Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 138/2009
Ședința publică din 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțate la data de 16 februarie 2009 de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, avocat, lipsă fiind inculpatul și apărătorul ales al acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că apărătorul ales al inculpatului, avocat a depus la dosar o cerere prin care solicită să se ia la cunoștință că a discutat cu domnul av. în vederea prezentării în substituire, față de împrejurarea că se află în imposibilitate de a se prezenta în instanță; în ipoteza în care avocatul nu se va prezenta în instanță solicită să se ia act că susține motivele de recurs formulate în scris și depuse la termenul anterior.
Instanța constată că nu sunt alte cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și constatarea că în mod corect s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respinsă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992 republicată, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 341/2004 pentru cinstirea eroilor martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria din decembrie 1989 formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 840/2007 a Judecătoriei Deva, apelată în prezenta cauză, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de favorizarea infractorului, prev. și ped. de art. 264 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice, în baza art. 334 Cod procedură penală, din infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
S-a reținut că inculpatul ar fi ajutat pe inculpatul să înmatriculeze două autoturisme la sfârșitul anului 2001 și începutul anului 2002, autoturisme ce ar fi fost dobândite prin săvârșirea mai multor infracțiuni pentru a putea beneficia de drepturile acordate de art. 10 lit. n din Legea nr. 42/1990.
Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Critica de neconstituționalitate vizează o dispoziție dintr-o lege care nu are legătură cu soluționarea cauzei.
S-a invocat o dispoziție dintr-o lege intrată în vigoare la peste doi ani de la data la care se reține că inculpatul, ar fi săvârșit infracțiunea de favorizarea infractorului, respectiv prevederile art. 5 alin. 1 lit. l din Legea nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 654/20.07.2004.
În prezenta cauză au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 lit. n din Legea nr. 42/1990 care stipulează pentru persoanele prevăzute la art. 10 alin. 1 acordarea gratuită a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaționale și scutirea de taxe vamale în vederea achiziționării din import a acestuia pentru răniții în lupta pentru victoria din decembrie 1989 sau în legătură cu evenimentele revoluționare din decembrie 1989, care se încadrează în criteriile medicale în vigoare.
Dispozițiile art. 10 lit. n din Legea nr. 42/1990 și-au încetat aplicabilitatea în privința scutirilor de la plata taxelor vamale începând cu data intrării în vigoare a OG nr. 36/30.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 68/02.02.2003.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat recurs inculpatul.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului inculpatul a criticat încheierea atacată, susținând că în mod greșit instanța, prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a restrâns competența instanței de contencios constituțional și, în mod implicit, a restrâns dreptul de acces liber la justiția constituțională al inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat din următoarele considerente:
este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu este pertinentă pentru rezolvarea cauzei în care a fost ridicată, adică nu are legătură cu acea cauză. În speță tribunalul a reținut, în mod corect, că dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. l din Legea nr. 341/2004 nu are legătură cu soluționarea cauzei, deoarece aceasta a intrat în vigoare la 20.07.2004, iar fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută și pedepsită de art. 264 Cod penal, cu trimitere la art. 10 lit. "n" din Legea nr. 42/1990, legea activă la data săvârșirii faptei, s-a epuizat în 2002.
a devenit o cauză de inadmisibilitate clasică, specifică și chiar inerentă mecanismului de control al constituționalității legilor pe cale de excepție, fiind consacrată și în legislațiile celorlalte state europene care au reglementat excepția de neconstituționalitate. Dintre acestea, cea mai cunoscută fiind legislația și jurisprudența italiană, care exprimă cerința ca o chestiune de neconstituționalitate să poată fi soluționată doar dacă fără aceasta soluționarea procesului nu poate fi tranșat (art. 23 alin. 2 din Legea nr. 87/1953).
Din această perspectivă de drept comparat rezultă că irelevanța este o cauză de inadmisibilitate a sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, urmărindu-se eliminarea tergiversării nejustificate a cauzelor, și nu constituie o îngrădire a accesului la justiția constituțională.
Având în vedere considerentele de mai sus, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor fi suportate de inculpatul recurent.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.03.2009
jud. fond,
Președinte:Mircea BădilăJudecători:Mircea Bădilă, Maria Elena Covaciu, Leontin
