Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.138/
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Tacea judecător
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu președinte secție penală
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
Procuror-șef Secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra judecarea apelurilor penale formulate de apelantul-inculpat și de apelanta-inculpată, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 Cod penal, împotriva sentinței penale.466 din 21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.303/2003.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 31 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și având în vedere cererea apărătorului inculpaților formulată în sensul de a depune concluzii scrise la dosar, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, a amânat pronunțarea cauzei la data de 06.11.2008.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Inculpații și au declarat apel împotriva sentinței penale nr.466 din 21.10.2005 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.303/2003.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 466 din 21 octombrie 2005 Tribunalului Galația fost condamnată inculpata la 10 ani închisoare și la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin.1, 3 și 5 Cod penal, la 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal iar prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 4 și art. 41 alin. 2 Cod penal la 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 10 ani sporită la 11 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară.
Conform art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul la 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 și 5 din Codul penal.
În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 Cod proc.pen. și art. 3461Cod proc.pen. raportat la art. 998 cod civil și art. 1000 alin. 3 și 1003 Cod civil au fost obligați inculpații să plătească în solidar și cu partea responsabilă civilmente " " SRL G suma de 2.734.474.661 lei ROL cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Teritorial în Construcții
În baza art. 14 Cod proc.pen. și art. 346 alin. 1 Cod proc.pen. raportat la art. 998 Cod civil a fost obligată inculpata la 70 milioane lei ROL despăgubiri civile către partea civilă.
În baza art. 14 Cod proc.pen. art. 346 alin. 1 Cod proc.pen. raportat la art. 998 Cod civil și art. 1000 alin. 3 Cod civil a fost obligată aceeași inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente "" SRL G la plata sumei de 43.868.855 lei RO, despăgubiri civile către partea civilă " " SRL
A fost obligată aceeași inculpată în solidar cu partea responsabilă civilmente " " SRL G la 5 milioane lei ROL despăgubiri civile către " European " SRL G iar în solidar cu "" SRL G la 7.227.000 lei ROL ca despăgubiri către partea civilă "" SRL
Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a se fi pronunțat astfel, instanța de fond în rejudecare după desființare, a reținut următoarele:
Inculpata a îndeplinit calitățile de administrator a SC SRL și asociat unic la SC SRL G în timp ce inculpatul pe cele de administrator la SC SRL și asociat unic la SC SRL ambii având specimen de semnătură la BCR - Sucursala G și POST SA Sucursala unde cele două societăți comerciale aveau deschise conturi bancare.
La începutul anului 1998, Inspecția de Construcții, Lucrări Publice, Urbanism și Amenajarea Teritoriului G ( ) împreună cu Inspecția Teritorială B au luat hotărârea construirii unui nou sediu pentru Sucursala din
În acest sens a fost întocmit un studiu de fezabilitate care a fost aprobat, după care au fost concesionate 1600. teren situați pe str. - din mun. G, pentru amplasarea construcției( declarații martor f 189 - 196 dosar urm. pen. f 75 dosar 1779/P/2001 al Tribunalului Galați ).
În vederea executării lucrărilor, Gao rganizat o licitație, la care s-au prezentat mai multe societăți comerciale, printre care și SC SRL G, administrată de inculpata (asociat unic fiind ).
Licitația a fost câștigată de societatea sus amintită, stabilindu-se o valoare a lucrărilor de 6.341.752.000 lei (în concordanță cu prețurile practicate la data încheierii contractului) stabilindu-se totodată o durată de execuție de 24 de luni. Contractul a fost semnat din partea SC SRL G de inculpata.
Întrucât SC SRL G avea ca obiect de activitate lucrări de arhitectură, în vederea efectuării lucrărilor de terasament și construcții din beton, antreprenorul a încheiat contract de prestări servicii cu SC SA care a preluat astfel e4xecutarea lucrărilor de fundații, subsol și ziduri de sprijin, în valoare de 772.654.932 lei cu termen de finalizare 30.07.1999.
