Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
1945/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1535
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.420/A din data de 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința de la data de 26.10.2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.10.2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din 02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I Penală în dosarul penal nr-, s-a admis excepția de necompetentă materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, după calitatea persoanei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei - privind judecarea apelurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.103 din data de 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, în dosarul nr.532/2002 - în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul acestei instanțe dosarul a fost înregistrat sub nr-, Tribunalul fiind investit cu soluționarea apelurilor formulate de către Parchetul Militar Teritorial și inculpații, și împotriva sentinței penale nr.103 din 07.07.2005 pronunțata de Tribunalul Militar Teritorial B in dosarul nr.532/2002.
Astfel, Tribunalul a constatat ca prin sentința nr.103/07 iulie 2005 în dosarul nr.532/2002 al Tribunalului Militar Teritorial B, au fost condamnați inculpații, astfel:
1.plutonier major, la:
-5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.2 Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din aceeași lege.
În temeiul dispozițiilor art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare ce a fost sporită cu 6 luni, urmând să execute în final o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe perioada indicată în art.71 Cod penal.
2.lt.colonel (rez.), la:
-5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151alin.1 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal;
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 Cod penal;
-2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, toate cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit. a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațierea condiționată a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art.215 l alin.(l) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 6 luni, acesta urmând să execute pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și i s-au interzis drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe perioada indicată în art.71 Cod penal.
3.căpitan și căpitan (rez.), la câte 3 ani închisoare fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod de procedură penală au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prevăzută de art.25 Cod penal raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod de procedură penală au fost achitați inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prevăzută de art.2151Cod penal și a infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală inculpații au fost achitați pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În conformitate cu art.11 pct.2 lit.a Cod de procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art.31 raportat la art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.543/2002 s-a constatat grațierea condiționată a pedepselor de 3 ani închisoare aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.248 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal și s-a atras atenția acestora asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002.
4.În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală au fost achitați inculpații căpitan și pentru infracțiunea de complicitate la delapidare prevăzută de art.2151 alin.(l) Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod de procedură penală a fost achitată inculpata pentru infracțiunile de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal cu referire la art.42 din Legea nr.182/1991 și uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal, ambele cu aplicarea art.41 alin.(2) Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art.348 Cod de procedură penală au fost anulate ca false chitanțele, facturile, deconturile, mențiunile privitoare la avansuri concedii de odihnă aflate în registrele de casă, dispozițiile de plată și rapoartele personale privind acordare avans concediu de odihnă, mențiunile privind deconturi de materiale pe numele și, mențiunea referitoare la soldul din registrul de casă, statul nominal plată compensatorii, mențiunile privind plata către a sumei de 2.064.650 lei și către a sumei de 42.345.000 lei, statele de plată, statele nominale, dispoziții de plată, registrul de casă din 23 ianuarie 2001 și mențiunea privind valoarea totală a centralizatorului state de plată, toate enumerate în sentință.
A fost menținut sechestrul asigurător pe bunurile mobile ale inculpatului și pe toate bunurile aparținând inculpaților, și și s-a ridicat sechestrul asigurător dispus pe bunurile inculpaților și.
Pe latura civilă, prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Apărării și au fost obligați inculpații la plata către aceasta, după cum urmează:
- și la suma de 203.447.632 lei la care se adaugă dobânda legală la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;
- în solidar cu la suma de 103.602.252 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la data achitării integrale a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile;
- în solidar cu la suma de 170.306.109 lei la care se adaugă dobânda legală calculată până la achitarea integrală a prejudiciului cu titlu de despăgubiri civile.
Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea inculpaților și au rămas în sarcina statului și a fost obligat fiecare din inculpații condamnați la plata către stat a câte 5.000.000 lei cu același titlu.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În perioada 1997-octombrie 2000, inculpatul, în calitate de contabil sef al 01270 Focșani, in mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, si-a însușit sau a folosit fără drept sume de bani din casieria unității împreuna cu inculpatul, care avea calitatea de casier, determinându-l atât pe acesta cat si pe inculpata sa întocmească in fals, documente justificative și de evidenta primara și respectiv, cu știința, sa efectueze înregistrări fictive in contabilitate, acte pe care inculpatul a aplicat viza de control financiar preventiv, le-a contrasemnat și utilizat cunoscând ca sunt false și cauzând in acest fel unității menționate un prejudiciu de 203.447.632 lei.
De asemenea, s-a mai reținut ca in perioada octombrie 2000-aprilie 2001, inculpatul in calitate de contabil sef la aceeași unitate -in mod repetat, dar in baza aceleiași rezoluții infracționale, si-a însușit din casieria unității sume de bani in valoare de 170.306.109 lei și l-a determinat pe inculpatul sa întocmească documente justificative și de evidenta primara contra realității, pe inculpata sa opereze in fals înregistrări in contabilitate, iar pe și să rescrie fisele contului 210-casa, cu mențiuni false, fără ca aceste ultime doua persoane sa cunoască acest lucru.
