Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 112/
Ședința publică din 24 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol pronunțarea recursului penal declarat de inculpateleși- domiciliate în C,-, - 29,. B,. 4,. 19, împotriva deciziei penale nr. 518/9.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect înșelăciunea (art. 215 Cod penal).
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.02.2010, 23.02.2010 și 24.02.2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 729 din 19 iunie 2009, Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art. 215 alin. 1 Cod penal a fost condamnată inculpata:
, fiica lui și, născută la data de 26.07.1962 în localitatea, jud. T, domiciliat în C,-, -29, B,. 4,. 19, CNP -
la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 26 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal a fost condamnată inculpata:
, fiica lui și, născută la data de 10.06.1083 în C, domiciliată în C,-, -. B,. 4, 19, CNP -
la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma complicității.
În baza art. 81 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constată suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală a fost atrasă atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 998 și urm. Cod civil, au fost obligate inculpatele și în solidar la plata în lei a sumei de 12.950 USD, care va fi actualizată până la data plății efective, reprezentând daune materiale către partea civilă.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de parte civilă.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de Bank SA.
Au fost menținute sechestrul asigurator instituit asupra imobilului (bun comun) situat în C,-, -29,. B,. 19, jud. C, în suprafață de 53,90 mp, până la concurența daunelor materiale.
În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și la plata a câte 1.500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și la plata a câte 500 lei către partea vătămată, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, Judecătoria Constanțaa reținut următoarele:
Partea vătămată este client al BANK din anul 2000 când a deschis un cont de disponibilități în lei la Agenția Nord.
La data de 31 august 2004 partea vătămata a deschis un cont de disponibilități în valută, respectiv USD - -R- la Sucursala Județeană Ca S. BANK, potrivit informațiilor furnizate de către unitatea bancară.
Tot la BANK - Sucursala C are deschis cont de disponibilități în valută, USD și inculpata, iar de la deschiderea contului este împuternicită a derula operațiuni și fiica inculpatei,.
În data de 01 iulie 2005 partea vătămată s-a prezentat la sediul unității bancare, ocazie cu care a solicitat funcționarului bancar să-i comunice numărul contului în valută pe care îl avea deschis la unitatea bancară.
Cu această ocazie partea vătămată susține că funcționarul bancar i-a comunicat din eroare, având în vedere coincidența numelor, contul inculpatei.
Astfel, la data de 14 iulie 2005, numitul a efectuat alimentarea contului inculpatei, cu nr. -R-, cu suma de 12.987,25 USD.
Din documentele puse la dispoziție de unitatea bancară, rezultă că la data de 14 iulie 2005, contul - - titular a fost alimentat din Canada, de către numitul cu suma de 12.987,25 USD.
La data de 08 septembrie 2005 inculpatele și s-au deplasat la BANK - Sucursala Județeană C ocazie cu care au solicitat informații cu privire la soldul contului deschis la unitatea bancară.
Funcționarul bancar (fostă ) a verificat situația contului și le-a informat pe cele două inculpate despre faptul că în cont se află suma de 12.987,25 USD și le-a solicitat totodată, să completeze "Declarația de încasare externă", conform Regulamentului BNR, în care să declare pe proprie răspundere proveniența sumelor de bani.
(fostă ) a declarat că cele două inculpate au declarat, cu acea ocazie, că au primit suma mare de bani în cont pentru faptul că societatea angajatoare a soțului inculpatei, a virat banii tuturor angajaților aflați în voiaj maritim internațional, în cont.
Inculpata a completat "Declarația de încasare externă", însă nu a solicitat în acea zi retragerea vreunei sume de bani din cont.
La data de 09 septembrie 2005 inculpata a revenit la sediul unității bancare și a completat, la solicitarea funcționarului bancar și potrivit regulamentelor BNR, "Declarație privind identitatea beneficiarul real" în care a declarat pe propria răspundere, sub sancțiunile prevăzute de lege că este beneficiarul real al fondurilor deținute în contul pentru care avea împuternicire.
În aceeași zi de 9 septembrie 2005 inculpata a solicitat și retras din cont suma de 12.000 USD.
La data de 8 septembrie 2005 numitul, aflat în voiaj maritim internațional în calitate de angajat al C, a alimentat contul cu suma de 1.421,87 USD, reprezentând diurna sa, sumă de bani pe care o trimitea de regulă celor două inculpate.
La datele de 13 septembrie 2005 și 16 septembrie 2005 inculpata s-a prezentat din nou la BANK și a retras din cont sumele de 1.420 respectiv 940 USD.