Întrucât aceasta societate a depășit termenul, durata contractului a fost prelungită până la 15.03.2000, iar pentru executarea celorlalte lucrări din această categorie s-a încheiat contract de prestări servicii cu SC SA
Potrivit contractului și graficului de execuție contractat cu beneficiarul lucrării, eșalonarea valorică a execuției era următoarea: în anul 1999 suma de 4.417.404.000 lei; în anul 2000 suma de 1,8 miliarde lei (f 71 - 72 dosar urm. pen.). Potrivit actelor contabile invocate de partea vătămată (f 11 dosar urm. pen,) până la data de 30.11.1999 aceasta a achitat antreprenorului sub formă de avansuri, plăți efectuate prin ordinul de plată, prin compensare cu SC SA și SNP B (cedare de creanțe) și plăți efectuate direct către prestatorul SC SA G suma totală de 4.233.864.797 lei, iar SC SRL a efectuat lucrări și prestații în valoare totală de 1.499.390.136 lei ( 11 dosar urm.pen. declarație martor f 189 -191 dosar urm. pen. f 75 dosar 1779/P/2001 al Tribunalul Galați ) rezultând o diferență de 2.724.474.861 lei.
Începând cu luna octombrie 1999, reprezentanții părții vătămate au luat legătura cu inculpații, atenționându-i cu privire la restanțele pe care SC SRL le are în execuția lucrărilor și cu privire la necesitatea de a pregăti lucrările de arhitectură, ocazie cu care aceștia au promis că vor întreprinde toate demersurile pentru a reintra în graficul de execuție al lucrării.
Din acest moment inculpații afirmă în mod nereal, faptul că au procurat deja materialele necesare pentru confecționarea tâmplăriei din aluminiu.
Potrivit declarației martorului, inspector șef la. G, la datele de 15.11.1999 și 22.11.1999, inculpatul - s-a prezentat la sediul părții vătămate, ocazie cu care, pentru menținerea în eroare cu privire la buna sa credință, a făcut cunoscut reprezentanților părții vătămate faptul că a achiziționat deja materiale ca: profil aluminiu, geam, mochetă, vată minerală, carton etc. în valoare de 1.358.778.598 lei, sens în care a prezentat 5 facturi fiscale. Situațiile le-a luat înapoi pentru a le corecta valoric, întrucât nu respectau metodologia din contract și a revenit în ziua de 22.11.1999.
La aceeași dată, s-a stabilit ca a doua zi (23.11.1999) să se procedeze la verificarea în teren a lucrărilor de tâmplărie menționate în facturile înaintate spre decontare. Potrivit declarației martorului, acest lucru nu a mai fost posibil întrucât începând cu 23.11.1999, inculpații și - nu au mai fost de găsit.
Martorul mai relatează că, în urma analizei din 25.10.1999, inculpata a afirmat că tâmplăria o executa la SC SRL B, unde este acționară. Întrucât cei doi administratori nu au mai fost de găsit și având în vedere afirmațiile lui martorul s-a deplasat împreună cu organele de poliție la sediul SC SRL B unde s-a constatat că SC nu a achiziționat și nici nu a lăsat în custodie profile din aluminiu sau tâmplărie confecționată (declarație martor 189-196 dosar urm.pen. 75 doar 1779/P/2001 al Tribunalului Galați ).
Astfel cum rezultă din declarația martorei, administrator al SC SRL B, și din procesul-verbal încheiat de organele de poliție societatea mai sus amintită nu a livrat, nu a depozitat materiale (profile aluminiu etc.) și nici nu a efectuat lucrări în perioada septembrie - decembrie 1999, necesare pentru executarea lucrărilor luate în antrepriză la obiectiv: Sediul G, iar la sediul acesteia nu s-au A niciodată materialele înscrise în facturile prezentate de inculpatul (declarație martor 206 dosar urm.pen.).
În realitate, după cum rezultă din declarațiile martorelor și, inculpații au procedat la închiderea activității celor două societăți, începând cu luna octombrie 1999, când au fost trimiși în șomaj toți angajații SC SRL G și până la 15.11.1999, când același lucru s-a întâmplat și în ceea ce privește pe SC SRL
Relevant pentru intenția inculpaților de a induce și menține în eroare pe reprezentanții părții vătămate cu privire la onorarea obligațiilor asumate prin contract este și împrejurarea că la data de 25.11.1999 (în plină derulare a contractului de antrepriză), inculpatul, în nume personal și în calitate de mandatar al soției sale - încheie un contract de cesionare a părților sociale deținute la SC SRL G către numitul din G pentru suma de 2.000.000 lei.
S-a remarcat că, la data de 22.11.1999, dată la care a fost dată procura în sensul mai sus menționat de către inculpata, inculpatul se întâlnea cu reprezentantul părții vătămate căruia îi prezenta date și acte nereale.
În ziua următoare celei în care s-a încheiat contractul de cesionare a părților sociale (26.11.1999), inculpatul părăsește țara prin B Otopeni. Din adresa aflată la fila 704 dosar urmărire penală rezultă că inculpata a părăsit țara prin același punct de trecere al frontierei la data de 30.10.1999.
Cercetările efectuate au stabilit că în anul 1999, numitul a pierdut buletinul de identitate iar în cursul lunii noiembrie 1999 era plecat din țară, de unde rezultă concluzia că vânzarea părților sociale s-a făcut fictiv și că persoana prezentă în fața notarului a fost alta, aspect confirmat și de analiza actelor depuse din care rezultă că semnăturile cumpărătorului sunt diferite de la un act la altul.
Potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză gradul de realizare a construcției (sediul Inspectoratului de Stat în Construcții G) obținut de către SC SRL G este de 84,97% din infrastructură, respectiv de 9,55% din întreaga construcție.
Se apreciază de către expert, pe baza documentației studiate, că suma cuvenită antreprenorului pentru realizarea acestui stadiu fizic al construcției este mai mică decât suma de 1.027.602.094 lei facturată de către SC SRL, și că acest lucru se datorează și unei neglijențe a beneficiarului în urmărirea întocmirii documentelor aferente execuției investiției (raport de expertiză 371 - 376 dosar instanță R/303/P/2003).
Conform raportului de expertiză contabilă și a suplimentului la acest raport, societatea parte vătămată a efectuat plăți către SC SRL G în sumă de 1.733.864.797 lei iar SC SRL G a executat lucrări în cadrul contractului de antrepriză în valoare de 1.446.108.355 lei, rezultând o diferență nejustificată de 287.756.442 lei.
Se apreciază de către expert că protocolul de cedare creanțe pentru suma de 2.500.000.000 lei încheiat cu SC SA G nu poate fi luat în calcul la stabilirea raporturilor contractuale deoarece privește pe SC SRL (altă societate) se referă la alte lucrări, a fost întocmit anterior încheierii contractului de antrepriză nr. 217/26.02.1999 (respectiv la data de 16.06.1998 și nu a fost înregistrat în contabilitatea Inspectoratului Județean în Construcții G).
Instanța nu și-a însușit punctul de vedere al expertului contabil referitor la suma de 2.500.000.000 lei cu privire la care apreciază că a fost plătită cu titlu de avans la contract.
Astfel, conform protocolului de cedare creanțe încheiat la 15.06.1998 ( 32 dosar urm.pen.) SC SRL preia din CS SA G creanța T în sumă de 2,5 miliarde lei, transferul urmând a se face eșalonat în 6 luni, cu efectuarea modificărilor corespunzătoare în evidențele contabile.
Nu a putut fi primită nici apărarea inculpaților în sensul că prin această preluare de creanță se sting alte datorii, către SC SRL, chiar dacă protocolul a fost încheiat cu această ultimă societate (reprezentată legal tot de inculpatul ) și chiar dacă protocolul a fost încheiat anterior.
În acest sens, avem în vedere minuta încheiată la data de 30.03.1999 (ulterior perfectării contractului de antrepriză), în care s-a consemnat expres că, creanța T în sumă de 2,5 miliarde lei preluată de la CS "" SA reprezintă avans pentru investiția sediu T G și Centru Teritorial d e Instruire.
Mai mult pe această minută, semnată de inculpatul, a fost aplicată ștampila SC SRL Apreciem ca fiind lipsit de relevanță din perspectiva convenției intervenită între părți, împrejurarea că această sumă nu a fost înregistrată în contabilitatea părții vătămate.
