Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
1215/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.146/
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Sentinței penale nr.349/27.03.2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat -, personal, în stare de arest în altă cauză, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.018.216/28.05.2009, lipsind intimatul-parte civilă SC House SRL
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a relațiilor de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privitoare la intimatul-parte civilă, împreună cu referatul grefierului din data de 5.06.2009, în care se consemnează faptul că, în urma discuției telefonice, reprezentantul Oficiului a transmis că nu a fost numit un lichidator judiciar.
La întrebarea Curții, intimatul-inculpat, personal, arată că este de acord să fie audiat de către instanța de apel, astfel că a procedat la ascultarea acestuia, declarația sa fiind consemnată în scris și atașată la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public susține oral motivele de apel formulate în scris și critică sentința penală pentru greșita schimbare a încadrării juridice faptei penale, arătând că, potrivit deciziei dată în recursul în interesul legii, emiterea unor instrumente de plată fără a exista provizionul necesar nu constituie o infracțiune la legea cecului, ci infracțiunea de înșelăciune, intenția de inducere în eroare rezultând și din perioada scurtă a derulării activității infracționale, timp în care inculpatul a emis foarte multe cecuri fără acoperire, din faptul că a vândut marfa la un preț inferior celui de achiziție, astfel că, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale și, pe fond, înlăturarea aplicării dispozițiilor art.334 Cod procedură penală și condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, având în vedere cuantumul prejudiciului întregii activități infracționale, prevăzută de art.215 alin.1, 4 și 5 Cod procedură penală, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art.74 lit.a Cod penal, anume lipsa antecedentelor penale, iar, pe latură civilă, în temeiul art.346 Cod procedură penală, admiterea acțiunii părții civile, cu obligarea inculpatului și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat solicită respingerea apelului, arătând că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune câtă vreme reprezentantul părții civile cunoștea faptul că, la data emiterii filei cec, nu exista disponibil în cont, ci a infracțiunii la legea cecului, constând în completarea cu o dată ulterioară a instrumentului de plată, care este o practică nelegală, dar frecvent întâlnită, cu respingerea acțiunii civile, care nu poate fi alăturată celei penale, potrivit unei decizii dată în recursul în interesul legii, apreciind astfel că sentința penală este legală și temeinică.
Intimatul-inculpat, personal, lasă la aprecierea Curții.
CURTEA
Asupra apelului penal de față, constată:
Prin sentința penală nr.349/din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr- s-a dispus:
În temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin sentința penală 754/ 5.11.2007 a Judecătoriei Sector 6 B din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 4 și 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934.
S-a constatat că în cauză nu erau incidente dispozițiile art.335 alin.2 Cod procedură penală cu referire la cauza ce formase obiectul dosarului nr- al Tribunalului Galați în care se pronunțase sentința penală nr.421/ 23.09.2005 a aceleiași instanțe, reunit la prezenta cauză.
În baza art.11 pct.2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g) Cod procedură penală cu referire la art.124 Cod penal a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul infracțiunii prevăzute de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934, constatându-se intervenită prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de partea civilă HOUSE
În baza art.192 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu se avansase din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
S-a reținut de către instanță că prin rechizitoriul nr.5422/P/2004 din 12.07.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 B s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței se reținuse că la data de 14.07.2004, inculpatul fusese trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați sub acuzația că în perioada februarie-martie 2004 emis către 13 societăți comerciale din țară mai multe file cec fără acoperire, cauzând astfel un prejudiciu de 9.270.405.395 ROL.
Prin același rechizitoriu se dispusese disjungerea cauzei pentru fapta comisă de inculpat în dauna părții vătămate HOUSE B, încadrată în dispozițiile art.215 alin.1, 3, 4 și 5 Cod penal.
Cu referire la fapta pentru care avusese loc disjungerea cercetărilor, prin actul de sesizare a instanței se stabilise că inculpatul cauzase un prejudiciu părții vătămate în valoare de 309.562.500 ROL prin achiziționarea unor materiale de construcții în această valoare pentru care a emis fila cec seria - 303 nr.- cu scadență la 26.03.2004.