Instanța reține că cele două inculpate au acționat cu rea credință și că și-au însușit pe nedrept suma de 12.987,25 USD, aspect care rezultă din modul în care au acționat.
La data de 9 septembrie 2005 numitul a alimentat contul cu suma de 1.421,87 USD, aspect cunoscut de cele două inculpate.
Deși ambele inculpate au negat faptul că au purtat discuții telefonice cu, din listing-ul pus la dispoziție de ROMTELECOM rezultă că la data de 8 septembrie 2005, au purtat discuții telefonice internaționale cu numitul, având în vedere, aici, declarația inculpatei potrivit căreia singurele telefoane internaționale pe care le primea erau de la tatăl său.
Din listingul pus la dispoziție de ROMTELECOM, s- putut remarca faptul că de pe postul telefonic al inculpatelor s-a purtat o convorbire și cu C în data de 09.09.2005.
Cele două inculpate au afirmat că societatea angajatoare a numitului ar fi trimis în contul lor salariile tuturor angajaților, afirmații care se dovedesc a fii nereale, din corespondenta purtată cu C și din declarațiile martorilor și.
Din extrasele de cont rezultă că cele două inculpate în mod obișnuit primeau de la numitul sume de bani cuprinse între 1.400 - 1.800 USD, și cum nu a existat nicio discuție anterioară cu prin care să fie anunțate că urmează să primească o sumă mare de bani, instanța a concluzionat că inculpatele au realizat faptul că cei 12.987,25 USD nu proveneau de la soț, respectiv tată.
Cu toate că, potrivit declarației inculpatei, nu obișnuia să trimită bani lunar în cont, totuși aceasta la datele de 13 septembrie 2005 și 16 septembrie 2005 s-a prezentat din nou la BANK și a retras din cont sumele de 1.420 USD (sumă de bani virată la data de 8 septembrie 2005), respectiv 940 USD.
S-a arătat ca reaua credință a inculpatelor este demonstrată și prin atitudinea pasivă a celor două inculpate, care informate de că nu le-a virat în cont suma de 12.987,25 USD, nu au acționat în nici un fel, nu au sesizat unitatea bancară despre această situație, motivând că "nu am primit nici o notificare scrisă prin care să fim informate că banii nu ne aparțineau de drept și că trebuie să-i restituim".
Se constată faptul că unitatea bancară a încercat contactarea inculpatelor atât telefonică, pe telefonul fix de la domiciliu acestora, cât și în scris.
În urma contactării telefonice potrivit sesizării Bank, inculpatele au manifestat o atitudine evazivă și nesinceră, afirmând că nu cunoaște amănunte legate de ridicarea sumei de 12.950 USD de către fiica sa, fiind o problemă care ar viza-o strict pe fiica sa, iar afirmând că nu mai deține suma de bani ridicată dar că într-o perioadă de circa 2 săptămâni va face rost de banii ridicați de la bancă și îi va returna.
Au fost emise celor două inculpate două adrese recomandate care nu au fost însă ridicate de la oficiul poștal.
Audiată în cursul urmăririi penale inculpata a declarat că în data de 08.09.2005, împreună cu mama sa s-a deplasat la Bank pentru a verifica daca le intrase în cont vreo sumă de bani, ocazie cu care a constatat că în data de 15.07.2005 le intrase în cont suma de 12.950 USD, iar în data de 09.09.2005 le mai intrase în cont suma de 1421,87 USD.
Ulterior, în cursul cercetării judecătorești inculpata a revenit asupra acestei declarații, arătând că nu i s-a spus când s-a prezentat la Bank că suma de 12.950 USD intrase în cont la data de 15.07.2005.
Această declarație a inculpatei nu este sinceră, se poate remarca faptul că pe formularul "Declarație de încasare externă" se menționează de către inculpată că suma de 12.950 USD reprezintă diurnă, și a fost livrată la data de 15.07.2005, dată certificată și de către funcționarul bancar pe același formular.
Instanța a reținut că declarațiile inculpatelor și sunt nesincere și le- înlăturat întrucât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză. Reținând existenta faptei,săvârșirea acesteia de către inculpate,la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei și atingerea adusă relațiilor sociale cu caracter patrimonial ce implică încrederea și buna credință a persoanelor, modalitățile concrete de comiterea, urmarea produsă - prejudiciul material ridicat în patrimoniul părții vătămate, scopul urmărit de către inculpate, dar și de circumstanțele personale ale acestora.
Inculpata are 47 de ani, are 8 clase, este casnică, necăsătorită, nu are antecedente penale.
Inculpata are 26 de ani, este necăsătorită, are studii superioare, director la Hotel Scala, fără antecedente penale.
Constatând întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 81 cod penal și anume: pedepsele aplicate nu depășește 3 ani închisoare, inculpatele nu au mai fost condamnat anterior și se apreciază, raportat la persoana fiecărei inculpate în parte, că scopul pedepsei - reeducarea, prevenirea de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială - poate fi atins și fără executarea efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpatelor pe o durată de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatelor drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal și în baza art. 71 alin. 5 Cod penal,
S- constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.
Pe latură civilă, s- constat că sunt întrunite condițiile instituite de către legiuitor în art. 998-999 cod civil ce reglementează răspunderea civilă delictuală și anume: fapta ilicită, prejudiciul cauzat și legătura de cauzalitate între fapta comisă cu intenție directă și urmarea produsă.
Prin faptele ilicite săvârșite de către cele două inculpate persoana care a suferit un prejudiciu în valoare de 12.987,25 USD este partea vătămată.
Întrucât partea vătămată nu a recuperat prejudiciul suferit, instanța a apreciat că cererea de obligare a inculpatelor la plata sumei de 12.950 USD, actualizată până la data plății efective, reprezentând daune materiale este întemeiată.
Instanța constată că partea civilă Bank nu a suferit nici un prejudiciu patrimonial ca urmare a faptelor săvârșite de cele două inculpate, motiv pentru care va fi respinsă acțiunea civilă a unității bancare.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de parte civilă, apreciind că este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral condamnarea inculpatelor și obligarea acestora la plata sumei de 12.950 USD, actualizată până la data plății efective.
Au fost astfel obligate inculpatele și în solidar la plata în lei a sumei de 12.950 USD, suma ce va fi actualizată până la data plății efective, reprezentând daune materiale către partea civilă.
A fost menținut sechestrul asigurator instituit asupra imobilului (bun comun) situat în C,-, -29,. B,. 19, jud. C, în suprafață de 53,90 mp, până la concurența daunelor materiale.
Au fost obligate inculpatele și la plata a câte 1.500 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și la plata a câte 500 lei către partea vătămată, reprezentând cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr. 518 din 9 decembrie 2009, Tribunalul Constanța, a decis:
"În baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele și împotriva sentinței penale nr. 729 din 19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 369 Cod procedură penală:
Ia act de retragerea apelului declarat de partea civilă BANK SA B împotriva sentinței penale nr. 729 din 19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 379 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală:
Admite apelul declarat de partea civilă (domiciliat în C,-).
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând dispune:
Obligă inculpatele și să plătească părții civile dobânda legală în materie civilă, calculată potrivit OG nr. 9/2000 în raport de echivalentul în lei a sumei de 12.950 dolari USD, de la data de 09 septembrie 2005 până la data achitării sumei la care au fost obligate inculpatele.
În baza art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal privind cazul de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.
Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile generice privind actualizarea sumei de 12.950 lei până la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă apelantele inculpate să plătească statului câte 115 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, și pe partea civilă SC Bank să plătească statului suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Urmare examinării probatoriului administrat, în lumina criticilor din apelurile inculpatelor și al părții vătămate, tribunalul a reținut următoarele:
Analiza actelor și lucrărilor cauzei, astfel cum corect a fost realizată de către instanța de fond, demonstrează, fără nici un dubiu, că inculpatele au acționat in calitate de autor si complice la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune l prev. de art.215 alin.1 Cod penal comisă împotriva părții vătămate.
Tribunalul constată că nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe de către inculpate în sensul că infracțiunea se consuma la remiterea sumei in cont.In mod corect instanța de fond a stabilit ca inculpatele se fac vinovate de săvârșirea infracțiunii susmenționate si după remiterea greșita in contul lor a sumei de bani,deși au realizat ca nu le aparține si mai mult au verificat in cursul convorbirilor avute,potrivit listingului atașat la dosar ca nu provin nici de la respectiv soț si nici de la societatea la care acesta lucra.
Din extrasele de cont rezultă că cele două inculpate în mod obișnuit primeau de la numitul sume de bani cuprinse între 1.400 - 1.800 USD, și cum nu a existat nicio discuție anterioară cu prin care să fie anunțate că urmează să primească o sumă mare de bani, instanța a concluzionat că inculpatele au realizat faptul că cei 12.987,25 USD nu proveneau de la soț, respectiv tată.
Cu toate că, potrivit declarației inculpatei, nu obișnuia să trimită bani lunar în cont, totuși aceasta la datele de 13 septembrie 2005 și 16 septembrie 2005 s-a prezentat din nou la BANK și a retras din cont sumele de 1.420 USD (sumă de bani virată la data de 8 septembrie 2005), respectiv 940 USD.