Instanța de fond a mai reținut ca în perioada 2000-2001 inculpatul, în calitate de ofițer financiar și sef al biroului financiar al UM 01270 Focșani, in baza unei rezoluții infracționale unice și în mod repetat, i-a însușit sume de bani in suma de 103.602.252 lei din casieria unității, fapta comisa împreuna cu inculpatul (casier), pe care l-a determinat sa întocmească in fals documente de evidenta contabilă, după care ulterior le-a vizat, contrasemnat și utilizat, deși cunoștea ca sunt false.
In perioada 2000-2001, inculpatul, în calitate de șef al compartimentului echipament al Focșani, în mod repetat i-a ajutat pe inculpații sus menționați sa-si însușească sume de bani din casieria unității, semnând bunuri de consum, deconturi care atestau în mod contrar realități, intrări de bunuri, achiziții de bunuri sau primiri de sume de bani în numerar.
Aceasta hotărâre a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de inculpații, și.
Curtea Militara de Apel, prin decizia nr.31 din data de 26.09.2006 a admis apelurile declarate împotriva sent.pen.nr.103 din 7 iulie 2005 Tribunalului Militar Teritorial B pe care a desființat-o și rejudecând descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului în pedepsele stabilite, pe care le-a repus în individualitatea lor, a înlăturat sporul de un an și conform art.1 din Legea nr.543/2002 a constatat ca pedeapsa de 3 ani închisoare aplicata pentru infracțiune prev. de art.248 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod penal este grațiata în întregime.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea nr.543/2002 a căror nerespectare are ca urmare revocarea grațierii condiționate.
În baza art.33-34 Cod penal a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
De asemenea, instanța de apel a înlăturat sporul de 6 luni închisoare adăugat la pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare aplicat inculpatului și a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor de trei ani închisoare aplicate celor doi inculpați stabilind un termen de încercare de 5 ani pentru fiecare.
În baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridica data faptelor comise de inculpații și din infracțiunea prev. de art.248 p cu aplic. artl.41 alin.2 în Cod Penal infracțiunea prev. de art.249 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b indice 1 Cod procedură penală cu referire la art.18 indice 1.Cod Penal i-a achitat pe inculpați pentru aceasta din urma infracțiune aplicându-le câte o amenda administrativa. Totodată instanța de apel a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Împotriva acestei decizii penale au formulat recurs Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militara de Apel și inculpatul.
Prin decizia nr.1567 din 27.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție -Sectia Penala a admis recursurile declarate de către Parchetul Militar d e pe lângă Curtea Militara de Apel și inculpatul împotriva deciziei nr.31 din 26 septembrie 2006 Curții Militare de Apel, privind pe inculpații, și, a casat hotărârea recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militara de Apel.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Curții Militare de Apel sub nr- care prin decizia nr.1 din data de 12.03.2008 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial și de inculpații, și împotriva sent.nr.103/07.07.2005 a Tribunalului Militar Teritorial și a desființat hotărârea primei instanțe și a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Focșani.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea Militara de Apel care a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2302 din data de 24.06.2008 și care a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea apelurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și inculpații, și.
Ulterior, prin încheierea de ședință din 02.10.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția I Penală în dosarul penal nr-, a admis excepția de necompetentă materială a Curții de APEL BUCUREȘTI, după calitatea persoanei și s-a declinat competența de soluționare a cauzei - privind judecarea apelurilor declarate de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.103 din data de 07.07.2008, pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B, în dosarul nr.532/2002 - în favoarea Tribunalului București.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, în esență, prin exercitarea căii de atac s-a arătat că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru că greșit au fost achitați inculpații prin sentință, că mai sunt și alte persoane care ar fi trebuit cercetate și judecate, că încadrarea juridică a unora din fapte este greșită, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unor infracțiuni, că probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția inculpaților despre care se susține că și-au însușit sume de bani și că prezenta cauză trebuie judecată de o instanță civilă și nu de una militară întrucât inculpata nu este militar, ci civil.
Astfel, prin Decizia nr.610/20 iulie 2007 Curtea Constituțională a României a declarat neconstituțional art.III alin.(2) și alin.(3) teza I din Legea nr.356/2006 conform căruia cauzele aflate în curs de urmărire penală sau de judecată la parchetele sau instanțele militare la data intrării în vigoare a prezentei legi date în competența parchetelor sau instanțelor civile vor continua să fie urmărite ori judecate de parchetele sau instanțele militare, iar cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi vor continua să fie judecate de instanțele competente potrivit dispozițiilor aplicabile anterior acestei date.
Conform art.35 alin.(1) și alin.(2) Cod de procedură penală în caz de indivizibilitate sau conexitate dacă dintre instanțe una este civilă iar alta militară, competența revine instanței civile.
Astfel, completul legal constituit a fost investit cu apelurile părților și în această fază procesuală instanța de control judiciar va verifica dacă sentința a fost pronunțată corect, adică au fost respectate cerințele legale, inclusiv cele referitoare la competența după materie sau calitatea persoanei.
Din probele administrate rezultă că unul dintre inculpați - - nu este militar ci salariat civil, motiv pentru care nu ar fi trebuit judecat de Tribunalul Militar Teritorial B, ci de o instanță civilă, situație care va determina Tribunalul să admită calea de atac, să desființeze sentința și să dispună trimiterea cauzei la instanța competentă, considerată a fi Judecătoria Focșani, față de dispozițiile art.30 alin.(1) proc.pen. întrucât locul unde a fost săvârșită infracțiunea și locul unde domiciliază făptuitorii se află în raza teritorială a acelei instanțe.
De asemenea, trebuie observat, însă ca, prin Hotărârea din 21 septembrie 2006, data in Cauza Maszni împotriva României, CEDO a constatat că a avut loc încălcarea art.6 paragraf 1 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, în situația judecării civililor de către instanțele militare.
În aceasta privința Curtea a reamintit Raportul din 13 ianuarie 2006 privind problemele administrării justiției de către instanțele militare, care enunța principiul ca " instanțele militare trebuie, din principiu, sa fie necompetente sa judece civili", invocând si poziția similara ce fusese deja adoptata de Curtea a Drepturilor Omului ( și împotrivă Peru) care statuase ca instanțele militare trebuie sa aibă o competenta exclusiva rezervata personalului militar ce a comis infracțiuni sau delicte in timp ce își exercita îndatoririle.
Prin modificările legislative operate asupra Codului d e procedura penala prin Legea nr.356 din data de 21.07.2007, legiuitorul, dând curs rațiuni de buna administrare a justiției și tendinței manifestate în celelalte sisteme juridice democratice de restrângere a competentei instanțelor militare exclusiv în sfera faptelor penale comise de personalul militar și anchetării și judecării de către parchetele și instanțele civile a cauzelor în care alături de militari sunt implicați și civili, a modificat dispozițiile art.35 Cod procedură penală, consacrând regula cu valoare de principiu a "judecării civililor de către instanțele civile".
Aceeași lege, în cuprinsul art. III alin.2 și 3, prin norme cu caracter tranzitoriu, a menținut in mod nejustificat competenta instanțelor militare și respectiv, a parchetelor militare, in cauzele aflate in curs de urmărire penala sau de judecata la data intrării în vigoare a acestei legi. În aplicarea acestor texte ale legii, urma ca parchetele militare și, respectiv, instanțele militare sa continue urmărirea penala și judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari.
Constatând ca legiuitorul a menținut in mod nejustificat competenta instanțelor militare și respectiv, a parchetelor militare, in cauzele aflate in curs de urmărire penala sau de judecata la data intrării in vigoare a acestei legi, ceea ce ar însemna ca parchetele militare și, respectiv, instanțele militare sa continue urmărirea penala si judecata împotriva unor persoane care nu au calitatea de militari, Curtea Constituționala concluzionând prin dec. nr.610/20.06.2007 ca aceasta derogare este vădit discriminatorie in raport cu criteriul avut în vedere de legiuitor în modificarea art.35 alin.1 și 2 Cod procedură penală, și anume lipsa calității de militar a unuia sau unora dintre făptuitori.
S-a conchis, deci, ca textele de lege menționate contravin prevederilor art.16 alin.1 din Constituție privind egalitatea in drepturi, întrucât reglementează diferit competenta de urmărire penala și judecata a unor persoane având același statut și aflate în aceeași situație juridica.
Aceasta abordare a legiuitorului și mai apoi, a instanței de contencios constituțional, vine sa realizeze consacrarea, in dreptul procesual R, a principiului nr.5 din Raportul din 13.01.2006 al raportorului special al subcomisiei pentru promovarea și protecția drepturilor omului, potrivit căruia" instanțele militare trebuie, din principiu, sa fie necompetente sa judece civili" constituie o garanție în plus a respectării dreptului la un proces echitabil și a egalității în drepturi.
Judecarea civililor de către civili, ca regula procedurala fundamentala, poate fi constatata și in evoluția ce a marcat ultimul deceniu la nivelul sistemelor de drept internațional ceea ce confirma existenta unei tendințe nete de a exclude competenta instanțelor militare din domeniul penal atunci când este vorba de judecarea civililor.
Observând ca prevederile legale interne și internaționale amintite sunt norme de reglementare a competentei după calitatea persoanei, care restrâng abilitatea judiciara a instanțelor militare, trebuie sa precizam ca ele interesează ordinea publica și sunt de imediata aplicare ( tempus regit actum). Incidenta imediata a acestor prescripții procedurale nu este data numai de principiul activității, ca regula aplicabila in absenta unor dispoziții care să le proclame extra activitatea, ci și de rațiunea adoptării legii de modificare a Codului d e procedura penala și de considerentele Curții Constituționale amintite. Mai mult, la aceasta concluzie se ajunge indubitabil pentru a se asigura protejarea drepturilor procesuale ale persoanelor supuse jurisdicției penale și, îndeosebi, a dreptului la un proces echitabil, a egalității in drepturi.
La aceeași abordare ne obliga și dispozițiile constituționale înscrise in art.11 potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern și art.20 alin.2 conform cărora, daca exista neconcordante intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Aceasta înseamnă ca interdicția judecării civililor de către instanțele militare opera și înainte de modificările aduse Codului d e procedura penala prin Legea nr. 356/2006, având in vedere jurisprudența CEDO și faptul că România a ratifica Convenția Europeana a Drepturilor Omului prin Legea nr.30 din data de 18.05.1994, publicata in Monitorul Oficial nr.135 din 31 05.1994.
Împrejurarea că Decizia nr.610/20 iulie 2007 Curții Constituționale a României a apărut după pronunțarea sentinței nr.103 din data de 07.07.2005 a Tribunalului Militar Teritorial B, nu face imputabilă soluția judecătorului fondului iar, o asemenea sentință nu poate rămâne în vigoare atâta timp cât în prezent practica Curții Europene a Drepturilor Omului stabilește faptul ca trebuie analizat natura actelor de procedura efectuate cu participarea judecătorului militar, distingând între actele cu caracter preliminar și cele de fond, in sensul ca ultimele dintre ele trebuie refăcute după înlocuirea judecătorului militar (CEDO, dec. ).
CEDO a precizat, recent, în acest sens, ca chiar daca în timpul procesului s-a realizat înlocuirea judecătorului militar cu unul civil, problema și imparțialității instanței, nu este rezolvata de la sine ci trebuie stabilit dacă dubiile pe care le ridica prezenta unui Militar d e cariera în completul de judecata pot fi risipite de înlocuirea sa, astfel cum s-a decis în afacerea Ocalan Turcia.
În condițiile în care atât urmărire a penala cat si cercetarea judecătoreasca in prima instanța s-au făcut de către magistrați militari, practic in fata instanțelor civile nefiind administrata nicio probă, Tribunalul a apreciat că, în aceasta cauză nu s-a putut vorbi decât din punct de vedere formal de respectarea dreptului la un proces echitabil.
Astfel, pentru a da posibilitatea inculpaților să beneficieze de un proces echitabil și fără a li se aduce atingere dreptului la apărare, Tribunalul a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.103/07.07.2005 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr.532/2002 și a desființa sentința penală apelată și a trimis cauza în vederea judecării la Judecătoria Focșani.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs inculpații și, solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei la Judecătoria Sector 5 B, în vederea judecării cauzei pe fond.
Se apreciază că, potrivit art. 30 alin.1 Cod procedură penală, partea vătămată (Ap.), se află în raza teritorială a Judecătoria Sector 5 B și, conform art. 45 alin.4 Cod procedură penală, în cazul în care sunt mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial, competența revine instanței mai întâi sesizate.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat în vederea judecării cauzei Curtea de APEL BUCUREȘTI, care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București și singura instanță care putea fi sesizată de Tribunalul București cu judecarea cauzei în fond era Judecătoria Sector 5 B și nu Judecătoria Focșani.
Verificând decizia atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursurile nefondate.
Potrivit art.30 alin. 1 Cod procedură penală, la stabilirea competenței teritoriale, trebuie avut în vedere primul criteriu, respectiv locul unde a fost săvârșită infracțiunea, ultimul dintre acestea fiind cel care vizează sediul părții vătămate.
Astfel, în mod corect, s-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Focșani, a cărei competență teritorială este determinată de disp. art.30 alin. 1 lit.a Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 45 alin. 4 Cod procedură penală sunt aplicabile în faza de urmărire penală și se referă la organul de urmărire penală mai întâi sesizat și nu la instanțele de judecată, astfel că instanța mai întâi sesizată nu este un criteriu în stabilirea competenței teritoriale, fiind eventual aplicabil în caz de indivizibilitate sau conexitate, ceea ce nu este cazul în speță.
De asemenea, mai trebuie menționat faptul că dispozițiile relative la competența teritorială sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, spre deosebire de cele privind competența după materie sau după calitatea persoanei, care atrag nulitatea absolută.
Așa fiind, constatând că Tribunalul Bucureștia pronunțat o decizie legală și temeinică, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate, cu obligarea la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva Deciziei penale nr.420/A din data de 03.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu pentru intimații inculpați, și, în suma de câte 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red.
Dact./08.12.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
