Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 141/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 141/2009
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Tiberiu Peter
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Prezentul complet a fost constituit în conformitate cu dispozițiile art. 95 și următorii din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale numărul 302/A/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat -apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent G, avocat și avocat, ambii apărători aleși pentru inculpatul recurent, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care avocata desemnată din oficiu solicită a se constata încetarea mandatului său și acordarea onorariului potrivit art. 3 din protocolul privind acordarea onorariilor apărătorilor care acordă asistența juridică în materie penală.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat susține recursul astfel cum a fost motivat în scris solicitând admiterea lui, casarea deciziei recurate și rejudecând, în principal restituirea dosarului la organul care a întocmit actul de sesizare în vederea refacerii acestuia.
Solicită a se observa că actul de sesizare nu poartă mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei" potrivit art. 264 al.3 ceea C.P.P. ce atrage nulitatea lui.
Se impune restituirea cauzei la parchet și pentru a se pronunța cu privire la ceilalți făptuitori și infracțiuni despre care se face vorbire în rechizitoriu.
În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2 și 3 Cod penal în infracțiunea de fals în declarații, prevăzută de art. 292 Cod penal, iar în ceea ce privește infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în forma participației improprii, să se dispună achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c Cod pr.penală, iar pt. infracțiunea prev. de art. 291.pen. să se dispună achitarea în baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit. a Cod pr. penală.
Sub aspectul laturii civile, solicită reducerea prejudiciului la suma de 31.400 lei.
Avocat - pentru inculpatul recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 al. 1,2 și 3.pen. în infracțiunea de fals în declarații prev. de art. 292 Cod pr.penală și a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap.la art. 10 lit.c Cod pr. penală.
Pentru infracțiunile de participație improprie la fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.a Cod pr. penală.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat sub toate aspectele invocate și menținerea hotărârilor recurate ca temeinice și legale.
Cu privire la cererea de restituire a cauzei la parchet, o consideră nefondată, întrucât pe adresa de înaintare se specifică faptul că rechizitoriul este înaintat conform art. 264 Cod pr. penală.
De asemenea, nu se justifică schimbarea încadrării juridice dată faptelor comise de inculpat, pentru care în mod corect i s-au aplicat pedepse just individualizate, iar sub aspectul laturii civile, nu se impune reducerea prejudiciului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 302/2008, Judecătoria Petroșania condamnat pe inculpatul G, la:
- 3(trei) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 alin. 1,2 și 3.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.;
- 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.;
- 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, prev. și ped. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 290.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.;
- 6(șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de 291.pen. cu aplic. art. 37 lit. a pen.;
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b pen. -a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3(trei) ani închisoare.
În temeiul art. 83 alin. 1.pen. - a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1(un) an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 503 din data de 17 iunie 2003 Judecătoriei Petroșani, definitivă prin decizia penală nr. 147 din data de 26 februarie 2004 Curții de Apel Alba Iulia și a dispus că această pedeapsă să fie executată alăturat pedepsei aplicate în prezenta cauză, astfel căinculpatul va executa în final pedeapsa de 4(patru) ani închisoare.
A privat inculpatul de exercițiul drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1, lit. a și b pen. - în condițiile și pe durata prev. de art. 71 alin. 1.pen.
În temeiul art. 348.pr.pen. - a dispus anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale, seria Z, nr. - din data de 3 mai 2004, întocmit de Poliția orașului, aflat la fila 32 din dosar și a poliței de asigurare nr. - încheiată de," cu asiguratul," P la data de 17 aprilie 2004, aflată la fila 21 din dosar și a actelor subsecvente acestei polițe.
În temeiul art. 346 alin.1, art. 14 alin. 3 lit. b pr.pen. rap. la art. 998.civ. - a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă," - Agenția H, împotriva inculpatului.
A obligat inculpatul la plata sumei de 56.700,00 lei către partea civilă - despăgubiri materiale.
În temeiul art. 191 alin. 1.pr.pen. - a obligat inculpatul la plata sumei de 350,00 lei, cheltuieli judiciare - către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În luna februarie 2004 inculpatul G, în calitate de administrator al," P, în cadrul activității de investiții, a achiziționat un autovehicul marca în baza unui credit obținut de la Banca Comercială Română - Filiala P, însă nu a încheiat polița de asigurare tip CASCO, impusă de contractul de credit bancar (factură fiscală - fila 24).
La data de 9 aprilie 2004, în jurul orelor 18,00, numitul, angajat în calitate de conducător auto la." P în timp ce conducea autovehiculul menționat, înmatriculat în circulație sub numărul - pe direcția P -Târgu - J, în zona localității Jap ierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și intrat în coliziune cu un autoturism marca Opel Astra; în urma impactului a rezultat avarierea gravă a celor două autoturisme și vătămarea corporală a ocupanților autovehiculelor (declarațiile martorilor - filele 13; 39 - 40; 41 - 42; 43 - 44 și 182; G - fila 14; - fila 240; - filele 68 și 183; autorizație de reparații emisă de Poliția - J - fila 30).
Pentru că avariile suferite de autovehiculul marca erau incompatibile cu deplasarea pe drumurile publice a fost necesară tractarea și parcarea acestuia în incinta," - J unde a rămas imobilizat până la data de 22 aprilie 2004 (declarațiile martorilor - filele 13; 39 - 40; 41 - 42; 43 - 44 și 182; G - fila 14; - fila 240; - fila 183).
Întrucât culpa în producerea accidentului a aparținut angajatului," P, polița de răspundere civilă obligatorie de care a beneficiat autovehiculul a fost folosită la repararea celuilalt autovehicul implicat în accidentul rutier.
În data de 17 aprilie 2004, deci când autovehiculul era deja avariat în urma accidentului rutier, inculpatul a contactat agentul de asigurări, solicitând încheierea unei asigurări tip CASCO.
Întrucât mașina pentru care se solicita încheierea asigurării era nouă, iar normele nu prevedeau verificarea mașinii, inculpatul a prezentat un autovehicul similar celui pe care l-a cumpărat și pentru care solicita încheierea asigurării și a reușit să determine agentul de asigurări să încheie asigurarea, inclusiv înscrisul,Inspecție de risc" - înscris completat cu date false privind starea mașinii, în baza declarației inculpatului, respectiv a prezentării de către acesta a unei alte mașini decât cea pentru care se încheia asigurarea (declarațiile martorilor - - filele 45; 48 - 49 și 218 și - filele 62; 63 - 64 și 219; poliță de asigurare - fila 21 și chitanță de plată - fila 22; cerere chestionar de asigurare - fila 18 și inspecție de risc - fila 20).
În data de 3 mai 2004, inculpatul G s-a prezentat la sediul Poliției, unde de serviciu, la formațiunea poliției rutiere, era agentul șef adjunct. A declarat acestuia că în jurul orelor 14,00, în timp ce se deplasa la volanul autovehiculului marca cu nr. de înmatriculare - pe direcția - Pap ierdut controlul volanului și a intrat în coliziune cu rocile de pe marginea drumului.
În baza acestor susțineri și întrucât din evenimentul rutier menționat de către inculpat nu au rezultat decât daune materiale, agentul de poliție a întocmit procesul verbal de sancționare contravențională seria Z nr.- în care la rubrica corespunzătoare au fost menționate tocmai avariile suferite de autovehicul de fapt în data de 9 aprilie 2004. De asemenea, a fost întocmită și autorizația de reparație auto seria - nr.- (declarațiile martorului - filele 65 - 66 și 221; autorizație de reparații emisă de Poliția - fila 31 și proces verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale seria Z, nr. - emis la data de 3 mai 2004 de Poliția - fila 32).
Pe baza acestor documente, respectiv a poliței de asigurare CASCO, a procesului verbal și a autorizației de reparații, inculpatul a obținut plata de la asiguratorul ," a valorii reparațiilor vehiculului - în sumă de 56.700,00 lei (declarațiile martorului - filele 54 - 55; 56; 57 și 220; înștiințare cu privire la producerea evenimentelor asigurate - fila 17; cerere de despăgubire - fila 19; proces verbal de re-constatare a daunelor - fila 25 și factură fiscală - fila 26, 27 și 28).
Examinând latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea vătămată," - Agenția H s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 56.700 lei, sumă achitată nejustificat ca despăgubire pentru autovehiculul avariat (constituire de parte civilă - fila 33).
Constatând că suma de bani pe care partea civilă a pretins-o de la inculpat, a fost achitată în temeiul unui contract de asigurare lipsit de valabilitate, iar plata acestei sume se datorează faptelor comise cu vinovăție de către inculpat, că prejudiciul a cărui reparare se solicită este localizat în patrimoniul părții civile, că acesta este un prejudiciu cert, actual și nu a fost reparat, instanța a privit ca întemeiată acțiunea civilă și a admis-o, cu consecința obligării inculpatului la plata daunelor pretinse.
Împrejurarea pretinsă de către inculpat în sensul că suma plătită de către asigurator este disproporționată în raport de valoare reală a reparațiilor este lipsită de relevanță în cauză; atâta timp cât plata sumei s-a făcut de către partea civilă în mod efectiv, valoare ei cuantifică exact prejudiciul încercat de partea civilă urmare a manoperelor frauduloase ale inculpatului și dă drept la dezdăunări în limita plății efective (factură fiscală - fila 26).
În temeiul art. 348.pr.pen. s-a dispus anularea actelor întocmite în urma manoperelor frauduloase ale inculpatului, acte care nu pot produce efecte juridice datorită lipsei lor de conformitate cu elemente ale realității pe care au fost desinate să le ateste.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere prevederile art. 72 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel în termen, motivat, solicitând următoarele:
În primul rând, restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea refacerii urmăririi penale conform dispozițiilor art. 332 Cod proc. penală, întrucât rechizitoriul nu a fost confirmat de primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
În al doilea rând, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Petroșani, întrucât încheierea din data de 08 mai 2008 prin care s-a amânat pronunțarea sentinței este semnată numai de grefier,
S-a susținut că motivele sus menționate impun constatarea nulității absolute a celor două acte indicate - rechizitoriul Parchetului și încheierea de ședință a Judecătoriei.
În al treilea rând, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, achitarea sa conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. c Cod proc. penală pentru infracțiunea de participație improprie la fals intelectual și participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, achitarea sa conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod proc. penală pentru infracțiunea de uz de fals și reducerea substanțială a prejudiciului stabilit de instanța de fond.
S-a susținut că declarațiile nereale făcute de inculpat nu au avut un rol determinant în producerea consecințelor juridice din moment ce agentul de asigurări și cel de poliție aveau obligația verificării efective a autovehiculului în cauză, singura vină a inculpatului fiind cea de a fi prezentat în scris date false care au produs consecințe juridice, fapt ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, iar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate, acesta este exagerat față de daunele ce au fost provocate autovehiculului.
Prin decizia penală nr. 302/A/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul G, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Rechizitoriul întocmit de procuror la data de 19 februarie 2007 fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim procurorul parchetului, fapt ce rezultă din adresa de înaintare aflată la dosar ( fila 95) semnată de către primul procuror, astfel că nu se poate reține nulitatea actului de sesizare a instanței.
Omisiunea președintelui completului de a se semna încheierea prin care se consemnează desfășurarea ședinței de judecată și se dispune amânarea pronunțării hotărârii este sancționată cu nulitate relativă, în condițiile prevăzute de art. 197 al. 1 Cod proc. penală, numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului ( a se vedea Curtea Supremă de Justiție- Secția penală, decizia nr. 1313/13 martie 2001 în - Nulitatea în procesul penal, Editura 2006, pagina 153).
În cauză, omisiunea președintelui completului de judecată de a semna încheierea de amânare a pronunțării nu se impune a fi sancționată cu nulitatea hotărârii, atâta vreme cât președintele a participat în continuare la judecată, semnând sentința, deoarece omisiunea menționatănu a cauzat o vătămare inculpatului.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa.
A făcut o încadrare juridică legală a faptelor.
Din probele administrate rezultă cu certitudine că inculpatul a determinat pe agentul de poliție, prezentând date false, să întocmească procesul verbal de sancționare contravențională și autorizație de reparații auto, inducând apoi în eroare prin utilizarea acestor acte, pe funcționarii de la societatea de asigurări, pentru a i se acorda necuvenit despăgubiri materiale în cuantum de56.700 lei.
Este evidentă intenția inculpatului de a înșela pe partea civilă căreia i-a cauzat unprejudiciu real de 56.700 lei, în condițiile în care știa că autovehiculul fusese avariat la data de09 aprilie 2004iar polița de răspundere civilă obligatorie a fost folosită pentru retragerea celuilalt autovehicul implicat în accidentul rutier, inculpatul contactând agentul de asigurări la data de17 aprilie 2004când autovehiculul marcaera deja avariat( filele 12-23).
Prin urmare, nu se impune nici schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de fals în declarații și nici achitarea inculpatului pentru celelalte trei infracțiuni reținute în sarcina sa, activitatea infracțională a inculpatului fiind încadrată legal de prima instanță în infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat.
Pedepsele principale au fost just individualizate, avându-se în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.
Față de natura faptelor comise și de persoana inculpatului, care este recidivist, se justifică pedeapsa accesorie aplicată de instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul G, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în pr9incipal casarea hotărârilor și restituirea dosarului la organul de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin.1, 2, 3 cod penal în infracțiunea prev. de art. 292 cod penal, achitarea pentru infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, ambele în forma participației improprii, în temeiul art. 10 lit.c pr.penală, precum și achitarea pentru infracțiunea prev. de art.292 cod penal.
Pe latură civilă, hotărârea a fost criticată sub aspectul întinderii prejudiciului, apreciindu-se că în valoarea despăgubirilor nu pot fi incluse motorul și cutia de viteze, care nu au fost înlocuite.
Au fost invocate prevederile art. 385/9 pct. 9, 10, 14, 17, 18.pr.penală.
În expunerea motivelor de recurs, s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a respins excepția nulității rechizitoriului, ignorând atât legea, cât și decizia nr. 9/2008 a ÎCCJ și confundând adresa de înaintare a dosarului cu procedura de verificare prev. de art. 264 alin.3 pr.penală.
S-a susținut că se impune trimiterea dosarului la organul de urmărire penală și pentru a se pronunța cu privire la cele 9 infracțiuni pentru care au.fost cercetați numiții și, neînceperea urmăririi penale fiind dispusă doar pentru infracțiunile prev. de art. 265 cod penal.
Hotărârea instanței de apel a fost criticată și sub aspectul respingerii eronate a excepției nulității absolute a încheierii de amânare a pronunțării din 08 mai 2008 Judecătoriei Petroșani, aceasta purtând doar semnătură grefierului, nu și a președintelui completului de judecată.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că în mod greșit instanțele au respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune, în infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 cod penal, deoarece susținerile sale nu au avut un rol determinant în producerea consecințelor juridice, prin natura funcțiilor lor, agentul de poliție și cel de asigurare fiind obligați să constate personal condițiile producerii accidentului și să identifice autovehiculul.
S-a apreciat că nu poate fi reținută nici participația improprie la infracțiunile de fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece s-a stabilit că autorii au acționat din culpă.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, cuantumul acesteia fiind considerat exagerat, raportat la faptele efectiv comise.
În susținerea recursului au fost invocate prevederile art. 385/9 pct.9, 10, 14, 17, 18.pr.penală.
Verificând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art.385/9 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanța de apel nu a dat curs solicitării de restituire a cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.
Este adevărat că, potrivit deciziei nr.9/18 februarie 2008 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, dispozițiile art. 264 alin.3 pr.penală au fost interpretate în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea "verificat sub aspectul legalității și temeiniciei", lipsa acesteia atrăgând neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin.2 pr.penală, putând fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop.
Rechizitoriul nr. 505/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu cuprinde această mențiune, însă se constată că acesta a fost emis la data de 19 februarie 2007, anterior adoptării recursului în interesul legii, efectul obligatoriu al deciziei neputând retroactiva.
În sprijinul celor susținute se constată că de altfel, la prima zi de înfățișare, procedând la verificarea legalității sale, instanța de fond s-a pronunțat asupra excepțiilor de nelegalitate invocate de inculpatul G, fără ca printre acestea să se regăsească și cea menționată în motivele de apel și de recurs, formulate, evident, după apariția recursului în interesul legii.
Nu se impune nici verificarea soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, deoarece instanța de fond și cea de apel s-au pronunțat în limitele sesizării, în conformitate cu disp. art. 317.pr.penală, iar criteriile aduse de recurent exced obiectului cauzei.
Faptul că încheierea de amânare a pronunțării nu a fost semnată de judecătorul fondului nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului, cât timp nu s-a contestat faptul că judecătorul care a participat la dezbateri a fost același cu cel care a pronunțat soluția în cauză, nefiind încălcate dispozițiile legale referitoare la compunerea instanței de judecată.
În privința criticilor aduse pe fondul cauzei, Curtea constată că primele instanțe au stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății și au dat o justă încadrare juridică faptelor inculpatului.
Probele administrate în cauză au demonstrat, fără dubiu, faptul că inculpatul a prezentat date false agentului de poliție în legătură cu împrejurările în care a avut loc avarierea autoutilitarei.
În condițiile menționate, agentul de poliție a fost determinat să întocmească procesul verbal de sancționare contravențională și autorizația de reparații, acte cu care inculpatul i-a indus în eroare pe funcționarii societății de asigurare pentru a i se acorda, în mod necuvenit, despăgubiri în valoare de 56.700 lei, în condițiile în care polița de asigurare fusese încheiată ulterior avarierii reale a autoutilitarei.
Raportat la modalitatea în care a acționat inculpatul, la planul elaborat, este evident că intenția sa a fost de a induce în eroare societatea de asigurare pentru a beneficia de despăgubiri care în realitate nu i se cuveneau, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 și 2 cod penal și nu ale infracțiunii de fals în declarații.
Mijloacele frauduloase folosite de inculpat pentru a induce în eroare asiguratorul au constat în actele întocmite de agentul de poliție, cuprinzând.susținerile nereale ale inculpatului referitor la modalitatea de producere a accidentului de circulație.
Acesta au avut o mare aparență de veridicitate, creând reprezentaților societății de asigurare convingerea că varianta prezentată de inculpat este reală și înlesnind astfel inducerea în eroare, cu consecințele mai sus menționate.
Sunt întrunite și elementele constitutive ale celorlalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului recurent, acesta determinând agentul de poliție să încheie procesul verbal de sancțiune contravențională și autorizația de reparație cu inserarea unor date false, prezentate de inculpat.
Agentul de poliția acționând din culpă, iar inculpatul cu intenție, e realizată participația improprie la infracțiunea prev. de art. 289 cod penal.
Raționamentul este similar și în cazul infracțiunii prev. de art. 31 alin.2 raportat la art. 290 cod penal.
Prin urmare, în mod just, primele instanțe au adoptat, respectiv menținut o soluție de condamnare a inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, sancțiune fiind judicios individualizată, raportat la gravitatea faptelor și la criteriile reglementate de art. 72 cod penal.
Și criticile vizând latura civilă a cauzei apar ca fiind nefondate.
A rezultat că inculpatula beneficiat de întreaga sumă de 56.700lei plătită de societatea de asigurare, fără a contesta piesele deteriorate și natura reparațiilor. Abia ulterior, când s-a pus problema recuperării prejudiciului, s-a susținut că unele reparații nu erau justificate sau necesare.
Cert este însă că prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 56.700 lei, iar în temeiul disp. art. 998 cod civil inculpatul este obligat să îl repare integral, în acord cu principiile care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Pentru toate considerentele expuse, reținând că decizia penală nr. 302/A/24 noiembrie 2008 Tribunalului Hunedoara este temeinică și legală, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului G, iar în baza art. 192 alin.2 pr.penală va dispune 9obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 302/24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - secția penală în dosar nr-.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 290 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
încetat activitatea prin pensionare
semnează președintele completului
- - -
GREFIER
Red.
Tehnored. LS/2ex./27.04.2009
Jud.fond:
Jud.apel:,
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Tiberiu Peter, Monica