Reaua credință a inculpatelor este demonstrată și prin atitudinea pasivă a celor două inculpate, care informate de că nu le-a virat în cont suma de 12.987,25 USD, nu au sesizat unitatea bancară despre această situație, motivând că "nu am primit nicio notificare scrisă prin care să fim informate că banii nu ne aparțineau de drept și că trebuie să-i restituim".
În urma contactării telefonice potrivit sesizării Bank, inculpatele au manifestat o atitudine evazivă și nesinceră, afirmând că nu cunoaște amănunte legate de ridicarea sumei de 12.950 USD de către fiica sa, fiind o problemă care ar viza-o strict pe fiica sa, iar afirmând că nu mai deține suma de bani ridicată dar că într-o perioadă de circa 2 săptămâni dar va face rost de banii ridicați de la bancă și îi va returna. De la data ridicării sumei deși au trecut 5 ani sumele nu au fost returnate,astfel încât partea civila nu si-a recuperat suma de bani.
Astfel, atât pentru stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 Cod penal, cât și pentru stabilirea modalității de executare trebuiau avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, de circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta acestora -împrejurarea că sunt la primul conflict cu legea penală, dar și de circumstanțele reale ale cauzei - gradul de pericol social al faptei față de relațiile sociale ce garantează siguranța tranzacțiilor si atingerea adusă încrederii in instituțiile bancare.
Prima instanță a analizat echilibrat toate aceste aspecte, dând eficiență tuturor criteriilor impuse de legiuitor, pedeapsa de 6 luni an închisoare,aplicata inculpatelor fiind de natură a atinge exigențele necesare pentru atingerea scopului legii penale într-un stat de drept
o atitudine moderată și echilibrată în aprecierea tuturor datelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpatelor, în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a stabilit ca executarea pedepsei să se realizeze în conformitate cu art.81 Cod penal, această modalitate de executare fiind justificată și contribuind la realizarea scopului educativ și de prevenție prevăzut de legea penală în raport de infracțiunea comisă.
Pentru aceste considerente apelurile inculpatelor sunt nefondate si vor fi respinse.
Cat privește apelul părții civile Bank in raport de manifestarea de voința a părții civile si văzând si dispozițiile legale prev. de art. 369 cod proc. penala,potrivit cu care, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat instanța va lua act de retragerea căii de atac declarate împotriva sentinței penale7299/19.06.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.
In apelul părții civile, tribunalul apreciază că singura modalitate legală de stabilire a beneficiului nerealizat ca urmare a unei fapte ilicite ce a avut drept consecință crearea unui prejudiciu este cea care se raportează la legislația civilă în materie, respectiv dispozițiile OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, în materie civilă.
Pentru considerentele expuse va admite apelul părții civile în limitele arătate, și va obliga pe inculpate la plata dobânzii legale în materie civilă calculată conform Ordonanței Guvernului nr. 9/2000, in raportat,de echivalentul in lei a sumei de 12950 dolari USD,de la data de 09 septembrie 2005 până la achitarea acesteia de către inculpate.
Această dobândă urmează a fi calculată de la data de 09 septembrie 2005 întrucât prejudiciul efectiv de 12.950 USD exista deja la acea dată, astfel cum s-a stabilit din extrasele de cont, iar debitorii -în speță inculpatele -sunt de drept în întârziere, dobânzile curgând de la data prejudiciului, pentru prejudicii decurgând din fapte ilicite.
Văzând si art. 359 cod proc. penala,va atrage atenția inculpatelor asupra dispozițiilor art. 84 Cod penal privind cazul de revocare a suspendării condiționate a executării pedepselor aplicate.
Va înlătura din sentința penală apelată dispozițiile generice privind actualizarea sumei de 12.950 lei până la data plății.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Va obliga inculpatele potrivit art. 192 alin 2 cod proc. penala să plătească statului câte 115 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare, și pe partea civilă SC Bank să plătească statului suma de 40 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 518 din 9 decembrie 2009 Tribunalului Constanța, au declarat recurs, în termen legal, inculpatele și, fără a preciza motivele pentru care au înțeles să recureze hotărârea menționată anterior.
La termenul de judecată fixat pentru soluționarea recursului, inculpata recurentă, a criticat soluția de condamnare a sa pentru infracțiunea de înșelăciune susținând, în esență, că faptei îi lipsește intenția, astfel că nu poate fi considerată infracțiune.
