Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.118/
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
S-au luat în examinare apelurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- partea civilăINDUSTRIALĂ. B - cu sediul în B, Sector 1,-, împotriva sentinței penale nr.150 din data de 19 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- (nr.vechi 918/2006), privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art.215 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- Intimatul inculpat - personal și asistat de apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.08868/2008 emisă de Baroul de Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;
Se constată lipsa:
- apelantului parte civilă Compania Industrială și a consilierului juridic;
- intimatei parte responsabilă civilmente " " SRL
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, inculpatului i se aduce la cunoștință că are dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-i-se totodată atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
Intimatul inculpat-, având cuvântul, precizează că nu dorește să fie ascultat în cauză, își menține declarațiile date și alte precizări nu mai are de făcut, sens în care s- încheiat proces verbal în acest sens și, s-a atașat la dosarul cauzei.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.366-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în odinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează motivele de apel vizează greșita achitare a inculpatului în baza disp.art.10 lit."d" Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1,2,3, și 5 Cod penal.
Apreciază că achitarea este greșită având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, care dovedește că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât a indus în eroare pe partea civilă "Compania Industrială " B, atât cu prilejul încheierii cât și pe parcursul derulării contractului de vânzare-cumpărare a celor 10 autobuze, emițând bilete la ordin, inapte să producă efecte juridice.
Având în vedere clauzele contractuale atât în ce privește încheierea cât și derularea, precum și modalitatea în care s-a obligat ca să achite contravaloarea acestora, consideră că, inculpatul nu a fost de bună credință cu ocazia încheierii acestui contract, cât și referitor la clauzele ce privesc instrumentele de plată.
Inculpatul a dat dovadă de rea credință, în condițiile în care, nu i-a adus la cunoștință celeilalte părți contractante, limitele mandatului său în cadrul " " SRL C, inducând astfel în eroare pa partea civilă Compania Industrială "
Deși instanța de fond prin motivarea ei recunoaște că aceste acțiuni ale inculpatului nu au aparența unei bune credințe, și reține reaua credință manifestată de vânzător care nu a acceptat să răspundă pentru viciile autobuzelor vândute și a girat biletele la ordin către "R" B, totuși, dispune achitarea, fără a motiva în vreun fel de ce.
Precizează că, relevant în cauză este și faptul că nu s-a formulat nicio contestație referitoare la modul desfășurării licitației cu vânzare din 28 mai 2003, deși creditorul "R" B, care avea gaj asupra a trei din cele 10 autobuze, înscris la arhiva electronică de garanții imobiliare cu prioritar, nu a încunoștințat despre licitație, inculpatul nefăcând nicio referire la faptul că autobuzele sunt gajate în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, consideră că, inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, că denotă intenția frauduloasă a inculpatului, care s-a prezentat ca fiind abilitat să angajeze în relațiile contractuale, singur, " " SRL, a efectuată plăți în avans cu ordine de plată transmise electronic și, ulterior, a emis bilete la ordin semnate doar de el, deși știa că vor fi refuzate la plată și crearea stării de insolvabilitate în detrimentul "Companiei Industriale " B, prin înstrăinarea bunurilor.
Față de aceste considerente, solicită a se avea în vedere atât motivele scrise depuse la dosar cât și a motivelor susținute oral, succint, admiterea apelului, desființarea soluției pronunțate de instanța de fond.
Pe fond, solicită pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul condamnării inculpatului, având în vedere că și valoarea prejudiciului este destul de mare și a se avea în vedere criteriile de individualizare generale și speciale, prevăzute de art.72 Cod penal.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă Compania Industrială " B, solicită admiterea acestuia și, obligarea inculpatului la despăgubiri civile, așa cum au fost formulate încă de la instanța de fond.
Avocat, apărător ales al intimatului inculpat -, având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri declarate în cauză și a se constata că în motivarea apelului, la fel ca și atunci când au trimis inculpatul în judecată, reprezentanții Ministerului Public, pornesc de la premise nereale, pentru că, se reține că acesta ar fi înșelat Compania Industrială " B, în legătură cu modalitatea în care a fost încheiat și apoi, derulat contractul comercial despre care se face vorbire.
Apreciază că nu există niciun element, nici procurorul prin rechizitoriul său și nici în cursul cercetării judecătorești, la fond, nu au fost relevate elemente nici măcar de partea civilă, de natură a conduce la concluzia producerii vreunei manopere frauduloase în legătură cu momentul încheierii contractului.
Singurul element în legătură cu care s-a susținut că ar constituit o modalitate de inducere în eroare, este refuzul la plată a unui bilet la ordin, emis de societatea inculpatului.
Numai că, în condițiile în care la un moment dat, unul din biletele la ordin, purtând semnătura inculpatului, a fost acceptat de bancă și au fost efectuate operațiunile necesare, se pune întrebarea "Pentru care motiv anume, celălalt bilet la ordin, al doilea, introdus în bancă, că nu a mai fost acceptat, sub motivul că, nu poartă și semnătura celui de al doilea, respectiv "?
Arată că, semnătura lui, nu putea să apară pe biletele la ordin, în condițiile în care, acesta nu avea nicio calitate raportat la societatea comercială " "., este persoana care la un moment dat, a împrumutat societatea " ", și pentru a putea urmări folosirea sumelor de bani pe care le-a împrumutat, a solicitat ca de fiecare dată să i se accepte, la orice plată pe care " " SRL urma să o efectueze, prezența. Dar semnătura lui, ca semnătură care să dea validitate biletului le ordin, era inutilă și nu putea să se oprească unitatea bancară, de la efectuarea plății.
Consideră că din această perspectivă, nu se poate reține că inculpatul, pe parcursul derulării contractului, a înșelat Compania Industrială B, de maniera în care, nu i-ar fi precizat încă de la bun început, că biletele la ordin sunt valide, cu semnătura ambelor persoane, pentru că erau valide, așa cum s-a și dovedit de altfel, chiar prin operațiunile acceptate de bancă, numai cu semnătura inculpatului.
Solicită instanței de apel a constata, așa cum în mod corect a constatat instanțe de fond, faptul că nu se poate reține în sarcina inculpatului, săvârșirea infracțiunii nici din perspectiva existenței laturii subiective. Nu există intenția de a frauda interesele Companiei Industriale " B și cu atât mai puțin, reaua credință despre care a făcut vorbire, reprezentantul parchetului.
Înțelege să facă apel la o singură decizie de practică judiciară pe care instanța să o aibă în vedere, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în anul 1998, care spune "în situația în care părțile au fost de bună credință cu ocazia încheierii contractului, nu se poate vorbi de existența unei acțiuni frauduloase de inducere în eroare și nici de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, în convenție.
Faptul că ulterior, pe parcursul derulării contractului, una din părți nu și îndeplinește obligația asumată, nu poate fi asimilată cu activitate de induce în eroare sau cu o manoperă frauduloasă, de felul celor incriminate la art.215 Cod penal.
În cazul de față se mai pune o problemă și anume a se constata, că societatea Compania Industrială " B, nu poate și nici nu putea avea calitatea de parte vătămată sau parte civilă, în condițiile în care toate drepturile pe care le-ar fi avut în legătură cu raporturile comerciale cu inculpatul, au fost preluate de "R"
Despre producătorul autobuzelor, despre o astfel de rea credință, s-ar putea discuta vizavi de Compania Industrială " B, pentru că această companie, și-a predat drepturile pe care le pretindea inculpatului către "R", producătorul autobuzelor, pentru a se feri de eventualele consecințe ale nerespectării contractului - excepția de neexecutare a contractului pe care inculpatul ar fi putut să o invoce în orice moment și pe care, a invocat-o la fond, relativ la calitatea "proastă" a autobuzelor pe care Compania Industrială " B, i le-a vândut inculpatului.
Apreciază că din această perspectivă s-ar putea discuta despre rea credință, din punctul de vedere al părții civile din această cauză, parte civilă care însă, nu are o astfel de calitate, motiv pentru care solicită, menținerea soluției instanței de fond.
Nu are calitate de parte civilă întrucât la momentul la care se discută despre instrucția penală, despre începerea urmăririi penale în această cauză, Compania Industrială " B, nu mai avea nimic de primit de la inculpat sau de la " " SRL.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea celor două apeluri formulate în cauză.
Solicită a se observa că atunci când judecătorul fondului, vorbește în hotărârea sa, despre rea sau bună credință, nu constată că inculpatul a fost de rea credință ci, doar analizează, elementele care ar fi putut să caracterizeze reaua credință a inculpatului, din perspectiva reținerii sau nu a laturii subiective.
Apreciază că lipsește atât latura subiectivă cât și latura obiectivă, care trebuie să caracterizeze infracțiunea de înșelăciune.
Intimatul inculpat -, având ultimul cuvânt, precizează că mai există un proces care vizează aceiași cauză, care s-a încheiat, pe latură civilă, unde i s-a cerut răspunderea materială și, a fost achitat, urmând a depune la dosar această hotărâre.
Biletele la ordin, au fost investite cu formulă executorie, de o instanță civilă.
Nu se consideră vinovat.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.150 din data de 19 martie 2008, pronunțată în dosarul penal nr- (nr.vechi 918/2006), TRIBUNALUL CONSTANȚA, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.pen. raportat la art. 10 lit. d Cod proc.pen.:
A achitat pe inculpatul -- fiul lui și,născut la data de 22.12.1961 în comuna județul B domiciliat în str - -B,. A.1 județul C,fără forme legale în C-, -.M,. B, etaj 8.52 pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.2,3,5 Cod penal.
A respins ca nefondate pretențiile civile.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc.pen.:
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.12.2002, - INDUSTRIALĂ a formulat plângere penală împotriva inculpatului -, susținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 Cod penal și arătând că prejudiciu produs este de 6.722.534.145 lei plus dobânzi.
Între această societate și - SRL C administrată de inculpat s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare 4016/ 06.06.2001 prin care - INDUSTRIALĂ confecționa și vindea zece autobuze de medie capacitate pentru transport " 71" în valoare totală de 295.000 USD, fără TVA.
Părțile au încheiat ulterior actul adițional nr. 1 prin care s-a stabilit că prețul unui autobuz este de 35.000 USD fără TVA și s-a stabilit modalitate de plată 25% în avans la semnarea contractului,25% la livrarea autobuzelor și restul de 50% în 8 rate lunare egale cu o dobândă de 4% pe an.
Prin actul adițional nr. 2 din 22.02.2002 la contractul 4016/2001 s-a stabilit cuantumul celor 8 rate, precum și data fiecărei scadențe, convenindu-se ca ratele să se plătească prin bilete la ordin emise până la data de 25.02.2002.Primul bilet la ordin era scadent în luna mai 2002 iar ultimul în luna decembrie 2002.
S-au emis facturi fiscale pentru fiecare autobuz în parte iar aceste mijloace de transport au fost livrate inculpatului.
La data de 12.07.2001 se încheia între - C, împrumutatul - SRL și garantul, convenția de credit 020-209/-CC/2001 prin care societatea inculpatului era creditată cu suma de 90.000 USD pentru plata a 25% din contractul 4016/2001, încheiat între - SRL și - INDUSTRIALĂ, garantul constituind în favoarea băncii un depozit de 3.033.000.000 ROL, pe care se obliga să îl actualizeze lunar.
Prin contractul de gaj general încheiat la data de 03.04.2002 de - SRL și, autobuzele cumpărate de inculpat erau gajate în favoarea acestuia din urmă, contra sumei de 180.000 lei.
La data de 18.10.2001 societatea inculpatului a mai fost creditată în același mod de bancă cu suma de 26000 USD, încheindu-se actele adiționale 1/19.03.2002 și 2/04.04.2002 prin care se suplimentau creditele acordate de bancă inculpatului, cu suplimentarea aferentă a garanțiilor.
Pe parcursul exploatării autobuzelor au apărut probleme tehnice constând în defectarea unor componente importante (ex. ambreiaj, electromotor, pompă alimentare curele ventilator, bucși bară torsiune conducte) ce făcea imposibilă funcționarea autobuzelor astfel încât inculpatul a comandat de la - R - pe cheltuiala sa, piese de rezervă. Această societate a confirmat în corespondența purtată existența defecțiunilor,procedând la remedierea unora.
În același timp, s-a purtat corespondență cu vânzătorul,arătându-se că bunurile cumpărate sunt afectate de vicii ascunse de concepție și producție care împiedică folosirea normală a autobuzelor, solicitând în iulie 2002 restituirea valorii produsului sau înlocuirea lui ori o renegociere a prețului, cumpărătorul manifestându-și intenția de a promova o acțiune redhibitorie sau estimatorie.
- INDUSTRIALĂ - a formulat o acțiune având ca obiect somația de plată privind restul de preț neachitat iar societatea inculpatului s-a apărat în instanță arătând că ar fi plătit un preț mai mic dacă ar fi cunoscut viciile ascunse ale bunurilor cumpărate și opunând excepția de neexecutare a contractului - față de neexecutarea obligației de asigurare a utilei folosințe a bunului, neexecutarea obligației de plată. TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins acțiunea,întrucât avea caracter litigios.
Unul dintre biletele la ordin era în valoare de 852.262.437 lei,scadent la 30.06.2002, care a fost ulterior parțial onorat, cu suma de 95.565.351 lei, pentru restul sumei existând refuz parțial de plată.
La fila 60 dosar II urmărire penală se află copia cererii de înscriere a refuzului bancar privind onorarea biletului la ordin emis la data de 25.02.2002,subscriitor -, ultim giratar, pentru lipsă parțială de disponibil ) 756.697.086.000 lei
Un alt bilet la ordin a fost refuzat la plată pentru "lipsa de mandat a semnatarului ".
La fila 78 vol. II dosar urmărire penal, se află un răspuns al - România prin care se susține că CEC-urile 98,93,203, precum și 5 CEC-uri fără număr ce urmau a fi decontate de - au fost refuzate pentru "lipsa de mandat a semnatarului ", acestea nefiind semnate conform fișei specimenelor de semnături autorizate depuse la sediul băncii. Conform acestei fișe, începând din 12.07.2001 aveau drept de semnătură în bancă atât inculpatul cât și.
- INDUSTRIALĂ - a girat la datele de 09.05.2002 respectiv 23.04.2002 cele două bilete la ordin către la - R - B.
Ulterior,la 30.06.2002, unul dintre bilete a fost girat de - R - B către Banca iar celălalt bilet la ordina fost girat de - R - B către - -.
Trei dintre autobuzele în discuție au fost trimise de inculpat la - R - B pentru reparații dar acestea nu le-au restituit. În aceste condiții, la data de 03.03.2003 între inculpatul - și - R - B se încheia un contract de gaj cu privire la trei autobuze,pentru garantarea creanței de 1.704.524.874 lei reprezentând contravaloarea biletelor la ordin emise de inculpat iar acesta dădea declarație pe propria răspundere că autobuzele cu numere de circulație -, -, - nu sunt gajate în favoarea vreunei persoane fizice sau juridice și tot la aceeași dată se făcea mențiune de creditorul - R - B în - R - B în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare,cu privire la dreptul de gaj dobândit. Una dintre obligațiile pe care și le asuma debitorul gajist era aceea de a nu afecta garanția.
Creditul obținut de - SRL în baza convenției de credit 020-209/-CC/2001, a fost rambursat înainte de scadență, sursa rambursării constituind-o garanția în numerar aferentă creditului.
Întrucât inculpatul nu a achitat obligația asumată față de, acesta a scos la licitație autobuzele la data de 25.08.2003 și adjudecate de - AUTO -. S-a făcut mențiune cu privire la toate cele zece autobuze în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.
Împotriva sentinței penale nr.150 din data de 19 martie 2008 Tribunalului Constanța, privind pe intimatul, au declarat apelPARCHETULDE PE TRIBUNALUL CONSTANTAsiINDUSTRIALA, criticand-o ca nelegală și netemeinică.
1. În motivul de apel al Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, se solicită desființarea sentinței penale apelate prin care inculpatul a fost achitat in baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală ți rejudecand sa se dispuna condamnarea pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.215 al.1,2,3, si 5 Cod penal.
2. În motivul de apel al Companiei Industriale B, se solicită desființarea sentinței penale apelată și rejudecând, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevazută de art.215 al.1,2,3, Cod penal si obligarea acestuia în solidar cu SRL, la despăgubirile civile solicitate.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA nr.618/P/2005 din data de 28 aprilie 2006, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevazută de art.215 al.1,2,3, si 5 Cod penal, reținându-se că, în calitate de administrator al SRL Constanta, atât cu prilejul încheierii cât și pe parcursul derulării contractului nr.4016/2001, având ca obiect vânzare-cumpărare de 10 (zece) autobuze 71, indus în eroare Compania Industrială B, prin aceea că, la data de 25 februarie 2002, emis un numar de 8 (opt) bilete la ordin, inapte să producă efecte juridice datorită lipsei de mandat a semnatarului, cauzând părții vătămate un prejudiciu in sumă totalț de 6.722.534.145 ROL. Prin sentința penală nr.150 din 19 martie 2008 TRIBUNALUL CONSTANȚA, in baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală, s-a dispus achitarea inculpatului - pentru săvârșirea infracțiunii prevazută de art.215 al.1,2,3 si 5 Cod penal, pentru lipsa laturii subiective.
În fapt, se reține că între Compania Industriala si SRL, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.4016/2001, prin care Compania Industriala, se obliga sa livreze catre 10 autobuze, drept penatru care aceasta societate reprezentat de inculpat se obliga sa achite pentru autovehiculele livrate 25% la livrarea autobuzelor si restul in cote egale lunare, in termen de 12 luni, prin file CEC, emise la livrarea autobuzelor, iar ulterior, prin actul aditional din 22 februarie 2002, s-a modificat atat valoarea contractului cat si modalitatea de plata prin bilete la ordin.
In perioada 07-22 februarie 2002, conform facturilor existente, Compania Industriala Bal ivrat cele 10 autobuze catre " " SRL, iar pentru achitarea pretului s-au emis mai multe bilete la ordin, primele doua fiind cesionate de R B, unul din instrumentele de plata fiind acceptat partial de banca, iar cel de-al doilea respins ca urmare a lipsei de mandat a semnatarului, respectiv a inculpatului. In sarcina inculpatului s-a retinut ca nu a fost de buna credinta cu ocazia incheierii contractului de vanzare-cumparare nr.4016/2001, intrucat vanzatorul autobuzelor nu a cunoscut ca instrumentele de plata emise de inculpat sunt inapte sa produca efecte juridice cat si faptul ca, acesta nu a dus la cunostinta de incheierea contractului cat si pe parcursul derularii acestuia cu privire la aptitudinea sa de a reprezenta SRL, situatie care a determinat imposibilitatea achitarii autovehiculelor livrate. In cauza, s-au amis facturi fiscale pentru fiecare autobuz iar aceste mijloace de transport au fost livrate inculpatului. La data de 12 iulie 2001 intre Constanta, SRL si garantul, s-a incheiat conventii de credit 020/-CC/2001, prin care societatea inculpatului are creditati cu suma de 90.000 USD, incheiat intre SRL si Compania Industriala, garantul constituind in favoarea bancii, un depozit de 3.033.000.000 ROL, pe care se obliga sa le actualizeze lunar. Prin contractul de gaj general, incheiat la 03 aprilie 2002 de SRL -, autobuzele cumparate de inculpat erau gajate in favoarea acestuia din urma, contra sumei de 180.000 lei.
La data de 18 octombrie 2001, societatea inculpatului a mai fost creditat in acelasi mod de banca cu suma de 26.000 USD, incheindu-se actul aditional 1/19.03.2002 si 1/04.04.2002, prin care se suplimenteaza creditul acordat de banca, inculpatului, cu suplimentarea aferenta a garantiilor.
De precizat ca, parcursul exploatarii autobuzelor, au aparut probleme tehnice constand in defectarea unor componente importante, ce facea imposibil functionarea autobuzelor, motiv pentru care, inculpatul a comandat la. R pe cheltuiala sa, piese de rezerva si in acelasi timp, societatea a confirmat in corespomdenta purtata, existenta defectiunilor, porcedand la remedierea unora.
In acelasi timp, s-a purtat corespondenta cu vanzatorul, instiintandu-l ca farurile cumparate sunt afectate de vicii ascunse de conceptie si productie, care impiedica folosirea normala a autobuzelor, solicitand in luna iulie 2002, restituirea valorii produsului sau inlocuirii lor, ori, o renegociere a pretului, cumparatorul manifestandu-si intentia de a promova o actiune redhibitorie sau estimatorie, "Compania Industriala " a formulat o acțiune in justiție, privind plata restului de prea neachitat, iar societatea inculpatului s-a aparat in instanța, arătând ca ar fi plătit un preț mai mic fata de viciile ascunse ale bunurilor cumpărate, fata de neexecutarea obligației de asigurare a utilei folosințe a bunului, neexecutarea obligației de plata, acțiune ce a fost respinsa de TRIBUNALUL CONSTANTA.
In raport de aceste precizări, se constata ca, instanța de fond, in mod legal si temeinic a constatat ca la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare, nu a indus in eroare vânzătorul, mai ales ca acesta a si primit o parte din bani, iar pe parcursul executării acestuia, deși s-au emis bilete la ordin pentru achitarea diferenței de preț, refuzul de plata a băncii, este nefondat, întrucât inculpatul era singurul administrator pentru care avea drept de semnătura, numitul, nu avea calitatea de reprezentant al cumparatorului, ci avea doar dreptul de a urmai daca inculpatul folosea creditul garantat de el, pentru a plat autobuzele, deci, in scopul pentru care creditul fusese acordat.
Faptul ca, ulterior, pe parcursul executării contractului, una din partile care nu-si îndeplinește obligația asumata nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere in eroare sau cu o manopera frauduloasa de felul celor incriminate in art.215 Cod penal.
Pentru aceste considerente, in baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedura penala, se vor respinge ca nefondate ambele apeluri.
In baza art.192 al.2 Cod procedura penala, apelanta Compania Industriala B, va fi obligata la 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedura penală,
Respinge ca nefondate ambele apeluri declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși
- partea civilăINDUSTRIALĂ. B - cu sediul în B, Sector 1,-, împotriva sentinței penale nr.150 din data de 19 martie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul penal nr- (nr.vechi 918/2006).
Obligă apelanta Compania Industrială B, la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/ 2 ex.
Data: 21.11.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
