Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1403/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(733/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1403
Ședința publică de la 5 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei penale nr. 89R/16.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică,s-a prezentatcontestatoarea personal și asistată de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/30.04.2009, atașată la fila 15/dosar și intimata parte civilă prin mandatar cu OG procură autentificată la dosar,lipsindintimatele părți civile, - - pentru care a răspuns apărător ales și intimata inculpată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul contestatoarei solicită a se observa că pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare în ceea ce o privește pe intimata inculpată este aplicată ștampila Primăriei sectorului 2 B, partea fiind citată prin afișare la Consiliul Local al sectorului 2 Față de această împrejurare solicită a se aprecia asupra procedurii de citare, Consiliul Local și Primăria fiind două entități distincte.
Reprezentantul parchetului apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Curtea apreciază procedura de citare legal îndeplinită și nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei având cuvântul, solicită admiterea în fond a contestației în anulare astfel cum a fost formulată și a se constata că cele două cazuri invocate - respectiv art. 386 lit. a li art. 386 lit.c Cod procedură penală - își găsesc aplicabilitate în cauză.
În ceea ce privește primul caz apreciază că procedura de citare - așa cum a fost îndeplinită de-a lungul timpului - în ceea ce o privește pe nu a îndeplinit criteriile prevăzute de lege din această perspectivă, motiv pentru care consideră fundamentat primul caz de contestație în anulare.Este în interesul contestatoarei să se stabilească dacă citarea unei părți care nu a cunoscut despre termenul de judecată ar trebui să cunoască și să aibă participare în fața instanței. Raporturile juridice complexe din această cauză au determinat pronunțarea unei soluții greșite pe fond, iar prezentarea inculpatei în fața instanței prin aplicarea unei proceduri de citare complete și legale ar fi putut lămuri sub toate aspectele toate elementele necesare.
În ceea ce privește cel de-al doilea caz al contestației în anulare,solicită a se observa că pe fond, instanța a pronunțat o soluție pentru care nu era sesizată. În realitate, raporturile juridice pentru care s-a plâns clienta sa, respectiv dintre și au vizat prima vânzare; cea de-a doua vânzare, dintre și soții a fost cea ulterioară. În cauză,instanța de judecată, deși în raporturile pretinse și anume faptul că rezoluția infracțională s-a derulat și a avut în vedere acte frauduloase privind raportul juridic al celei de-a doua vânzări, instanța a considerat că de fapt infracțiunea de înșelăciune s-a consumat în prima parte - respectiv prima vânzare. În opinia apărării, sesizarea făcută de procuror prin rechizitoriu a vizat elementele de fapt ale celei de-a doua vânzări. Anularea pe latură civilă a contractului dintre și putea fi rezultatul numai a existenței și constatării unei fapte de natură penală de înșelăciune între cele două persoane. Dar, în cauza de față s-a extins pentru o infracțiune de înșelăciune între două persoane obiectul pe latură civilă pentru cel de-al treilea, astfel că, instanța de recurs a dispus mai mult decât trebuia și sub acest aspect, art. 386 lit.c Cod procedură penală are un caz expres, în sensul că instanța s-a pronunțat pe un fapt pentru care nu trebuia să se pronunțe, fiind o cauză penală de încetare a procesului penal.
Față de cele arătate mai sus, contestația în anulare este întemeiată, astfel că solicită a se face aplicabilitatea textului de lege și a se constata că potrivit art. 391 și art.392 Cod procedură penală sunt îndeplinite condițiile,urmând a se admite contestația în anulare pe fond, a se anula decizia nr. 89 din 16 ianuarie 2009 și a se stabili un termen pentru judecarea recursului pe fondul său.
Mandatarul intimatei părți civile lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Apărătorul intimatelor părți civile, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată. În ceea ce privește primul motiv invocat - care vizează pretinsa procedură viciată cu inculpata,solicită a se observa că la soluționarea recursului toate părțile au fost legal citate, inculpata a fost citată prin afișare la Consiliul Local, fiind chiar asistată de apărător. Pe de altă parte, nu înțelege care ar fi interesul unei părți vătămate să dovedească pretins încălcarea drepturilor procedurale ale inculpatei.În ceea ce privește cel de-al doilea motiv - astfel cum a fost redactat și susținut de colegul său, solicită a fi respins ca neîntemeiat.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca fiind nefondată. În ceea ce privește motivele de contestație în anulare prev.de art. 386 lit. a Cod procedură penală susține că se invocă de partea vătămată un viciu de procedură cu inculpata - în recurs. Apreciază că acest caz de contestație în anulare poate fi invocat doar de partea care a fost vătămată, nu de o altă parte în proces. Este vorba de o nulitate relativă și o poate invoca numai partea cu privire la care această nulitate poate opera, cu condiția de a fi dovedită și vătămarea adusă.
