Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1845/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 113
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 2: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 3: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către recurentul-inculpat și de către recurentul-parte-vătămată împotriva deciziei penale nr. 41/A din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, asistat de apărător ales și recurentul-parte-vătămată, personal, asistat de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la audierea inculpatului conform art. 323 și art. 325 Cod de Procedură penală, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei penale nr. 41/A din data de 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția penală în dosarul nr-.
Apărătorul solicită în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap la art. 10 lit. a Cod de Procedură penală achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii pentru care este cercetat.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă săvârșirea unei fapte penale din partea inculpatului, întrucât acesta nu a făcut decât să împrumute o sumă de bani de la un coleg.
Arată că inculpatul i-a restituit cu mult peste suma împrumutată. De asemenea, arată că din cauza acestui împrumut, recurentul-inculpat a falimentat firma tatălui său.
În subsidiar, apărătorul solicită redozarea pedepsei aplicate și menținerea suspendării executării pedepsei.
În ceea ce privește recursul formulat de partea-vătămată solicită respingerea ca nefondat.
Apărătorul ales al recurentului-parte-vătămată arată că nu există nicio dovadă că a achitat suma, nici că partea-vătămată a aplicat ștampila firmei.
Învederează că a fost întocmită o convenție prin care se angajează să restituie suma de bani.
Inculpatul putea contesta fila cec, dacă se considera nevinovat sau putea solicita o expertiză. În cauză există martori, colegi de-ai părților care cunoșteau situația de fapt.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpat solicită respingerea ca nefondat.
Pe recursul părții-vătămate solicită admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei, întrucât consideră că inculpatul aflat în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor formulate în cauză ca nefondate, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Solicită înlăturarea declarației dată de către inculpat astăzi, întrucât aspectele învederate nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Din declarația dată la urmărirea penală, inculpatul recunoaște că a emis fila cec aparținând societății părinților ca o garanție de restituire a banilor și a aplicat ștampila societății.
De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că inculpatul a luat împrumut de la partea-vătămată.
Pentru aceste motive, reprezentanta Parchetului apreciază că în mod corect s-a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin folosirea unui mijloc fraudulos, motiv pentru care apreciază că nu se impune o soluție de achitare. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, apreciază că aceasta este corect individualizată, neimpunându-se executarea pedepsei în regim de detenție.
Recurentul-parte-vătămată, personal, precizează că inculpatul i-a restituit 132 milioane, o dată, ulterior 500 euro și ultima dată 30 milioane, în total 160 milioane și 500 euro.
Recurentul-inculpat, personal arată că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei, motiv pentru care solicită achitarea.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2139 din 12.12.2008, Judecătoria Giurgiu, în baza art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, față de partea vătămată.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, potrivit art. 82 Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 4 Cod penal, s-a dispus suspendarea executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, a admis - în parte - acțiunea civilă exercitată de partea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.300 lei despăgubiri către partea civilă.
Conform art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Potrivit art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, a mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 3000 lei, către partea civilă, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 24.03.2005 inculpatul și partea vătămată au încheiat un contract, prin care partea vătămată împrumuta G, prin reprezentant cu suma de 28.000 lei, urmând ca aceasta să fie restituita la data de 22.04.2005, cu ocazia predării banilor, încheindu-se un înscris sub semnătură privată intitulat "dovada", prin care s-a constatat încheierea contractului de împrumut.
Deși nu avea nicio calitate în cadrul, inculpatul a contractat acest împrumut în numele societății, parafând convenția cu ștampila firmei și semnând în numele acesteia, iar pentru a întări convingerea părții vătămate, la data de 06.05.2005, inculpatul a emis, în numele o filă CEC la ordin pentru suma de 280.000.000 lei vechi (28.000 lei RON), pe care a semnat-o și a aplicat ștampila societății, ca garanție că îi va restitui împrumutul, deși nici de această dată nu avea calitatea de a emite file cec în numele societății, menținându-i părții vătămate convingerea că înțelegerea va fi respectată.
Atât contractarea împrumutului, cât și emiterea filei cec au fost făcute fără știința numitului, tatăl inculpatului, care era patronul, acesta declarând că în contul societății nu a intrat nicio sumă de bani din împrumutul contractat.
Din împrumutul contractat, inculpatul a restituit parții vătămate suma de 14.700 lei, în diferite etape.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută, a fost dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate, respectiv: declarația inculpatului (fila 24 ), a martorilor audiați, -,.
A concluzionat instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului - care, in data de 24.03.2005, a indus în eroare partea vătămată, pe care a determinat-o să încheie un contract de împrumut, întărindu-i convingerea părții vătămate că va respecta înțelegerea prin aplicarea ștampilei, al cărei administrator era tatăl său, pe înscrisul intitulat "dovada", cauzându-i părții vătămate un prejudiciu de 28.000 lei - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de. de art. 215 alin. 1, 2, 3.pen.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanța de fond, potrivit art.72 Cod penal, avut în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul de producere, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, privind patrimoniul, care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în relații sociale cu caracter patrimonial. De asemenea, au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta se află la primul contact cu legea penală.
Apreciind, în contextul celor reținute, că scopul pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate, prima instanță a ales, ca modalitate de executare suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 30.000 lei (300.000.000 lei vechi - fila 21 ), reprezentând daune morale și despăgubiri materiale, constând în sumele pe care le achită și în prezent băncilor urmare a împrumutului acordat inculpatului.
Însă, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța fondului a reținut că inculpatul a restituit părții vătămate, în diferite etape, suma de 14.700 lei, chiar partea vătămată, în declarația sa de la fila 9, arătând ca inculpatul i-a restituit la data de 12.09.2005 suma de 72.000.000 lei vechi, după circa două săptămâni inculpatul i-a mai restituit suma de 60.000.000 lei, iar în afară de aceste sume, a arătat că inculpatul i-a mai restituit suma de 500 euro când a plecat în concediu, concluzionând că în total inculpatul i-a restituit suma de 147.000.000 lei vechi.
Astfel, prin săvârșirea de către inculpat cu vinovăție a faptei ilicite descrise mai sus, este adevărat că partea civilă a suferit un prejudiciu efectiv de 13.300 lei (133 mil. lei ROL).
Având în vedere dispozițiile art.14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998.civ. instanța urmează a dispune obligarea inculpatului la acoperirea acestui prejudiciu.
Cat privește restul pretențiilor pentru care partea vătămata a exercitat acțiunea civilă, solicitate de aceasta cu titlu de despăgubiri materiale, constând în sumele pe care le achită și în prezent băncilor, urmare a împrumutului acordat inculpatului, instanța de fond a constatat că temeinicia acestora nu a fost dovedită de partea civilă. Din înscrisurile depuse de partea civilă (filele 82-96 ), nu a rezultat care este suma pe care partea vătămata a achitat-o din cauza faptei inculpatului, având în vedere că respectivele credite au fost contractate de partea vătămată înainte de a acorda împrumutul inculpatului și, mai mult, în convenția dintre inculpat și partea vătămată mi a fost prevăzută o astfel de clauză. Pe cale de consecință, s-a apreciat că prejudiciul invocat cu acest titlu de partea civilă nu are caracter cert și nu poate da naștere obligației de dezdăunare din partea inculpatului.
Referitor la cererea privind acordarea de daune morale, instanța a apreciat că nici aceasta nu poate fi admisă în lipsa unor probe întemeiate în sensul existenței unui prejudiciu nepatrimonial, partea civilă având sarcina de a dovedi aducerea unei atingeri drepturilor sale nepatrimoniale și producerea unor argumente pertinente în vederea evaluării întinderii acestor atingeri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și partea vătămată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 Cod procedură penală, întrucât fapta nu există, conflictul dintre părți fiind de natură civilă.
Pe latură civilă, inculpatul a solicitat să se aibă în vedere că a restituit toată suma pe care a împrumutat-o de la partea vătămată.
Partea vătămată a solicitat obligarea inculpatului de a-i restitui întreaga sumă împrumutată.
Prin decizia penală nr.41 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 379 pct. 1 lit.b din Codul d e procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul și partea vătămată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a sentinței atacate și a motivelor de apel invocate, Tribunalul a constatat următoarele:
Referitor la apelul declarat de inculpat, pe latură penală, inculpatul - astfel cum a reținut instanța de fond - a săvârșit infracțiunea de înșelăciune față de partea vătămată.
Deși nu avea nici o calitate în cadrul, inculpatul a contractat un împrumut în numele societății, prin contract parafat cu ștampila societății și semnând în numele acestuia. Fapta sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune astfel că, pe latură penală, apelul inculpatului a fost apreciat ca nefondat.
Pe latură civilă, instanța de fond a avut în vedere dovezile restituirii parțiale a împrumutului și a obligat inculpatul la diferență, astfel că nici pe latură civilă apelul inculpatului nu a fost primit.
Și apelul declarat de partea civilă a fost apreciat ca nefondat, Tribunalul reținând că inculpatul a restituit parte din împrumut și l-a obligat la plata sumei de 13.300 lei, acoperindu-se astfel întregul împrumut.
Nemulțumiți și de această decizie, atât inculpatul cât și partea civilă, au promovat prezentul recurs, criticând în fapt ambele hotărâri pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând aceleași argumente ca și la instanța de apel.
Verificând probele administrate în cauză și analizând motivele celor două recursuri declarate, precum și decizia pronunțată de Tribunalul Giurgiu, Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse.
Criticile aduse în cele două recursuri declarate în cauză sunt nefondate.
Situația de fapt și încadrarea juridică dată faptelor comise de către inculpat au fost corect reținute de prima instanță, iar vinovăția acestuia a fost stabilită cu certitudine și fără echivoc, pe baza întregului material probator administrat în cauză.
Astfel, cu privire la recursul declarat de către inculpatul, Curtea constată că, având în vedere că întreg materialul probator, rezultă în mod evident că acesta a acționat în deplină cunoștință de cauză, cunoscând caracterul ilicit al acțiunilor întreprinse, reținându-se chiar din declarația inculpatului (fila 24-), în care a susținut ca a împrumutat de la partea civilă suma de 240.000.000 lei vechi, urmând să-i restituie suma de 280.000.000 lei vechi, recunoscând că a emis o filă CEC, aparținând societății părinților, ca o garanție a restituirii împrumutului, iar din declarația dată de tatăl inculpatului (fila 10 - ) și administratorul, se reține acesta nu a avut cunoștință de emiterea filei CEC de către fiul său și că în contul societății nu a intrat niciun din suma împrumutată de fiul său, iar la instanța de fond același martor a declarat că fiul său avea dreptul să emită file cec în numele societăți, susținând însă că fila cec emisă nu era valabilă.
Curtea nu poate primi cererea de achitare a inculpatului, întrucât cu prilejul încheierii contractului, acesta a indus în eroare partea civilă, întărindu-i convingerea ca restituirea împrumutului este asigurată, parafând convenția cu ștampila firmei tatălui său și a semnat în numele acesteia, menținând aceasta eroare prin emiterea unei file CEC. Fără această eroare partea vătămată nu ar fi încheiat contractul, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos și anume a unui instrument de plată nevalid, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal.
În soluționarea laturii civile a cauzei, Curtea apreciază că soluția instanțelor anterioare este legală și întemeiată pe probele administrate, din examinarea cărora, se constată că inculpatul a achitat suma de 16000 lei și 500 euro.
În raport de toate cele arătate și cum la examinarea din oficiu nu rezultă alte motive care să conducă la casarea hotărârilor, în temeiul art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală, recursurile declarate în cauză vor fi respinse, ca nefondate.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată împotriva deciziei penale nr.41 din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală.
Constată că inculpatul a achitat suma de 16000 lei și 500 euro.
Obligă pe fiecare recurent la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR.
- - - - - -
GREFIER,
G -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Red.-Jud.
Președinte:Cîrstoiu VeronicaJudecători:Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