La data de 29.03.2004, respectiva filă cec a fost refuzată la plată pentru lipsa totală a disponibilului bănesc, societatea administrată de inculpat fiind declarată în interdicție bancară de a emite cecuri în perioada 15.03.2004-26.04.2005.
materialelor de construcție de la partea vătămată a avut loc la data de 5.03.2004, prin intermediul angajatului societății administrate de inculpat, numitul, care a înmânat și fila cec susmenționată, așa cum se convenise de către inculpat cu reprezentantul părții vătămate în urma discuției purtate la 3.03.2004.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că inculpatul semnase fila cec emisă în favoarea părții vătămate.
Inculpatul a recunoscut emiterea filei cec, declarând că din motive independente de voința sa a fost în imposibilitate de a alimenta contul societății sale și că din aceleași motive nu achitase datoria către partea vătămată.
Actul de sesizare a instanței menționa că fapta săvârșită de inculpat se încadra în dispozițiile art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
Inițial, cauza penală a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 B, formând obiectul dosarului nr-.
Prin sentința penală nr.754/ 5.11.2007 a Judecătoriei Sector 6 B s-a dispus extinderea acțiunii penale și reunirea cauzei pendinte cu cauza ce formase obiectul dosarului 1637/2004 al Tribunalului Galați, iar în baza art.334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 4 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 4 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Totodată, în baza art.27 pct.1 lit.a) Cod procedură penală și art.35 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Galați.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr- din 13.02.2008, iar prin sentința penală nr.155/F/9.04.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București, cauza a fost înregistrată sub nr-, instanță care a menținut actele îndeplinite de Judecătoria Sectorului 6 B constând în audierea inculpatului și a reprezentantului părții civile.
În fața tribunalului, inculpatul a refuzat să mai dea o altă declarație, arătând că nu are completări ori precizări de făcut la declarațiile anterioare.
În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat de către tribunal reprezentantul părții civile HOUSE B, numitul, a cărui declarație este atașată la dosar.
Pe baza analizei efectuate asupra probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La începutul lunii martie 2004, inculpatul, reprezentant al 1 l-a contactat telefonic pe reprezentantul HOUSE B, numitul, cu care a discutat detaliile încheierii unor contracte privind achiziționarea unor materiale de construcții.
La data de 3.03.2004, împreună cu numitul, inculpatul s-a deplasat la sediul societății părții vătămate din B,- unde a discutat despre încheierea unui contract de colaborare în baza căruia respectiva societate să livreze firmei sale gresie și faianță.
Inculpatul și reprezentantul părții vătămate au convenit și cu privire la modalitatea de plată pentru mărfurile ce urma a fi achiziționate.
Inițial, inculpatul a propus părții vătămate ca plata să se facă după un termen de 3 luni, ofertă ce a fost refuzată de reprezentantul părții vătămate care a cerut ca plata pentru mărfurile vândute să se facă la 14 zile de la livrare.
În urma negocierilor ce au avut loc, părțile au stabilit ca plata să se facă la 21 de zile, pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a revinde marfa achiziționată și de a obține astfel fondurile necesare alimentării contului propriu.
În baza acestei înțelegeri, la data de 5.03.2004, numitul s-a deplasat la sediul părții vătămate pentru a ridica materiale de construcții a căror valoare a însumat 309.562.500 ROL conform facturii fiscale seria B - nr.- din 5.03.2004.
Pentru mărfurile achiziționate, delegatul societății administrate de inculpat a lăsat părții vătămate fila cec seria - 303 nr.- semnată și ștampilată de inculpat, urmând ca reprezentantul părții vătămate să completeze celelalte rubrici ale filei cec.