Drept urmare, recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și urmare rejudecării pe fond, să se dispună achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală, respectiv pentru lipsa vinovăției sub forma intenției a faptei reținută în sarcina sa.
Recurenta inculpată a criticat soluțșia instanței de apel pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că, nu a cunoscut faptul că suma de bani intrată în contul coinculpatei nu le aparține, fiind în eroare cu privire la proveniența ei.
În concluzie, recurenta inculpată a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Constanța și, urmare rejudecării pe fond cauzei, să se dispună achitarea sa, fie pentru inexistența faptei, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a cod pr. penală, fie pentru lipsa vinovăției, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d cod pr. penală.
Examinând decizia penală nr. 518 din 9 decembrie 2009 Tribunalului Constanța, în lumina criticilor din recursul inculpatelor și, a probatoriului administrat cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursul nefondat.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, după înștiințarea inculpatelor recurente, de către bancă, despre alimentarea contului lor cu suma de 12.987,25, acestea au purtat convorbiri telefonice cu soțul și respectiv tatăl, dar și cu societatea unde acesta era angajat, respectiv SC SRL C, la datele de 8 și 9 septembrie 2005, luând astfel cunoștință, fără echivoc, despre faptul că, suma respectivă nu le aparține.
Vinovăția inculpatelor în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune este probată, în mod evident, de împrejurarea că, prin completarea " Declarației de încasare externă", în care trebuia menționată proveniența sumelor de bani intrate în cont și a " Declarației privind identitatea beneficiarului real", în care se afirma pe proprie răspundere că titularul contului alimentat este beneficiarul real al sumelor aflate în respectivul cont, acestea au urmărit să beneficieze necuvenit de o sumă de bani care din eroare ajunsese în contul lor.
În aceeași ordine de idei, sunt relevante, în probarea vinovăției celor două inculpate recurente, declarațiile martorilor și, care infirmă apărarea inculpatelor, în sensul că, societatea la care era angajat soțul și tatăl lor, virase în contul lor suma cuvenită cu titlu de diurnă pentru toți angajații ei, împrejurare fără precedent și total nejustificată.
De asemenea, sumele pe care le trimitea în cont soțul și tatăl inculpatelor, reprezentând diurnă, erau în medie de 1.400, iar inculpatele au încasat la 13 și 16 septembrie 2005, sumele respective, ceea ce dovedește odată în plus că au realizat faptul că suma intrată în contul lor la 15 iulie 2005, nu le aparținea.
În " Declarația de încasare externă" completată de inculpata, aceasta indică faptul că, suma de 12.950 este virată din, deși alimentarea contului se făcuse din Canada de către numitul.
Vinovăția inculpatelor sub forma intenției directe, este pusă în evidență odată în plus, prin atitudinea evazivă și nesinceră a acestora, atât prin declarațiile nesincere date în procesul penal, cât și prin faptul că, după descoperirea erorii, au refuzat orice încercare de rezolvare a situației, nerăspunzând la telefon și neridicând corespondența trimisă de bancă.
Raportat la cele menționate, curtea constată că, faptele inculpatelor recurente, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 cod penal.
Așa cum au reținut și instanțele anterioare, faptele reținute în sarcina inculpatelor recurente există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 al.1 cod penal, dovedindu-se astfel neîntemeiate criticile din recurs, privind inexistența faptelor și lipsa vinovăției.
Pentru considerentele expuse, curtea, constatând că nu se impune achitarea inculpatelor recurente, va respinge recursul acestora ca nefondat.
Cum în urma examinării din oficiu a hotărârii atacate nu s-au identificat alte motive de reformare a acesteia, va fi menținută ca legală și temeinică decizia penală nr. 518 din 9 decembrie 2009 Tribunalului Constanța.
Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, curtea va dispune ca onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului C, pentru avocații și.
În temeiul art. 192 al. 2 cod pr. penală, vor fi obligate recurentele inculpate, să plătească statului, câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 38515alineat 1 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatele recurente și, ambele domiciliate în C,-, - scara B, etaj 4, apartament 19, împotriva deciziei penale nr.518/09.12.2009 a Tribunalului Constanța.
În temeiul prevederilor art.189 cod procedură penală,
Onorariile avocaților din oficiu, în sumă de câte 300 lei fiecare, se vor plăti din fondul C în contul Baroului de Avocați C, pentru avocații și.
În temeiul prevederilor art.192 al.2 cod procedură penală,
Obligă pe recurente să plătească statului câte 400 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Jud. fond:
Jud. apel: /TV.
Red.. Jud. -/13.04.2010
Tehnodact. Gref.
2 ex./21.04.2010
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Maria
