Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 149
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - JUDECĂTOR 3: Valentina
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de partea civilă SC SRL B, împotriva deciziei penale nr. 189 de la 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat pentru recurenta parte civilă și inculpatul, asistat de avocat -, apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat având cuvântul pentru partea civilă a arătat că în mod greșit s-a făcut aplic. dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a fost lipsit de apărarea acesteia, fiind asigurată de un apărător din oficiu.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.
Avocat - a solicitat respingerea recursului părții civile, întrucât decizia pronunțată este legală și temeinică, inculpatul nu a avut asistență juridică în cadrul dezbaterilor întrucât nu există dovada că a depus concluzii privind fondul cauzei.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat, decizia pronunțată fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat a arătat că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 3103/ 08.09.2008 s-a dispus în baza art. 215 alin. 1,2 și 3 condamnarea inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 28.07.1947, în comuna, jud. A, cu domiciliul în Tg-J, str. 8 -,. 39,.l,.5, fără forme legale în Tg-J, str. -, zona -,.29,.3, parter, jud. G, recidivist, CNP -, la 3 ani închisoare.
În baza art. 83, a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin nr. 56/2005 Judecătoriei Tg-J, pe care cumulat- cu pedeapsa de 3 ani aplicată prin prezenta sentință, pedeapsa rezultantă și de executat fiind de 6 ani închisoare.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II - a, lit. b și c Cod Penal pe durata prev. de art. 71
Cod PenalA fost obligat inculpatul la plata către partea civilă cu sediul în B,-, sector 2, sumei de 10815,04 lei despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la 250 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu ce va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de la data de 31.08.2007 partea vătămată a livrat societății administrate de inculpat produse constând în lubrifianți marca, cu factura fiscală seria B - nr. -, în valoare totală de 9118,93 Ron.
Conform contractului dintre părți încheiat la data de 31.08.2007, plata produselor urma să se efectueze prin numerar, cu ordin de plată, cu filă sau bilet la ordin în termen de 30 zile de la data livrării.
Ca urmare, inculpatul a emis un bilet la ordin în aceeași dată pentru suma menționată mai sus, pe care 1-a semnat și ștampilat, urmând ca decontarea instrumentului de plată să se efectueze în termen de 60 de zile, respectiv în 31.10.2007, termen acceptat de reprezentantul părții vătămate.
La data introducerii la plată a biletului la ordin, acesta a fost refuzat la plată de Bank - sucursala Tg-J, pe motivul "cont închis la data emiterii biletului la ordin". în scopul de a amâna efectuarea plății, inculpatul, prin adresa din data de 01.11.2007, a comunicat administratorului părții vătămate că solicită decalarea cu două săptămâni a plății facturii, înțelegând să plătească inclusiv penalitățile de întârziere stabilite în contract.
Prin adresa nr. 1319/ 20.02.2008 a comunicat că nu a fost recuperat prejudiciul cauzat și înțelege să se constituie parte civilă ci suma de 9118,93 Ron.
Din documentele contabile existente la dosarul cauzei a rezultat că societății administrată de inculpat nu era solvabilă din punct de vedere financiar la data emiterii instrumentului de plată întrucât aceasta se afla în încetare de plăți.
La data de 14.11.2006 2000 Tg-J a fost declarată de către Bank în interdicție bancară în perioada 14.11.2006 - 14.11.2007.
În adresa nr. 26/ 01.11.2007 emisă de Bank s-a menționat că 2000 Tg-J are contul închis din data de 17.07.2007.
Conform adresei nr. 2719/ 12.02.2008 a Bank -sucursala Tg-J, inculpatul are dreptul de a uza de contul societății pe care o administrează, având specimen de semnătură, însă rulajul de cont al societății în perioada 01.01.2007 - 31.12.2007 este 0 (zero), soldul fiind zero întrucât inculpatul nu a alimentat contul bancar cu nicio sumă de bani.
S-a constatat din documentele existente la dosar că începând din cursul anului 2006 inculpatul a înregistrat mai multe incidente de plată, astfel că acesta avea cunoștință de inactivitatea contului său pe care nu-1 alimentase de o perioadă mai mare de un an de zile și, cu toate acestea, a emis bilete la ordin, inducând în eroare persoana vătămată.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă, arătând că mărfurile achiziționate au fost înstrăinate către diverse persoane cu titlu de cadou, fără a le evidenția în contabilitatea firmei pe care o administra.
S-a reținut că inculpatul nu a avut în nici un moment intenția de a alimenta contul și de a onora la plată marfa achiziționată din moment ce nu a evidențiat în contabilitatea societății această intrare de mărfuri și nici nu a valorificat-o cu documente legale.
Emiterea biletului la ordin de către inculpat a fost făcută în împrejurări ce dovedesc indubitabil intenția de inducere în eroare la încheierea sau pe parcursul executării contractului titlul emis în condițiile lipsei proviziei necesare acoperirii lui reprezentând un mijloc fraudulos care, alături de celelalte elemente de inducere, în eroare, realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune și demonstrează intenția de săvârșire a faptei.
În speță, inculpatul a emis biletul la ordin ca instrument de plată, deși cunoștea că nu avea în cont disponibilul necesar întrucât firma pe care o administra avea contul închis încă din data de 17.07.2007, iar rulajul de cont pe întreg parcursul anului 2007 era 0 (zero), asigurând reprezentantul părții vătămate de bonitatea sa în efectuarea ulterioară a plății.
- mult, pentru întreaga cantitate a mărfii cumpărate nu a putut prezenta nici un document justificativ privind valorificarea ulterioară, ceea ce demonstrează că marfa a fost înstrăinată în propriul folos, eludându-se în mod intenționat înregistrarea în contabilitate.
Emiterea biletului la ordin de către inculpat a fost de natură să întărească convingerea părții vătămate că persoana cu care contractează își va îndeplini obligația la termen și că instrumentul de plată primit este valid, la data scadenței urmând să existe provizia necesară în cont.
Cu ocazia cercetării judecătorești, instanța a audiat martorii din rechizitoriu, inculpatul prezentându-se la un singur termen de judecată la care a recuzat completul, iar după respingerea cererii de recuzare nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a fi ascultat și pentru a propune probe în apărarea sa.
În drept, fapta inculpatului de a induce în eroare partea vătămată cu ocazia încheierii și derulării unui contract comercial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de art.215 alin. 1, 2 și 3.pen. și a fost dovedită cu declarațiile inculpatului, contractul de vânzare-cumpărare din 31.08.2007, factura fiscală de aprovizionare a mărfurilor, biletul la ordin emis de inculpat, refuzat la plată, adrese Bank, somații de plată emise de unități bancare, declarațiile părții vătămate, toate din cursul urmăririi penale, coroborate cu probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești a procesului penal.
Prima instanță a apreciat că emiterea de către inculpat a biletului la ordin a fost făcută în împrejurări ce dovedesc indubitabil intenția de inducere în eroare a părții vătămate cu ocazia încheierii contractului comercial, întrucât acesta cunoștea lipsa proviziei necesare acoperirii acestuia, în condițiile în care firma pe care o administra avea contul închis încă din data de 17.07.2007, iar în cursul anului 2007 rulajul de cont fusese zero.
De altfel, reaua credință a inculpatului și intenția sa de a înșela partea vătămată cu ocazia încheierii și derulării contractului comercial a reieșit și din faptul că acesta nu a evidențiat în actele contabile ale firmei pe care o administra operațiunile încheiate cu partea vătămată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de atitudinea inculpatului, dar și de faptul că acesta a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă post-condamnatorie, aflându-se în termenul de încercare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare la care a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen. prin sentința penală nr.56/2005 a Judecătoriei Tg-
Instanța a apreciat că prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii orientată spre minimum prevăzut de lege, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin 56/2005 a Judecătoriei Tg-J ca urmare a revocării suspendării condiționate conform disp.art.83 pen. poate fi atins scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Potrivit dispozițiilor art.346 pr.pen. rap.la art.998 civ. a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile și a penalităților de întârziere stabilite prin contract către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, fără a-l motiva și fără a se prezenta la termenele de judecată stabilite în vederea susținerii motivelor de apel.
Tribunalul Gorj prin decizia penală nr. 189 din 3 noiembrie 2008, a admis apelul inculpatului, a desființat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar cheltuielile judiciare în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în apel pentru inculpat au rămas în sarcina statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința apelată și probatoriul administrat la instanța de fond, tribunalul a constatat că în cauză este incident motivul de apel privind desființarea sentinței primei instanțe și rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, constând în judecarea cauzei la instanța de fond fără a se asigura apelantului inculpat asistență juridică obligatorie, așa încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. b pr.pen. va fi admis apelul, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în lumina următorului considerent:
A mai constatat tribunalul că pe tot parcursul cercetării judecătorești apelantul inculpat a fost lipsit de apărare, obligatorie în conformitate cu disp. art. 197 al. 2.pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este mai mare de 5, iar prin disp. art. 171 alin. 3.pr.pen. se prevede că în cursul judecății asistența juridică este obligatorie și în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În concret, la dosarul de fond, fila 32, există o delegație a unui avocat desemnat din oficiu la solicitarea instanței de fond, însă observând concepta încheierii din 30.06.2008, s-a constatat că pentru termenul din 08.09.2008, când s-a procedat la judecarea în fond a cauzei, inculpatul a fost lipsă, precum și avocatul desemnat din oficiu.
Dovada lipsei apărătorului desemnat din oficiu, inclusiv la judecarea în fond a cauzei, a fost demonstrată și de faptul că în practicaua sentinței apelate, fila 38, nu au fost puse concluzii de către apărătorul desemnat din oficiu.
În cadrul rejudecării cauzei, instanța de fond v-a lua măsuri de asigurare a prezenței apărătorului desemnat din oficiu în vederea respectării dreptului la apărare și a formulării eventual de cereri și probe în apărare pentru apelantul inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs partea civilă SC SRL B, arătând că în mod greșit s-a făcut aplic. dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală, întrucât inculpatul nu a fost lipsit de apărarea acesteia, fiind asigurată de un apărător din oficiu și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței.
Recursul este nefondat.
S-a apreciat în mod corect de către instanța de apel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 192 alin.2 și respectiv art. 379 pct. 2 lit. b Cod procedură penală.
Din cuprinsul sentinței penale nr. 3103 din 8 iulie 2008 se constată că în practicaua acestei sentințe nu sunt menționate concluziile avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat potrivit dispozițiile art. 174 Cod procedură penală, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 197 alin.2 Cod procedură penală.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată recurenta la cheltuieli judiciare avansate de stat în sumă de 40 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de partea civilă SC SRL B, împotriva deciziei penale nr. 189 de la 3 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta la 40 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 februarie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.GC.
IB
18 februarie 2009,
Sector 2 B va încasa de la rec.civ.p. suma de 40 lei cheltuieli judiciare statului.
Tg. J va încasa de la inc. suma de 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Valentina