Așa cum se înțelesese cu inculpatul, reprezentantul părții vătămate a completat fila cec la rubrica "data emiterii" cu o dată ulterioară, de 21 de zile de la momentul emiterii, respectiv 26.03.2004.
La scadență, fila cec a fost introdusă la plată însă a fost refuzată din lipsă totală de disponibil cu mențiunea că societatea emitentă era în interdicție bancară.
Cu privire la această ultimă mențiune făcută pe fila cec refuzată la plată, prima instanță a constatat că ea nu corespundea realității având în vedere informațiile comunicate de Banca Națională a României în faza de urmărire penală.
Sub acest aspect s-a reținut că din adresa nr.VII/4/ IM/10632 din 29.09.2004 emisă de Banca Națională a României rezulta că la data de 5.03.2004 când fusese emisă fila cec către partea vătămată, societatea administrată de inculpat nu se afla în interdicție de a emite cecuri.
Având în vedere condițiile stabilite de părți cu privire la modalitatea în care urma să se efectueze plata produselor livrate către inculpat, respectiv după un termen de 21 de zile de la ridicarea mărfurilor și aceasta în scopul de a asigura inculpatului posibilitatea de a revinde mărfurile cumpărate și de a plăti părții vătămate suma datorată, prima instanță a constatat că în caz nu a existat o acțiune de inducere în eroare a părții vătămate, aceasta având reprezentarea riscului de a nu primi la scadență suma pe care o avea de încasat de la inculpat.
Această concluzie a fost justificată de instanță și în raport de faptul că fila cec fusese completată de reprezentantul părții vătămate cu o dată ulterioară celei la care a avut loc în realitate emiterea cecului și aceasta tocmai pentru că se cunoștea situația financiară inculpatului, respectiv lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii cecului.
S-a arătat de către instanță că asumarea riscului de neplată de către partea vătămată a fost recunoscută explicit de reprezentantul părții vătămate care în cursul cercetării judecătorești a declarat că își asumase un asemenea risc în momentul când a acceptat o filă cec cu o dată ulterioară de emitere și că la vânzarea produselor cu plata ulterioară a prețului există întotdeauna un risc de a nu se încasa prețul.
În contextul acestei situații, prima instanță a reținut că fila cec refuzată la plată a fost înmânată de inculpat reprezentantului părții vătămate fără ca aceasta să fie completată cu elementele esențiale prevăzute în mod expres în dispozițiile art.1 din Legea nr.59/1934, având înscrisă doar semnătura trăgătorului și data de emitere a cecului.
Cu referire la data de emitere a cecului, fila cec fusese completată cu o altă dată decât cea la care a fost emis cecul în realitate.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea nr.59/1934, s-a reținut că titlul căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate în art.1 din aceeași lege nu poate fi socotit cec, iar în conformitate cu dispozițiile art.84 alin.1 pct.3 din lege, constituie infracțiune fapta aceluia care emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele esențiale arătate de alineatele 1, 2, 3 și 5 ale art.1 și art.11.
În consecință, văzând și decizia nr.IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu a fost greșit încadrată juridic în dispozițiile art.215 alin.1 și 4 Cod penal.
Aceeași constatare privind greșita încadrare juridică a fost reținută și în raport de sentința penală nr.754/5.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B prin care se dispusese schimbarea de încadrare în dispozițiile art.215 alin.1, 4 și 5 Cod penal.
Ca urmare, prima instanță a procedat la corecta încadrare juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului în infracțiunea prevăzută de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Cu privire la competența de soluționare a cauzei, instanța a arătat că deși infracțiunea prevăzută de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934 este dată în competența de primă instanță a judecătoriei, în caz, erau incidente dispozițiile art.41 alin.1 din Codul d e procedură penală privitoare la prorogarea legală de competență.
