Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 139

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 11.12. 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Adrian Bogdan

JUDECĂTOR 2: Mengoni Arin Alexandru

*

GREFIER - - -

***************

Ministerul Public - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - reprezentat de procuror

La ordine au venit spre soluționare apelurile declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, inculpații,și partea civilăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței penale nr. 125/P din 15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 08.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.

CURTEA

DELIBERÂND

Prin sentința penală nr. 125/P/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr- au fost dispuse următoarele:

În temeiul art. 334 Cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatelor și din infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 1 și 3 teza a II-a Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 334 cod procedură penală s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatelor, și din infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

A fost condamnată inculpata, fiica lui și, născută la 11.06.1965 în mun. B, jud. B, CNP- -, domiciliată în mun. P N,-,. 22, jud. N, cetățenie română, studii superioare, fără ocupație, fără antecedente penale la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, b,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 lit. b Cod penal și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe timp de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a,b,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 lit. c Cod penal.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de introducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a,b,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a- 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus ca inculpata sa executa pedeapsa cea mai grea- de 4(patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe timp de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata ( fostă ), fiica lui și, născută la 04.10.1967 în mun. P N, jud. N, CNP- -, domiciliată în mun. P N,-, -. 9, jud. N și fără forme legale în mun. P N, str. - -, -. 44, jud. N, cetățenie română, studii superioare, consilier la Grupul al N, divorțată, fără antecedente penale la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 lit. b Cod penal și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe timp de 1(un) an după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a,c și alin. 2 Cod penal- art. 76 lit. c Cod penal.

În temeiul art. 33 lit. a- 34 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal s-a dispus ca inculpata sa execute pedeapsa cea mai grea- de 3(trei) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal pe timp de 1(un) an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală au fost achitate inculpatele:

- pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

- pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală a fost achitată inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și art. 181Cod penal au fost achitate inculpatele:

- (fostă ), fiica lui G și, născută la 25.03.1960 în com., jud. N, domiciliată în mun. P N,- bis, jud. N, CNP- -, cetățenie română, studii 12 clase, căsătorită, cu 2 copii majori, casier trezorier la Trezoreria P N, fără antecedente penale;

- (fostă ), fiica lui și, născută la 01.04.1965 în com. D, jud. N, domiciliată în mun. P N,-, -. 5, jud. N, CNP- -, cetățenie română, studii 12 clase, căsătorită, casier la Direcția -ă a Finanțelor Publice N, fără antecedente penale;

- (fostă ), fiica lui G și, născută la 18.03.1971 în mun. P N, jud. N, cu același domiciliu- Al. nr. 10, -. A,. 10, CNP- -, cetățenie română, studii superioare, căsătorită, economist la Trezoreria P N, fără antecedente penale;

- (fostă ), fiica lui și, născută la 15.02.1960 în com.. Jud. N, domiciliată în mun. P N,-, -. C,. 48, jud. N și fără forme legale în satul nr. 249, com. C, jud. N, CNP- -, cetățenie română, studii 12 clase, căsătorită, casieră la Direcția -ă a Finanțelor Publice N, fără antecedente penale- pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În baza art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatelor sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de câte 1000 lei.

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă -, domiciliată în mun. R,- bis, jud. N, prin procurator.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și 1000 alin. 3 Cod procedură civilă au fost obligate în solidar inculpatele și, ambele în solidar și cu partea responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția -ă a Finanțelor Publice N să plătească părții civile suma de -,49 lei, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanța nr. 9/2000, începând de la data de 01.09.2007 până la data executării.

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală și art. 998 și 1000 alin. 3 Cod procedură penală a fost obligată inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția -ă a Finanțelor Publice să plătească părții civile suma de 44263,60 lei, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanța nr. 9/2000, începând de la data de 01.09.2007 până la data executării.

S-a respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice, reprezentată de Direcția -ă a Finanțelor Publice

S-a luat act că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanțele nr. 279/P/25.01.2007 și nr. 708/P/19.12.2007 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și procesele-verbale încheiate la 29.01.2007 și 20.12.2007 de IPJ N, asupra bunurilor aparținând inculpatelor, respectiv:

-apartament situat în mun. P N,-, -. 22, jud. N- proprietatea inculpatei -;

-autoturism marca,Daewoo Tico", nr. de identificare -, serie motor -, înmatriculat cu nr. -- proprietatea inculpatei -;

-apartament situat în mun. P N,-, -. A,. 9, jud. N- proprietatea inculpatei;

-apartament situat în mun. P N, str. -, -. 24, jud. N- proprietatea inculpatei;

-autoturism marca,Volkswagen Passat Variant", cu nr. de înmatriculare -, serie motor -, serie șasiu -- proprietatea inculpatei;

În temeiul art. 348 Cod procedură penală s-au anulat următoarele certificate de trezorerie:

-cod emisiune 1083 seria - nr. -, seria - nr. -, seria - nr. -, -, -, -, -, -, -, seria - nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -;

-cod emisiune 1085 seria - nr. -, -, -, -, seria - nr. -, -, -, -, -, seria - nr. -, -, -, -, -, -, -, -, seria - nr. -, -;

-cod emisiune 1087 seria - nr. -, seria - nr. -, -, seria - nr. -, -, -, -, -, -, -, seria - nr. -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -- aflate la filele78-144 și 148-167 dosar urmărire penală(volumulII).

S-a luat act că inculpatele au fost asistate de apărători aleși.

În baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor Publice să plătească statului suma de câte 2000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d Cod procedură penală au fost obligate inculpatele, și să plătească statului suma de câte 2000 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și, fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părții civile suma de câte 2316,25 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere că.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr.708/P/2007 din 04.06.2008, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr.1857/103/16.06.2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor:

- - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal;

-delapidare, prevăzută de art.215 ind.1 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-abuz în serviciu contra intereselor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art.246 Cod penal, art.248 Cod penal și art.248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.b Cod penal;

-falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 și 3 teza II Cod penal, ci aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-ștergere de date informatice, prevăzută de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art.288 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-uz de fals, prevăzută de art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

Totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal;

- - pentru săvârșirea infracțiunilor de:

-înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1,2,5 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal;

-delapidare, prevăzută de art.215 ind.1 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-abuz în serviciu contra intereselor și abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art.246 Cod penal, art.248 Cod penal și art.248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.b Cod penal;

-falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 și 3 teza II Cod penal, ci aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-ștergere de date informatice, prevăzută de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

-uz de fals, prevăzută de art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;

Totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal;

-, și - pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

S-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.242 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, complicitate la falsificarea de monede sau alte valori, prevăzută de art.26 Cod penal, raportat la art.282 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, și complicitate la înșelăciune, prevăzută de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,2,5 Cod penal.

În sarcina inculpatelor s-au reținut, în actul de sesizare, în esență următoarele:

Inculpata, expert principal în cadrul Serviciului - al Trezoreriei P N și inculpata - consilier superior în cadrul aceluiași serviciu au cunoscut-o pe - împuternicita părții vătămate, care a investit economiile mamei sale în certificate de trezorerie, încă de la prima emisiune de titluri de stat. Inculpatele au decis să-și însușească o parte din sumele de bani încasate de la partea vătămate sau cuvenite, în caz de răscumpărare, sens în care primeau de la banii pe care aceasta dorea să-i investească, ocolind astfel compartimentul casierie. Inculpata emitea certificate de trezorerie noi, pe care i le dădea părții vătămate și le anula, împreună cu inculpata, în evidența electronică, însușindu-și banii. Partea vătămată a fost păgubită cu contravaloarea unui număr de 67 de certificate de trezorerie. La fel a procedat inculpata pentru a le induce în eroare pe partea vătămată și. În perioada mai 2005 - noiembrie 2006, inculpata a răscumpărat, în mod fraudulos, un nr.de 20 certificate de trezorerie, completându-le prin scriere mecanică, pe care a lipit cifre decupate din alte 20 de certificate, cu serie și număr apropiate și a falsificat semnăturile titularilor. Documentația falsificată a predat-o casierelor, inculpata încasând contravaloarea lor, în numele titularilor. Deși inculpatele, și s-au apărat, invocând că au predat banii inculpatei, grație funcției de conducere pe care o îndeplinea, față de modul grosolan în care au fost modificate certificatele de trezorerie, trebuiau și puteau să prevadă consecințele eliberării unor sume de bani, în asemenea condiții. Inculpata, în aceeași perioadă de timp a sustras din gestiunea Trezoreriei P N, 12 certificate de trezorerie, pe care le-a folosit pentru a justifica părinților săi suma de 40.000 lei, ce-i fusese încredințată de către aceștia și pe care a folosit-o în interes personal.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv: adresele Direcției -e a Finanțelor Publice N, prin care sunt sesizate organele de cercetare penală, notele explicative și declarațiile inculpatelor, notele întocmite de Compartimentul de audit intern al N, plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile procuratorului acesteia, lista certificatelor de trezorerie ce fac obiectul cauzei, declarațiile părții vătămate și, raportul de expertiză contabilă, fișele posturilor inculpatelor, declarațiile martorilor, procesul verbal de audit intern cu anexe, procesele verbale de control efectuate de, înscrisurile depuse de inculpate în circumstanțiere, instanța reține următoarea situație de fapt:

În perioada 1999-2004 au fost vândute către populație certificate de trezorerie cu dobândă la termen și dobândă capitalizată, emise de Ministerul Finanțelor Publice, prin mai multe emisiuni, fiecare identificată prin cod, serie și număr.

În această perioadă inculpatele și au îndeplinit funcțiile de șef serviciu certificate de trezorerie, respectiv referent de specialitate în cadrul acestui serviciu, subordonat Trezoreriei P N, fiind direct angrenate în activitatea de cumpărare și răscumpărare a certificatelor de trezorerie, conform atribuțiilor conferite prin Normele Metodologice nr.315/1999, cât și celor stabilite prin fișa postului.

Activitatea de cumpărare de certificate de trezorerie se desfășura, în mod legal în felul următor:

Solicitantul se prezenta la ghișeul referentului care completa, inițial cu pix negru, ulterior electronic, formularul certificatului de trezorerie, cu datele privind codul emisiunii, datele de identitate, data încasării contravalorii certificatelor de trezorerie, data răscumpărării și dobânda stabilită. Referentul completa atât matca-certificatul propriu-zis, cât și cotorul, apoi, prin circuit închis transmitea casierului certificatul de trezorerie, împreună cu nota de fundamentare, dispoziția de plată și fișa de calcul a dobânzii. încasa banii de la solicitant, semna certificatul, aplica ștampila, îl înregistra în registrul de casă și îl înmâna cumpărătorului.

În situația în care, la data scadenței proprietarul certificatului de trezorerie dorea să-l răscumpere se urma același circuit de la referent la casier, care reținea certificatul și efectua plata acestuia.

La sfârșitul zilei casierul închidea jurnalul de casă, pe care îl preda, cu documentația ce a stat la baza operațiunilor de încasări și plăți, referentului. Referentul era obligat să verifice jurnalul de casă, să întocmească situația certificatelor de trezorerie vândute și răscumpărate în ziua respectivă, pe baza cotoarelor certificatelor de trezorerie, anexând un exemplar la fila jurnalului de casă. De asemenea, trebuia să verifice exactitatea sumelor încasate cu cele înscrise în jurnalul de casă. După efectuarea acestor operațiuni contrasemna în jurnalul de casă, atestând verificarea efectuată, apoi preda fila originală din jurnalul de casă, împreună cu anexele la compartimentul decontări contabilitate, pentru înregistrare. Copia jurnalului de casă rămânea la casier, pentru justificarea plăților sau încasărilor.

Această procedură a fost reglementată prin Normele metodologice privind emisiunea de certificate de trezorerie pentru populație prin unitățile trezoreriei statului, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.315/1999.

Partea vătămată și-a investit economiile în certificate de trezorerie, încă de la primele emisiuni de titlu de stat, împuternicind-o pe fiica sa, să se ocupe de acest lucru. le-a cunoscut pe inculpatele și cu care a dezvoltat, în timp relații de prietenie.

Profitând de aceste relații, precum și de intenția declarată de de a investi în continuare în certificate de trezorerie, inculpata a decis să-și însușească o parte din sumele de bani încasate sau cuvenite, în caz de răscumpărare. La această rezoluție infracțională a achiesat și inculpata. Planul inculpatelor a fost facilitat și de existența unui sistem de tranzacționare a certificatelor de trezorerie, denumit "metoda plicurilor", care nu respecta actele normative interne și care presupunea tranzacționarea certificatelor de trezorerie prin relaționarea directă cu inculpatele, ocolind compartimentul casierie din motive de comoditate.

La termenul de răscumpărare sau atunci când dorea să cumpere certificatele de trezorerie se deplasa la Trezoreria PNu nde lua legătura cu inculpata, căreia îi înmâna diferite sume de bani, după care se retrăgea, având încredere că banii sunt investiți conform intenției sale. În schimbul banilor primea certificate de trezorerie noi, cu o valoare ce cumula economiile anterioare cu sumele depuse ulterior. După ce emitea certificatele de trezorerie, de comun acord cu inculpata, inculpata le anula în evidența electronică, iar banii și-i însușeau împreună, în loc să-i depună la casierie.

În acest mod a primit, în timp, pe lângă certificatele de trezorerie valabile și certificatele de trezorerie anulate. Chiar dacă unele erau valabile, nu au mai fi putut fi valorificate întrucât imediat după eliberarea lor au fost șterse din evidența informatică.

În acest mod partea vătămată a fost păgubită cu valoarea nominală aferentă unui nr.de 67 de certificatele de trezorerie și anume:

-cod emisiune 1083-seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -;

-cod emisiune 1085 - seria - nr.-, -, -, -, seria - nr.-, -, -, seria - nr.-, -, -, -, -, -, -, seria - nr.-, -;

-cod emisiune 1087 - seria - nr.-, seria - nr.-, -, seria - nr.-, -, -, -, -,-, seria - nr.-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -.

În același mod a procedat inculpata cu partea vătămată și, cu care a fost în relații de prietenie și de la care a încasat sumele de 500 lei și, respectiv 2000 lei pentru eliberarea certificatelor de trezorerie seria - nr.-, respectiv - nr.-. Inculpata a anulat cele 2 titluri de credit în evidența informatizată și și-a însușit banii.

În cursul anului 2005 inculpata a răscumpărat, în mod fraudulos un număr de 20 de certificate de trezorerie, completându-le prin scriere mecanică, pe care a lipit cifre decupate din alte 20 de certificate, cu serie și numere apropiate. Documentația falsificată a fost predată casierelor astfel:

-inculpatei - certificatele cod 1083 seria - nr.- și nr.-, seria - nr.- și seria - nr.-, cod 1087 seria - nr.-;

-inculpatei - certificate de trezorerie cod 1083 seria - nr.-, nr.-, nr.-, nr.-, cod 1085 seria - nr.-, nr.- și seria - nr.-, cod 1087 seria - nr.- și nr.-;

-inculpatei - certificate de trezorerie cod 1087 seria - nr.- și cod 1087 seria - nr.-, seria - nr.-;

-inculpatei - certificatul de trezorerie cod 1087 seria - nr.-.

Certificatul de trezorerie cod 1087 seria - nr.- a fost predat de inculpata casierei, astfel cum s-a constatat prin procesul verbal din 20.12.2007 al Ministerului Economiei și Finanțelor (59-62 ).

i-au predat direct inculpatei banii proveniți din răscumpărarea celor 20 de certificatele de trezorerie falsificate.

În baza unei alte rezoluții infracționale inculpata a sustras din gestiunea Trezoreriei P N un număr de 12 certificate de trezorerie, pe care le-a utilizat pentru a justifica părinților săi suma de 40.000 lei ce le aparținea. În vederea acoperirii lipsei titlurilor de credit inculpata a înlocuit 7 din cele 12 certificate cu xerocopii color.

Partea vătămată, prin procurator s-a constituit parte civilă, în cursul urmăririi penale cu suma de 360.991,09 lei și dobânzile aferente începând cu data de 31.08.2007, iar în cursul judecății cu suma de 412.737,968 lei, reprezentând contravaloarea certificatelor de trezorerie, însușită de inculpate, cu dobânzile aferente până la data punerii în executare a sentinței (146).

Partea civilă Ministerul Finanțelor Publice (fostul Minister al Economiei și Finanțelor) s-a constituit parte civilă cu suma de 412.737,968 lei reprezentând valoarea de cumpărare a certificatelor de trezorerie ce au făcut obiectul faptelor ilicite săvârșite de inculpatele și, la care se adaugă dobânzile aferente de la 31.10.2007 până la data plății efective.

Audiate în cursul urmăririi penale, inculpatele au declarat următoarele:

-inculpata a recunoscut faptul că a avut cunoștință de operațiunile de anulare electronică a certificatelor de trezorerie, efectuate de inculpata, la care a achiesat, că certificatele anulate erau predate, împreună cu certificatele de trezorerie valabile titularului și că această operațiune a fost efectuată în scopul însușirii sumelor de bani în folos propriu, Inculpata a arătat că a beneficiat, în acest fel de aproximativ 67.400 lei, dar că suma datorată părții vătămate este mai mare din cauza dobânzilor și că banii i-a folosit în interes personal. A mai declarat inculpata că a sustras, în anul 2005, 12 certificate de trezorerie, pe care le-a completat manual și le-a prezentat părinților săi pentru a le justifica sumele de bani pe care aceștia i le încredințaseră. Aceste certificate nu erau valabile, întrucât emisiunile de certificate se sistaseră la 24.12.2004. A recunoscut că, personal a anulat în evidența electronică 2 certificate de trezorerie aparținând părții vătămate și, cărora le-a restituit, în cursul urmăririi penale contravaloarea acestor certificate. A mai declarat inculpata că, în anul 2003 descoperit că inculpata anulase, în evidența electronică mai multe certificate de trezorerie aparținând părții vătămate, că aceasta recunoscuse că își însușise, prin acest procedeu, banii aferenți, inculpata achiesând astfel la activitatea infracțională a coinculpatei. A recunoscut inculpata și faptul că în anul 2005 utilizat certificate anulate electronic, cu serii apropiate de cele valabile, a decupat 1-2 cifre de la alte certificate și le-a aplicat prin lipire, rezultând seriile unora dintre certificatele valabil eliberate, ce erau apoi introduse în circuitul de răscumpărare. Sumele de bani le încasa de la casier, fără ca despre aceste operațiuni să aibă cunoștință vreo altă persoană (379-429 ).