La data de 10.09.1996, inculpata a achiziționat un autoturism marca CIELO cu plata în rate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. -/10.09.1996 ( 218-220 dosar urm.pen.) pe care l-a semnat la rubrica cumpărător luând, astfel cunoștință de clauzele acestui contract. Conform pct.4 din contract, pe factură și pe cartea de identitate se va menționa de către vânzător " cu plata în rate". Nu poate fi înstrăinat decât după achitarea integrală lucru care se și realizează (copie factură și carte de identitate 230, 231 dosar urm.pen.).
Astfel cum rezultă din actele depuse de SC ROMÂNEASCĂ SA - Sucursala G, conform convenției nr. 659/09.06.1996, SC AUTOMOBILE ROMÂNIA a vândut autoturismul cu plata în rate prin SC ROMÂNEASCĂ SA, abilitată să încheie contracte de garanție pentru obligații de plată, în caz de neplată a ratelor.
În acest sens între asigurător și inculpata s-a încheiat contractul de gaj din 30.08.1996 ( 227-229 dosar urm.pen.), potrivit căruia aceasta se obliga să nu înstrăineze în nici un fel autoturismul gajat până la achitarea tuturor obligațiilor.
Cu toate acestea, la data de 05.06.1997, contrar tuturor obligațiilor asumate prin încheierea contractelor mai sus menționate, inculpata vinde autoturismul către partea vătămată, ocazie cu care prezintă ca adevărat faptul că autoturismul este liber de orice sarcini și-l garantează pe cumpărător împotriva oricăror evicțiuni, încasând suma de 70.000.000 lei (fila 222 dosar urm.pen.).
Întrucât inculpata nu a achitat ratele scadente către SC Românească SA - Sucursala G, aceasta a formulat cerere pentru autorizarea vânzării gajului admisă prin încheierea de ședință din 31.08.1999 pronunțată de Tribunalul Galați în dosar 712/COM/1999.
Ca urmare, prin procesul verbal (228 dosar urm.pen.) executorul judecătoresc a procedat la vânzarea bunului gajat, astfel că partea vătămată care nu și-a recuperat prețul plătit s-a constituit parte civilă cu suma de 70.000.000 lei (ROL).
În faza cercetării judecătorești partea vătămată nu a mai putut fi audiată, întrucât deși a fost citată la toate adresele indicate, inclusiv cu mandat de aducere, nu a fost găsită.
În cursul lunii octombrie 1999, inculpata în calitățile pe care le avea la SC SRL G și SC SRL Gae mis trei file CEC, către trei societăți comerciale, deși recunoștea că nu are disponibil în cont.
a) Astfel, în perioada 1994-1999 între SC SRL G și SC SRL G pe de o parte și SC SRL B pe de altă parte s-au derulat relații comerciale.
Ca urmare a unor livrări de mărfuri din anul 1999 (în luna octombrie 1999 SC SRL G datora societății parte vătămată suma de 18.395.600 lei, iar SC SRL G suma de 28.868.855 lei. Ca urmare a solicitărilor repetate de a achita mărfurile la data de 25.10.1999, inculpata a emis fila CEC seria M 000. - pentru suma de 57.264.455 lei (312 dosar ).
Partea vătămată a introdus fila CEC la plată în termen, aceasta fiind refuzată pentru lipsă totală disponibil.
Conform adresei emisă de BNR (184 dosar urm.pen.) SC SRL se afla în interdicție bancară în perioada 15.10.1999 - 22.11.2000.
b) La data de 17.11.1999 Post SA Gas esizat organele de urmărire penală despre faptul că inculpata a emis în numele SC SRL G, fila CEC seria - nr.- scadentă la 11.11.1999 pentru suma de 5.000.000 lei pentru plata unei datorii către SC SRL G (adresă 370 ds. fila CEC - 373 dosar ).
Fila CEC sus menționată a fost refuzată la plată pentru lipsa disponibilului, plătitor A în interdicție bancară. Conform mențiunilor efectuate fila CEC aparținea unui set de instrumente ce fuseseră retrase din circulație. Suma de 5.000.000 lei reprezenta contravaloarea unor mărfuri livrate de partea vătămată SC SRL G către SC SRL G la data de 5.10.1999.