În raport de încadrarea juridică dată faptei pentru care a avut loc sesizarea instanței, instanța a arătat că aceasta nu poate constitui un act material al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave pentru care intervenise condamnarea definitivă a inculpatului prin sentința penală nr.421/23.09.2005 a Tribunalului Galați și ca atare s-a constatat că, în caz, nu erau incidente nici dispozițiile art.335 alin.2 Cod procedură penală privind reunirea cauzelor, așa cum se dispusese prin sentința penală nr.754/5.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 6
Cu privire la fapta prevăzută de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934 reținută a fi săvârșită de inculpat la data de 5.03.2004, instanța a constatat împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, conform art.122 alin.1 lit.e) Cod penal și art.122 alin.2 Cod penal, termen împlinit în caz la 5.09.2008.
În raport de această constatare, prima instanță a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g) Cod penal cu referire la art.124 Cod penal încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934.
Sub aspectul laturii civile, s-a reținut că partea vătămată HOUSE B se constituise parte civilă în procesul penal cu suma de 309.562.500 ROL, actualizată cu rata inflației.
Față de soluția pronunțată în latura penală a cauzei, tribunalul a constatat inadmisibilitatea acțiunii civile în procesul penal atât pentru faptul că infracțiunile prevăzute de Legea nr.59/1934 sunt infracțiuni de pericol, nesusceptibile de a produce un prejudiciu material, cât și pentru faptul că, chiar refuzat la plată, cecul constituie titlu executoriu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei încetări a procesului penal pornit împotriva inculpatului și al soluționării cauzei cu nerespectarea dispozițiilor legale privitoare la citarea părții civile HOUSE
S-a arătat că în mod greșit prima instanță a considerat că fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiune la Legea cecului întrucât probele administrate în cauză confirmau acuzația de înșelăciune reținută în sarcina sa prin rechizitoriu.
În acest sens, s-a arătat că din cererea părții civile depusă la dosarul instanței Judecătoriei Sector 6 B rezulta că, atât înainte de eliberarea mărfii, cât și în ziua predării ei către societatea administrată de inculpat, reprezentanții legali ai părții civile au contactat banca la care inculpatul avea conturi deschise, solicitând informații cu privire la bonitatea firmei, administratorul de cont bancar confirmând că societatea administrată de inculpat nu se afla în interdicție bancară și nu avea file cec anulate.
De asemenea, s-a arătat că în declarațiile date în cauză, reprezentantul părții civile, numitul, a menționat că verificase personal situația financiară a societății administrate de inculpat, obținând informația că la momentul emiterii filei cec exista în cont suma de 3 miliarde lei vechi.
Din aceleași declarații rezulta că despre lipsa disponibilului bănesc inculpatul nu informase partea civilă la momentul încheierii tranzacției ori al înmânării filei cec.
În aceste condiții, s-a arătat că fapta comisă la 3.03.2004 în dauna HOUSE B era similară cu cele săvârșite în dauna celor 13 părți civile pentru care fusese condamnat definitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 12 ani închisoare.
S-a susținut de către parchet că piesele dosarelor reunite demonstrau clar intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate, unitatea de rezoluție infracțională rezultând din timpul scurt în care s-a derulat întreaga activitate infracțională, neînregistrarea în contabilitatea firmei a niciuneia dintre tranzacțiile comerciale încheiate, revânzarea mărfii achiziționate la un preț net inferior valorii reale și neachitarea sumelor datorate părților vătămate deși inculpatul încasase prețul acestora prin revânzare.
Intenția inculpatului de a înșela societățile comerciale cu valoarea mărfurilor achiziționate a fost subliniată de parchet și în raport de conduita ulterioară a inculpatului care a părăsit țara după comiterea faptelor.
Un alt argument adus de parchet în contra tezei privitoare la asumarea riscului de neplată de către partea vătămată a fost menționată valoarea mare a mărfurilor livrate inculpatului, arătându-se că dacă partea vătămată ar fi avut dubii cu privire la solvabilitatea societății administrate de inculpat, nu i-ar fi vândut mărfuri sau cel puțin nu de aceeași valoare.
Prin urmare, s-a arătat că printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat, prima instanță a apreciat că fapta reținută în sarcina inculpatului nu constituie un act material alăturat celorlalte 13 acte materiale de înșelăciune pentru care a fost condamnat definitiv de instanța Tribunalului Galați.
Pentru aceste considerente, s-a menționat că prima instanță avea obligația de a constata vinovăția inculpatului și de a dispune condamnarea sa pentru toate cele 14 acte materiale ce intrau în conținutul infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1, 2, 4 și 5 Cod penal, după ce în prealabil proceda la reunirea cauzei pendinte cu cauza în care se pronunțase sentința penală nr.421/23.09.2005 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă.
Rezolvarea în acest mod a laturii penale conducea și la admiterea acțiunii civile formulate în procesul penal de partea civilă HOUSE B în limita despăgubirilor reprezentate de contravaloarea mărfurilor livrate și neachitate de către inculpat.
În ceea ce privește nelegala citare în proces a părții civile, parchetul a arătat că la toate termenele de judecată, inclusiv la termenul când cauza a fost soluționată în fond, instanța a omis să dispună citarea părții civile prin lichidator judiciar, deși la dosar exista adresa nr.- din 16.10.2008 a Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin care se comunica că respectiva societate se afla în dizolvare judiciară conform art.237 din Legea nr.31/1990.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, conform art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul nu este fondat.
Criticând greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpat, apelantul susține că în mod eronat prima instanță a considerat că inculpatul nu ar fi indus în eroare partea civilă cu privire la existența disponibilului în cont la momentul emiterii filei cec pentru mărfurile ridicate la data de 5.03.2004.
Critica formulată de parchet a fost susținută în principal de declarațiile reprezentantului părții civile și de împrejurările concrete în care inculpatul a acționat, similar acțiunilor de înșelăciune comise în dauna altor 13 părți vătămate pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv prin sentința nr.421/ 23.09.2005 a Tribunalului Galați.
Pe baza declarațiilor date de reprezentantul părții civile, apelantul a subliniat diligențele depuse de partea civilă pentru verificarea bonității firmei administrate de inculpat și a conduitei manifestate în general în relațiile comerciale, obținând de la un funcționar al băncii la care inculpatul avea deschise conturi bancare informații care eliminau orice risc de neplată.
Curtea constată însă că elementele de fapt cu relevanță asupra încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpat au fost corect reținute de prima instanță, pe baza unei analize complete și coroborate a probelor administrate, cu evaluarea corespunzătoare a tuturor declarațiilor ce au fost date de reprezentantul părții civile.
Astfel, se observă că pe lângă aspectele evidențiate de parchet, reprezentantul părții civile a declarat deopotrivă că fila cec emisă de inculpat nu fusese decât semnată de către inculpat și că celelalte mențiuni privitoare la cuantumul creanței și la data emiterii cecului urma a fi înscrise de el în raport de valoarea exactă a mărfurilor livrate și termenul de 21 zile convenit cu inculpatul ca dată scadentă a plății.
Relevantă în acest sens este declarația părții civile dată în faza de urmărire penală (aflată la fila 12 ) în care reprezentantul legal al părții civile, numitul, afirma că fila ce i-a fost înmânată de delegatul societății administrate de inculpat era doar semnată și ștampilată, celelalte mențiuni cerute de rubricile filei cec urmând a fi completate de reprezentanții părții civile.
Semnificativă în reținerea situației de fapt este și declarația reprezentantului părții civile făcută în cursul cercetării judecătorești în care se menționează expres că în calitatea sa de economist, reprezentantul părții civile a avut reprezentarea că își asumă un risc prin acceptarea unei file cec cu dată ulterioară de emitere și că la vânzarea produselor cu plata ulterioară a prețului există întotdeauna un risc de neplată.
Aceste elemente au fost corect observate și reținute de prima instanță ca și criterii de apreciere în operațiunea de încadrare juridică a faptei având în vedere decizia nr.IX din 24.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934 în raport cu reglementarea dată prin art.215 alin.4 din Codul penal faptelor de înșelăciune săvârșite în legătură cu emiterea unui cec.
Elementele de luat în considerare pentru corecta încadrare juridică au fost menționate, prin decizia instanței supreme, ca fiind împrejurarea cunoașterii de către beneficiar la momentul emiterii cecului a existenței disponibilului necesar acoperii cecului la tras.
S-a statuat că în cazul în care beneficiarul are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.4 din Codul penal deoarece îi lipsește un element constitutiv esențial, și anume inducerea în eroare, în lipsa căreia nu poate exista infracțiunea de înșelăciune.
În caz, reținându-se că partea civilă a avut cunoștință de lipsa disponibilului necesar acoperirii cecului emis de inculpat, acesta fiind și motivul pentru care reprezentantul părții civile a înscris ca dată a emiterii cecului o dată ulterioară celei la care a fost emis în realitate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a schimbat încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, conform rechizitoriului, și art.215 alin.1, 2, 4 și 5 Cod penal, conform sentinței penale nr.754/ 5.11.2007 a Judecătoriei Sector 6 B în infracțiunea prevăzută de art.84 pct.3 din Legea nr.59/1934, dispozițiile legale prevăzute de reglementarea specială fiind atrase de emiterea cecului în discuție fără mențiunile obligatorii prevăzute de art.1 din lege, respectiv cu o dată falsă.
În raport de această încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat, prima instanță era în imposibilitate legală de a proceda la reunirea cauzei pendinte cu cauza ce formase obiectul dosarului nr- al Tribunalului Galați, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.335 alin.2 Cod procedură penală.
Curtea constată că în raport de încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, în mod corect prima instanță a dispus încetarea procesului penal conform art.11 pct.2 lit.b) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.g) Cod procedură penală cu referire la art.124 Cod penal, fiind împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la 5.09.2008.
Față de soluția pronunțată în latura penală, în mod corect a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă HOUSE B ca inadmisibilă având în vedere, pe de o parte, că infracțiunea prevăzută de art.84 din Legea nr.59/1934 este o infracțiune de pericol, nesusceptibilă de a produce un prejudiciu material, iar pe de altă parte, cecul chiar refuzat la plată și emis cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege, constituie titlu executor.
De asemenea, Curtea constată nefondată și critica privitoare la nelegala citare în proces a părții civile HOUSE
Din relații obținute în apel d e la Oficiul Național al Registrului Comerțului se reține că pentru partea civilă - societate aflată în dizolvare judiciară conform art.237 din Legea nr.31/1990, nu a fost numit un lichidator în cauză, rezultând că citarea părții civile la judecata în primă instanță a fost legal efectuată la ultimul sediu declarat al părții civile și prin afișare la consiliul local, conform art.177 alin.4 teza II a Cod procedură penală, aplicabile potrivit art.177 alin.9 din același cod.
Pe de altă parte, chiar dacă la prima instanță cauza s-ar fi judecat cu procedura neîndeplinită față de partea civilă, această neregularitate nu putea fi invocată decât de partea care suferise respectiva vătămare.
Potrivit art.197 alin.1 Cod procedură penală, încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează citarea părților, nefiind sancționată cu o nulitate expresă, este susceptibilă de a atrage desființarea hotărârii pronunțate doar dacă a adus o vătămare ce nu ar putea fi înlăturată în alt mod.
Or, numai partea care nu a fost regulat citată și, din această cauză, a lipsit de la judecată, suferă o asemenea vătămare.
În lipsa unei vătămări proprii, nicio o altă parte în proces și nici Ministerul Public nu se poate prevala de faptul că pricina s-a judecat cu procedura incompletă față de altă parte din proces.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.379 pct.1 lit.a) Cod procedură penală, Curtea va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.349 din data de 27.03.2009 a Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr-.
Ia act ca intimatul inculpat este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
06.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Daniela Panioglu