În ceea ce privește al doilea caz invocat - art. 386 lit. c Cod procedură penală -, este nefondat. Astfel, susține că a dobândit o garsonieră de la Primăria Municipiului B, a făcut o primă înstrăinare în anul 1998, vânzând nuda proprietate și păstrându-și uzufructul viager - soților. Ulterior, în anul 1999 mai vinde o dată această garsonieră numitului, care o înstrăinează către partea vătămată. Se pune problema față de cine operează infracțiunea de înșelăciune. Este evident că cel de-al doilea dobânditor a fost indus în eroare pentru că i s-a vândut un bun care la momentul respectiv nu mai era în proprietatea inculpatei. Infracțiunea de înșelăciune putea să opereze față de cel de-al doilea subdobânditor - numitul - iar ulterior,acesta i-a vândut lui. Pentru această infracțiune de înșelăciune a fost trimis în judecată prin rechizitoriul parchetului, pentru aceiași infracțiune s-a pronunțat și instanța de fond. Instanța de apel a considerat că înșelat ar fi primul vânzător - respectiv soții - fără a se spune în ce ar fi constat inducerea lor în eroare din moment ce la acea dată inculpata era proprietară.
Din aceste motive solicită respingerea contestației în anulare ca fiind neîntemeiată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II a penală, la data de 13.02.2009, sub nr-, petenta a formulat contestația în anulare împotriva deciziei penale nr.89/R/16.01.2009 pronunțată de Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a II a penală în dosarul nr-.
Totodată,contestatoarea a învederat că temeiul juridic al cererii sale îl constituie prevederile art. 386 lit. a și din Codul d procedură penală.
Prin încheierea de ședință din 06.03.2009 a fost admisă în principiu contestația în anulare, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute art.391 din Codul d procedură penală.
Ca urmare a admiterii cererilor de abținere formulate de toți membrii completului de judecată, prin încheierea de ședință din 10.04.2009 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și repartizarea aleatorie a acesteia.
În continuare, cauza a fost înregistrată sub nr- la data de 31.03.2009.
La solicitarea instanței, la dosar a fost atașată, în copie, sentința penală nr.2633/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, în dosarul nr-.
În ședința publică din 25.05.2009 contestatoarea a depus motivele de contestație în anulare învederând următoarele:
Cu privire la primul caz de contestație în anulare invocat, și anume cel prevăzut de art. 386 lit. din Codul d procedură penală, s-a susținut că procedura de citare în recurs, cu inculpata, este viciată, lipsind orice elemente obiective care să justifice adoptarea procedurii de citare prin afișare.
Cu privire la cel de-al doilea caz de contestație în anulare, respectiv cel prevăzut de art. 386 lit. din Codul d procedură penală, s-a susținut incidența art. 10 lit. din Codul d procedură penală, întrucât inculpata este dispărută, posibil decedată, precum și a dispozițiilor art. 10 lit. din Codul d procedură penală, neputând fi exercitată acțiunea penală atunci când lipsește o condiție pentru punerea sa în mișcare, și cum în cauză nu au fost efectuate cercetări pentru infracțiunea de înșelăciune față de părțile civile și a, nu a fost trimisă în judecată inculpata pentru infracțiunea de înșelăciune săvârșită împotriva acestora, și nici nu a fost extins procesul penal pentru astfel de faptă nouă se poate înțelege că instanța de recurs s- pronunțat peste obiectul dedus judecății.
Examinând conținutul actelor dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.386 lit. din Codul d procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Din interpretarea literală a textului menționat rezultă că, pentru incidența cazului menționat este necesar a se constata că pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, procedura de citare nu a fost îndeplinită potrivit legii, față de aceeași parte, care ulterior a formulat contestație în anulare.
Or, din actele dosarului rezultă că petenta a avut calitate de parte civilă în cauza ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei sectorului 2 B și nu putea formula contestație în anulare decât pentru nelegala sa citare și nu a altei părți, respectiv inculpata.
Sub acest aspect critica formulată de contestatoare este neîntemeiată.
Totodată în conformitate cu art. 386 lit. din Codul d procedură penală, împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin. 1 lit.f-i cu privire la care existau probe în dosar.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea constată că nu a existat nici o probă și nici contestatoarea nu indicat vreuna, din care să rezulte că inculpata a decedat sau că a lipsit vreo condiție necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru a fi incident cazul de contestație în anulare mai sus menționat.
Prin urmare, și cea de-a doua critică a petentei este neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată contestația în anulare formulată de petenta, urmând să o respingă.
În baza art.192 alin2 din Codul d e procedură penală va oblica contestatoarea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei penale nr. 89/2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală.
Obligă contestatoarea la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.SC-09.10.2009
Dact.EA-12.10.2009/2ex - 4.11.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Silvia Cerbu, Lucia Rog