Aceste declarații au fost date de inculpată în prezența apărătorului ales. Ulterior, încă din timpul urmăririi penale inculpata a părăsit domiciliul, fără a se cunoaște adresa unde locuiește, astfel că, în cursul cercetării judecătorești a fost citată la ultimul domiciliu cunoscut și la sediul Consiliului local în a cărui rază teritorială s-au săvârșit infracțiunile, conform art.177 alin.4 Cod procedură penală. Inculpata nu a adus la cunoștința organelor judiciare că își va schimba domiciliul și s-a sustras de la judecată.

-inculpata a recunoscut faptul că, de la primea diverse sume de bani, când aceasta dorea să facă depuneri, precum și certificatele de trezorerie, când dorea să le reînnoiască și venea după ele după câteva zile. Uneori preda aceste bunuri inculpatei. Inculpata emitea certificate valabile, pe care le anula imediat în programul informatic, iar banii nu intrau în trezorerie. Aceste certificate erau predate, ca valabile numitei, care nu făcea niciodată retrageri de numerar, ci capitaliza bani. Evidența și partajarea sumelor însușite era ținută de inculpata. A mai arătat inculpata că a adus la cunoștința directorului executiv al N situația certificatelor de trezorerie la data de 19.01.2007. Nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de fals (444-461 ). A apreciat că și-a însușit suma de 55.000 lei.

În instanță și-a menținut declarațiile, menționând că i-a dat acceptul să-și însușească suma de 5000 lei, cu titlu de împrumut, din valoarea unui certificat de trezorerie scadent și că inițiativa infracțională a aparținut inculpatei. A fost de acord să acopere prejudiciul efectiv produs, de 55.000 lei (93 dosar);

-inculpata a recunoscut faptul că a efectuat plata contravalorii a 9 certificate de trezorerie, cele falsificate prin aplicarea unor cifre peste numărul de serie, modificându-se astfel numărul lor, respectiv:seria - nr.-, nr.-, nr.-, seria - nr.-, - nr.-, - nr.-, - nr.- - aparținând părții vătămate și seria - nr.- și nr.- - aparținând părții vătămate. A arătat inculpata că a primit de la inculpata și certificate de trezorerie împreună cu documentația de cumpărare și răscumpărare, înmânându-le acestora sumele de bani aferente, în loc să le predea titularului. A procedat astfel întrucât nu le-a putut refuza pe inculpate, care aveau funcții de conducere, că inculpata a stabilit, ca mod de lucru, că pentru efectuarea plăților este suficientă identificarea titularilor certificatelor de trezorerie de către referenți, că au fost efectuate controale periodice, fără a se constata nereguli, că nu și-a însușit nicio sumă de bani și nu a cunoscut activitatea ilicită a inculpatelor (465-477 ).

În instanță inculpata a arătat că nu observat ca vreunul dintre certificatele de trezorerie pe care le-a verificat să fi fost falsificate și că a înmânat certificatele de trezorerie noi sau sumele de bani, în cazul răscumpărării, direct inculpatelor sau întrucât în sistem era implementată metoda "plicurilor". Această metodă presupunea ca titularul să lasă certificatul de trezorerie sau suma de bani referentului, iar acesta să le predea și să le preia de la casier care lucra inclusiv după terminarea programului (95).

-inculpata a declarat că, dintre certificatele de trezorerie falsificate de inculpata, a semnat și achitat 3: seria - nr.-, nr.- și seria - nr.-. Nota de fundamentare, dispoziția de plată și vizele pentru exactitate a certificatele menționate au fost semnate de inculpata, care a încasat și sumele de bani la răscumpărarea lor, aceasta spunându-i că titularul așteaptă în biroul ei, unde va semna de primire. A arătat că, în general persoanele din cadrul instituției aduceau inculpatei plicuri cu certificatele de trezorerie pentru răscumpărare sau prelungire ori bani pentru cumpărarea lor, aceasta le împărțea la referenți care, după ce întocmeau documentația de resort, le distribuia la casieri. Deși a adus la cunoștința șefilor ierarhici direcți situația existentă nu au fost luate măsuri și i s-a spus să tacă și să se conformeze. A arătat că nu și-a însușit nicio sumă de bani (479-492 ).

În instanță și-a menținut declarațiile anterioare (98 dosar).

-inculpata a recunoscut faptul că a achitat contravaloarea unui certificat de trezorerie falsificat, în mod direct inculpata: seria - nr.- aparținând părții vătămate. A procedat astfel întrucât nu a putut să o refuze pe inculpat, aceasta dându-i dispoziția de a efectua încasări sau plăți pe baza documentațiilor întocmite de referenți și avizate de ea (514-525).

În instanță a menționat că, în cadrul Trezoreriei PNe ra instituit sistemul "plicurilor" (97 dosar).

-inculpata a recunoscut faptul că a achitat direct inculpatei un nr.3 certificate de trezorerie falsificate de către aceasta: seria - nr.- - aparținând părții vătămate și seria - nr.0- și nr.- - titular. Sumele de bani aferente celor 2 certificatele de trezorerie le-a dat inculpatei, semnând și aplicând ștampila "achitat" pe verso. Titularii certificatele de trezorerie nu s-au prezentat niciodată la ghișeul la care lucra, ci la inculpatele sau. A mai arătat că acest sistem de lucru a fost impus de către șefii ierarhici, că a încercat să protesteze cu privire la acest mod de lucru, însă i s-a reproșat că de abia a venit în unitate și face deja comentarii (495-512 ).

În instanță și-a menținut aceste declarații (96 dosar).

În instanță, prin apărători aleși: inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere și achitarea sa pentru celelalte infracțiuni; inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune în convenții și achitarea pentru celelalte infracțiuni; inculpatele, și au solicitat achitarea lor în temeiul art.10 lit.b Cod procedură penală.

Din examinarea materialului probator administrat în cauză instanța a reținut că, în mod greșit, prin actul de sesizare au fost reținute, în sarcina inculpatelor și comiterea, în concurs a infracțiunilor de înșelăciune, abuz în serviciu și deplapidare.

Inculpatele și au avut, la data comiterii faptelor penale, calitatea de funcționari publici, conform fișelor postului întocmite de Ministerul Finanțelor Publice - N, Administrația Finanțelor Publice PN( 356-380 ).

Astfel, inculpata a îndeplinit funcția de consilier și șef al serviciului "Vânzarea și Gestiunea Titlurilor de Stat și a Certificatelor de Trezorerie", scopul principal al postului fiind gestiunea, vânzarea și răscumpărarea certificatele de trezorerie. Inculpata a îndeplinit funcția de referent, scopul principal al postului fiind vânzarea și răscumpărarea certificatele de trezorerie către populație.

Prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor lor de serviciu inculpatele au adus atingere intereselor legale ale părții vătămate, iar inculpata și intereselor legale ale părților vătămate și, încălcând relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu. Aceste acțiuni au fost comise cu intenție directă, inculpatele prevăzând că faptele lor aduc atingere intereselor legale ale părților vătămate, urmărind și acceptând producerea acestui rezultat.

Inculpatele au acționat împotriva părților vătămate în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv atunci când desfășurau activități legate de îndatoririle lor de serviciu. Tocmai din acest motiv, al subiectului calificat al infracțiunii, fapta lor nu poate fi încadrată juridic și în dispozițiile art.215 Cod penal. Infracțiunea de înșelăciune poate fi săvârșită de orice persoană, în timp ce infracțiunea de abuz în serviciu numai de către un funcționar public.

În cauză făptuitoarele au calitatea de funcționar, iar acțiunea de inducere în eroare a părților vătămate a fost săvârșită în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu, astfel că fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune, ci infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. De asemenea, între părți nu a intervenit nicio convenție referitoare la modul de utilizare a banilor încredințați de părțile vătămate, acestea având convingerea că inculpatele își exercită, în mod corect îndatoririle de serviciu și că le sprijină doar în derularea mai rapidă a operațiunilor legate de certificate.

Nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prevăzută de art.215 ind.1 Cod penal, întrucât, pentru a realiza elementul materiale al acestei fapte penale, folosirea banilor și valorilor pe care le gestionează inculpatele ar fi trebuit să producă o pagubă unității angajatoare, fie prin diminuarea valorii bunului ca urmare a întrebuințării sale, fie prin neefectuarea sau efectuarea cu întârziere a unei operații din cauza lipsei în momentul necesar a bunului respectiv. Întrucât însușirea, folosirea banilor și valorilor încredințate de părțile vătămate inculpatelor nu au produs nicio pagubă unității, fapta nu poate constitui infracțiunea de delapidare. Banii înmânați de părțile vătămate inculpatelor nu au intrat vreodată în gestiunea ori administrarea statului, ci au fost însușiți de către cele două inculpate. Inculpatele nu și-au însușit nicio sumă de bani din gestiunea Trezoreriei P Ceea ce și-au însușit inculpatele și au fost sumele de bani înmânate de către părțile vătămate, care doreau să-și investească banii în certificatele de trezorerie și care nu au cerut niciodată răscumpărarea lor de la stat. Părțile vătămate au depus sumele de bani, fără a încasa personal contravaloarea certificatelor de trezorerie, deși erau titularii acestora. Chiar și atunci când inculpata a falsificat cele 20 de certificate de trezorerie prin contrafacerea lor și a încasat contravaloarea lor, în numele părților vătămate statul, prin Trezoreria P N, nu a făcut decât să-și achite obligațiile asumate prin Normele metodologice menționate, fără a suferi vreun prejudiciu, întrucât banii nu îi aparțineau. Conform Normelor metodologice nr.315/1999 prin emisiunea certificatelor de trezorerie statul a urmărit protejarea economiilor bănești ale populației de riscurile din fluctuațiile economiei de piață, fără ca din valoarea certificatelor de trezorerie o cotă parte să intre în bugetul statului., nefiind o infracțiunea de pericol, ci o infracțiune îndreptată împotriva patrimoniului, ca și celelalte infracțiuni patrimoniale, nu este de conceput fără producerea unei pagube. Și nu este vorba de paguba suferită de părțile vătămate - persoane fizice, întrucât, în acest caz nici nu poate fi concepută ideea că inculpatele ar putea răspunde, concomitent pentru săvârșirea a trei infracțiuni cu un unic rezultat.

În drept, faptele inculpatelor și care, în calitate de funcționari publici, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, au îndeplinit în mod defectuos acte legate de administrarea certificatelor de trezorerie și, prin aceasta au cauzat o vătămare intereselor legale ale părții vătămate, iar inculpata - și o vătămare intereselor legale ale părților vătămate și, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal cu aplicarea art.41 ain.2 Cod penal. Întrucât această infracțiunea a avut consecințe deosebit de grave, prejudiciul produs părților vătămate fiind de peste 200.000 lei se va face aplicarea și a dispozițiilor art.248 ind.1 Cod penal, care reglementează forma calificată a abuzului în serviciu.

Vinovăția celor două inculpate în comiterea acestei infracțiuni a rezultat din:

-declarațiile de recunoaștere ale faptei comise, date de către inculpate, acestea descriind modalitatea în care și-au însușit sumele de bani aparținând părților vătămate, profitând de funcțiile pe care le-au îndeplinit în cadrul Trezoreriei P N;

-declarațiile procuratorului părții vătămate, care a relatat că, în anul 1999 cunoscut-o pe inculpata, care ulterior s-a ocupat de depunerile sale în cumpărarea de certificate de trezorerie, că îi înmâna acesteia sau inculpatei suma de bani și revenea după câteva zile pentru a intra în posesia titlurilor de valoare, că nu a răscumpărat nici un certificat și că, în ziua de 23.01.2007 a aflat că certificatele de trezorerie pe care le cumpărase erau de fapt anulate electronic. A mai declarat că nu i-a împrumutat niciodată inculpatei vreo sumă de bani;

-sesizarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice în legătură cu faptele comise de inculpate;

-Nota nr.1/26.01.2007 întocmită de - N, Compartimentul de Audit Intern, în cadrul verificărilor privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie;

-Nota nr.2/30.01.2007 întocmită de același compartiment;

-Nota nr.3/31.01.2007 - aceste 3 note de control au constatat existența unor certificate de trezorerie anulate în sistemul informatic și lipsa unor documente justificative pentru răscumpărarea unor certificate;

-Procesul verbal suplimentar încheiat la 20.12.2007 de N, care a stabilit răspunderea fiecărei inculpate și prejudiciul cauzat, reprezentând contravaloarea certificatelor de trezorerie, inclusiv dobânda la scadență și dobânda la depozit până la 31.10.2007 (59 );

-declarațiile martorei (166 ), auditor în cadrul compartimentului de audit intern al N, care a constatat lipsa unor certificate de trezorerie anulate, inculpata fiind responsabilă de anularea certificatelor;

-declarațiile coinculpatelor, și care au recunoscut faptul că au achitat, personal inculpatei valoarea de răscumpărare a unor certificate de trezorerie, aflând ulterior, în cursul urmăririi penale că aceste certificate au fost falsificate;

-copii după evidența sumelor încasate ilicit, ținută de inculpata (206-208 );

-fișele postului nr.2345/2006, nr.2343/2006, nr.92/2002, nr.52/2001;

-procesul verbal din 16.11.2007 privind verificarea activității de vânzare și răscumpărare a certificatelor de trezorerie în perioada 1999-2007, întocmit de Ministerul Economiei și Finanțelor - N (vol.II ).

Din coroborarea acestor probe rezultă că inculpatele și-au însușit, fără drept, prin exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu, importante sume de bani aparținând părții vătămate, iar inculpata - și sume de bani aparținând părților vătămate și.

Fapta lor nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, de delapidare și nici de abuz de încredere. Deși între inculpate și părțile vătămate existau relații de încredere, părțile vătămate au încredințat inculpatelor sume de bani și titluri de credit în virtutea faptului că acestea dețineau anumite funcții în cadrul Trezoreriei și pentru a obține, mai ușor alte titluri de credit, investind sau capitalizând sume de bani, Inculpatele au profitat de funcțiile pe care le dețineau și fără de care nu ar fi intrat în posesia valorilor respective, pentru a și le însuși. Fapta inculpatelor a fost comisă în timpul activității de serviciu, activitate a cărei bună desfășurare presupune îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor.

De asemenea, fapta inculpatelor și nu întrunește nici elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de.248 și 248 ind.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. Prin fapta lor, inculpatele nu au cauzat nicio tulburare însemnată bunului mers la instituției unde și-au desfășurat activitatea, dovadă fiind faptul că infracțiunea a fost descoperită abia în anul 2007, după circa 3 ani de la încetarea emisiei de certificate de trezorerie. De asemenea, unitatea angajatoare nu a suferit nicio pagubă patrimonială, infracțiunea comisă de inculpate fiind îndreptată exclusiv împotriva părților vătămate-persoane fizice.

În sarcina inculpatelor și se reține, în actul de sesizare că au falsificat, în timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, certificatele de trezorerie și titlurile publice emise de Ministerul Finanțelor, cauzând astfel o pagubă importantă sistemului financiar.

Inculpata a recunoscut faptul că, în cursul anului 2005 falsificat un nr.de 20 certificate de trezorerie pe care a lipit cifre decupate din alte certificate, cu serie și numere apropiate și a semnat în locul titularilor, încasând banii direct de la coinculpatele, și.

Inculpata a negat, pe tot parcursul procesului faptul că ar fi falsificat certificate de trezorerie. De altfel, în tot cuprinsul rechizitoriului nu se menționează ce operațiuni de falsificare ar fi efectuat inculpata, care a recunoscut doar anularea în sistemul informatic a unor certificate de trezorerie, dar nu și falsificarea lor.

Coinculpatele, și, cărora li s-au prezentat în cursul urmăririi penale certificatele de trezorerie falsificate au declarat că au achitat contravaloarea acestora în mod direct inculpatei, deși ar fi trebuit să o plătească titularilor.

Raportul de expertiză criminalistică grafoscopică, efectuat de N (260 ) a stabilit că numerele unor certificate de trezorerie prezintă modificări prin suprapunerea peste unul, două, patru sau șase din caracterele existente inițial ale unor fragmente de hârtie pe care sunt înscrise alte caractere; nr.certificatului de trezorerie seria - nr.- prezintă modificarea celui de-al 5-lea caracter prin executarea cu ajutorul unui instrument scriptural cu pastă neagră a cifrei 4 peste caracterul inițial; semnăturile depuse la rubrica "titular" de pe certificatele de trezorerie seria - nr.-, -, seria - nr.-, -, -, -, - au fost executate de. De asemenea, scrisul persoanei ce completează rubricile unor certificate putea fi executat cu mașina de scris marca " SP 254" aparținând inculpatei.

Concluziile raportului de expertiză se coroborează astfel cu declarațiile inculpatei, de recunoaștere a infracțiunii de falsificare a celor 20 de certificate de trezorerie, dintre care 14 aparținând părții vătămate și 6 - părții vătămate (424 ) și cu concluziile notelor 1 și 3/2007 efectuate de Compartimentul de Audit Intern din cadrul N, care a constatat existența certificatelor falsificate prin aplicarea altor cifre peste seriile originale (31 ) sau prin completare la mașina de scris, fără a fi editate în sistem informatic.

În ceea ce o privește pe inculpata, nu există probe că aceasta ar fi falsificat vreunul dintre cele 20 de certificate de trezorerie, neexistând nicio declarație de martor sau coinculpat care să o acuze de comiterea aceste fapte penale.

În drept, fapta inculpatei de a falsifica, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale 20 de certificate de trezorerie (titluri de credit public), emise de stat constituie infracțiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Instanța a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținută în sarcina ambelor inculpate din art.282 alin.1 și 3 teza II-a Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât fapta comisă de inculpata nu a cauzat nicio pagubă sistemului financiar. Statul, ca emitent al titlurilor de credit nu a fost prejudiciat. Titlurile de credit falsificate aparțin părților vătămate și, inculpata încasând fără drept, în locul acestora sumele de bani ce li s-ar fi cuvenit lor și nu statului.

Cu privire la celelalte certificate de trezorerie, în număr de 69 (67 aparținând părții vătămate, 1 aparținând părții vătămate și 1 părții vătămate ), acestea au fost anulate în evidența informatizată de către inculpatele și, fără ca ele să fie falsificate.

Inculpatele au recunoscut faptul că, după ce emiteau certificate de trezorerie valabile și le predau părților vătămate, le anulau în programul informatic, însușindu-și banii ce erau înmânați lor de către părțile vătămate. Certificatele erau aparent valabile, având toate elementele de identificare însă, în realitate și fără știința părților vătămate ele reprezentau înscrisuri fără valoare. Au mai declarat inculpatele că au folosit această metodă întrucât părțile vătămate nu făceau retrageri, ci capitalizau banii.

Declarațiile lor se coroborează cu concluziile notei de control nr.2/30.01.2007 întocmită de Compartimentul de audit intern din cadrul N, care a stabilit că certificatele de trezorerie au fost anulate în programul informatic. Conform Ordinului Ministrului Finanțelor nr.315/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice privind emisiunea de certificate de trezorerie către populație, certificatele de trezorerie completate necorespunzător se anulează și se păstrează la cotorul certificatului de trezorerie. Anularea se efectuează de către șeful serviciului titluri și certificate de trezorerie și se consemnează la finele zilei într-un proces-verbal. Ori, cele 69 certificate de trezorerie nu au fost anulate conform Normelor, în sensul că matca lipsea, iar cotorul certificatelor de trezorerie nu era anulat.

În drept, fapta inculpatelor și de a cauza, în decursul anilor 2003-2004 un prejudiciu patrimonial părților vătămate, și, prin ștergerea de date informatice din programul informatic al Trezoreriei P N, în scopul de a obține un beneficiu material întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Prin rechizitoriul parchetului s-a mai reținut, în sarcina inculpatei că, în timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale a falsificat mai multe certificate de trezorerie - înscrisuri oficiale, prin alterarea lor - adăugare de numere, scriere la mașină, fapta constituind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale.

Instanța a reținut însă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Fapta inculpatei, de a falsifica, prin contrafacere sau alterare certificate de trezorerie nu poate fi încadrată juridic în două texte de lege - art.282 Cod penal și art.288 Cod penal. Certificatele de trezorerie reprezintă titluri de credit public, emise de stat, iar falsificarea unor astfel de titluri este sancționată expres prin dispozițiile art.282 Cod penal.

De asemenea, fapte inculpatei, de a folosi certificate de trezorerie falsificate nu constituie infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 teza I Cod penal, întrucât aceste titluri nu constituie înscrisuri oficiale, în sensul art.288 alin.1 Cod penal, ci titluri de credit public, în sensul art.282 alin.1 Cod penal. Nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni nici fapta inculpatei de a înlocui 7 certificate de trezorerie cu copii xerox ale acestora, săvârșită cu scopul de a justifica părinților săi utilizarea unor sume de bani. Aceste certificate nu au fost răscumpărate, cu ele nu s-au efectuat operațiuni, nu s-a produs nicio pagubă și nicio consecință juridică.

În ceea ce o privește pe inculpata, în sarcina ei nici nu s-a putut reține comiterea infracțiunii de uz de fals, atâta timp cât nu s-a făcut dovada că ar fi autoarea vreunei infracțiuni de falsificare a unor certificate de trezorerie.

Deși inculpatele, și au susținut pe tot parcursul procesului penal că nu sunt vinovate de comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de artr.249 Cod penal și că nu au făcut decât să lucreze conform normelor instituite de către inculpata, cu acordul șefilor ierarhic superiori instanța a reținut că, din probele administrate în cauză rezultă săvârșirea acestei fapte penale.

Constituie infracțiunea de neglijență în serviciu, potrivit art.249 Cod penal, încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane sau o tulburare însemnată bunului mers la unui organ sau instituții de stat.

Activitatea casierului este reglementată de Decretul nr.209/1976 privind regulamentul operațiunilor de casă, cât și de Normele metodologice privind emisiunea de certificate de trezorerie către populație prin unitățile trezoreriei statului nr.315/05.04.1999 emis de Ministerul Finanțelor.

Conform art.5.2.2 din Norme, în cazul răscumpărării certificatelor de trezorerie casierul achită titularului, pe baza certificatului de trezorerie, suma nominală a certificatului de trezorerie, precum și dobânda aferentă, înscrisă pe verso documentului, iar beneficiarul semnează pentru primirea sumei.

Inculpatele, și au recunoscut că și nu s-au prezentat niciodată la ghișeul lor, inculpatele nu i-au identificat și nici nu au plătit acestora vreo sumă de bani. Totodată au recunoscut faptul că au achitat contravaloarea certificatelor de trezorerie, falsificate de către inculpata direct acesteia și nu titularilor.

Motivele invocate de inculpate - programul aglomerat de lucru, existența metodei "plicurilor" instituită de inculpatele și, imposibilitatea de a le refuza pe acestea, datorită funcțiilor de conducere pe care le dețineau - nu constituie împrejurări de forță majoră, de natură să le absolve de răspundere penală.

Martora (140 dosar) a declarat în instanță că a avut conflicte cu inculpata, întrucât aceasta îi solicita să-i înmâneze ei certificate de trezorerie pentru a le preda titularilor, iar martora o refuza. A susținut că, în cadrul Trezoreriei PNa funcționat sistemul "plicurilor", dar că ea a refuzat să-l respecte și că a înmânat întotdeauna certificatele de trezorerie titularilor.

Martorele (141 dosar), (142 dosar) au declarat că au existat situații în care diferite persoane apelau la inculpata și îi lăsau certificate de trezorerie, ce erau apoi prelucrate de către referenți și casieri, fără ca titularii să fie prezenți. Acest lucru se întâmpla din cauza programului foarte încărcat de lucru.

Susținerile inculpatelor, și nu sunt de natură să înlăture răspunderea lor penală, atât timp cât acestea au recunoscut faptul că nu au procedat la identificarea titularilor și nici nu le-au înmânat personal contravaloarea certificatelor de trezorerie răscumpărate. Afirmațiile lor, precum că au adus la cunoștința persoanelor din conducerea unității sistemul practicat de inculpată nu sunt susținute de existența vreunei sesizări scrise și nici de declarațiile martorilor audiați în instanță care au relatat că le-au auzit pe inculpate plângându-se doar de programul încărcat de lucru.

Inculpatele au încălcat obligațiile legale ce le reveneau, exercitându-și defectuos atribuțiile de serviciu.

Dispozițiile individuale date de inculpata ar fi constituit, pentru inculpate o îndatorire de serviciu numai dacă s-ar fi întemeiat pe o prevedere a legii și dacă ar fi fost consfințite printr-un act emanând de la instituția angajatoare. Ori inculpatele ar fi trebuit să cunoască faptul că modul de lucru adoptat de către inculpata era unul nelegal.

Referitor la împrejurarea că inculpatele nu au observat că certificatele de trezorerie ce le-au fost prezentate de inculpata pentru răscumpărare erau falsificate instanța a apreciat că acest aspect nu poate fi imputat inculpatelor. Activitatea desfășurată în cadrul Administrației Finanțelor Publice N, referitoare la sesizarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie a fost verificată periodic, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor, fără a se constata nereguli. Chiar martorul, director executiv al a declarat (209 dosar) că, deși verificase o parte din aceste certificate înainte de a le trimite la Imprimeria Națională a fost sesizat de această instituție că unele erau falsificate. Niciunul dintre martorii care au efectuat verificări cu privire la activitatea de vânzare a certificatelor de trezorerie nu au constatat existența unor falsuri, iar martorul (212) a arătat că i s-au prezentat, în anul 2007, câteva din certificatele falsificate, apreciind că "persoana neavizată nu și-ar fi putut da seama de existența falsurilor". Datorită programului încărcat de lucru și al încrederii pe care cele patru inculpate o aveau în inculpata este posibil ca acestea să nu fi observat existența falsurilor.

Ordinul nr.977/11.07.2007 al Ministerului Economiei și Finanțelor, referitor la atribuțiile ce revin casierilor în cazul vânzării și gestiunii certificatelor de trezorerie nu este aplicabil în cauză, fiind emis ulterior activității ilicite desfășurată de inculpate și care intră sub incidența Ordinului nr.315/1999 al Ministerului Finanțelor.

Inculpatele, și nu au prevăzut urmarea faptei lor, deși puteau și trebuiau să o prevadă, fapta fiind comisă, sub aspectul laturii subiective, cu o culpă simplă.

În drept, fapta inculpaților, și care, în cursul anului 2005, având calitatea de funcționari publici au încălcat, din culpă îndatoririle de serviciu, prin îndeplinirea lor defectuoasă, în sensul că au achitat contravaloarea unor certificate de trezorerie aparținând părților vătămate și direct inculpatei și, prin aceasta s-a produs părților vătămate o vătămare importantă a intereselor lor legale constituie infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

Prin fapta lor nu s-a creat nicio pagubă patrimoniului statului întrucât sumele achitate aparțineau părților vătămate, titulare ale certificatelor de trezorerie și nici nu s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei instituții de stat, faptele fiind depistate după circa 2 ani de la producerea lor.

De asemenea în temeiul art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art.249 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal întrucât fapta nu a avut consecințe deosebit de grave.

Conform procesului verbal suplimentar încheiat la data de 20.12.2007 de Ministerul Economiei și Finanțelor N, Compartimentul de Audit Intern prejudiciile pentru care ar fi trebuit să răspundă inculpatele, prin decontarea contravaloarea CEC-urilor este în sumă de 17.349 lei - inculpata, 31.209 lei - inculpata, 15.213 lei, inculpata și 6.370 lei - inculpata (fila 60 ). În consecință prejudiciul pretins a fi cauzat părților vătămate este cu mult sub limita sumei de 200.000 lei, prevăzută de art.146 Cod penal ca fiind limita minimă pentru ca o faptă penală să fie considerată ca având consecințe deosebit de grave.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatei pentru infracțiunile prev. de art.246 și 2481cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, de art.282 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și de art.49 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și inculpatei pentru infracțiunile prev. de art.246 și 2481cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, s-au avut în vedere: limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, natura relațiilor sociale încălcate referitoare la îndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu, la ocrotirea încrederii care trebuie să existe în valorile aflate oficial în circulație și la securitatea informațiilor, scopul urmărit - însușirea în interes personal a unor sume de bani, prin producerea unui prejudiciu patrimonial părților vătămate, modalitatea și împrejurările în care au fost comise faptele - inculpatele, profitând de încrederea acordată de partea vătămată, precum și de funcțiile ce le-au fost atribuite au plănuit și au reușit, pe parcursul unei perioade lungi de timp să-și însușească sume importante de bani. Prin acțiunile lor inculpatele au subminat încrederea pe care trebuie să o aibă orice persoană într-o instituție a statului și au transformat îndatoririle lor de serviciu într-o sursă de venituri necuvenite.

Avându-se în vedere însă că inculpatele au recunoscut faptele comise, că nu au antecedente penale și că au avut un comportament corespunzător în familie și în societate anterior săvârșirii infracțiunilor, precum și faptul că inculpata a acoperit, prin plată prejudiciul cauzat părților vătămate și, iar inculpata s-a prezentat în instanță la toate termenele de judecată s-au reținut, în favoarea acestora circumstanțe atenuante, prevăzute de art.74 Cod penal și se vor aplica pedepse sub minimul special prevăzut de fiecare text de lege sancționator.

De asemenea, în temeiul art.65 Cod penal, s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit.b - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit.c - dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpatele pentru săvârșirea infracțiunii.

În urma aplicării art.33-34 Cod penal inculpata s-a dispus a executa pedeapsa de 4 ani închisoare, iar inculpata, pedeapsa de 3 ani închisoare. La această individualizare s-a avut în vedere că inculpata a desfășurat o activitate infracțională mai complexă, pe o perioadă mai mare de timp, că a avut o funcție de conducere importantă, că a încurajat acțiunile inculpatei și a cauzat un prejudiciu de o valoare mai mare decât aceasta din urmă.

Instanța a apreciat că scopul pedepselor aplicate celor două inculpate nu poate fi realizat decât prin executarea efectivă a acestora. Infracțiunile comise sunt de o gravitate sporită și au cauzat un prejudiciu cu o valoare ridicată. Inculpata a lipsit de la toate termenele de judecată, fără a anunța, în prealabil vreo schimbare de domiciliu. Prejudiciul cauzat părții vătămate nu a fost acoperit nici măcar în parte, deși de la data producerii infracțiunilor au trecut circa 5 ani.

Pe durata executării pedepselor s-au interzis drepturile civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.

Pentru considerentele arătate în expunerea acestei hotărâri s-a dispus, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, și a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de delapidare, prevăzută de art. 2151alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 și art. 2481Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În temeiul art.10 lit.c Cod procedură penală a fost achitată inculpata pentru infracțiunea de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art.282 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, întrucât această infracțiune a fost săvârșită numai de inculpata.

Instanța a dispus achitarea inculpatelor, și, în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b ind.1 Cod procedură penală și art.18 ind.1 Cod penal pentru săvârșirea faptei de neglijență în serviciu, constatând că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit art.18 ind.1 alin.2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a fapte, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Inculpatele, și au comis fapta cu vinovăție sub forma culpei simple. Acestea au avut încredere în acțiunile desfășurate de inculpata care îndeplinea o funcție importantă în cadrul Administrației Financiare P N, respectiv cea de șef serviciu "Titluri și certificate de trezorerie". Inculpatele nu au prevăzut urmarea faptei lor, respectiv a împrejurării că i-au înmânat personal inculpatei sume de bani aparținând părților vătămate, întrucât în acest sistem, instituit nelegal de către inculpată, lucrau de mai mult timp, iar controalele efectuate de persoanele abilitate nu descoperiseră nicio neregulă. Inculpatele nu au urmărit nici un scop - material sau de altă natură și nu și-au însușit nicio sumă de bani.

Inculpatele nu au antecedente penale, au avut un comportament corespunzător în familie, societate și în cursul procesului penal, prezentându-se în instanță la termenele de judecată acordate. Acestea au familie, fiind căsătorite și sunt încadrate în muncă la aceeași unitate, respectiv la Direcția -ă a Finanțelor Publice N, ceea ce înseamnă că, în prezent, își îndeplinesc atribuțiile de serviciu în mod corespunzător. În cursul procesului au adoptat o poziție procesuală sinceră, recunoscând fapta comisă.

Instanța a mai reținut că, deși în procesul verbal din 20.12.2007 emis de N (59 ) se reține că unul dintre certificatele falsificate de inculpata a fost decontat de o altă casieră, în afara celor 4 inculpate organul de urmărire penală nu a luat nicio măsură pentru cercetarea acesteia.

S-a apreciat că fapta comisă de inculpatele, și a adus o atingere minimă relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității de serviciu și că aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv o amendă în sumă de 1000 lei fiecăreia este suficientă și de natură să asigure îndreptarea inculpatelor fără aplicarea unei pedepse.

Cu privire lalatura civilăa cauzei instanța a reținut următoarele:

Potrivit art.14 Cod procedură penală repararea pagubei produse prin infracțiune se face potrivit dispozițiilor legii civile, prin plata unei despăgubiri bănești care trebuie să acopere inclusiv folosul de care partea civilă a fost lipsită. Prin urmare, despăgubirea trebuie să cuprindă atât suma de bani care acoperă prejudiciul efectiv cauzat, cât și folosul sau câștigul de care partea civilă a fost lipsită prin infracțiune.

Inculpatele și au fost de acord să repare prejudiciul cauzat, însă au apreciat suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă ca fiind prea mare.

Din probele administrate în cauză, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale (323 ) rezultă că inculpatele și și-au însușit împreună contravaloarea a 67 de certificate de trezorerie aparținând părții vătămate, cu o valoare nominală de 246.000 lei. Expertul contabil a calculat dobânzile aferente până la data de 31.08.2007, rezultând un prejudiciu total de 316.727,49 lei.

Pentru plata acestei sume inculpatele au fost obligate în solidar și cu partea responsabilă civilmente Ministerul Finanțelor, reprezentată în proces de

Inculpata a produs, singură, prin falsificarea unui număr de 14 certificate de trezorerie aparținând părții vătămate, cu o valoare nominală de 34.000 lei, la care expertul contabil a calculat dobânda până la 31.08.2007, un prejudiciu în sumă totală de 44.263,60 lei.

Inculpata a fost obligată la plata acestei sume, către partea civilă, în solidar cu partea responsabilă civilmente.

În cauză sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, în sensul că există un prejudiciu, o faptă ilicită, un raport de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și culpa, atât a comitentului cât și a prepusului.

Inculpatele au comis infracțiunile în calitate de angajate ale Ministerului Finanțelor, în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu conferite de angajator.

Conform Ordonanței nr.146/2002 statul garantează efectuarea operațiunilor financiare prin trezoreria statului în condiții de siguranță și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Lipsa unor controale temeinice a făcut posibilă comiterea, în cadrul unei unități de stat a unor infracțiuni producătoare de prejudicii, existând o legătură vădită între funcțiile încredințate inculpatelor și acțiunea păgubitoare. Întrucât exercitarea necorespunzătoare a funcțiilor încredințate prepușilor au ocazionat, în mod decisiv comiterea faptelor penale răspunderea civilă delictuală, reglementată de art.998-1000 Cod procedură civilă este atrasă în cauză.

La sumele stabilite cu titlu de prejudiciu s-a aplicat dobânda legală aferentă, prevăzută de Ordonanța nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, având în vedere că, în luna decembrie 2004 încetat emisia de certificate de trezorerie.

Instanța nu a avut în vedere suma stabilită prin procesul verbal din 16.11.2007 al Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât partea civilă a formulat pretenții civile, în instanță, pentru suma respectivă după citirea actului de sesizare.

Inculpatele, și nu au fost obligate la plata de despăgubiri civile în primul rând pentru că nu au beneficiat de nicio sumă de bani prin comiterea faptei lor și nici nu au urmărit producerea vreunei pagube. În al doilea rând, inculpatele și au fost de acord să achite ele prejudiciul efectiv cauzat, recunoscând faptul că și-au însușit sumele de bani aparținând părților vătămate, acesta fiind și scopul comiterii, cu intenție a infracțiunilor.

Partea vătămată, prin procurator a solicitat recuperarea prejudiciului de la cele 2 inculpate, precum și luarea de măsuri asiguratorii numai împotriva acestora. O parte din prejudiciul pentru care ar fi putut răspunde aceste inculpate a și fost acoperit, prin plată de către inculpata. Este cazul certificatului de trezorerie achitat de inculpata - nr.- seria -, aparținând părții vătămate, astfel că în sarcina acesteia nu se poate reține obligarea la prejudiciu. De asemenea, și dintre celelalte certificate decontate de inculpate, aparținând părții vătămate o parte au fost achitate de către inculpata în cursul urmăririi penale, respectiv: seria - nr.- (inculpata ), seria - nr.-, - (inculpata ), seria - nr.- (inculpata ).

Prejudiciul cauzat părții vătămate, în sumă de 38.461,93 lei și părții vătămate, în sumă de 2.552,60 lei, prin infracțiunea săvârșită de inculpata a fost acoperit, prin plată în cursul urmăririi penale, astfel că acestea nu s-au constituit părți civile în cauză.

Acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice (fostul Minister al Economiei și Finanțelor) care, în cursul judecății (236) și-a ales domiciliul procedural la sediul N, pe care l-a și desemnat să-i apere interesele în cauză a fost respinsă ca nefondată.

Instanța a constatat că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare și abuz în serviciu contra intereselor publice, întrucât statul nu a suferit nicio pagubă.

Sumele de bani înmânate de părțile vătămate - persoane fizice inculpatelor și, în schimbul emiterii unor CT nu au intrat în trezorerie, astfel cum au declarat inculpatele și martorul. Toate sumele de bani însușite de inculpate aparțin numai părților vătămate, și, statul având doar obligația de a le restitui aceste sume, la scadență, cu dobânda aferentă.

Ministerul Finanțelor nu a fost prejudiciat prin faptele inculpatelor având, în acest proces doar calitatea de parte responsabilă civilmente, și nu de parte civilă.

După achitarea despăgubirilor, partea responsabilă civilmente are la îndemână acțiunea în regres împotriva inculpatelor, în măsura în care sunt întrunite cerințele art.998-999 Cod civil.

În vederea asigurării reparării prejudiciului instanța, în temeiul art.163 și urm. Cod procedură penală, a menținut sechestrul asigurator aplicat în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatelor, prin Ordonanța nr.279/P/2007 și 708/2007 și procesele verbal din 29.01.2007 și 20.12.2007 încheiate de N, până la concurența sumei ce va fi stabilită, cu prilejul executării silite ca fiind contravaloarea pagubei.

În temeiul art.348 Cod procedură penală au fost anulate certificatele de trezorerie falsificate de inculpata, precum și certificatele care au fost anulate, de inculpata și în evidența informatizată și care nu mai pot fi valorificate de părțile vătămate.

În temeiul art.191 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și, în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

În temeiul art.192 pct.1 lit.d Cod procedură penală au fost obligate inculpatele, și la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în cursul urmăririi penale și al judecății.

În baza art.193 alin.1 Cod procedură penală au fost obligate inculpatele și, în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească, fiecare către partea civilă suma de 2316,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: onorariul apărătorului ales, în sumă de 2000 lei, onorariul pentru efectuarea expertizei contabile, în sumă de 2.507,50 lei, contravaloarea chitanțelor prin care s-au plătit taxe de timbru, în valoare de 8 lei și, respectiv 40 lei (fiecare depusă în câte două copii la dosar).

Împotriva acestei sentințe s-a formulat apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, partea civilă N și de către toate inculpatele. În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamța fost criticată sentința pe motiv că în mod nelegal au fost achitate inculpatele, și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, faptele acestora prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, s-a apreciat că sentința este nelegală și sub aspectul achitării inculpatelor și pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare deoarece a fost produsă o pagubă statului prin emiterea certificatelor de trezorerie i cu privire la nepronunțarea pentru faptele prevăzute de art. 246, 248.

Cod Penal

Inculpata a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul diminuării cuantumului acestuia și aplicării dispozițiilor art. 81.Cod Penal, pe considerentul că aceasta a achitat în parte prejudiciul, în prezent muncește în Anglia pentru a-și întreține familia.

În motivarea apelului declarat de inculpata se arată că situația de fapt nu a fost corect stabilită cu privire la aceasta, nu este coautoare, faptele săvârșite de inculpata trebuie analizate distinct, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, deoarece partea civilă nu a fost indusă în eroare, aceasta având cunoștință de faptul că certificatele de trezorerie nu aveau acoperire. A fost criticată sentința și sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 49 din Legea 161/2003 întrucât datele stocate de inculpată nu constituie date informative.

Inculpatele inculpatele, și au criticat sentința apelată pe motiv că au fost reținute în mod greșit ca temei al achitării prevederile art. 18 ind. 1.Cod Penal, în realitate fapta inculpatelor nu este prevăzută de legea penală, obligația de legitimare a clienților nu revenea casierelor ci referenților.

Partea civilă Naa rătat că în mod greșit prima instanță a considerat că nu a fost produsă o pagubă Statului Român, sumele de pe certificatele falsificate au fost încasate de inculpata în detrimentul statului. A arătat partea civilă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de delapidare și abuz în serviciu S-a apreciat ca fiind greșită și soluția de obligare în solidar la plata despăgubirilor către partea civilă.

În cauză s-a pus în discuție din oficiu de către instanța de apel schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatelor și din art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 215 ind. 1 al. 1,2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 246.p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 248.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 248 ind. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 282 al. 1 și 3 teza II cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 288 al. 1,2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 291 teza I cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. a p. în art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 282 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. api ar pentru inculpata din art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 215 ind. 1 al. 1,2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 246.p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 248.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 248 ind. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 282 al. 1 și 3 teza II cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 291 teza I cu Cod Penal aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. a p. în art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, art. 282 al. 1 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cu Cod Penal privire la această schimbare a încadrării juridice s-a opus apărătorul inculpatei pe motiv că se creează o situație mai grea inculpatei în propria cale de atac.

Procedând la analiza sentinței apelate în raport de actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:

Cu privire la situația de fapt expusă de către prima instanță și pe care parchetul și partea civilă N au contestat-o sub aspectul nereținerii prejudiciului cauzat statului,Curtea apreciază că în mod justificat s-a apreciat că nu a fost cauzat un prejudiciu. Astfel, prin neînregistrarea banilor primiți de inculpatele și de la părțile vătămate persoane fizice în gestiunea statului, prejudiciul efectiv a fost creat doar în detrimentul părților vătămate. Nici prin falsificarea ulterioară a certificatelor de trezorerie de către inculpata nu s-a creat o pagubă certă pentru stat ci doar un prejudiciu eventual, care nu a fost cuantificat și care nu se circumscrie noțiunii de pagubă în sensul avut în vedere de legea penală.

În ceea ce privește participarea inculpatei aceasta a săvârșit acte specifice coautoratului, primind personal de la partea vătămată diferite sume de bani pentru care emitea certificate de trezorerie, anulate ulterior în programul informatic. Diferența dintre activitatea acestei inculpate și cea a inculpatei constă în cuantumul sumelor însușite, această împrejurare urmând a fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor.

În schimb este greșită soluția pronunțată de către prima instanță cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatelor și și la achitarea acestor inculpate pentru o parte din infracțiunile reținute în actul de sesizare a instanței.

Astfel, cu privire la activitatea celor două inculpate de inducere în eroare a părților vătămate, și și de însușire a sumelor pe care acestea doreau să le investească în certificate de trezorerie în rechizitoriu s-a reținut o încadrare juridică greșită, apreciindu - se că sunt întrunite, în mod concomitent, elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, delapidare și abuz în serviciu, deși nu ne aflăm în prezența unui concurs ideal de infracțiuni. La rândul său, prima instanță a procedat greșit la achitarea celor două inculpate pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și delapidare și la condamnarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

Curtea apreciază că în speță sunt întrunite cu privire la activitatea inculpatelor mai sus descrisă doar elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 al. 1,2,5 p, inculpatele acționând prin mijloace frauduloase în scopul inducerii în eroarea a părților vătămate și cu consecința producerii unor pagube față de acestea într- un cuantum însumat de peste 200.000 lei. Este adevărat că faptele inculpatelor și au fost săvârșite în calitate de funcționari publici și legătură cu exercitarea în mod abuziv a atribuțiilor de serviciu ale acestora însă infracțiunile de abuz în serviciu au un caracter subsidiar în sensul că abuzul săvârșit de un funcționar public se încadrează în dispozițiile art. 246, 248. p. numai în situația în care nu are o încadrare distinctă în Codul penal.

Pe de altă parte săvârșirea infracțiunii de delapidare este condiționată de producerea unei pagube unității, respectiv a unui prejudiciu cert, ori în cauză, astfel cum s-a arătat, prin neînregistrarea în gestiunea statului a sumelor primite de inculpate de la părțile vătămate persoane fizice și prin falsificarea unor certificate de trezorerie s-a produs doar un prejudiciu eventual. Împrejurarea a fost reținută și de către prima instanță, însă s-a optat pentru soluția de achitare iar nu pentru schimbarea încadrării juridice, astfel cum s-ar fi impus.

Aceeași situație se regăsește și cu privire la încadrarea juridică a faptei de falsificare a certificatelor de trezorerie emise ca justificare pentru încasarea sumelor de la părțile vătămate. În rechizitoriu s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de falsificare de monede sau alte valori, fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, prima instanță a observat, în mod justificat, că fapta constituie doar infracțiunea de falsificare de monede sau alte valori prevăzută de art. 282 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, certificatele de trezorerie constituind titluri de credit public însă a procedat la achitarea pentru celelalte două infracțiuni deși s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice a faptei.

Față de aspectele expuse se impune desființarea în parte a sentinței penale apelate, cu privire la latura penală și în ceea ce privește inculpatele și.

Procedând la rejudecare sub aceste aspecte urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor două inculpate în sensul celor mai sus menționate, în temeiul art. 334.

C.P.P.

În drept faptele inculpatei constituie infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal, falsificare de monede sau alte valori prevăzută art. 282 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p, introducere, modificare sau ștergere de date informatice prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. api ar faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1,2,5 p cu aplicarea art. 41 al. 2.Cod Penal și introducere, modificare sau ștergere de date informatice prev. de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2.p, toate cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod Penal

În mod nejustificat se susține de către inculpata că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003, aceasta procedând, de comun acord cu inculpata,la operațiunea de introducere în sistemul informatic al trezoreriei a certificatelor de trezorerie și de ștergere ulterioară a acestora din evidența electronică

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate celor două inculpate vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72.Cod Penal contribuția fiecăreia dintre inculpate la activitatea infracțională, lipsa antecedentelor penale, poziția procesuală sinceră, împrejurarea că prejudiciul a fost parțial acoperit prin plată.

Cu privire la inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune va fi aplicată o pedeapsă în cuantum sub minimul special, coborât la limita minimă permisă de legea penală, prin aplicarea prevederilor art. 76 al. 2.Cod Penal, dar care este mai mare decât pedeapsa rezultantă aplicată de prima instanță. Nu sunt încălcate însă prevederile art. 372.C.P.P. în sensul creării unei situații mai grea inculpatei în propriul apel, deoarece apelul parchetului a fost declarat în defavoarea inculpatei, inclusiv sub aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea de înșelăciune.

Va fi păstrată soluția de achitare aplicată de prima instanță cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 282 al. 1.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2.p și reținută în sarcina inculpatei pe considerentul că fapta nu a fost săvârșită de inculpată, sentința nefiind criticată de către parchet sau partea civilă N sub acest aspect.

Cu privire la critica adusă sentinței de către apelanta - parte civilă N referitor la faptul că nu s-ar fi impus obligarea în solidar a acesteia la plata despăgubirilor materiale către părțile civile persoane fizice alături de cele două inculpate aceasta nu este fondată, astfel cum s-a arătat inculpatele au acționat în exercitarea în mod fraudulos a sarcinilor de serviciu, fiind astfel îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în forma comitent - prepus.

Referitor la apelul declarat de inculpatele, Curtea apreciază că acestea au procedat, în activitatea lor de efectuare și încasare a plăților la trezoreria unității, la încălcarea normelor metodologice de aplicare a nr. 315/1999 emis de Ministerul Finanțelor Publice care impuneau achitarea contravalorii certificatelor de trezorerie doar titularului sau împuternicitului acestuia, cu consecința producerii unei pagube patrimoniului unor persoane. Prin urmare fapta acestor inculpate se circumscrie prevederilor art. 249. p. care incriminează infracțiunea de neglijență în serviciu, însă, față de împrejurările particulare din speța de față, fapta inculpatelor nu are gradul de pericol social concret al unei infracțiuni. Prima instanță a procedat așadar la achitarea acestor inculpate pe un temei juridic corect ales, astfel că se impune respingerea apelurilor declarate de inculpatele, și vor fi obligate inculpatele la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 al. 2.

C.P.P.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a admite C.P.P. apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, apelantele - inculpate și și apelanta - parte civilă Direcția -ă a Finanțelor Publice N împotriva sentinței penale nr. 125/P/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.

Desființează în parte sentința penală apelată, cu privire la latura penală a acesteia și numai în ceea ce privește pe apelantele - inculpate și, reține cauza spre rejudecare și, în fond:

În temeiul art. 334 C p.p. dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpata din art. 215 al. 1,2,5 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 215 ind. 1 al. 1,2 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 246 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 248 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 248 ind. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 282 al. 1 și 3 teza II Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 288 al. 1,2 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 291 teza I Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. aC.p. în art. 215 al. 1,2,5 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 282 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp iar pentru inculpata din art. 215 al. 1,2,5 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 215 ind. 1 al. 1,2 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 246 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 248 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 248 ind. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 282 al. 1 și 3 teza II Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 291 teza I Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp. în art. 215 al. 1,2,5 Cp cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 282 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp, toate cu aplicarea art. 33 lit. a

Cod Penal

Condamnă inculpata ( cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1) înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1,2,5 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp. art. 74 lit. a,b, c Cp. și art. 76 al. 2 Cp. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b Cp.

2) falsificare de monede sau alte valori prev. și ped. de art. 282 al. lC.p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p. art. 74 lit. a, b, c Cp. și art. 76 lit. c p. la pedeapsa de 1 an închisoare.

3) introducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 p. art. 74 lit. a,b, c p. și art. 76 lit. c p. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

în temeiul art. 33 lit. a Cp. art. 34 lit. b Cp. și art. 35 al. lC.p. contopește pedepsele aplicate de la pct. 1,2,3 în pedeapsa cea mai grea, alături de care aplică pedeapsa complementară.

Pedeapsă de executat pentru inculpata: 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, c Cp.

Interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II, b, c Cp. în condițiile și pe durata art. 71 al. 2 Cp.

Condamnă inculpata ( cu date de stare civilă cunoscute) pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

1) înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1,2,5 Cp. cu aplicarea art. 41 al. 2C.p. art. 74 lit. a,b, c Cp. și art. 76 al. 2 C p. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II și b Cp.

2) introducere, modificare sau ștergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cp., art. 74 lit. a,b, c, și Cod Penal art. 76 lit. c, C.p. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a art.Cod Penal 34 lit. b Cp. și art. 35 al. lC.p. contopește pedepsele aplicate de la pct. 1,2 în pedeapsa cea mai grea, alături de care aplică pedeapsa complementară.

Pedeapsă de executat pentru inculpata: 3 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza II, b, c Cp.

Interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II b, c Cp. în condițiile și pe durata art. 71 al. 2 Cp.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. c achită C.P.P. inculpata pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monede sau alte valori prev. și ped. de art. 282 al. 1 p. cu aplicarea art. 41 al. 2 C.p întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpată.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondate apelurile declarate de apelantele - inculpate, împotriva sentinței penale nr. 125/P/l5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul penal nr-.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Constată că apelantele - inculpate au fost asistate de apărători aleși, în conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 2 C p p. . obligă pe fiecare dintre apelantele - inculpate, N să plătească statului câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 al. 3 cheltuielile C.P.P. judiciare efectuate în apelul apelantelor - inculpate și și apelantei - parte civilă Direcția -ă a Finanțelor Publice N rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red.

Red.

Tehnored. PE/ 05.01.2010/ 3 ex

Președinte:Adrian Bogdan
Judecători:Adrian Bogdan, Mengoni Arin Alexandru

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Bacau