Conform adresei emisă de BNR (174 dosar urm.pen.) SC SRL se afla în interdicție bancară de a emite CEC-uri în perioada 12.08.1999 - 22.11.2000.
Conform declarației reprezentantului părții vătămate fila CEC a fost emisă pe SC SRL G, întrucât inculpata a precizat că în contul acestei societăți are disponibil.
c) La data de 11.10.1999 SC SRL G, la solicitarea inculpatei, a livrat către SC SRL conform facturii -, materiale de construcții în valoare de 7.227.000 lei. Pentru plata mărfurilor, inculpata a emis la data de 28.10.1999 fila CEC seria - -.
Fila CEC a fost refuzată la plată de către tras ( Sucursala G) pentru lipsă disponibil în cont, plătitor A în interdicție bancară. Așa cum am reținut anterior în perioada 15.10.1999 - 22.11.2000, SC SRL G s-a A în interdicție bancară (adresa 184 dosar ).
Intenția inculpatei de a induce în eroare părțile vătămate cu privire la posibilitatea achitării mărfurilor (a decontării filelor CEC) este cu atât mai evidentă cu cât aceasta a emis filele CEC la date cuprinse în perioada în care cele două societăți SC SRL G și SC SRL G se aflau în interdicție bancară de a emite file CEC, interdicție ce i-a fost notificată astfel cum rezultă din actele dosarului (147-188 dosar ).
Situația de fapt și vinovăția inculpaților a fost dovedită cu probele administrate în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată.
La dozarea și individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, persoana fiecărui inculpat, valoarea prejudiciului dar și faptul că inculpații nu au antecedente penale.
Împotriva acestei sentințe în termenul prev. de lege au declarat apel inculpații și.
Sentința pronunțată de instanța de fond a fost criticată ca fiind netemeinică și nelegală întrucât nu au fost respectate dispozițiile deciziei penale nr. 573/A din 25 octombrie 2002 Curții de Apel Galați și că nu s-a ținut cont de dovezile administrate în apărarea inculpaților.
S-a mai susținut de către apelanți, că instanța de fond nu a verificat dacă au existat contracte de subantrepriză, cine sunt beneficiarii acestora, ce cotă de plăți au primit și ce situație de lucrări au prezentat pentru decontare, aspecte ce trebuiau stabilite printr-o expertiză contabilă.
De asemenea, s-a mai arătat în motive că partea vătămată nu a fost dus în eroare cu privire la dobândirea autoturismului Cielo atâta timp cât pe cartea sa de identitate exista mențiunea că bunul nu poate fi înstrăinat până la plata ultimei rate din preț.
Cu privire la stabilirea corectă a situației de fapt apelanții fac trimitere la 4 facturi care au fost depuse la termenul din 17 februarie 2005 și care trebuiau să facă obiectul unui supliment de expertiză contabilă pentru a se observa dacă au fost decontate și ce anume lucrări.
S-a solicitat de către inculpați desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Galați achitarea acestora pentru faptele săvârșite pe lipsa intenției iar în subsidiar să se rețină că prejudiciul este de 248.000.000 lei în ce o privește pe inculpata iar în ce-l privește pe inculpatul să fie achitat deoarece acesta nu a tratat încheierea contractului cu partea civilă și nu are calitate de coautor.
Prin decizia penală nr.162/A/14.06.2006, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Galația respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.466 din 21 octombrie 2005 Tribunalului Galați.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galația reținut următoarele:
Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpata a acționat cu intenția de a induce în eroare pe partea vătămată iar inculpatul a realizat ulterior încheierii contractului acte materiale prin care a prelungit menținerea în eroare a părții vătămate.
Contractul de antrepriză încheiat cu partea vătămată de către " " SRL G al cărui administrator era inculpata iar inculpatul de asociat unic are clauze clare și precise care nu mai sunt respectate întocmai în momentul încheierii contractelor de subantrepriză, aspect care determină o îngreunare a bunei derulări a lucrărilor și respectiv a respectării termenelor stabilire în contractul de antrepriză, mărindu-se astfel timpul de lucru și obținerea posibilității de a încasa anumite sume de bani.
Din declarația martorului, care avea calitatea de inspector șef la partea vătămată, rezultă că la datele de 15 noiembrie 1999 și 22 noiembrie 1999, inculpatul s-a prezentat la sediul părții vătămate și i-a adus la cunoștință că a achiziționat materiale în valoare de peste 1,3 miliarde lei prezentând pentru a fi credibil 5 facturi fiscale, informație care ulterior s-a dovedit neadevărată - firmei, în realitate materialele nu au fost procurate.
Martorul a precizat că a doua zi, respectiv 23 noiembrie 1999 (după întâlnirea cu inculpatul pe 22 noiembrie 1999) a mers în teren pentru a verifica dacă într-adevăr s-au achiziționat materialele despre care îi făcuse vorbire inculpatul, ca la locul de depozit indicat să constate că nu există nici un fel de material din cele specificate de inculpat.
Nici afirmația făcută de către aceiași parte vătămată in sensul că tâmplăria din aluminiu se afla la."" SRL G, nu s-a dovedit a fi adevărată, în urma verificării făcute de martor la data de 25 octombrie 1999, urmare a deplasării acestuia la B la societatea arătată.
Că inculpații au indus și menținut în eroare reprezentanții părții vătămate rezultă și din faptul că la data de 25 noiembrie 1999 (contractul de antrepriză era în plină derulare), inculpatul, în nume personal și în calitate de mandatar al soției sale - încheie un contract de cesiune a părților sociale deținute la." " SRL G (unde administrator era inculpata ) către numitul pentru suma de 2 milioane lei (fila 724 dosar urm.pen.) - și pentru care s-a stabilit că acesta pierduse buletinul de identitate în anul 1999 iar în noiembrie același an a părăsit țara, rezultând din aceasta că tranzacția făcută comportă discuții sub aspectul legalității.
De altfel, a doua zi după încheierea contractului de cesiune pe data de 26 noiembrie 1999 inculpatul a părăsit țara prin B - Otopeni.
Potrivit adresei aflate la fila 704 dosar urm.pen. rezultă că și inculpata părăsise țara prin același punct de trecere a frontierei la data de 30 octombrie 1999.
De la datele respective inculpații nu au mai putut fi contactați nici de partea vătămată și nici de organele de urmărire penală, urmărirea penală ca și judecata făcându-se în lipsa acestora.
Din probele dosarului rezultă cu claritate că inculpații au comis faptele cu intenție, că au creat părții vătămate un prejudiciu important, încadrarea juridică a faptelor fiind corect reținute.
Expertiza instrumentată în cauză stabilește corect volumul de lucrări efectuat ca fiind de 10 %, ca și valoarea acestora de 1.446.108.355 lei.
Cu privire la contractul încheiat cu partea vătămată, Curtea constată că inculpata a acționat cu intenție la momentul încheierii contractului și a vânzării ulterior a autoturismului marca Cielo. În factura fiscală nu s-a prevăzut durata pentru care trebuiau plătite ratele respective și nici pe certificatul de înmatriculare, însă inculpata asigurat-o pe partea vătămată că se plătise toate ratele și autoturismul era liber de orice sarcină, intenția de inducere în eroare există, instanța de fond soluționând corect cauza atât pe latură civilă cât și penală.
Curtea a constatat că pedepsele aplicate au fost judicios evaluate, ținându-se cont de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atitudinea inculpaților, persoana acestora, lipsa de antecedente penale.
Impotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs inculpații și, recursuri admise prin Decizia penală nr.984 din 22 februarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr-.
Înalta Curtea reținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art.3859alin.1 pct.10 Cod procedură penală, în sensul că instanța a respins cererea inculpaților reprezentați prin apărător, prin care se solicita efectuarea unei completări a expertizei deja administrată care să concluzioneze asupra celor 4 facturi fiscale depuse la 17 februarie 2005 în copie, procurate după efectuarea expertizei, motivând că proba nu este utilă, câtă vreme expertiza a stabilit un prejudiciu corect, în raport de constatările asupra lucrărilor efective și valoarea construcției și că instanța de apel se rezumă la o apreciere generică a concluziilor expertizei.
Înalta Curtea recomandat ca, la reluarea judecății, să fie audiați inculpații în situația prezentării pentru a da deplin conținut dreptul la apărare și va administra orice probă apreciată pertinentă și utilă în vederea lămuririi aspectelor legate de întinderea prejudiciului înregistrat de partea civilă
In rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.537/RJ/44/2007 la Curtea de Apel Galați.
Față de recomandările Înaltei Curți, cu toate demersurile legale făcute, singura probă ce a putut fi administrată în cauză a fost expertiza tehnică economică pentru a se stabili dacă cele 4 facturi prezentate de inculpați prin apărător la termenul din 17.02.2005 au fost avute în vedere la momentul încheierii contractului de compensare nr.569/28 aprilie 1999, precum și verificarea situațiilor de lucrări, proceselor verbale de recepție și a altor documente existente la beneficiar pentru a se verifica dacă prejudiciul stabilit inițial este corect stabilit.
Cât privește audierea inculpaților, acest lucru nu a fost posibil, întrucât inculpații sunt plecați din țară înainte de a se începe urmărirea penală, neputând fi audiați pe tot parcursul procesului penal, situație ce a îngreunat desfășurarea acestuia.
Instanța de apel a făcut demersuri pentru a fi adusă și audiată partea vătămată pentru a da lămuriri suplimentare cu privire la împrejurările în care a cumpărat autoturismul marca Cielo de la inculpata, însă nici această probă nu a putut fi administrată.
Față de concluziile raportului de expertiză, potrivit căreia, din lipsa evidențelor contabile ale antreprenorului general și ale subantreprenorului, expertiza este în imposibilitate să stabilească dacă suma plătită în plus stabilită inițial de expertiza contabilă este reală sau nu, Curtea nu poate reține concluziile acesteia, considerând că situația stabilită inițial și reținută de instanța de fond, fiind mai apropiată în timp de săvârșirea faptelor este cea reală.
In ceea ce privește referirea la cele patru facturi prezentate ulterior de inculpați prin apărător, făcută de expert în suplimentul 2 la expertiza contabilă efectuată în rejudecare, în sensul că acestea nu constituie probe noi și că au fost avute în vedere la efectuarea expertizei, nu prezintă prea multă relevanță pentru instanță, având în vedere concluziile de mai sus cuprinse în expertiză.
Insă analizând cele 4 facturi prezentate de inculpați, în copie, respectiv nr.-/16.07.1999, nr.-/19.04.1999, nr.-/12.05.1999 și nr.-/30.09.1999, în valoare totală de 826.165.455 lei, Curtea constată că acestea nu sunt însoțite de documente din care să reiasă plata acestei sume (chitanțe, ordine de plată etc.) și nici nu sunt cuprinse în procesul verbal de compensare încheiat la data de 20.05.1999, semnat și ștampilat de beneficiar, antreprenor și subantreprenor.
In aceste condiții, nu pot fi reținute ca probe pertinente de către instanță, întrucât nu sunt originale pentru a identifica căreia dintre părți îi aparține exemplarul respectiv, nu este însoțit de documente de plată a sumelor cuprinse în acestea, ce ar fi utile în stabilirea corectă a cuantumului prejudiciului creat și a persoanei care a suferit acest prejudiciu.
Nu poate fi reținută apărarea inculpaților privitor la lipsa de probe în ceea ce privește dovezile pe care și-a sprijinit condamnarea instanța de fond, întrucât, analizând hotărârea apelată, Curtea constată că aceasta este temeinică, instanța exercitându-și atribuțiile în mod activ în vederea aflării adevărului, respectând prevederile art.287 și următoarele din Cod procedură penală.
Cu privire la raportul de expertiză tehnică contabilă întocmit în cauză ale cărui concluzii nu au fost reținute de către instanța de fond cu privire la suma de 2.500.000.000 lei, constatările instanței de judecată sunt corecte avându-se în vedere protocolul încheiat și semnat de cele trei părți, urmat de minuta încheiată ulterior încheierii contractului de antrepriză și în care se precizează că suma constituie avans pentru investiția sediu
In acest sens, sunt și prevederile art.63 al.2 din codul d e procedură penală potrivit cărora probele nu au o valoare mai dinainte stabilită și că aprecierea lor se face în urma examinării tuturor probelor administrate, prin coroborarea acestora, situație relevată întocmai în concluziile instanței de fond.
Cu privire la contractul de cesionare a părților sociale deținute la SC SRL de inculpata, încheiat în calitate de mandatar de către inculpatul cu numitul pentru suma de 2.000.000 lei, în mod corect s-a stabilit că acesta era fictiv, încheiat cu scopul de a induce în eroare partea vătămată, întrucât la data încheierii contractului această persoană nu se afla în țară, nu avea cunoștință de acest contract pe care nu-l semnase, iar inculpatul, care ar fi putut lămuri situația, a părăsit în ziua următoare țara, fără a mai reveni.
Cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în dauna părții vătămate de către inculpata, nu poate fi reținută apărarea inculpatei, potrivit căreia partea vătămată avea în mod evident posibilitatea să afle dacă ratele au fost achitate, întrucât săvârșirea infracțiunii de înșelăciune se apreciază în funcție de fapta și de intenția inculpatului și nu de posibilitățile intelectuale și vigilența părții vătămate.
In legătură cu săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prin emiterea unor cecuri fără acoperire de către inculpata, nu poate fi reținută apărarea acesteia, potrivit căreia scrisorile trimise de bancă prin care i se făcea cunoscut că se află în interdicție bancară nu au ajuns la aceasta, întrucât, obiectul material al infracțiunii de înșelăciune prin cecuri sancționat de art.215 al.4 din codul penal se realizează prin emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, neexistând condiția interdicției bancare, iar inculpata știa, în momentul emiterii cecurilor că nu are disponibil în bancă.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căruia nu există nici o dovadă a implicarea sa voită și deliberată în acțiuni de inducere în eroare a părții vătămate în legătură cu executarea contractului nr.217/1999, întrucât el nu a avut calitatea de administrator al SC SRL, întrucât există la dosar declarații, potrivit cărora inculpatul s-a prezentat împreună cu soția sa la sediul părții vătămate (decl. ) la datele de 15.11.1999 și 22.11.1999, prilej cu care au indus pe aceasta in e4roare cu privire la achiziționarea unor materiale de construcții în valoare de 1.358.778.598 lei, prezentând 5 facturi fiscale, care s-au dovedit a fi false.
De asemenea, inculpatul a încheiat contractul de cesionare a părților sociale deținute de soția sa la SC N SRL, contract ce s-a dovedit a fi fictiv.
Din întregul material probator, reiese că inculpatul se ocupa efectiv, alături de soția sa, de administrarea societății al cărei administrator era, iar prevederile art.215 cod penal nu impun condiția unei calități a inculpatului și nici ca acesta să fie parte în contractul cu privire la care se săvârșește inducerea sau menținerea în eroare unei persoane.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, făcând o judicioasă analiză a situației de fapt existente, a ținut seama de dispozițiile legale aplicabile acesteia, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoanele care au săvârșit aceste fapte și împrejurările în care au făcut-
Pentru aceste motive, urmează ca, în baza disp.art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, să respingă apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr.466 din 21 octombrie 2005 Tribunalului Galați dată în dosarul nr.303/2003, ca nefondate și să-i oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform disp.art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații (fiica lui și, născută la 24 septembrie 1965 în I, județul I, domiciliată în G, str. -, - 17,. 23, județul G și în G,-, - 7,. 42, Cod poștal -, Județ G, cetățenie română, administrator la." " SRL, CNP:-) și (fiul lui și, născut la 15 august 1963 în G, județul G, domiciliat în G, str. -, - 17,. 23, județul G, și în G,-, - 7,. 42, Cod poștal -, Județ G, CNP:-) împotriva sentinței penale nr.466/21.10.2005 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosar nr.R 303/P/2003.
Obligă pe fiecare dintre apelanții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru intimatul-parte civilă Inspectoratul de Stat în Construcții - Inspectoratul Teritorial în Construcții Sud, și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 noiembrie 2008.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
A în
Conf. art.312 alin.2 PP
Președintele Curții de Apel Galați
JUDECĂTOR DR.
Grefier,
- -
Red. /07.11.2008
Tehnored. -/20.11.2008
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu
