Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.125/A/2009

Ședința publică din 9 decembrie 2009

lnstanța constituită din:

PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală

JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar

GREFIER: - -

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ este reprezentat prin PROCUROR -

S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 471 din 15 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr-, fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin.1-5.pen. cu aplic.art.41 alin.2 pen.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 decembrie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Asupra apelului penal de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Maramureș prin sentința penală nr.471 din 15 septembrie 2009 în temeiul art. 335 al.2 Cod procedură penală a desființat sentința penală nr. 176 din 13.06.2008 a Judecătoriei Carei pronunțată în dosarul nr- și procedând la judecarea cauzei:

A condamnat pe inculpatul

- fiul lui și, născut la 12.04.1958 în D, județul C, CNP -, cetățean român, studii superioare, căsătorit, cu antecedente penale, domiciliat în B M,-/35, cu reședința în B M,-/25 jud. M, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla,

- pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.1,2,3,4 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a raportat la art. 76 lit. a Cod penal la pedeapsa de 7 ani închisoare și a interzis în temeiul art. 65 Cod penal pe o durată de 3 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a,b și c Cod penal.

S-a descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală. nr. 904 din 14.06.2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215 din 7.08.2007 a Tribunalului Maramureș în componentele de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, ultimele două pedepse contopite ca urmare anulării suspendării condiționate a executării acestora, aplicate prin sentința penală nr. 1912 din 18.10.2006 și respectiv prin sentința penală 684 din 11.04.2005 ambele ale Judecătoriei Baia Mare.

S-a descontopit și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1522 din 26.09.2007 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/4.08.2009 în componentele de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare, precum și 1 an și respectiv 3 ani închisoare, ultimele două pedepse contopite ca urmare a anulării suspendării condiționate a acestora, aplicate prin sentința penală nr. 1912/2006 și sentința penală 684/11.04.2005, ambele ale Judecătoriei Baia Mare.

În temeiul art. 36 al.1 Cod penal s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și s- interzis în temeiul art. 65.pen. pe o durată de 3 ani a exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b,c pen.

Cu consecințele prevăzute de art. 64 lit.a,b și 71 al.1 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală s- menținut starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 30 mai 2008.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părților civile despăgubiri civile după cum urmează:

- "" - B M,-, jud. - suma de11.300 lei;

- "" - D,-/12, jud. C - suma de1.555,70 lei;

- " " - B M,- - suma de7.839,13 lei;

- "" - B M, str. - -. 3,. 42 - suma de60.208,69 lei;

- " " - B M,- - suma de21.227,93 lei;

- " Com" - N,-, jud. B N - suma de 13.372,30 lei;

- "" - B, sector 3,--93 - suma de54.273,14 lei;

- ″″ - Z,-, jud. S - suma de28.468,43 lei, cu dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă,

- - O prin lichidator - O,-, jud. B - suma de358.305,57 lei;

- "" - Aleșd,-, jud. B - suma de112.918,15 lei;

- "" - Pietroasa, sat nr. 16 jud. B - suma de9.000 lei;

- "" -,-, jud. S M, în solidar cu "" prin lichidator - B M,- - suma de10.067,40 leicu dobânda legală până la plata efectivă a acesteia.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 2.200 lei din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, sumă ce se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 817/P/2005 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1-5.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. reținându-se în sarcina acestuia că în calitate de administrator al unor societăți comerciale, dar și fără a deține această calitate în anumite cazuri în perioada anilor 2005 - 2006 a derulat diverse activități comerciale, constând în achiziții de bunuri de la diverse persoane juridice, pe care ulterior le revindea fără să plătească furnizorii și să îndestuleze conturile bancare ale societăților pe care le reprezenta, context în care instrumentele de plată pe care le-a emis au fost refuzate la plata pentru lipsă disponibil, pentru interdicție bancară, pentru lipsa de mandat a semnatarului, fie în cele mai multe cazuri pe motiv că fila CEC era retrasă din circulație.

În baza probelor administrate și anume a plângerilor și proceselor-verbale de consemnare a acestora, adresele instituțiilor bancare, facturile fiscale, filele CEC emise și refuzul de plată al acestora, declarațiile martorilor și nu în ultimul rând ale inculpatului, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

SC SRL Ba avut ca asociat unic și administrator pe martorul, singurul care a avut specimen de semnătură la bancă. Potrivit actului adițional autentificat sub numărul 548/11.03.2005, martorul a cesionat societatea către numitul, ocazie cu care a fost schimbat și sediul social în jud. S, comuna, iar SC SRL BMa fost radiată din evidența ORC M începând cu 25.04.2005.

Potrivit declarației martorului, în anul 2004 acestuia i-au fost sustrase mai multe documente ale SC SRL BM( carnet cu file CEC, chitanțe, avize de însoțire a mărfii) și ștampila, iar după cesionare numitul i-a adus la cunoștință că o persoană cu numele, în vara anului 2005, după ce au consumat împreună băuturi alcoolice, i-ar fi sustras toate documentele.

Fără a se putea stabili împrejurările în care filele CEC și alte documente contabile au ajuns la inculpatul, acesta fără a avea vreo calitate la SC SRL BMa achiziționat marfă în numele acestei societăți, a emis instrumente de plată pe care le-a semnat și ștampilat, care nu au putut fi decontate de către furnizorii mărfii pentru lipsa de mandat asemnatarului, în condițiile în care inculpatul a valorificat marfa mai departe, fără a plăti prețul furnizorului.

În acest context al dispariției unor documente contabile de la, în luna august 2005, inculpatul s-a deplasat la B M unde și-a manifestat intenția de a achiziționa material lemnos pentru această societate. Martorul, administrator al a fost de acord să livreze marfă către societatea pe care inculpatul a susținut că îi aparține, stabilind ca plata să se facă cu file CEC.

Ulterior, la 02.09.2005, inculpatul a revenit însoțit de martorul la depozitul SC, acesta din urmă procedând la recepționarea și încărcarea mărfii. Cu facturi fiscale inculpatul a achiziționat pentru cherestea și grinzi rășinoase în valoare de 11.300 lei.

La prima livrare inculpatul a emis două file CEC pe care le-a semnat, ștampilat și completat la rubricile numărul contului și codul fiscal. La ultima livrare din 05.09.2005, martorul împreună cu inculpatul au stabilit sumele pe care să le treacă pe cele două file CEC și data emiterii acestora, după care martorul a completat filele CEC în prezența inculpatului, apoi, la datele de 7.09.2005 și 29.09.2005 martorul le-a introdus spre decontare, plata fiind refuzată cu mențiunea lipsă de mandat a semnatarului. Martorul a încercat să-l contacteze pe inculpat la numărul de telefon primit de la acesta, însă acesta nu a răspuns.

Marfa achiziționată de către inculpatul a fost valorificată de către acesta la diverse persoane care i-au achitat contravaloarea, fără însă ca inculpatul să plătească furnizorului (declarațiile martorilor și care au efectuat transportul mărfii).

BMa formulat pretenții civile la nivelul sumei de 11.300 lei, întrucât nu a recuperat prejudiciul.

În baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 29.09.2005, inculpatul s-a prezentat la magazinul D și a luat legătura cu administratorul acesteia, martora, căreia i-a făcut cunoscut că este administratorul și dorește să achiziționeze faianță pe care să o achite cu filă CEC scadentă la 7 zile, precizându-i că efectuează lucrări în jud. S și este mai avantajos să achiziționeze faianță din Astfel, inculpatul a achiziționat marfă în valoare de 1.555,70 lei, emițând o filă CEC pe care a semnat-o și ștampilat-o în fața martorei, comunicându-i acesteia să completeze restul rubricilor la depunerea filei la bancă.

La termenul scadent, inculpatul a sunat-o pe martoră solicitându-i să mai amâne depunerea filei spre decontare, întrucât la acel moment nu are bani, dar are de încasat contravaloarea unei lucrări și va plăti în numerar, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel, la data de 10.10.2005 fila CEC a fost depusă la bancă, iar decontarea a fost refuzată cu mențiunea lipsei de mandat a semnatarului.

E adevărat că inculpatul la ridicarea mărfii a fost însoțit de martorul, care a condus autoturismul în care a fost încărcată marfa, însă pentru această activitate a fost retribuit. a fost valorificată de inculpat la persoane neidentificate din B M, acesta încasând în numerar contravaloarea mărfii vândute.

Daf ormulat pretenții civile la nivelul sumei de 1.555,70 lei, întrucât nu a recuperat prejudiciul.

La data de 13.09.2005, inculpatul s-a prezentat la BMu nde și-a manifestat intenția de a achiziționa piese auto pentru, susținând că este administratorul acestei societăți, iar plata mărfurilor să se facă cu fila CEC scadentă la 30 de zile. Inculpatul i-a prezentat martorului (administratorul ) o comandă, emisă inițial de către B M, prin care a intenționat să achiziționeze piese auto de la această societate dar a fost refuzat. Martorul a fost de acord cu cererea și a livrat către BMm arfă în valoare de 7839,13 lei, pentru plata căreia inculpatul a emis o filă CEC completată integral. Inculpatul a valorificat mai departe marfa ridicată fără a achita contravaloarea acesteia martorului. Ulterior, martorul a girat fila CEC în favoarea, care a depus-o la bancă la data de 11.10.2005, însă și de această dată plata fiind refuzată cu aceeași motivare - lipsa de mandat a semnatarului. În această situație martorul a încercat să ia legătura cu inculpatul dar nu l-a mai găsit.

a formulat pretenții civile la nivelul sumei de 7.839,13 lei, reprezentând prejudiciul cauzat și nerecuperat.

Inculpatul și martorul au fost asociați și administratori laB, societate ce are ca obiect de activitate comerț cu material lemnos și materiale de construcții și are cont deschis la Banca A: Sucursala B M, atât inculpatul cât și martorul având specimen de semnătură. Deschiderea contului s-a efectuat la 4.10.2005, inculpatul ridicând trei file Cec. În perioada 4.11.2005 - 4.11.2006, conform somației emise de bancă, societatea s-a aflat în incidență bancară de a emite cecuri, iar pentru perioada 4.11.2005-6.12.2006, conform adresei BNR, figurează cu 7 incidente de plată, 3 file CEC și 4 bilete la ordin datorită refuzului la plată a acestor instrumente bancare pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 17.10.2005 inculpatul s-a prezentat la B M, unde a luat legătura cu administratorul acesteia, martorul, căruia i-a făcut cunoscut că intenționează să achiziționeze plasă sudată și beton, cei doi înțelegându-se ca plata să se facă cu bilet la ordin scadent la 15 zile de la data livrării. Inculpatul a emis o filă cec pe care a semnat-o, ștampilat- și înmânat-o martorului, aducându-i la cunoștință că în situația neplății mărfii prin bilet la ordin să folosească acest instrument de plată.

Potrivit facturilor fiscale emise, s-a aprovizionat cu materiale în valoare de 61.481,51 lei, marfa fiind ridicată personal de către inculpat. La fiecare livrare inculpatul a emis câte un bilet la ordin, completat integral, semnat și ștampilat de către inculpat, cu mențiunea că toate livrările de marfă au avut loc înainte de scadența primului bilet la ordin.

La data de 31.10.2005 martorul a introdus biletul la ordin cu valoarea de 22.681,70 lei spre decontare, însă Banca a plătit parțial acest bilet, respectiv suma de 1.272,82 lei, restul de 21.408,88 lei nefiind achitat întrucât nu exista disponibil în cont.

Martorul nu a mai introdus celelalte bilete la ordin și l-a contactat pe inculpat pentru a-i cere explicații, însă nu l-a găsit și, potrivit înțelegerii, la 1.11.2005 a completat fila cec și a depus-o spre decontare pentru suma de 60.208,69 lei însă plata a fost refuzată cu motivarea lipsei de disponibil.

Marfa achiziționată de inculpat a fost distribuită în jud. S și C, la diverse societăți, dar deși acesta a încasat contravaloarea mărfii ridicate de la înainte ca primul bilet la ordin să fie scadent, nu a alimentat contul și nici nu a plătit în alt mod marfa către partea vătămată, astfel că a formulat pretenții civile la nivelul sumei de 60.208,68 lei.

În luna octombrie 2005, inculpatul și martorul s-a prezentat la B M, manifestându-și intenția de a achiziționa materiale pentru instalații pentru aceeași societate. Inculpatul i-a dat martorului o copie a certificatului de înregistrare a societății sale, iar martorul a verificat societatea la Centrala Incidentelor Bancare și constatând că nu sunt incidente de plată, a fost de acord să-i livreze marfă.

Martorul și inculpatul s-au înțeles ca plata să se facă cu bilet la ordin, scadent la 30 de zile de la livrarea mărfii, dar și prin emiterea unei file CEC în eventualitatea în care plata nu se face în alt mod, sens în care inculpatul a emis o filă CEC semnată și ștampilată. Potrivit facturilor fiscale emise (4 la număr) inculpatul a ridicat în numele marfă în valoare de 21.227,93 lei, pe care (potrivit declarației sale) a valorificat-o în jud. C, încasând contravaloarea în numerar, iar banii i-ar fi împărțit cu martorul. Inculpatul a emis 2 bilete la ordin, completate integral, semnate și ștampilate, pentru plata celor 4 facturi scadente la 14 și respectiv 15.11.2005, date la care martorul a introdus bilete la ordin spre decontare dar acestea au fost refuzate pentru lipsă de disponibil. Martorul a încercat să-l contacteze pe inculpat, fără a reuși acest lucru, astfel că potrivit înțelegerii cu acesta a completat fila CEC și a depus-o la bancă la data de 21.11.2005, decontarea fiind însă refuzată pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație.

a formulat pretenții civile în sumă de 21.227,93 lei reprezentând prejudiciul cauzat.

În luna septembrie 2005 inculpatul a luat legătura cu martora, contabilă la COM N și i-a făcut cunoscut că dorește să achiziționeze pentru cherestea de stejar. Martora a fost de acord să-i livreze marfă, iar plata să se facă cu filă CEC, însă inculpatul i-a spus că nu lucrează cu asemenea instrumente de plată, astfel că cei doi au stabilit ca plata să se facă cu bilet la ordin scadent la 30 de zile.

La data de 3.10.2005, inculpatul însoțit de martorii și s-au deplasat la N și a achiziționat marfă în valoare de 13.372,30 lei conform facturii fiscale emise la acea dată, inculpatul emițând un bilet la ordin pe care l-a completat integral. Martorul a procedat la recepția mărfii, iar martorul a asistat la încărcarea acesteia, marfa fiind transportată la B M de către martorul ă contravaloarea transportului fiind achitată de. Ulterior, acesta din urmă a valorificat cheresteaua la o societate din B M ( COM ), administratorul acesteia - martorul achitându-i martorului o parte din contravaloarea mărfii în numerar, iar pentru restul a emis o filă CEC. Deși contravaloarea mărfii achiziționate de la COM a fost încasată, inculpatul nu a plătit-o, astfel că la data scadenței martora a depus biletul la ordin la plată, la data de 3.11.2005, însă banca a refuzat decontarea cu motivarea lipsei totale de disponibil.

COM Naf ormulat pretenții civile la nivelul sumei de 13.372,30 lei, reprezentând prejudiciul cauzat și nerecuperat.

După ce BMa intrat în interdicție bancară, inculpatul pentru a-și continua activitatea de inducere în eroare a diverselor societăți comerciale, le-a solicitat martorilor (vărul său) și, (sub pretextul că el fiind administratorul unei societăți nu mai poate deține o alta) să accepte să preia o societate comercială cu specific de prelucrare a materialului lemnos, afacere ce le-a fost prezentată celor doi ca fiind una profitabilă.

Astfel, prin cererea din 20.06.2006, cei doi ( și ) au preluat părțile sociale ale B M, societate având ca obiect comerțul cu ridicata a materialului lemnos, cu sediul în-/27 într-un imobil închiriat de inculpat în acest sens. De precizat faptul că, inculpatul i-a însoțit pe cei doi la ORC dar și la bancă pentru finalizarea operațiunilor de preluare a societății, astfel că martorul deținea 40% din acțiunile iar martorul 60%.

Potrivit declarației martorului acesta nu a desfășurat în fapt nici o activitate în numele societății iar după ce a ridicat filele CEC de la bancă le-a și predat inculpatului, dar nu înainte de semna mai multe asemenea file CEC la cererea inculpatului.

Până la data de 20.07.2006, inculpatul a desfășurat activitate în numele societății deși nu avea nici o calitate și mai mult, s-a prezentat a fi. La data de 20.07.2006 inculpatul a hotărât cesionarea părților sociale ale societății către martorul, fiind nemulțumit de faptul că martorul nu și-a dat "ajutorul"așteptat în comiterea faptelor penale, astfel că prin cererea înregistrată la ORC la data de 26.07.2006, martorul a devenit asociat unic al societății. Martorii și au confirmat că era vizitat de către inculpat, ba mai mult, martorul a confirmat că inculpatul i-a dat diverse sume de bani pentru că s-a prezentat la ORC și a semnat niște hârtii, 2 file CEC și deși s-a cerut de către inculpat să-l însoțească pe un conducător auto la SMp entru achiziționare de marfă, a refuzat.

Potrivit procesului verbal de la 294 dosar, s-a aflat în interdicție bancară în perioada 01.08.2006-23.08.2007, iar potrivit extrasului de cont curent bancar al societății, în perioada în care inculpatul a desfășurat activitate în numele societății, rulajul a fost mult inferior față de cuantumul sumelor pe care acesta le datora furnizorilor.

În acest context, inculpatul a achiziționat marfă în numele după cum urmează:

La sfârșitul lunii iunie 2006, inculpatul (care s-a recomandat a fi ) a contactat telefonic B și a discutat cu martora, căreia i-a făcut cunoscut că dorește să achiziționeze echipamente de protecție (bocanci, centuri de siguranță, frânghii). Martora l- informat că asemenea materiale îi pot fi livrate dacă se încheie un contract iar plata se face cu file CEC. Astfel, inculpatul însoțit de martorul s-au deplasat la B, unde martorul, potrivit indicațiilor inculpatului, a încheiat contractul de furnizare de produse nr. 7/6.07.2006, în baza căruia a achiziționat marfă pentru RL. în sumă de 20.643.73 lei. Cu acea ocazie, martorul i-a înmânat martorei filă CEC, filă primită, semnată și ștampilată de inculpat, cu scadență la 31.07.2006, martora urmând să completeze restul rubricilor. Marfa achiziționată a fost transportată de către inculpat la sediul societății din B M, unde, după câteva zile, martorul a constatat că fusese valorificată.

Înainte de scadența filei CEC, inculpatul, după ce în prealabil a solicitat să i se mai livreze marfă, s-a deplasat din nou la sediul (prezentându-se din nou ca fiind ) și, potrivit facturii fiscale emise la data de 21.07.2006 (și care la datele privind expediția era completată cu numele martorului deși acesta nu era prezent), a achiziționat marfă în valoare de 33.629,40 lei, înmânându-i martorei o filă CEC cu scadență la 15.08.2006, semnată și ștampilată.

Martora a arătat că l-a legitimat pe martorul cu ocazia livrării mărfii din data de 6.07.2006, însă pe inculpat, care a fost prezent și la acea dată și la 21.07.2006, nu l-a legitimat, acceptând susținerea acestuia că se numește și este unul din asociații firmei cumpărătoare. Înainte de scadența primei file CEC martora a încercat să ia legătura cu la numerele de telefon indicate, însă nu a reușit, iar la scadența filelor CEC, când acestea au fost introduse spre decontare, plata a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară, instrument de plată anulat.

Inițial a formulat plângere împotriva numiților, și, dar în baza probelor administrate s-a stabilit că inculpatul a comis infracțiunea, folosindu-se de numele martorului, iar ceilalți doi apar doar ca și administratori în istoricul

a formulat pretenții civile la nivelul sumei de 54.273,14 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat.

La începutul lunii iulie 2006, inculpatul s-a prezentat la Z, susținând că este și că intenționeze să achiziționeze marfă pentru, al cărei administrator este, a discutat cu martorul, au stabilit prețul produselor și modalitatea de plată, astfel că la data de 4.07.2006 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, semnat de inculpat. Astfel, conform facturilor fiscale emise la diferite date, s-a achiziționat marfă în valoare totală de 28.469,43 lei.

Potrivit înțelegerii, la fiecare livrare, delegatul (martorul T ) angajat pentru a efectua transportul de marfă, dădea filele CEC primite de la inculpat, file CEC cu date de scadență diferite (27.07.2006, 12.08.2006, 18.08.2006 și 23.08.2006), toate livrările de marfă având loc înainte de scadența primei file CEC. Marfa a fost transportată de martorul T la diverse locații indicate de inculpat, care i-a și achitat contravaloarea transportului, fără a-i mai preda facturile fiscale întrucât inculpatul i-a spus că nu mai are nevoie de ele.

La datele scadente, când filele CEC au fost introduse la plată, au fost refuzate cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară.

Martorul a confirmat că persoana care s-a recomandat ca fiind este de fapt cea din fotografia prezentată de organele de poliție și anume.

Zas olicitat acordarea de despăgubiri civile în sumă de 28.469,43 lei, cu dobânda aferentă.

În anul 2006 inculpatul a preluat. B M, societate al cărui sediu social a fost stabilit într-un imobil aparținând martorei din anul 1997, martoră care însă, a precizat că nu l-a închiriat niciodată și nici nu-l cunoaște pe inculpat, împrejurare ce relevă intenția infracțională a inculpatului întrucât a desfășurat activitate ca reprezentant al acestei societăți, achiziționând marfă de la diverse persoane juridice, pe care a achitat-o cu file CEC fără acoperire. s-a aflat în interdicție bancară în perioada 05.05.2006-12.06.2008, toate filele CEC emise fiind scadente după data intrării acesteia în interdicție.

În luna februarie 2006, SC Oai ntrat în lichidare judiciară și a anunțat prin presă lichidarea stocului de cherestea și a utilajelor. În urma anunțului, în luna martie 2006, inculpatul însoțit de martorul au luat legătura cu reprezentanții acestei societăți, cu martorii și, manifestându-și intenția de a achiziționa cherestea și bunuri. Martorul i-a comunicat inculpatului că plata mărfii se poate face numai cu filă CEC scadentă la 30-40 zile de la data livrării, împrejurare cu care acesta din urmă a fost de acord.

Astfel, la data de 20.03.2006, cei doi (inculpatul și martorul ) s-au deplasat din nou la O, unde inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, pentru trei utilaje în valoare de 16.499,35 lei, stabilind ca prețul să fie achitat în două tranșe, inculpatul plătind în numerar, prin retragere din contul curent al de la. la datele de 31.03.2006 și 02.05.2006. De asemenea, în perioada 13.03.2006 - 13.04.2006 inculpatul s-a aprovizionat cu cherestea în valoare totală de 358.305,57 lei, potrivit facturilor fiscale aflate la dosarul de, la fiecare livrare dându-le reprezentanților societății câte o filă CEC semnată și ștampilată, cu data scadenței începând cu 4.05.2006 și până la 19.06.2006 (în total a emis) 19 file CEC dar a încetat achiziționarea mărfii înainte de scadența primei file CEC. Când acestea au fost introduse spre decontare, plata a fost refuzată cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară. După refuzul plății primei file CEC, martorul (în prezent decedat) l-a contactat pe inculpat, iar acesta a promis că va plăti marfa, ceea ce nu s-a întâmplat.

Inculpatul a valorificat o parte din cherestea către S M și care i-au achitat contravaloarea mărfii, însă fără ca acesta să o achite vânzătorului inițial ( ).

O, prin lichidator a formulat pretenții civile la nivelul sumei de 358.305,57 lei, reprezentând prejudiciul cauzat.

În luna martie 2006 inculpatul a luat legătura telefonic cu martorul, director comercial la Aleșd, manifestându-și dorința de a achiziționa marfă pentru pe care să o achite cu filă CEC scadentă la 30 de zile. Întrucât părțile au fost de acord, s-au efectuat 2 livrări de marfă pentru care s-au emis 2file CEC care s-au decontat la termenele scadente.

Ulterior, începând cu data de 03.04.2006 și până la 02.05.2006, în baza înțelegerii cu inculpatul (care a delegat diverse persoane), a livrat către marfă în valoare de 112.918,15 lei, înțelegere concretizată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 27.04.2006. pentru fiecare livrare inculpatul a trimis câte o filă CEC, semnată și ștampilată, care cu ocazia depunerii spre decontare la datele scadente, au fost refuzate la plată cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație.

Martorul a luat legătura telefonic cu inculpatul, care s-a justificat că lipsa fondurilor din bancă se datorează neacordării de către BRD a unui credit bancar dar, s-a stabilit cu probe că inculpatul a valorificat marfa, a încasat contravaloarea acesteia, dar nu a alimentat conturile SC Martorul s-a și deplasat la B M, pe- unde inculpatul susținea că are un depozit de materiale de construcție, constatând că această împrejurare nu este reală.

Aleșd a solicitat despăgubiri civile la nivelul sumei de 112.918,15 lei reprezentând prejudiciul nerecuperat.

La sfârșitul lunii martie 2006, inculpatul a luat legătura telefonic cu martorul - administrator al Pietroasa, manifestându-și intenția de a achiziționa cherestea de rășinoase, stabilind ca plata să se facă în numerar, ca și avans, iar pentru restul să se emită filă CEC scadentă la 30 de zile de la data livrării mărfii.

Astfel, la 01.04.2006, inculpatul s-a prezentat la societatea menționată și a achiziționat în numele marfă în valoare de 12.000 lei, achitând în numerar 3.000 lei, iar pentru diferență a emis o filă CEC, care a fost încasată.

Înainte de scadența acestei file CEC (11.04.2006), inculpatul s-a mai aprovizionat prin delegat, cu marfă în valoare de 12.000 lei, ocazie cu care s-a achitat în numerar 3.000 lei, iar pentru diferența de 9.000 lei a trimis filă CEC semnată și ștampilată, cu scadență la 11.05.2006, filă care la momentul depunerii spre decontare a fost refuzată cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară.

Pietroasa a solicitat despăgubiri civile în sumă de 9.000 lei.

La începutul lunii mai 2006, partea vătămată l-a contactat pe inculpatul, despre care a aflat că are o societate comercială cu obiect de activitate - comerțul cu material lemnos pentru construcții, solicitându-i acestuia să-i aducă materiale de construcție, lucru cu care inculpatul a fost de acord.

La data de 12.05.2006, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată, spunându-i că materialele au sosit și întrucât nu are bani să le plătească, să-i dea suma de 11.000 lei, ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul înmânându-i o filă CEC emisă în numele, completată și semnată de el, mai puțin la rubrica "beneficiar". La momentul emiterii filei CEC societatea era deja în interdicție bancară.

Inculpatul i-a comunicat părții vătămate că în situația în care în termen de 7 zile nu va veni cu materialul lemnos, să introducă fila CEC spre decontare, astfel că la data de 19.05.2006 (întrucât inculpatul nu și-a onorat obligațiile) aceasta a depus-o spre decontare, însă plata a fost refuzată cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație.

Partea vătămată a precizat că a recuperat suma de 11.000 lei și nu se constituie parte civilă.

În numele aceleiași societăți (ca stare de fapt reținută de Judecătoria Carei în dosar - - reunit cu prezenta cauză), în aprilie 2006 inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale i-a cerut martorului, căruia i-a promis că-l va angaja ca director, să ia legătura cu reprezentanții în vederea achiziționării de blocuri ceramice.

După discuțiile telefonice, la data de 18.04.2006, martorul s-a prezentat la SC ca director al SR. și în această calitate a semnat și ștampilat un contract de livrare privind vânzarea-cumpărarea a 50.000 blocuri ceramice în valoare de 95.2090 lei.

Cu această ocazie, martorul a înmânat reprezentanților o filă CEC necompletată, însă semnată de inculpat și ștampilată cu ștampila, stabilindu-se ca fila CEC să fie completată și introdusă spre decontare la 30 de zile după livrarea mărfii. Acesta nu a făcut afirmații în sensul că emitentul are sau nu provizia necesară și nici administratorul - nu a întrebat asemenea aspecte.

În aceeași zi, a cumpărat 2.820 blocuri ceramice în valoare de 5033,70 lei, marfa fiind transportată cu un autovehicul cu nr. de înmatriculare SB-10137, delegat fiind conducătorul auto.

La data de 22.04.2006, aceeași societate a mai cumpărat de la 2.820 blocuri ceramice, cu aceeași valoare, delegat fiind conducătorul auto, care transportat marfa livrată cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare - și care a înmânat reprezentanților societății o filă CEC necompletată, doar semnată de inculpat și ștampilată cu ștampila SC SRL.

Cele două file CEC au fost introduse spre decontare la datele de 18.05.2006, respectiv 20.05.2006 însă au fost refuzate la plată pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație, din extrasele de cont emise de BRD BMr ezultând că nu avea provizia care să acopere sumele stipulate în cele două file CEC.

RL. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.067,40 lei reprezentând prejudiciul cauzat și nerecuperat.

Raportat la această stare de fapt, dar și la prejudiciul cauzat de inculpat în cuantum de peste 200.000 lei instanța a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă mai sus întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4 și 5.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 pen. având în vedere că toate actele materiale ale prezentei infracțiuni au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, aplicându-i-se o pedeapsă în cuantum de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție. Pentru a reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 lit. c pen. instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a pen. și anume conduita bună a inculpatului anterioară comiterii prezentelor infracțiuni, respectiv până în anul 2004.

În ciuda nerecunoașterii inculpatului și a susținerilor acestuia total nefondate în sensul că pentru martorul a fost cel care a derulat întreaga activitate infracțională, el fiind trimis doar să achiziționeze marfă, s-a probat în afara oricărui dubiu că el este autorul infracțiunii. Martorul, mai susține inculpatul, a fost cel care i-a și predat filele CEC semnate și ștampilate, iar mărfurile achiziționate erau valorificate prin SC SR. aparținând acestuia, iar ulterior banii obținuți erau împărțiți între ei.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune reținută în dauna părților civile și, inculpatul a susținut că cel care a achiziționat marfa, a semnat facturile, filele CEC și comenzile, a fost martorul, el neavând nici o contribuție. Această susținere făcută de inculpat este contrazisă atât de martorul cât și de martorul, primul fiind cel cu care inculpatul a negociat condițiile contractului și modalitatea de plată, iar cel de-al doilea fiind cel pe care inculpatul l-a contactat în vederea efectuării transportului și i-a indicat locul depozitării mărfurilor achiziționate de la

E adevărat că la fața locului a fost și martorul, așa cum susține inculpatul, însă acesta a sosit doar în momentul în care marfa era pregătită pentru încărcare.

În legătură cu activitatea desfășurată în numele societății cu totul alta este poziția inculpatului (care avea calitatea de asociat împreună cu martorul, dar și administrator), el recunoscând întreaga activitate așa cum rezultă din probele administrate în cauză, arătând că el a fost cel care a achiziționat mărfuri și a emis bilete la ordin atât pentru, pentru, COM

În legătură cu actele materiale care i se rețin în sarcină ca fiind comise în calitate de administrator la inculpatul recunoaște că a achiziționat marfă și a emis file CEC, le-a semnat și ștampilat, însă face precizarea că aceste file au fost emise înainte ca societatea să intre în interdicție bancară.

Aceeași poziție de recunoaștere o are inculpatul și în legătură cu societatea O, și însă susține că o parte din mărfurile achiziționate au fost plătite în numerar iar pentru o parte a emis file CEC sau ordine de plată.

Cu privire la activitatea desfășurată în numele societății arată că a primit filele CEC de la martorul (fila 2 vol.II) însă susține că în ciuda declarației acestui martor, că el ulterior le-a predat martorului. Nici această susținere nu se confirmă și asta pentru că, audiat fiind martorul arată că la rugămintea inculpatului, care îi este și rudă apropiată, a fost de acord în schimbul unor avantaje materiale, de a prelua formal 60% din acțiunile acestei firme, restul aparținând martorului. Din momentul perfectării actelor, arată martorul, activitatea acestei societăți a fost coordonată și derulată doar de inculpat și tot el a fost cel care i-a cerut să semneze toate filele CEC care apoi i-au fost predate acestuia.

Imediat după perfectarea actelor și racolarea martorului, în scopul continuării activității infracționale în numele altei firme, prima deplasare planificată a fost la B în vederea achiziționării unor echipamente de lucru. Este posibil, așa cum susține martora, ca martorul (cel care deținea o cotă-parte din părțile sociale la ) să nu fi fost însoțit de inculpat, împrejurare care însă nu se poate stabili cu certitudine pentru că singurul care a fost legitimat și căruia martora i-a luat datele a fost martorul, cel care în mod evident apărea și pe certificatul de înmatriculare al societății. Cu siguranță, însă, cel care a planificat și organizat și chiar a sunat la contabilul acestei societăți, a fost inculpatul.

Ceea ce este relevant în caracterizarea întregii activități infracționale desfășurate de inculpat și stabilirea naturii infracțiunii comise, este susținerea că toate mărfurile au fost achiziționate pentru a fi valorificate, iar banii obținuți i-a folosit pentru plata în numerar a altor mărfuri și pentru acoperirea altor file CEC scadente și în nici un caz pentru plata furnizorilor și anume a părților vătămate constituite părți civile în prezenta cauză.

Martorii audiați și în principal administratorii cu care inculpatul a intrat în contact și cu care a negociat încheierea convențiilor menționate, au confirmat că inculpatul era cel cu care au purtat discuțiile, atât cu privire la calitatea și cantitatea mărfurilor, cât și modalitatea de plată.

În acest sens sunt relevante declarațiile martorilor (fila 49), (fila 117), (fila 203), (fila 267) și nu în ultimul rând, cea a martorului - administrator la fila

În concluzie în baza probelor administrate și anume a actelor contabile și a declarațiilor martorilor audiați atât în faza de urmărire penală cât și nemijlocit în fața instanței, rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe grave, iar susținerile acestuia au fost făcute doar în scopul de a fi exonerat de răspunderea penală care îi revine.

De altfel, în perioada anilor 2004-2007 acesta a desfășurat o activitate infracțională laborioasă, comițând într-o perioadă relativ scurtă de timp multiple infracțiuni de același gen. Astfel, prin sentința penală nr. 684/11.04.2005 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare pe un termen de încercare de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 4.pen.

Prin sentința penală 1912/18.10.2006 a aceleiași instanțe, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 și art. 10 alin.2 din aceeași lege.

Ulterior, prin sentința penală nr. 904/14.06.2007 a Judecătoriei Baia Mare inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și interdicția pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a pen. reținându-se că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și respectiv 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 11 lit. c din Legea 87/1994 și art. 290.pen. În baza art. 85 pen. a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate prin cele două sentințe menționate mai sus și anume nr. 684/2005 și 1912/2006, ambele ale Judecătoriei Baia Mare.

Prin sentința penală 1522/26.09.2007 a Judecătoriei Baia Mare inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsă compusă din câte două pedepse de 2 ani închisoare aplicate pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005 și cea prev. de art. 292.pen. dar și cea de 3 ani închisoare a cărei suspendare condiționată a fost anulată, ea fiind aplicată prin sentința penală nr. 684/2005 și cea de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală 1912/2006.

Cum fapta pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză a fost comisă în concurs real cu cele pentru care a fost condamnat prin sentințele mai sus menționate (e adevărat că s-ar fi impus revocarea suspendării condiționate a pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 684/2005, fapta prezentă fiind comisă în termenul de încercare aplicat prin aceste sentințe însă nu s-a procedat în această manieră, pentru că această suspendare condiționată a fost ulterior anulată prin sentințele menționate mai sus), instanța, în vederea contopirii lor a procedat mai întâi la descontopirea pedepselor rezultante menționate mai sus, după cum urmează:

A descontopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală. nr. 904 din 14.06.2007 a Judecătoriei Baia Mare rămasă definitivă prin decizia penală nr. 215 din 7.08.2007 a Tribunalului Maramureș în componentele de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 3 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, ultimele două pedepse contopite ca urmare anulării suspendării condiționate a executării acestora, aplicate prin sentința penală nr. 1912 din 18.10.2006 și respectiv prin sentința penală 684 din 11.04.2005 ambele ale Judecătoriei Baia Mare.

A fost descontopită și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1522 din 26.09.2007 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 111/4.08.2009 în componentele de 2 ani închisoare și 2 ani închisoare, precum și 1 an și respectiv 3 ani închisoare, ultimele două pedepse contopite ca urmare a anulării suspendării condiționate a acestora, aplicate prin sentința penală nr. 1912/2006 și sentința penală 684/11.04.2005, ambele ale Judecătoriei Baia Mare.

În final, după contopirea tuturor pedepselor componente, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare și i se interzice în temeiul art. 65.pen. exercitarea pe o perioadă de 3 ani a drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b și c pen. ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 71 alin.1 pen. i se interzice de asemenea și exercitarea, ca pedeapsă accesorie, a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen.

Cum prejudiciul cauzat de inculpat părților civile este pe deplin justificat cu actele aflate la dosarul cauzei, instanța îl obligă pe acesta să le despăgubească, conform constituirilor, după cum urmează:

- "" B M, - suma de11.300 lei;

- "" D,- suma de1.555,70 lei;

- " " B M - suma de7.839,13 lei;

- "" B M - suma de60.208,69 lei;

- " " B M - suma de21.227,93 lei;

- " Com" N - suma de 13.372,30 lei;

- "" - suma de54.273,14 lei;

- ″″ Z - suma de28.468,43 lei, cu dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă,

- " O - suma de358.305,57 lei;

- "" Aleșd - suma de112.918,15 lei;

- "" Pietroasa- suma de9.000 lei;

- "". prin lichidator - suma de10.067,40 leicu dobânda legală până la plata efectivă a acesteia.

S-a constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat.

În baza art. 350.pr.pen. reținând că inculpatul a fost arestat preventiv în lipsă, în prezenta cauză prin încheierea penală nr. 590/8.12.2006, iar mandatul de arestare a fost pus în executare prin încheierea din 3 iunie 2008, instanța urmează să mențină această stare de arest, cu atât mai mult cu cât în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de condamnare, chiar dacă aceasta nu este definitivă, iar în temeiul art. 88.pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv începând cu 30 mai 2008 la zi.

Ca o consecință a condamnării, inculpatul urmează să suporte și toate cheltuielile ocazionate cu derularea procedurii judiciare în cuantum total de 2.200 lei din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu.

Tribunalul Maramureș prin încheierea din 22 septembrie 2009 dispus îndreptarea minutei și dispozitivului în sensul că la alin.5 din fila 1 în loc de "descontopește și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1522 din 26 septembrie 2007 rămasă definitivă prin dec.pen.nr.111 din 4 august 2009 se va trece "descontopește și pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sent.pen.nr.1522 din 26 septembrie 2007 rămasă definitivă prin decizia penală 478 din 4 august 2009 Curții de APEL CLUJ ", iar după alin.3 de pe fila 2 se va adăuga un nou alineat cu următorul cuprins:"dispune anularea mandatelor de executare emise în baza sentințelor penale mai sus menționate, respectiv:208 din 16 octombrie 2008 (sentința penală nr.176 din 13 iunie 2008 Judecătoriei Carei ); 1678 din 23 octombrie 2007 (sentința penală nr.1522 din 26 septembrie 2007 Judecătoriei Baia Mare ) și 1024 din 28 august 2007 (sentința penală nr.904 din 14 iunie 20007 Judecătoriei Baia Mare )".

Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel inculpatul care prin motivele scrise și orale a solicitat desființarea sentinței tribunalului ca fiind nelegală și netemeinică și reapreciind întregul material probator, curtea să dispună achitarea sa în baza art.10 lit.b rap.la art.11 pct.2 lit.a pr.pen. faptele deduse judecății reprezentând în esență un litigiu comercial, acestea nefiind prevăzute de legea penală, iar în subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, achitarea să fie dispusă în baza art.10 lit.c și d proc.pen. infracțiunea continuată nefiind săvârșită de el ci de numiții și, iar pe de altă parte, faptei îi lipsește latura subiectivă, respectiv intenția de a induce în eroare și de a înșela partenerii de afaceri, respectiv furnizorii mărfurilor achiziționate în perioada septembrie 2005 - mai 2006.

La data de 14 decembrie 2009 au fost trimise de către inculpat, din penitenciar, pentru a fi depuse la dosar, după soluționarea apelului de către instanța de apel la data de 9 decembrie 2009, concluzii scrise prin care a solicitat, în subsidiar dacă se va trece peste cererea de achitare, o cerere de aplicare a unei pedepse într-un cuantum de 1 an și 7 luni închisoare, cât a fost privat de libertate până în prezent.

Apreciază că reducerea sancțiunii aplicate de către instanța de fond până la un cuantum de 1 an și 7 luni închisoare se justifică prin recunoașterea unui efect mai larg circumstanțelor atenuante deja reținute în favoarea sa prin hotărârea tribunalului, raportat la condițiile concrete de derulare a activității infracționale și circumstanțele sale personale.

Curtea examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.

În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.

Având în vedere apărarea formulată de inculpatul, în cursul urmăririi penale și al judecății, curtea reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat în sensul că:"principiul prezumției de nevinovăție reclamă, printre altele, ca sarcina probei să revină acuzării și ca dubiul să fie profitabil acuzatului., îi revine obligația de a arăta învinuitului care sunt acuzațiile cărora le va face obiectul și a oferi probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție. Statul este obligat să asigure acuzatului dreptul la apărare (el însuși sau cu asistența unui avocat) și să-i permită, să interogheze sau să pună să fie audiați martorii acuzării. Acest drept, nu implică numai un echilibru între acuzare și apărare, ci, impune ca audierea martorilor să fie în general, în contradictoriu. Elementele de probă trebuie să fie în principiu, produse în fața acuzatului în audiență publică și în vederea unei dezbateri în contradictoriu". (Plenul Hotărârii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, și Jabordo vs Spania).

Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.

Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Raportând conținutul apelului inculpatului, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că această cale de atac promovată împotriva sentinței tribunalului este nefondată, pentru următoarele considerente:

Inculpatul nu a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.

Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecăreia o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda).

Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).

Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen. În ședința publică din 4 noiembrie 2009 din fața Curții de APEL CLUJ, inculpatului apelant i s-a acordat posibilitatea să studieze întreg dosarul de urmărire penală, cel al instanței de fond cât și cel din apel, la solicitarea acestuia, în vederea pregătirii apărării în prezenta cauză.

Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.

Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatului, instanta hotărăste prin sentință, pronuntând după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.

Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunță numai daca instanța constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de inculpat.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strânse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecătorești, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.

Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, "urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispună trimiterea in judecata.

Art. 289 Cod pr.penala dispune că "judecata cauzei se face in fata instanței constituita potrivit legii si se desfășoară in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".

Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.

Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmăririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.

Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanța poate reține motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.

Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotărârea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.

Ori, in cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecătii, dovedesc, in mod cert, ca autorul infractiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prev.de art.215 alin.1,2,3,4,5 cu aplic.art.41 alin.2 pen. este inculpatul și că fapta a existat în realitate.

Instanța de fond a ascultat în mod nemijlocit aproape toți martorii indicați în actul de sesizare, în privința celor imposibil de audiat datorită unor împrejurări obiective a făcut aplicarea art.327 alin.3 proc.pen. respectiv în privința martorului. Referitor la acest martor, Tribunalul Maramureșa emis mai multe mandate de aducere, care au fost imposibil de pus în aplicare deoarece martorul și-a schimbat în timpul procesului, atât domiciliul cât și reședința cunoscute. În aceste condiții, la fila 258 există consemnarea din încheierea de ședință a Tribunalului Maramureș din data de 23 iunie 2009 că s-a dat citire declarației martorului din faza de urmărire penală, declarație care a fost avută în vedere la pronunțarea soluției.

În fața Curții de APEL CLUJ, inculpatul apelant a solicitat reaudierea martorei și audierea martorilor, și, a căror audiere a fost imposibil de realizat în fața instanței de fond, datorită împrejurării că și-au schimbat domiciliul iar unii au părăsit chiar țara.

Instanța de apel a apreciat că nu se mai impune reaudierea martorei, aceasta având declarații atât în faza de urmărire penală, cât și în fața Tribunalului Maramureș, astfel că o nouă audiere de către C nu mai este necesară, aprecierea probelor efectuându-se conform art.63 și 64.proc.pen. de către magistratul investit cu soluționarea cauzei. Referitor la martorul, este probată împrejurarea că acesta și-a schimbat atât domiciliul cât și reședința cunoscute, aspecte care rezultă din cele 6 mandate de aducere ce nu au putut fi executate de către Poliție în fața Tribunalului Maramureș, condiții în care instanța de apel a apreciat ca judicios procedeul utilizat de instanța de fond - acela de a da citire conform art.327 alin.3 proc.pen. declarației martorului din faza de urmărire penală, ținând cont de aceasta la judecarea cauzei. Pe cale de consecință, nu s-a considerat oportună, citarea acestui martor în fața instanței de apel. În privința martorului, s-a probat în fața instanței de fond că nu a locuit niciodată în comuna M nr.77, jud. M, iar în prezent este plecat din țară, în străinătate (dos.inst.fila 183), împrejurarea pe care o putea dovedi inculpatul prin audierea acestui martor fiind relevată de martorii și. Referitor la martorii și, instanța de apel a apreciat că tezele probatorii pe care aceștia le pot releva, le cunosc în mod nemijlocit martorii u, și, audiați de Tribunalul Maramureș astfel că, pentru a nu tergiversa judecarea cauzei, nu a dispus și ascultarea lor, existând probe la dosar că aceștia nu au fost găsiți la domiciliile indicate în cursul procesului penal. În privința expertizei grafologice solicitate de inculpat, instanța de apel o apreciază ca neconcludentă, nepertinentă și inutilă cauzei raportat la natura infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Declarațiile constante ale martorilor din faza de urmărire penală atât a celor direcți cât și a celor indirecți se coroborează perfect cu cele date de aceștia în fața instanței de fond.

La stabilirea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii deduse judecății, instanța de apel are în vedere următoarele probe:

- referitor la actul material de înșelăciune comis în dauna SC SRL B M, activitatea infracțională este probată prin declarațiile martorilor, și, probe care se coroborează chiar și cu declarația inculpatului de la fila 605-607 și 611-614. Probele dosarului atestă fără echivoc că martorul împreună cu inculpatul apelant au stabilit sumele pe care să le menționeze pe cele 2 file CEC și data emiterii acestora, după care martorul a completat filele CEC în prezența inculpatului. La datele fixate împreună cu inculpatul, de 7.09.2005 și 29.09.2005, martorul a introdus filele CEC spre decontare, plata fiind refuzată cu mențiunea "lipsă de mandat a mandatarului". Martorul a încercat să-l contacteze pe inculpatul la telefonul indicat, dar acesta nu a răspuns.

- în privința actului material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SRL D, vinovăția inculpatului este dovedită cu declarațiile martorilor, care se coroborează cu declarațiile martorului, cu declarațiile inculpatului apelant, cât și cu probele scrise, respectiv fila CEC emisă de către inculpat și refuzul de plată, factura fiscală ce atestă relația comercială dintre SC SRL D și SC SRL B Probele dosarului atestă că inculpatul, la 23.09.2005 a achiziționat marfă de la partea civilă, iar la livrare a emis o filă CEC pe care a desprins-o conform declarației martorei dintr-un carnet cu file CEC, pe care a semnat-o și ștampilat-o în fața martorei, rugând-o pe aceasta să completeze restul rubricilor la depunerea filei la bancă. Aceeași martoră arată că, la termenul scadent, inculpatul apelant a sunat-o cerându-i să amâne depunerea filei spre decontare întrucât la acel moment nu are bani, dar are de încasat contravaloarea unei lucrări și va plăti în numerar, lucru care nu s-a întâmplat. La 10.10.2005, fila CEC a fost depusă la bancă, iar decontarea a fost refuzată cu mențiunea "lipsă de mandat a semnatarului".

- raportat la actul material de înșelăciune comis în dauna părții civile SRL B M, vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor, care se coroborează și cu declarația inculpatului. Probele de mai sus atestă că inculpatul s-a prezentat ca administrator al SC SRL B M, societate pentru care dorea să achiziționeze mărfuri. Martorul, administratorul părții civile a fost de acord cu cererea inculpatului, astfel că a livrat către SC SRL BMm arfă pentru plata căreia inculpatul a emis o filă CEC pe care a desprins-o dintr-un carnet cu mai multe file CEC și pe care a completat-o integral. Plata a fost refuzată cu motivul "lipsă de mandat a semnatarului". Deși martorul a încercat să-l contacteze pe inculpat, nu l-a mai găsit.

- referitor la actul material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SRL B M, vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile martorei, ale martorului și cu declarațiile parțiale ale inculpatului, filele CEC și biletele la ordin emise de inculpat și refuzul decontării acestora. Probațiunea scrisă și testimonială a evidențiat că inculpatul a achiziționat marfă de la partea civilă, plasă sudată și -beton și la fiecare livrare inculpatul a emis câte un bilet la ordin completat integral, semnat și ștampilat de inculpat, cu mențiunea că toate livrările de marfă au avut loc înainte de scadența primului bilet la ordin. La 31.10.2005, martorul a introdus biletul la ordin cu valoarea de 22.681,70 lei spre decontare, iar Banca a plătit parțial acest bilet, restul nu a mai fost achitat, neexistând disponibil în cont. Martorul nu a mai introdus celelalte bilete la ordin și l-a contactat pe inculpatul-apelant, nu l-a găsit și potrivit înțelegerii cu acesta, la 1.11.2005, a completat o filă CEC și a depus-o spre decontare, însă plata a fost refuzată cu motivarea "lipsă de disponibil".

- în privința actului material comis în dauna părții civile SC SRL B M, vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile martorului, și declarațiile inculpatului-apelant. Probele dosarului atestă fără echivoc că în luna octombrie 2005, inculpatul și martorul s-au prezentat la partea civilă pentru a achiziționa materiale pentru instalații în numele SC SRL. Inculpatul a predat martorului o copie a certificatului de înregistrare a societății sale, iar martorul constatând că firma nu este înregistrată la Centrala Incidentelor Bancare, a fost de acord să-i livreze marfă. Inculpatul a emis filă CEC semnată și ștampilată, precum și 2 bilete la ordin. La scadență, martorul a introdus biletele la ordin spre decontare, acestea fiind refuzate cu motivarea "lipsă totală de disponibil".

- cât privește actul material de înșelăciune comis în dauna SC SRL N, vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile martorilor, ă, declarațiile martorilor și. Ca și în celelalte cazuri, inculpatul a emis pentru plata mărfii achiziționată de la partea civilă un bilet la ordin, însă banca a refuzat decontarea cu motivarea "lipsă totală de disponibil". De menționat că la sediul părții civile, inculpatul-apelant a fost însoțit de martorii și, martorul procedând la recepția mărfii, iar martorul asistând la încărcarea acesteia (cherestea de stejar). După ce BMa intrat în interdicție bancară, inculpatul pentru a-și continua activitatea de inducere în eroare a diverselor societăți comerciale, le-a solicitat martorilor (vărul său) și, (sub pretextul că el fiind administratorul unei societăți nu mai poate deține o alta) să accepte să preia o societate comercială cu specific de prelucrare a materialului lemnos, afacere ce le-a fost prezentată celor doi ca fiind una profitabilă. Astfel, prin cererea din 20.06.2006, cei doi ( și ) au preluat părțile sociale ale B M, societate având ca obiect comerțul cu ridicata a materialului lemnos, cu sediul în-/27 într-un imobil închiriat de inculpat în acest sens. De precizat faptul că, inculpatul i-a însoțit pe cei doi la ORC dar și la bancă pentru finalizarea operațiunilor de preluare a societății, astfel că martorul deținea 40% din acțiunile iar martorul 60%. Potrivit declarației martorului acesta nu a desfășurat în fapt nici o activitate în numele societății iar după ce a ridicat filele CEC de la bancă le-a și predat inculpatului, dar nu înainte de semna mai multe asemenea file CEC la cererea inculpatului. Până la data de 20.07.2006, inculpatul a desfășurat activitate în numele societății de și nu avea nici o calitate și mai mult, s-a prezentat a fi. La data de 20.07.2006 inculpatul a hotărât cesionarea părților sociale ale societății către martorul, fiind nemulțumit de faptul că martorul nu și-a dat "ajutorul"așteptat în comiterea faptelor penale, astfel că prin cererea înregistrată la ORC la data de 26.07.2006, martorul a devenit asociat unic al societății. Martorul a confirmat că era vizitat de către inculpat. Potrivit procesului verbal de la 294 dosar, s-a aflat în interdicție bancară în perioada 01.08.2006-23.08.2007, iar potrivit extrasului de cont curent bancar al societății, în perioada în care inculpatul a desfășurat activitate în numele societății, rulajul a fost mult inferior față de cuantumul sumelor pe care acesta le datora furnizorilor. În acest context, inculpatul a achiziționat marfă în numele după cum urmează: La sfârșitul lunii iunie 2006, inculpatul (care s-a recomandat a fi ) a contactat telefonic B și a discutat cu martora, căreia i-a făcut cunoscut că dorește să achiziționeze echipamente de protecție (bocanci, centuri de siguranță, frânghii). Martora l- informat că asemenea materiale îi pot fi livrate dacă se încheie un contract iar plata se face cu file CEC. Astfel, inculpatul însoțit de martorul s-au deplasat la B, unde martorul, potrivit indicațiilor inculpatului, a încheiat contractul de furnizare de produse nr. 7/6.07.2006, în baza căruia a achiziționat marfă pentru RL. în sumă de 20.643.73 lei. Cu acea ocazie, martorul i-a înmânat martorei filă CEC, filă primită, semnată și ștampilată de inculpat, cu scadență la 31.07.2006, martora urmând să completeze restul rubricilor. Marfa achiziționată a fost transportată de către inculpat la sediul societății din B M, unde, după câteva zile, martorul a constatat că fusese valorificată. Înainte de scadența filei CEC, inculpatul, după ce în prealabil a solicitat să i se mai livreze marfă, s-a deplasat din nou la sediul (prezentându-se din nou ca fiind ) și, potrivit facturii fiscale emise la data de 21.07.2006 (și care la datele privind expediția era completată cu numele martorului deși acesta nu era prezent), a achiziționat marfă în valoare de 33.629,40 lei, înmânându-i martorei o filă CEC cu scadență la 15.08.2006, semnată și ștampilată. Martora a arătat că l-a legitimat pe martorul cu ocazia livrării mărfii din data de 6.07.2006, însă pe inculpat, care a fost prezent și la acea dată și la 21.07.2006, nu l-a legitimat, acceptând susținerea acestuia că se numește și este unul din asociații firmei cumpărătoare. Înainte de scadența primei file CEC martora a încercat să ia legătura cu la numerele de telefon indicate, însă nu a reușit, iar la scadența filelor CEC, când acestea au fost introduse spre decontare, plata a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară, instrument de plată anulat. Inițial a formulat plângere împotriva numiților, și, dar în baza probelor administrate s-a stabilit că inculpatul a comis infracțiunea, folosindu-se de numele martorului.

- Referitor la actul material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SA Z, vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor T, contractul de vânzare-cumpărare, facturile fiscale și avizele de expediție a mărfurilor către SC SRL. Probele dosarului atestă că inculpatul a susținut în fața părții civile că este, administratorul SC SRL, pentru care vrea să cumpere marfă, condiții în care a emis file CEC care la scadență, fiind introduse la plată, au fost refuzate cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară.

- în privința actului material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SA O, s-a dovedit că inculpatul apelant însoțit de martorul, s-a deplasat la sediul acesteia, inculpatul a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect 3 utilaje, pentru plata căruia a emis 3 file CEC, care au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară. Vinovăția inculpatului este dovedită prin declarațiile martorilor,.

- Raportat la actul material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SA Aleșd, vinovăția inculpatului este probată prin declarațiile martorilor, care se coroborează cu actele SC SRL și rulajul contului bancar. Inculpatul a procedat identic ca și în privința celorlalte acte materiale de înșelăciune, a achiziționat de la partea civilă plăci de azbociment, emițând 2 file CEC fără acoperire, refuzate cu motivarea "lipsă de disponibil, client aflat în interdicție bancară".

- Cât privește actul material de înșelăciune comis în dauna părții civile SC SRL Pietroasa, jud.B, vinovăția inculpatului rezultă din declarațiile martorilor și, cât și din actele SC SRL și rulajul contului bancar. Și în privința acestei părți civile, inculpatul a procedat identic, a cumpărat marfă pentru care a emis filă CEC fără a avea disponibil în cont, aceasta fiind refuzată la plată cu mențiunea "lipsă totală de disponibil", intenția de inducere în eroare fiind dovedită prin emiterea filei CEC, deși firma se afla în interdicție bancară.

- În mod similar, inculpatul a procedat și în privința părții vătămate cu care a intrat în relații comerciale achiziționând material lemnos pentru construcții. La începutul lunii mai 2006, partea vătămată l-a contactat pe inculpatul, despre care a aflat că are o societate comercială cu obiect de activitate - comerțul cu material lemnos pentru construcții, solicitându-i acestuia să-i aducă materiale de construcție, lucru cu care inculpatul a fost de acord. La data de 12.05.2006, inculpatul a căutat-o pe partea vătămată, spunându-i că materialele au sosit și întrucât nu are bani să le plătească, să-i dea suma de 11.000 lei, ceea ce s-a și întâmplat, inculpatul înmânându-i o filă CEC emisă în numele, completată și semnată de el, mai puțin la rubrica "beneficiar". La momentul emiterii filei CEC societatea era deja în interdicție bancară. Inculpatul i-a comunicat părții vătămate că în situația în care în termen de 7 zile nu va veni cu materialul lemnos, să introducă fila CEC spre decontare, astfel că la data de 19.05.2006 (întrucât inculpatul nu și-a onorat obligațiile) aceasta a depus-o spre decontare, însă plata a fost refuzată cu motivarea lipsei totale de disponibil, client aflat în interdicție bancară, filă CEC retrasă din circulație. Vinovăția inculpatului este dovedită prin declarația părții vătămate și actele SC SRL și rulajul contului bancar.

- La data de 18.04.2006, inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL a cumpărat 2820 blocuri ceramice de la SC SRL, însă pentru încheierea contractului l-a trimis pe martorul - căruia i-a promis că-l va angaja ca director - să ia legătura cu partea civilă. În aceste condiții, martorul s-a prezentat la partea civilă ca director al SC SRL și în această calitate a semnat și ștampilat un contract de livrare a 50.000 blocuri ceramice pentru plata cărora a înmânat o filă CEC necompletată, însă semnată de inculpatul și ștampilată cu ștampila SC, filă care introdusă la plată a fost refuzată pentru "lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară". Vinovăția inculpatului este dovedită prin declarația martorului și extrasele de cont emise de BRD BMd in care rezultă că firma inculpatului nu avea disponibil în cont.

Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen. exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.

Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanța de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.

Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.

Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza judecății și în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).

În speță, se observă că dosarul a fost judicios soluționat de către prima instanță, avându-se în vedere și principiul procesului echitabil din punct de vedere al garanțiilor procesuale.

Tribunalul Maramureșa concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.

Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave prev.de art.215 alin.1-5.pen.cu aplicarea art.41, 42.pen.

Deși inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.

Apărările inculpatului sunt infirmate fără echivoc de probele administrate în prezenta speță.

Astfel, reprezentanții tuturor părților civile au învederat că inculpatul, chiar în situația în care a fost însoțit de alte persoane la achiziționarea mărfurilor, fie de martorul sau martorul, nu au purtat discuții cu aceștia, filele CEC au fost emise de către apelant, iar persoanele care efectuau transporturile de marfă au precizat că au discutat doar cu inculpatul. Chiar și în cazul părții civile SC SA B, la prima livrare de marfă în numele SC SRL - unde inculpatul nu avea nici o calitate - s-a dovedit că martorul a lăsat fila CEC, care era deja semnată și ștampilată de către inculpat. Mai mult, la cumpărarea de marfă de la partea civilă SC SA, s-a prezentat inculpatul care și-a atribuit o identitate falsă, în persoana martorului.

Intenția de inducere în eroare a inculpatului reiese și din faptul că în situația în care a achiziționat în repetate rânduri, într-un interval de timp scurt, marfă de la aceeași societate, a avut grijă ca instrumentele de plată emise să fie scadente mult, după ultima achiziție de marfă.

Pe de altă parte, inculpatul este răspunzător și de nealimentarea conturilor bancare, cel puțin a societăților la care deținea calitatea de administrator, astfel încât sumele obținute din valorificarea mărfurilor achiziționate, ar fi profitat furnizorilor.

Nu în ultimul rând s-a demonstrat că rulajul conturilor SC SRL și SC SRL (firme la care inculpatul avea calitatea de administrator) în perioada septembrie 2005 - mai 2006, fost mult inferior față de valoarea facturilor mărfurilor achiziționate.

O altă modalitate de desfășurare a activității infracționale a inculpatului, a constat în emiterea unor bilete la ordin completate integral precum și emiterea unor file CEC, fără însă ca pentru vreuna din ele să existe acoperirea necesară, nici la momentul emiterii și nici al scadenței.

Inculpatul la achiziționarea de mărfuri s-a dovedit că fie plătea o parte în numerar iar restul cu filă CEC, care nu avea acoperirea necesară, fie plătea integral marfa achiziționată la prima livrare, iar pentru restul predării de mărfuri emitea file CEC, fără acoperire, modalitate prin care crea încredere părților civile că are bani, pentru ca ulterior să afirme că acele conturi bancare nu au fost alimentate deoarece nu i s-au acordat credite de către bănci, ori nu a încasat diverse sume de bani din alte contracte comerciale.

Modalitățile concrete în care inculpatul a acționat demonstrează faptul că acesta nu a urmărit derularea unor afaceri comerciale ci, doar prejudicierea părților civile prin însușirea în interes personal a sumelor rezultate din valorificarea mărfurilor.

Împrejurarea că în unele situații inculpatul a fost însoțit fie de martorul, fie de martorul, ori că unele mărfuri apar ca fiind valorificate prin intermediul societății martorului, nu este de natură a antrena răspunderea penală a celor doi în raport de activitatea infracțională realizată de inculpat.

Această aserțiune este susținută de împrejurarea că la unison reprezentanții părților civile, acolo unde inculpatul a fost însoțit de către cei doi martori, au confirmat că aceștia doar asistau la discuții, fără a se imixtiona în contractele referitoare la achiziționarea de mărfuri ori plata acestora, săvârșită în exclusivitate de către inculpatul.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpatului privind săvârșirea actului material de înșelăciune în dauna părții civile SC SA de către martorul, deoarece s-a stabilit fără echivoc din depoziția martorului, și că inculpatul-apelant a fost cel care a stabilit condițiile de achiziționare a mărfurilor și de plată.

De reținut că deși martorii și au avut calitatea de administratori la SC SRL ori SC SRL, aceștia nu au semnat filele CEC, nu au discutat cu părțile civile despre modalitatea de cumpărare și vânzare a mărfurilor și nici nu au beneficiat de banii obținuți din vânzarea mărfurilor.

Nu s-a dovedit în afara oricărui dubiu o înțelegere între inculpatul și martorii și în sensul prejudicierii furnizorilor de mărfuri respectiv a părților civile, prin emiterea de CEC-uri fără acoperire.

În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidența identității dintre autor și persoana acestuia este indubitabilă.

De altfel, practica judiciară în materie este constantă atunci când statuează că "fapta inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate prin emiterea filelor CEC fără acoperire, la intervale diferite de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în condițiile în care, dacă cei cu care a contractat ar fi știut acest aspect, nu ar fi încheiat convențiile de vânzare-cumpărare, pricinuindu-li-se acestora din urmă o pagubă", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev.de art.215 alin.1, 4.pen. cu aplicarea art.41, 42.pen.

De asemenea, aceeași practică judiciară a statuat că "la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama și de faptul că, în momentul emiterii filelor CEC inculpatul știa că nu are bani în cont, iar mărfurile achiziționate au fost remise unei altei persoane, nepunându-se deci problema efectuării de către inculpat de acte de comerț din care să se deducă o eventuală intenție de restituire a contravalorii acestora, precum și de rulajul scăzut al contului debitor-creditor al societății inculpatului, de unde rezultă cu certitudine că, din punct de vedere subiectiv, inculpatul știa că emite filele CEC fără a avea acoperire și fără a putea să le acopere eventual".

De asemenea, instanța supremă în alte spețe similare a stabilit că "fapta inculpatului care, pentru a cumpăra mărfuri față de care plata urma să se facă atât în numerar - plată parțială, iar pentru restul cu o filă CEC, a semnat fila CEC și a ștampilat-o, cunoscând că aceasta nu are acoperire bancară, iar societatea pe care o administra este în interdicție de plată, inducând-o astfel în eroare și cauzând un prejudiciu părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune".

În același sens, ÎCCJ a statuat că "în condițiile în care din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților părților vătămate, atât cu ocazia încheierii contractelor, când a susținut în mod expres că dispune de sumele necesare achitării bunurilor achiziționate, cât și ulterior, când față de unele dintre părțile vătămate a emis bilete la ordin fără acoperire, în unele din acestea trecând valori care depășeau sumele datorate și, deși a valorificat imediat mărfurile achiziționate de la părțile vătămate, a refuzat să-și achite datoriile față de acestea cu sumele de bani obținute, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, sub aspectul laturii subiective".

Tot instanța supremă a învederat că "potrivit art.215 alin.4 pen. emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracțiunea de înșelăciune. În speță, inculpatul care, știind că nu are disponibil în cont și că societatea pe care o administra se afla în interdicție bancară, în urma unor comenzi de livrare marfă, a emis file CEC fără acoperire, semnându-le și ștampilându-le, producând o pagubă ridicată părții vătămate, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,4 și 5.pen.cu aplicarea art. 41, 42.pen.".

Astfel fiind, apărarea inculpatului vizând achitarea sa în baza art.10 lit.b,c,d nu poate fi primită.

Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.5²proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.

Tribunalul Maramureș cât și Curtea de APEL CLUJ, au reținut corect că în speță sunt incidente dispozițiile alin.5 al art.215 pen. cât și ale art.146 pen.modificat prin Legea 456/2001 deoarece în speță este vorba de o pagubă materială mai M de 6 miliarde lei, sau o perturbare deosebit de gravă a activității persoanelor juridice. La încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune săvârșită de inculpat, nu trebuie avut în vedere doar criteriul cantitativ valoric, ci și criteriul care vizează perturbarea activității societății prejudiciate, relevat prin volumul activității economice sau fondurile de care dispune societatea, aspecte întrunite în speța de față, astfel că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat prin rechizitoriul parchetului este legală și temeinică, urmând a fi menținută de către instanța de control judiciar.

Cât privește solicitarea inculpatului de a i se reduce pedeapsa la 1 an și 7 luni închisoare cât a executat până în prezent, Curtea reține următoarele:

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră cu privire la fapta comisă, iar în perioada 2004-2007 mai săvârșit fapte similare, ceea ce denotă o perseverență infracțională deosebită a apelantului în comiterea acestui gen de infracțiuni. pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 pen. gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.

Fapta este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, curtea va ține seama că fapta inculpatului a avut drept consecință inducerea în eroare a 11 părți vătămate cu consecința producerii unei pagube de peste 6 miliarde lei, rămasă nerecuperată, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispoz.art.1 din Codul penal, ce prevăd că "legea penală apărăpersoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

Pentru motivele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art.300²și ale art.160^bproc.pen.cât și prevederile art.5 pct.1 lit.a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art.5 parag.1 din CEDO (cauza Tommasi vs Franța).

Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Maramureș nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art.5 parag.1 lit.a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei, urmând a se menține starea de arest a inculpatului conform art.350 proc.pen.

În baza art.88 pen.rap.la art.381 proc.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 30 mai 2008 și până la zi.

În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din

Inculpatul va fi obligat să achite statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, conform art.192 alin.2 proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefundat apelul declarat de inculpatul deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.471 din 15 septembrie 2009 Tribunalului Maramureș.

Menține starea de arest a inculpatului.

În baza art.88 pen.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 30 mai 2008 și până la zi.

Stabilește în favoarea Baroului de avocați C suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Obligă inculpatul să achite statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul și părțile civile.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - - -

Red.PD/CA

15.12.2009 - 14 ex.

Jud.fond.

Președinte:Delia Purice
Judecători:Delia Purice, Ioana Cristina Morar

Vezi şi alte speţe de drept penal: