpatul, concluziile raportului de expertiză psihiatrică pentru inculpatul, poziția oscilantă și de minimizare a consecințelor faptelor lor. Cu referire la inculpata s-a reținut corect starea de recidivă post condamnatorie și s-a revocat suspendarea condiționată acordată pentru pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată prin 3343/2004 a Judecătoriei Bacău.

Executarea pedepselor în regim de detenție este justificată, față de cele expuse, în cazul inculpaților și suspendarea condiționată nefiind posibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal sau 86/1 Cod penal.

Față de cele expuse, instanța va respinge recursurile declarate de recurenții inculpați, și, ca nefondate.

Referitor la recursul declarat de recurenții părți civile,.

Mai întâi, dacă cu privire la adevăratul proprietar instanța era investită cu cererea acesteia de anulare a contractului, în cazul celorlalte două contracte de vânzare cumpărare din cauză cei doi coproprietari de drept și nu au solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare. Astfel, arată în declarația de la urmărirea penală fila 195-196 că a primit suma de 30.000 euro ca reprezentând partea sa din apartament de la inculpatul și numitul, cumpărătorul apartamentului și drept urmare nu mai are nici o pretenție de la inculpați, ba chiar la dosarul instanței de apel există o declarație autentificată a numitei în acest sens. Prima instanță nu a ținut cont de acest aspect și a anulat contractul, partea vătămată rămânând astfel și cu apartamentul și cu suma de 30.000 euro încălcând astfel principiul de drept că săvârșirea unei infracțiuni nu poate constitui temei pentru îmbogățire fără justă cauză. Cât despre numita nu a putut fi audiată nici la urmărirea penală și nici în instanță fiind plecată din țară deci nu și-a manifestat dorința în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare. Cu toate acestea, depășind limitele investirii, prima instanță procedează la anularea acestor două contracte în condițiile în care părțile vătămate nu o ceruseră iar contractele nu erau nule pentru a fi anulate din oficiu, așa cum se va arăta. Însă în recursul celei de-a treia parte civilă nu se poate agrava situația părților vătămate și în sensul înlăturării dispoziției de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare.

Cu referire la motivele de recurs invocate de recurenții părți civile, Curtea reține următoarele:

de la care a plecat prima instanță cum că nu se poate vorbi despre teoria vânzării lucrului altuia câtă vreme inculpatul nu a vândut apartamentul susținând că este al său ci în calitate de mandatar, este greșită. În cauză există situația tipică a vânzării lucrului altuia, neavând relevanță dacă cel care vinde are sau nu cunoștință despre faptul că vinde lucrul altuia, și nici dacă acționează în nume propriu sau ca mandatar al adevăratului proprietar. Acțiunea de inducere în eroare s-a exercitat direct asupra părților vătămate constituite părți civile, prin prezentarea inculpatului ca fiind adevărat mandatar al părții civile și fără îndoială că în lipsa acestei induceri în eroare nu ar fi încheiat contractul de vânzare cumpărare. Paguba efectivă sub aspect material s-a produs însă în patrimoniul părții civile.

Potrivit art. 348 Cod procedură penală, instanța penală se pronunță chiar dacă nu există parte civilă printre altele cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris. Înscrisul falsificat în cauză este doar procura prin care inculpatul era împuternicit de către mama sa să vândă apartamentul, nu și contractul de vânzare cumpărare subsecvent care este doar anulabil pentru lipsa consimțământului vânzătorului.

Doctrina dar și jurisprudența dreptului civil nu sunt unanime în ceea ce privește soluționarea vânzării lucrului altuia sub aspectul anulării sau nu a contractului de vânzare cumpărare încheiat fără consimțământul adevăratului proprietar.

Principiul anulării actului subsecvent ca urmare anulării actului principal cunoaște atenuări în anumite situații.

În doctrină s-a conturat însă ideea că dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, vânzarea este anulabilă pentru eroare viciu de consimțământ, asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost socotit de cumpărător proprietar al bunului.

Această nulitate relativă a contractului poate fi invocată numai de cumpărător întrucât, potrivit art. 954 alin. 2 Cod civil eroarea trebuie să cadă numai,asupra persoanei cu care s-a contractat". Anularea nu poate fi cerută de adevăratul proprietar, acesta fiind terț față de contract, în schimb poate intentaoricândacțiunea în revendicare.

juridică a elaborat în considerarea principiului bunei credințe a terțului dobânditor, înciuda faptului că titlul de proprietate al acestuia a provenit de la un non dominus coroborarea principului bunei credințe cu cel al asigurării securității dinamice a circuitului civil.

B credință constă în atitudinea subiectivă a cumpărătorilor, caracterizată prin convingerea neîndoielnică asupra faptului că imobilul aparține vânzătorului, ca adevărat proprietar, de cunoașterea prin mijloace obișnuite, aflate la îndemâna oricărei persoane, a situației juridice a imobilului și a lipsei intenției altei persoane de a revendica bunul. Cercetarea bunei credințe implică și cercetarea elementului subiectiv în cadrul căreia se va stabili dacă perspicacitatea și prudența celor din jur, precum și a terțului dobânditor, puteau, în condiții normale, să înlăture aparența.

Ținându-se seama de împrejurarea că dobânditorul nu putea să-și dea seama de lipsa calității de proprietar a transmițătorului cu titlu oneros a bunului imobil și având în vedere consecințele grave pentru cumpărător pe care le-ar antrena măsura anulării transmisiunilor de acest fel, care ar echivala cu o adevărată sancțiune civilă, trebuie să prevaleze, să fie precumpănitoare alte principii de drept și anume acelea referitoare la ocrotirea bunei credințe și asigurarea securității dinamice a circuitului civil.

În speță nu s-a invocat și nici nu există indicii în sensul că părțile civile nu ar fi fost de bună credință la încheierea contractului, aceștia efectuând diligențele obișnuite cu ocazia cumpărării unui imobil, cercetând evidențele cărții funciare iar contractul încheindu-se în baza actelor originale ale proprietății și cu atât mai mult cu cât au sesizat la scurt timp organele judiciare despre săvârșirea infracțiunii. Nici o persoană în situația cumpărătorilor nu putea prevedea că o persoană în posesia unei procuri autentice prin care mandatarul era împuternicit să vândă nu ar fi fost cu adevărat împuternicit în acest sens de adevăratul proprietar. Sub un alt aspect părțile stăpânesc neîntrerupt apartamentul până în prezent. Anularea contractului de vânzare cumpărare ar echivala cu o nouă sancțiune, cu un nou prejudiciu nemeritat pentru aceștia, de data aceasta de natură materială, după ce au fost induși în eroare la încheierea contractului.

În același timp în speță este incidentă și eroarea comună și invincibilă că inculpatul, ca fiu al proprietarei nu ar fi fost împuternicit în sensul vânzării.

Astfel instanța de recurs va admite recursul părților civile și va înlătura dispoziția referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/ 28.02.2007 BNP, cu mențiunea că partea civilă are posibilitatea introducerii oricând a unei acțiuni în revendicare la instanța civilă pentru a tranșa asupra dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu.

În aceste considerente instanța de recurs va admite în baza 385/15 pct.2 lit. d Cod procedură penală, recursul declarat de recurenții părți civile și, împotriva deciziei penale nr.372/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosar nr- numai în ce privește latura civilă a cauzei.

Va casa decizia penală susmenționată și sentința penală nr. 2564/22.12.2008 în parte numai sub acest aspect va reține cauza spre rejudecare și, pe fond:

În baza art. 14 Cod procedură penală, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil va obliga inculpații, și să plătească, în solidar, la plata sumei de 36.500 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă.

Va înlătura dispozițiile referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/ 28.02.2007 BNP.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală va obliga inculpații, și să plătească recurenților părți civile și în solidar suma de 800 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.

II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții, împotriva aceleiași decizii penale susmenționate.

Va deduce în continuare stare de arest a inculpatului de la data de 20.10.2009.

Va dispune plata din fondurile a câte 300 lei către Baroul Bacău reprezentând onorariile apărătorilor oficiu.

În baza art.192 al 2 Cod procedură penală, va obliga fiecare recurent inculpat să plătească statului suma de câte 500 lei, cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385¹⁵pct.2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul declarat de recurenții părți civile și, împotriva deciziei penale nr.372/20.10.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău,în dosar nr- numai în ce privește latura civilă a cauzei.

Casează decizia penală susmenționată și sentința penală nr. 2564/22.12.2008 în parte numai sub acest aspect.

Reține cauza spre rejudecare și, pe fond:

În baza art. 14 Cod procedură penală, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil obligă inculpații, și să plătească, în solidar, la plata sumei de 36.500 euro sau echivalentul în lei la data plății către partea civilă.

Înlătură dispozițiile referitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 506/ 28.02.2007 BNP.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei recurate.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În baza art. 193 alin 1 Cod procedură penală, oblligă inculpații, și să plătească recurenților părți civile și în solidar suma de 800 lei cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător ales.

II. În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții, împotriva aceleiași decizii penale susmenționate.

Deduce în continuare stare de arest a inculpatului de la data de 20.10.2009.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a câte 300 lei către Baroul Bacău reprezentând onorariile apărătorilor oficiu.

În baza art.192 al 2 Cod procedură penală, obligă fiecare recurent inculpat să plătească statului suma de câte 500 lei, cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan

GREFIER,

Red. -

Red. - - /

Red. -

Tehnored. /4 ex.

16.02.2010

Președinte:Ioana Vorniceasa
Judecători:Ioana Vorniceasa, Monica Vadana Adrian Bogdan

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 110/2010. Curtea de Apel Bacau