Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 120/
Ședința publică de la 4 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - prim procuror șef secție judiciară din cadrul Curții de Apel Galați
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 587 din 19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 2009 și s-au consemnat în încheierea din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 4 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul au formulat apel împotriva sentinței penale nr. 587/19.12.2008 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr-.
Prin sentința penală nr. 587/19.12.2008 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- s-a dispus în baza disp. art. 334 Cod proc.penală schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului,din infracțiunea prev. de art. 266 pct.5 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.2721pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art.13 Cod penal, infracțiune pentru care s-a dispus încetarea procesului penal în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit.b -art.10 lit. Cod proc.penală.
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. în ref. la art.10 lit. Cod proc.penală, s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2151al.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al. 2 Cod penal.
În baza disp. art.192 al.3 lit.b Cod proc.penală a obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 3/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2151al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și de art. 266 pct. 5 din Legea nr 31/1990, republicată, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, precum și a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,3,5 Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților:
1. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1,2,3,5, Cod penal ( relația cu SC "" SA G);
- înșelăciune prevăzută de art. 215 al 1,2,3, Cod penal (relația cu SC " Srl "SRL Străoane );
2., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 246 Cod penal, în referire la art. 2481Cod penal, cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 al.2 Cod penal;
3., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- divulgarea secretului economic sub forma participației improprii prevăzută de art. 31 al.2 raportat la art. 298 Cod penal;
- instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 Cod penal în referire la art. 290 al.1 Cod penal;
- abuz în serviciu în formă calificată prevăzută de art. 246 Cod penal în referire la art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 258 Cod penal și art. 41 al.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Galați sub nr. 1664/P/2003 iar prin încheierea de ședință din data de 10.03.2004 s-a dispus disjungerea cauzei în privința inculpatului, formându-se un nou dosar cu nr. 1333/P/2004 și declinarea soluționării acestei cauze în favoarea Judecătoriei Galați.
Prin sentința penală nr.121/21.02.2005 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. 1652/P/2004 s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Galați.
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2005 pronunțată de Curtea de Apel Galațis - dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galați,
Prin sentința penală nr. 539/13.12.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 624/ s-a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Galați motivat de faptul că în dosarul inițial privind pe inculpatul s-a pronunțat sentința penală nr. 472/25.10.2005, astfel că practic reunirea celor două cauze a devenit imposibilă.
Prin sentința penală nr. 1540/15.06.2006 pronunțată de Judecătoria Galațis - declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, fără a se mai înainta dosarul la Curtea de Apel Galați.
Prin sentința penală nr.540/8.12.2006 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Galați.
Prin sentința penală nr. 1/11.01.2007 Curtea de Apel Galați (dosar nr-) a respins ca inadmisibilă sesizarea motivat de faptul că se stabilise anterior competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
În fapt, prin rechizitoriu, s-a reținut că în cursul anului 2000 inculpatul, în calitate de administrator al SA G, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, și- însușit suma de 499.000.000 ROL formată din 162.000.000 ROL, reprezentând retragere împrumut, care nu are suport real, și 337.000.000 ROL, reprezentând avansuri spre decontare pe care nu le-a justificat.
Tot prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul, în aceiași calitate, în septembrie 2000 a plătit și încasat suma totală de 100.000.000. ROL cu titlu de avansuri dividende pentru anul 2000.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 s-a constatat că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale iar inculpatul a solicitat continuarea procesului penal.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile inculpatului ( 426-433 vol. VII dosar, 30,31 dosar de fond), declarațiile numitei ( fostă ) ( 152,153 dosar fond ), notele de constatare ( 8,9, 35-40 vol I dosar ), dispozițiile de plătă ( 458-460 vol VII dosar ), hotărârea AGA ( 451,452 vol. VII dosar ) rezultă că la datele de 19.09.2000 și 2.10.2000 inculpatul a plătit martorei ( actual ), asociată la SA până la data de 31.05.2000, sumele de 50.000.000. ROL și respectiv 20.000.000. ROL, cu titlu de dividende pentru anul 2000, iar la data de 27.09.2000 încasat suma de 30.000.000. ROL, tot cu titlu de dividende pentru anul 2000.
În perioada anterioară anului 2000 SA nu realizase profit, iar exercițiul financiar pentru anul 2000 nu se încheiase și, prin urmare, nu exista nici situația financiară anuală (bilanțul contabil ) care să ateste existența dividendelor, astfel că inculpatul nu putea să plătească dividendele, chiar dacă ar fi realizat profit pe primele 9 luni ale anului ( art. 67 al. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată )
În drept, fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SA G, în mod repetat, în perioada 19 septembrie - 2 octombrie 2000, plătit și încasat dividende aferente anului 2000 în sumă de 100.000.000. lei, în lipsa situației financiare (bilanțul contabil) constituie infracțiunea prev. de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
La data comiterii faptei infracțiunea era pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 3 ani închisoare, astfel că, în conformitate cu art. 122 al.1 lit. d Cod penal și art. 124 Cod penal, la data de 03.04.2008 s- împlinit termenul de prescripție răspunderii penale.
Legea nr. 31/1990 a suferit modificări în prezent infracțiunea comisă de inculpat încadrându-se în disp. art. 2721pct. 2 din această lege, astfel că Tribunalul a reținut că în conformitate cu art. 334 Cod proc.penală, urmează să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 266 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal și art. 13 Cod penal și, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. Cod proc.penală în referire la art. 10 lit. g Cod proc.penală, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni.
Cu privire la infracțiunea de delapidare Tribunalul a reținut că în cursul anului 2000 inculpatul, prin SA G, a desfășurat activități comerciale cu SA G de la care achiziționase tablă pe care o revindea către SRL
Banii pe care inculpatul îi primea de la SRL G în contul mărfurilor vândute îi vira către SA G pentru plata tablei cumpărate.
Cu ocazia controlului efectuat de lucrătorii ai Administrației Financiare și Trezoreriei Mun. s-a stabilit că suma de 1.748.262.628. ROL încasată, prin bănci și prin casă, în contul produselor livrate de la SRL de către inculpat nu a fost achitată SA, deși mai avea datorii la aceasta.
Inculpatul a justificat această sumă astfel:
- 400 milioane lei - disponibil în cont la BCR -Sucursala G;
- 339 milioane lei - disponibil în cont la -Sucursala G;
- 97 milioane lei -s-au efectuat plăți la bugetul statului prin și G;
- 63 milioane lei - plăți către diverși furnizori;
- 574.500 000. lei - sume ridicate din casă;
- 200 milioane lei - sume încasate prin casă de la. SRL în septembrie 2000.
Suma de 774.5000.000. lei derulată prin casă de către inculpatul a fost utilizată astfel:
- 162 milioane lei - retragerea împrumutului acordat de către asociat ( ) societății;
- 337 milioane lei - avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate;
- 100 milioane lei - cu titlu de avansuri, dividende pentru anul 2000;
- 175.500.000. lei - plăți la diverși furnizori, plăți salarii.
Cu privire la suma de 162.000.000. ROL pe care inculpatul a ridicat-o de la SA cu titlu de retragere împrumutului acordat de către acesta societății se constată că pe parcursul anilor 1999 - 2000 inculpatul a creditat societatea cu mai mult de 162.000.000 ROL.
Declarațiile acestuia se coroborează cu declarațiile numitei ( 65 dosar de fond ) care a arătat că la începutul anului 1999 a fost disponibiliză și a primit o sută și ceva de milioane lei bani pe care i-a dat inculpatului ( soțul ei ) pentru împrumuta societatea, precum și cu înscrisurile aflate la dosarul de fond ( depuse la data de 24.10.2008 într-un dosar separat și atașat la dosarul de fond ), respectiv: dispozițiile de încasare, adeverințele din care rezultă că numita a fost disponibilizată și angajamentul acesteia cu privire la folosirea sumei pe care o va primi la înființarea unei societăți comerciale, precum și declarația martorei ( fostă ) ( 53 verso dosar fond ).
În consecință inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 ROL în interes propriu fără drept, ci, pur și simplu, și- retras suma cu care creditase anterior societatea.
Cu privire la suma de 337.000.000 ROL, justificată de inculpat prin aceea că ar fi avansuri spre decontare date salariaților, se constată că declarația inculpatului ( f 30,31 ) se coroborată cu declarațiile martorilor ( 65 ), ( 124), ( 185) care au arătat că în calitate de angajați la. SA primeau bani în avans pentru achiziționarea de materiale, consumabile, aparate, pentru deplasarea în afara localității ( transport, cazare, masă) doar că nu întotdeauna aduceau documentele justificative pentru banii primiți.
În consecință inculpatul nu folosit în interes propriu suma de 337.000.000 ROL ci a fost dată salariaților acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea SC SA
Singura vină care se poate imputa inculpatului este aceea că nu a verificat dacă salariații au justificat sumele primite și, în caz contrar, să procedeze la recuperarea sumelor de la aceștia, însă aceasta excede cadrului procesual.
Față de cele arătate s-a constatat că fapta inculpatului de ridicare de la SA Gas umei de 162.000.000. ROL, reprezentând restituire împrumut și de a acorda suma de 337.000.000. ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, urmând să se dispună achitarea acestuia în baza disp.art. 11 pct. 2 lit. a Cod proc.penală în referire la art. 10 lit. d Cod proc.penală.
Având în vedere soluția dată pe latură penală s-a constatat că nu se justifică confiscarea sumei de 337.000.000. ROL, întrucât nu profitat inculpatului.
Împotriva sentinței penale nr. 587/19.12.2008 a Tribunalului Galați, în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă tribunalul Galați și inculpatul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația arătat că în esență și față de celelalte argumente, instanța de judecată a reținut că fapta inculpatului de ridicare de la.PRIMA Gas umei de 162.000.000 lei ROL, reprezentând restituire împrumut și de a acorda suma de 337.000.000 lei ROL cu titlu de avansuri spre decontare salariaților, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, neexistând intenția de a-și însuși suma de 162.000.000 lei ROL în interes propriu fără drept și că suma de 337.000.000 lei ROL nu a fost folosită de inculpat în interes propriu.
Rechizitoriul a reținut, având în vedere conținutul probelor administrate, că inculpatul, în calitate de administrator al PRIMA G și-a însușit în mod repetat suma de 499.000.000 lei ROL primită de la G, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal. Suma de 499.000.000 lei ROL era compusă din suma de 162.000.000 lei ROL ce a fost utilizată ca și retragere împrumut acordat societății de către inculpat și suma de 337.000.000 lei ROL folosită ca și avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate.
Rechizitoriul a mai reținut că așa -zisul împrumut de 162.000.000 lei ROL nu are suport real, fiind simple susțineri ale învinuitului și că în evidențele contabile ale societății nu a fost înregistrat acel împrumut, retragerea sumei respective fiind de fapt o însușire a sumei fără temei legal. De asemenea s-a reținut că inculpatul și-a însușit și suma de 337.000.000 lei ROL, cu titlu de avansuri spre decontare, pe care însă nu le-a justificat în niciun mod.
Cu privire la proveniența acestor sume de bani, inculpatul a declarat în faza de urmărire penală că:" în decursul exercițiului financiar din perioada 1996-2000, asociații au adus aport de capital în diverse sume, care au fost folosite la plățile efectuate de firmă în decursul timpului, sume care au fost apoi retrase când firma a realizat profit, în principal sumele au provenit de la subsemnatul."
Conform extraselor atașate dosarului de urmărire penală, asociați ai PRIMA G erau o persoană juridică și persoanele fizice, și.
Martorul a declarat că "inculpatul nu mi-a spus cum că societatea a fost împrumutată de dumnealui cu vreo sumă de bani și nici că ar fi luat bani de la societate ca urmare a vreunui împrumut acordat de dânsul ca și persoană fizică" și nici nu rezultă că acesta ar fi adus aport social în societate. Într-un memoriu adresat instanței, martorul a mai precizat că " în perioada cât am fost asociat, nu am beneficiat de nici un avantaj de la această societate, nu am primit divedende și nici nu am decontat cheltuieli și nu am împrumutat nicio sumă de bani ".
Martora (fostă ) a declarat că nu a adus aport social în societate constând în sume de bani și că "nu am cunoștință de existența vreunui împrumut între inculpat, ca și persoană fizică, și societate și respectiv invers, între societate și inculpat".
Martorul a declarat la rândul său că "nu are cunoștință despre faptul că inculpatul ar fi împrumutat societatea cu vreo sumă de bani" și nici nu rezultă că acesta ar fi adus aport social în societate.
Martora a declarat că "i-a dat inculpatului suma de aproximativ 100 de milioane și folosită de acesta pentru a-și împrumuta societatea" și că "au existat dispoziții de încasare pentru suma adusă cu titlu de aport personal în martie 1999".
Inculpatul a declarat în faza de judecată că "în perioada 1999-2000 am împrumutat din banii personali, aduși de acasă, societatea, în momentul în care nu erau suficiente lichidități și aveam nevoie de bani " și că "nu-mi amintesc dacă am încheiat documente în acest sens, dar dacă am făcut-o am prezentat-o la contabilă și acestea trebuie să apare în evidența contabilă".
În primul rând, față de cele arătate, suma de 162.000.000 lei ROL care ar fi reprezentat aport social, a avut o proveniență incertă, inculpatul având declarații contradictorii în acest sens, asociații PRIMA, cu excepția martorei, neconfirmând cele declarate de către inculpat.
În al doilea rând, existența documentelor prin care s-ar fi efectuat împrumutul nu este dovedită de către inculpat. Inculpatul a afirmat că "acestea ar fi trebuit să apară în evidența contabilă" dar și faptul că nu își amintește dacă s-au încheiat sau nu documente ". Inculpatul a mai precizat că de evidența contabilă a societății se ocupa numita. La cererea inculpatului aceasta a fost audiată de către instanța de judecată, dar a declarat că "nu a fost contabil la PRIMA G nici cu carte de muncă, convenție civilă și nici fără forme".
În al treilea rând, așa cum a reținut și rechizitoriul, așa -zisul împrumut nu are suport real, fiind simple susțineri ale învinuitului și că în evidențele contabile ale societății nu a fost înregistrat acest împrumut și nu s-au întocmit documente când ar fi fost acordat împrumutul. Conform dispozițiilor art. 6 alin.2 din Legea nr. 82/1991 orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind calitatea de document justificativ. Pe baza documentelor justificative se fac înregistrările în alte documente, respectiv jurnale, fișe și alte documente contabile. Aceasta pentru că operațiunile economico-financiare pentru a putea fi valabile și pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, trebuie să fi justificate cu documente originale (art.29 alin.1 din Ordinul nr.425/1998 al Ministerului Finanțelor - publicat în Monitorul Oficial nr. 391 bis/ 15.10.1998 -în vigoare la momentul trimiterii în judecată, în prezent abrogat). Ori înscrisurile depuse de către inculpat în apărarea sa nu au calitatea de document justificativ, în sensul legii și nici în evidențele contabile nu apare această operațiune de creditare.
Inculpatul a recunoscut retragerea sumei de bani din societate, declarând că "am retras suma în mod globaldin câte îmi amintesc am ridicat aceste sume de bani la sfârșitul lui septembrie, începutul lui octombrie 2000".
S-a mai arătat că instanța de judecată a motivat în sprijinul soluției de achitare, că inculpatul a folosit suma de bani pentru a credita societatea, chiar cu mai mult de 162.000.000 lei ROL și că nu a avut intenția de a-și însuși această sumă în interes propriu fără drept, ci pur și simplu și-a retras suma cu care creditase anterior societatea.
Primul argument se apreciază ca fiind nefundat, devreme ce nu s-a dovedit însuși faptul că inculpatul și-a creditat propria societate, mai sus argumentându-se, făcând trimitere la dispozițiile legale care reglementează activitatea financiară și contabilă.
Se arată de asemenea că instanța a mai avut în ve4dere declarația martorei ( fostă ), dar cu privire la declarația acesteia trebuie să se aibă în vedere următoarele: după ce aceasta a afirmat "cred că e posibil ca inculpatul, ca și persoană fizică, să fi împrumutat societatea cu vreo sumă de bani și de asemenea e posibil ca acesta să ia ca și persoană fizică un împrumut de la societate ", imediat a mai declarat că "nu am cunoștință de existența vreunui împrumut între inculpat, ca și persoană fizică, și societate și respectiv invers, între societate și inculpat". Diferența dintre posibilitatea acordării împrumutului și inexistența împrumutului, nu poate fi transformată în argument la soluția de achitare.
Dispozițiile de încasare atașate în apărare de către inculpat și la care a făcut trimitere instanța, nu pot avea caracter de document justificativ, deoarece nu au stat la baza înregistrării nici unei operațiuni în contabilitatea societății. Acestea sunt copii simple, necertificate, care nu au fost depuse și în faza de urmărire penală, ori, devreme ce inculpatul a declarat în această fază că o parte principală din sumă a provenit de la el însuși, ar fi trebuit să probeze acest lucru încă din faza de urmărire penală.
Instanța de judecată a reținut în întregime declarațiile făcute de inculpat numai în faza de judecată, care vin în contradicție evidentă cu ceea ce a declarat însuși inculpatul în faza de urmărire penală. Așa cum s-a arătat mai sus, în declarația inițială inculpatul a declarat că aportul de capital a fost adus de asociați în perioada 1996-2000 pentru ca la instanța de judecată inculpatul să declare că aportul de capital a fost adus în întregime de el însuși, indicând o altă perioadă de timp. Instanța de judecată ar fi trebuit să facă și analiza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar dacă ajungea la concluzia că trebuie înlăturate, trebuia să motiveze temeinic acest lucru, deoarece era obligată de lege - art.356 alin.1 lit.c Cod proc.penală.
Al doilea argument al instanței, în sensul că inculpatul nu a avut intenția de a-și însuși această sumă în interes propriu fără drept, s-a apreciat ca fiind nefundat. ce nu s-a dovedit însuși faptul creditării, nu se poate afirma nici că inculpatul și-a retras doar suma cu care creditase anterior societatea.
Intenția de însușire este dovedită chiar de modalitatea de acțiune a inculpatului. Instanța de judecată nu a avut în vedere și faptul că nerespectarea disciplinei contabile prin emiterea de înscrisuri, care am arătat mai sus nu au calitatea de documente justificative și care nu se regăsesc în contabilitatea societății, a permis însușirea sumei de bani de către inculpat.
În legătură cu suma de 337.000.000 lei ROL inculpatul a declarat că "în cursul anului 2000 firma a efectuat cheltuieli diverse pentru desfășurarea activității, cheltuieli care se4 regăsesc în evidențele contabile ale firmei, pe măsura efectuării lor, pentru aceasta firma a avut nevoie de disponibilități bănești pentru plăți în avans, ceea ce a determinat constituirea contului 542- avans trezorerie.
În faza de judecată inculpatul a declarat că "pe parcursul anului 1999-2000 angajații mei au efectuat numeroase deplasări pentru care le dădeam în avans, după ce verificam oportunitatea deplasării și a sumei solicitate, sumele de bani necesare efectuării călătoriei, cazării, servicii mesei, etc." și că "nu întocmeam un document în acest sens, totul era transmis oral".
Cu privire la această sumă instanța de judecată a motivat că inculpatul nu folosit în interes propriu suma de 337.000.000 lei ci a fost dată salariaților acestuia ca avans pentru cheltuieli legate de activitatea
În primul rând, instanța de judecată a analizat doar declarația inculpatului dată în faza de judecată, nefăcând nicio referire la declarația acestuia dată în faza de urmărire penală. Contradicțiile dintre cele două declarații trebuiau lămurite de către instanța de judecată, prin solicitarea de explicații inculpatului, așa cum obligă art. 325 alin.1 Cod proc. penală.
În al doilea rând inculpatul se referă la "angajații săi" făcând referire la numiții, ca fiind persoane care au beneficiar de sume decontate în avans. Dar, conform adresei emise de către pe parcursul urmăririi penale, angajații acestei societăți erau alte persoane decât cele enumerate de inculpat, cu excepția lui și. Personalul angajat la. era format din, și. În aceste condiții inculpatul nu avea cum să deconteze sume de bani în avans unor persoane care nu erau angajate la.
Dintre persoanele enumerate de inculpat, au fost audiați în calitate de martori și, dar și aceștia au declarat că nu întotdeauna se aduceau documente justificative pe sumele pe care le primeau. Ori, devreme ce nu existau în toate situațiile asemenea documente, nu se putea verifica autenticitatea cheltuielii și nici faptul că cheltuielile se făceau în interesul societății.
În al treilea rând, aceste operațiuni nu se regăsesc nici ele în evidența contabilă a societății, așa cum în mod corect a reținut rechizitoriul.
Față de cele arătate s-a apreciat că decontarea în avans a sumei de 337.000.000 lei ROL a fost în fapt o însușire fără temei legal de către inculpat.
În concluzie, s-a apreciat că argumentele expuse mai sus demonstrează însușirea fără drept a sumelor de bani, cu forma de vinovăție cerută de lege, ceea ce trebuie să se concretizeze într-o condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, modalitatea de executare fiind suspendarea condiționată a executării. În situația admiterii apelului și a unei eventuale condamnări solicită a se avea în vedere dispozițiile Legii nr. 543/2000 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni.
În legătură cu suma de 499.000.000 lei ROL reținută ca reprezentând prejudiciul cauzat, prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, s-a apreciat că reprezintă bun dobândit prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și trebuie confiscată în temeiul dispozițiilor art. 118 alin.1 lit. E Cod penal, devreme ce nu poate fi restituită și nu servește la despăgubirea părții vătămate, aceasta fiind radiată.
În motivele de apel formulate, inculpatul a solicitat continuarea procesului penal și achitarea sa conform prev. art. 11 pct. 2 lit.a Cod proc.penală, în ref. la art. 10 lit. d Cod proc.penală, pentru infracțiunea prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2151alin.1 Cod penal, cu aplicarea prev. art. 41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal și achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit.a Cod proc.penală în ref. la art. 10 lit. d Cod proc.penală sau, în subsidiar încetarea procesului penal prin intervenirea prescripției răspunderii penale, conform art. 11 pct. 2 lit. b Cod proc.penală în referire la art. 10 lit. g Cod proc.penală.
Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin.2 Cod proc.penală, Curtea apreciază că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, iar apelul formulat de inculpatul este nefondat, din următoarele considerente:
1. Pornind de la cauza "Dediu vs.România", Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SA Gap lătit asociaților acestei societăți comerciale (printre care se număra și inculpatul ), începând cu 31.05.2000 și până în 02.10.2000, suma totală de 100.000.000 lei Rol, cu titlu de dividende pentru anul 2000 ( anul în curs ), înainte de închiderea anului, terminarea exercițiului financiar contabil, întocmirea bilanțului contabil și verificarea și aprobarea execuției financiar - contabile de către organele abilitate din cadrul finanțelor publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prev. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 13 Cod penal.
Faptele sunt dovedite cu declarația martorei, nota de constatare, extras din procesul-verbal încheiat cu prilejul ședinței extraordinare AGA din 31.05.2000 a G, declarațiile inculpatului, dispozițiile de plată care atestă plata către a sumei totale de 70.000.000 lei ROL (conform dispozițiilor de plată nr. 3011/2.10.2000 și dispoziția de plată din 19.09.2000) precum și a sumei de 30.000.000 lei ROL către ( dispoziția de plată nr. 3013/19.09.2000).
Așa fiind, se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal și art. 13 Cod penal și nu se impune achitarea inculpatului conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. A Cod proc.penală în referire la art. 10 lit.d Cod proc.penală.
De asemenea se constată că a fost împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și că în mod corect instanța de fond a dispus încetarea procesului penal față de inculpat, pentru această infracțiune.
2. Cu privire la fapta inculpatului de a-și însuși, în mod repetat, în cursul anului 2000 suma totală de 449.000.000 lei ROL.
Conform declarațiilor inculpatului, ale martorilor audiați în cauză, a actelor de control financiar-contabile în cursul anului 2000, urmare a relației comerciale cu G, inculpatul, în calitate de administrator al, a încasat suma totală de 1.748.262.628 lei pe care însă nu a folosit-o pentru a achita debitele restante la.
Din această sumă totală inculpatul nu a putut justifica suma totală de 599.000.000 lei ROL. Din această sumă de 599.000.000 lei ROL cercetările efectuate au stabilit că suma de 100.000.000 lei ROL a fost plătită în perioada 31.05.2000 - 2.10.2000 cu titlu de dividende pentru anul 2000 asociaților (70.000.000 lei ROL) și respectiv (30.000.000 lei ROL).
Suma rămasă de 449.000.000 lei ROL inculpatul a justificat-o astfel:
- 162.000.000 lei ROL retragerea unui împrumut cu care el ar fi creditat societatea;
- 337.000.000 lei ROL avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate.
Cu privire la suma de 162.000.000 lei ROL inculpatul a arătat că acești bani reprezentau salariu și prime pentru disponibilizare acordate soției sale, cu ocazia disponibilizării de la. Inculpatul nu a produs însă niciun document care să justifice proveniența unei asemenea sume, cunoscut fiind că potrivit regulilor generale, actele a căror valoare depășește 250 lei se probează numai cu înscrisuri. De asemenea, în evidența contabilă a G nu a fost înregistrat un asemenea împrumut și dacă el a avut o dată de scadență obligatorie.
Potrivit regulilor generale aplicabile în materie comercială ar fi trebuit ca inculpatul să aștepte închiderea exercițiului financiar pe anul 2000, întocmirea bilanțului contabil, iar din profitul obținut să solicite, în adunarea generală a asociaților, pe bază de documente, restituirea împrumutului în sumă de 162.000.000 lei ROL.
Cu privire la suma de 337.000.000 lei ROL reprezentând avansuri spre decontare luate de asociați și nejustificate, se constată că până la 31.05.2000 G, avea asociați în persoana inculpatului, și
Ulterior, după 31.05.2000 din societate au plecat, și și au intrat,.
Fiind audiați în cauză, și, au negat că ar fi primit, în cursul anului 2000, sume drept avans și nu au depus documentele specifice de decontare.
Declarațiile martorilor, și trebuie privite cu circumspecție deoarece sunt declarații date "pro causae", respectivele persoane fiind soția și copiii inculpatului.
În acest context, Curtea apreciază, în concordanță cu practica judiciară în materie, că deși lipsa din gestiunea societății a unei sume de bani, prin ea însăși, nu conduce la concluzia univocă că banii au fost delapidați, atunci când inculpatul, care era un subiect calificat, în primirea diferitelor sume de bani, în mânuirea acestor sume de bani, în efectuarea de plăți, a luat din gestiune sume de bani ce reprezentau avansuri spre decontare și a făcut ulterior susțineri ce s-au dovedit inexacte cu privire la destinația acestor sume de bani și a încercat să justifice suma constatată lipsă ca fiind însușită de către asociați, se poate trage concluzia că în realitate și-a însușit această sumă de bani ( a se vedea Tribunalul Suprem, Secția penală- Decizia nr. 3523/1972, nr. 3/1973, pag. 161, în " alfabetic de practică judiciară în materie penală pe anii 1969- 1975" și, Ed. și, B 1977- pag. 119 precum și și - "Practica judiciară penală" vol. III Ed. Academiei Române - B 1992- pag.149).
Așa fiind, Curtea apreciază că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și nu cele ale infracțiunii prev. de art. 2721pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplicarea prev. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicare art. 13 Cod penal. În cauză nu s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.
Urmează ca, în baza prev. art. 379 pct. 2 lit.a Cod proc.penală, Curtea să admită apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 587/19.12.2008 a Tribunalului Galați.
Va fi desființată, în parte, sentința penală atacată și în rejudecare se va dispune condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prev. de art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea prev. art. 41 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, precum și a modalității de executare, Curtea va avea în vedere scopul educativ al pedepsei prev. de art. 52 Cod penal, criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, data și împrejurările săvârșirii faptei, prejudiciul cauzat dar și comportarea inculpatului pe durata procesului penal, prezentarea sa în fața autorităților, starea sa de sănătate, etc.
Față de toate acestea, Curtea apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, sens în care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal și va atrage atenția inculpatului asupra împrejurărilor în care se poate revoca suspendarea condiționată a pedepselor principale și accesorii aplicate.
Curtea va constata că pedeapsa aplicată este grațiată integral și condiționat, conform art. 1 din legea nr. 543/2002 și va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privitoare la revocarea grațierii condiționate.
Conform art. 383 Cod proc.penală, în referire la art. 350 Cod proc.penală și art. 88 Cod penal, Curtea va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 31.10.2000 la 09.02.2001.
Sub aspectul laturii civile se constată că suma totală de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON) ar fi trebuit să se întoarcă în patrimoniul
Cum între timp societatea a fost lichidată și radiată din Registrul Comerțului, personalitatea juridică a acesteia dispărând, urmează ca în baza prevederilor art. 118 lit. e Cod penal să se dispună confiscarea specială de la inculpatul a acestei sume.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
În baza prevederilor art. 379 pct. 1 lit. B Cod proc.penală, Curtea va respinge ca nefundat apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 587/19.12.2008 a Tribunalului Galați.
Conform art. 192 alin. 2 Cod proc. penală inculpatul-apelant va fi obligat la plata către sta a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentului apel penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva sentinței penale nr. 587 din 19 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar nr- și în consecință:
Desființează, în parte, sentința penală nr. 587 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Galați și, în rejudecare:
În baza art. 2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, condamnă pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21 decembrie 1957 în G, domiciliat în G, I, str. -, -orun,. 32, CNP -) la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
În baza art. 71 al.2 Cod penal, aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art.71 al.5 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002, constată grațiată integral și condiționat pedeapsa aplicată și atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.7 din Legea nr.543/2002 privitoare la revocarea beneficiului grațierii condiționate.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 31 octombrie 2000 până la 9 februarie 2001 inclusiv.
În baza prevederilor art.118 lit.e Cod penal, dispune confiscarea specială de la inculpatul a sumei de 449.000.000 lei ROL (44.900 lei RON).
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpat împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata către stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul.
Pronunțată în ședință publică astăzi 4 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
Red./14.12.2009
Tehnored./2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu
