Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 155

Ședința publică de la 25 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă

JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu

GREFIER - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpata () și de partea civilă G împotriva deciziei penale nr. 44 din data de 30 ianuarie 2007 Tribunalului Iași.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru inculpata,av. pentru inculpatul, av. pentru partea civilă recurentă G, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Interpelate părțile, arată că nu mai au de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.

Av. pentru partea civilă G solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat apreciază că în mod greșit instanța nu a considerat prejudiciul cauzat și anume faptul că nu este vorba de o sumă de bani ci este reprezentat de contravaloarea imobilului ce urma să-l cumpere partea civilă. Depune la dosar note de concluzii.

Av. pentru inculpata arată că recursul vizează doar latura penală a cauzei în sensul redozării pedepsei, pedeapsă ce o consideră ca fiind prea mare raportat la circumstanțele reale și personale cât și atitudinea procesuală a inculpatei.

Cât privește recursul declarat de partea civilă, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Av. pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului declarat de partea civilă, cu privire la latura civilă a cauzei, ca neîntemeiat. Consideră de prejudiciul a fost stabilit în mod corect de către instanță.

Av. pentru partea civilă, față de recursul declarat de inculpata, apreciază că instanța de fond a dat dovadă de clemență față de ambii inculpați, sens în care formulează concluzii de respingere a recursului declarat de inculpata, ca nefondat.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul solicită respingerea ambelor recursuri formulate, ca fiind nefondate. Consideră că decizia atacată este legală și temeinică.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința penală 5927/27.12.2005 a Judecătoriei Iașis -a dispus:

În baza art. 334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații și din câte o infracțiune de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 41 alin. 2 Cod penal, în cazul inculpatei, și infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal pentru inculpatul i.

Condamnă inculpata (născută ), fiica lui și, născută la 17.09.1958 în municipiul G, recidivistă, la 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 41 alin. 2 Cod penal (5 acte materiale săvârșite în perioada iunie - octombrie 2000).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 10 luni închisoare

aplicată inculpatei prin sentința penală 3707/4.09.2003 a Judecătoriei Iași, menținută prin decizia penală 187/19.02.2004 a Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală 260/6.04.2004 a Curții de Apel Iași și repune în individualitatea lor pedepsele componente, înlăturând sporul de 1 an și 6 luni închisoare.

a) 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. 1, 23 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. Cod penal;

b) 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri

sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b, 33 lit. a Cod penal;

c) 3 ani și 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, pedeapsă ce a fost contopită cu cele ce urmează prin sentința penală 2314/22.08.1002 a Judecătoriei Medgidia, județul C, definitivă prin neapelare;

d) 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, ambele contopite prin sentința penală 2383/12.12.2001 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin decizia penală 373/14.06.2002 a Curții de Apel Constanța;

e) 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2151alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 41 alin. 2 Cod penal (faptă săvârșită în perioada 1995 - 1996);

f) 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 290 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal (fapta săvârșită în perioada 1995-1996);

g) 197 zile închisoare, rest rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și

10 luni închisoare cu executare la locul de muncă, aplicată prin sentința penală 2753/16.12.1997 a Judecătoriei Brăila, pedepsele de la literele e, f, g, fiind contopite prin sentința penală 844/24.04.2001 a Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă prin decizia penală 342/22.06.2001 a Tribunalului Iași.

Înlătură sporul de 4 luni închisoare aplicat prin sentința penală

2314/22.08.2002 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare.

Constată concurența infracțiunilor pentru care inculpata este judecată în prezenta cauză cu infracțiunile prevăzute la literele a, b, c, d, e, f și contopește pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente, în baza art. 36 alin. 1 Cod penal, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare sporită cu 1 an și 6 luni.

Total pedeapsă de executat pentru inculpata: 5 ani și 6 luni închisoare.

Menține revocarea restului de pedeapsă de 197 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare cu executare la locul de muncă aplicată prin sentința penală 2753/16.12.1994 a Judecătoriei Brăila și contopește acest rest, în baza art. 869Cod penal cu pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpata () urmând să execute pedeapsa mai grea, de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal dispune deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei deja executate, respectiv 15.11.2000 la 16.11.2000, 20.06.2001 la 29.11.2002, de la 03.03.2003 la 24.12.2004.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza sentințelor menționate și emiterea unor noi forme de executare în baza prezentei sentințe.

II. Condamnă inculpatul, fiul lui și

, născut la 15.03.1969 în comuna, județul I, fără antecedente penale, la 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 la punctele 1, 3, 4 din rechizitoriu - părți vătămate fiind Gh. G, ).

În baza art. 81 Cod penal suspendă condiționat executarea pedepsei,

stabilind un termen de încercare de 4 ani.

Pune în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal referitoare la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Ia act că partea vătămată G nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală respectiv la art. 998 cod civil admite în parte acțiunea civilă, formulată de partea civilă.

Obligă inculpata să plătească părții civile suma de 2.500 Ron lei, despăgubiri civile.

Respinge cererea de obligare inculpatei la plata unor despăgubiri până la concurența sumei de 60.000 RON lei.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă

Obligă inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 1.500 lei RON, constatând achitată diferența de 4.500 RON.

În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, admite acțiunea civilă formulată de partea civilă.

Obligă inculpații, în solidar, să plătească părții civile suma de 3,85 RON, constatând că diferența până la 3000 RON a fost consemnată la CEC pe numele părții civile ( 388), urmând a fi pusă la dispoziția părții civile după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:

1. La începutul lunii octombrie 2000 partea vătămată

s-a adresat agenției imobiliare " CASA " întrucât împreună cu prietena sa -, doreau să achiziționeze un imobil situat în stradela, oferit spre vânzare de această agenție în ziarul "Evenimentul de I". Au contactat telefonic agenția discutând cu o persoană ce s-a recomandat a fi, director de zonă, cu care s-au întâlnit la 14 octombrie 2000.

Inculpata le-a spus că imobilul aparține lui, cu care

încheiase un contract de servicii, proprietarul dorind să înstrăineze imobilul cu suma de 17.500 $. Inculpata le-a cerut suma de 1.000.000 lei și 100 $, urmând ca pe 16 octombrie 2000 să aducă suma de 160 $ până la concurența comisionului firmei de 300 $ și, cu același prilej, le-a dat cheile imobilului.

În ziua de 16 octombrie 2000 au dat suma solicitată, eliberându-li-se chitanța și factura fiscală, inculpata completând și un contract de servicii.

Peste 2 zile partea vătămată s-a prezentat la firmă, însoțit de un avocat, martorul - - vărul său, iar inculpata a anulat contractul pe care-l încheiase inițial, completând un alt contract antedatat și neînregistrat prin firmă.

Obiectul contractului îl reprezenta intermedierea de către " CASA " a vânzării imobilului din la prețul de 17.500 de USD la cursul zilei.

În antecontract mai era prevăzut însă și faptul că vânzarea se va putea efectua în rate după plata avansului, fapt solicitat de cumpărător, care a invocat că putea intra în posesia sumelor de bani doar succesiv, la perioade mai mari de timp. Această clauză a fost, de altfel, determinantă în convingerea părții vătămate de a încheia respectivul contract.

Partea vătămată, potrivit propriei declarații de la fila 67, i-a achitat inculpatei suma de 500 dolari, despre care aceasta i-a spus că va fi folosită pentru întocmirea schiței cadastrale și celelalte acte necesare la notariat.

Contractul a fost semnat de partea vătămată la rubrica cumpărător și de inculpata, cât și la rubrica operantă societății imobiliare, cât și la cea a vânzătorului, inculpata explicându-le că nu este nici o problemă, proprietarul împuternicind-o să semneze în numele lui, fără a le arăta contractul încheiat cu acesta, ci doar un certificat de moștenitor potrivit căruia, imobilul din- este moștenit de și.

La încheierea acestui contract au asistat partea vătămată martorul, -, precum și un, în vârstă de aproximativ 30 ani, înălțimea 1,75 metri, brunet, bine legat, îmbrăcat elegant și cu accent sudic, care s-a prezentat a fi administratorul firmei " CASA ", care a afirmat că este obosit deoarece este venit de la Acesta i-a asigurat că agenția este o firmă serioasă și nu au de ce să-și facă probleme.

Partea vătămată a luat legătura telefonic cu - care i-a comunicat că a avut chiar o înțelegere verbală însă nu la prețul de 17.500 dolari, fără aoî mputernici pe inculpata să-l reprezinte și fără a încheia vreun contract.

De altfel, ulterior, a vândut imobilul, prin intermediul altei agenții.

2. La sfârșitul lunii iunie 2000 partea vătămată a încheiat

un contract de servicii cu " CASA " I pentru a intermedia cumpărarea unui apartament. Cu această ocazie, partea vătămată a achitat în avans suma de 15.000.000 lei și ulterior 40.000.000 lei cu titlu de avans. El a luat legătura cu inculpata care i-a comunicat că are spre vânzare un apartament asupra căruia o terță persoană - numita - are o ipotecă. S-a stabilit că apartamentul situat în- aparținea unei persoane ce împrumutase de la numita o sumă de bani și pentru care nu-i achitase debitul, aceasta din urmă, obținând o hotărâre judecătorească în urma căreia a scos la licitație publică apartamentul respectiv.

Prețul de vânzare al apartamentului a fost stabilit la suma de

50.000.000 lei, comisionul fiind stabilit la suma de 3.000.000 lei. O dată cu semnarea contractului de servicii, partea vătămată a încheiat și un contract de vânzare-cumpărare cu în care se angaja la plata unui avans de 10.000.000 lei, pe care i-a dat inculpatei. Aceasta din urmă, și-a oprit suma de 9.500.000 lei, dând suma de 500.000 lei numitei. La data de 25.07.2000, inculpata a solicitat părții vătămate să depună la Judecătoria Iași suma de 30.000.000 lei pentru licitație.

Partea vătămată s-a prezentat cu suma respectivă, pe care a înmânat- inculpatei, urmând ca aceasta să-i consemneze pentru data din 11.09.2000. Ulterior, partea vătămată a fost amânată de mai multe ori, spunându-i-se în cele din urmă că i se mai amână actele, deși acest lucru nu s-a mai întâmplat. Este clar faptul că inculpata a urmărit în toată această perioadă inducerea în eroare a părții vătămate din mai multe motive. Astfel, a solicitat acesteia suma de 40.000.000 lei la 25.07.2000 pentru o licitație care urma să aibă loc după circa 2 luni. Mai mult, inculpata nu putea fixa prețul de vânzare al apartamentului, ci eventual prețul de pornire al licitației, înainte de licitație conform legii civile proprietarul imobilului putea să-și achite datoria, reintrând în posesia apartamentului. toate aceste aspecte părții vătămate, inculpata a urmărit de fapt, să-și însușească sumele de bani de care dispunea aceasta.

Cu prilejul confirmării ipotecii, în cursul urmăririi penale între partea vătămată și inculpatul, primul dintre ei a precizat că l-a cunoscut pe cel de-al doilea în luna septembrie, când a solicitat restituirea banilor și i s-a răspuns că va primi banii sau un alt apartament.

Și martora - a precizat în declarația dată în cursul urmăririi penale, că discuțiile au fost purtate doar cu inculpata căreia i-au înmânat întreaga sumă. Această declarație a fost dată la 6.11.2000, la scurt timp după începerea cercetărilor. Instanța va reține această declarație a martorei per care o consideră conformă cu realitatea, raportat la momentul la care a fost dată, cât și sub aspectul coroborării ei cu cele precizate de partea vătămată în procesul-verbal de confruntare.

3. La începutul lunii iunie 2000 numitul Gas olicitat

Agenției imobiliare "CASA " să intermedieze cumpărarea unui apartament în Municipiul

Astfel, i-a fost prezentat apartamentul numitei, care a solicitat suma de 68.000.000 lei.

Partea vătămată a discutat cu cei doi inculpați, în afară de comisionul firmei au solicitat suma de 1.500 de USD, drept acont și să aștepte actele autentice de la notariat în termen de 30 de zile, reprezentând perioada de abitație stabilită în contract. După trecerea perioadei, inculpații i-au comunicat părții vătămate că nu se poate face vânzarea promițându-i că-i vor înapoia banii, care între timp îi cheltuiseră.

În cauză a fost ascultată numita care a declarat că apartamentul aparținea de și că inculpații îi promiseseră că o vor ajuta să vândă după cumpărare, aceasta urmând a se face tot cu banii de la prezumtivul cumpărător.

Inculpații nu le-au spus părții vătămate decât în luna septembrie (declarația și procesul verbal de confruntare între G și ) faptul că apartamentul, potrivit legislației în vigoare putea fi vândut timp de 10 ani.

În luna iulie 2000, numiții și au înstrăinat prin agenția celor doi inculpați apartamentul proprietate cu suma de 180.000.000 lei.

Știind că cei doi vor să-și achiziționeze un imobil dintr-o comună vecină Municipiului I, inculpații i-au dus pe cei doi în comuna, unde au văzut o casă al cărei preț l-au negociat la suma de 64.000.000 lei achitat un avans de 34.000.000 lei, urmând ca diferența să fie plătită odată cu perfectarea actelor. Suma de 80.000.000 lei obținută de părțile vătămate ca preț inițial a vânzării nu le-a fost înmânată niciodată, inculpații motivând că vor doar diferența de 16.000.000 lei la momentul cumpărării noului imobil. Deși, la data de 5.08.2000 soții s-au mutat în comuna, ulterior actele nu au fost perfectate întrucât inculpații nu au plătit și restul de bani deși dețineau o sumă mai mare decât restul de plată.

Părțile vătămate au menționat că s-au deplasat de 28 de ori în municipiul I, fiind amânați de fiecare dată de cei doi inculpați care, în cele din urmă, i-au promis că-i vor deschide un magazin și un bar la casa achiziționată. Ulterior, proprietarul casei din a vândut imobilul unui alt cumpărător, înapoindu-le soților suma primită drept avans. Referitor la această situație, inculpata a declarat că banii fuseseră deja cheltuiți înainte chiar de contractarea imobilului din comuna.

4. La sfârșitul lunii octombrie 2000, numita s-a

adresat agenției imobiliare aparținând inculpaților întrucât dorea să achiziționeze un imobil. Astfel, a luat legătura cu inculpata, care a solicitat părții vătămate să se întâlnească în fața Oficiului Poștal din Cartierul. Împreună s-au deplasat la imobilul situat pe- amplasat în spatele terasei. Aici au discutat cu proprietarul imobilului - numitul, stabilind suma de vânzare la 150.000.000 lei. Cei trei s-au deplasat la sediul agenției unde au negociat vânzarea la prețul de 120.000.000 lei.

Părțile au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, partea vătămată plătind un avans de 20.000.000 lei. În fapt, imobilul care urma să fie vândut nu deținea autorizație de construcție, nu avea un proiect care să stea la baza construirii și nu era înregistrat în Administrația Financiară; aceste aspecte nu au fost relevate părții vătămate, aceasta fiind indusă și apoi menținută în eroare, în cursul derulării contractului. - fiul părții vătămate, a arătat în cursul urmăririi penale că inculpata i-a condus la imobil asigurându-i că actele acestuia sunt în regulă, în vreme ce a arătat că inculpata i-a cerut să spună că actele sunt în regulă.

Atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, susținând însă că la venirea ei în agenție se practica luarea banilor de la actualii potențiali cumpărători sau vânzători pentru a se acoperi sumele luate de la clienții mai vechi. A mai susținut că banii luați de către inculpatul, cu care întreținea o relație de concubinaj, și care cunoștea mai multe despre tranzacțiile imobiliare care erau, în majoritatea lor, efectuate de către acesta.

Aceste susțineri ale inculpatei sunt însă infirmate de probele cauzei, care atestă participarea ei la cele cinci acte materiale.

Inculpatul ias usținut, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că nu a săvârșit faptele, nu a indus în eroare părțile vătămate, inculpata a făcut aceasta, luând banii părților vătămate.

Vinovăția inculpaților este dovedită cu următoarele probe: plângerile și declarațiile părților vătămate, filele de carnet CEC, chitanțe fiscale, procesele verbale de confruntare, dovada de ridicare a înscrisului, contracte de prestări servicii, contracte de vânzare-cumpărare, procesele verbale de căutare, scrisoare autentică, adresa, procesele verbale de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor.

În drept, faptele inculpaților și i care, în perioada iunie - noiembrie 2000, în calitate de reprezentanți legali ai " CASA ", au indus și menținut în eroare un număr de cinci părți vătămate cu prilejul încheierii unor contracte de prestări servicii sau antecontracte de vânzare-cumpărare, acele materiale fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, sens în care va schimba încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu întrucât având în vedere modul în care s-au săvârșit infracțiunile, inculpații nu au folosit în inducerea în eroare a părților vătămate, nume sau calități mincinoase, ori alte mijloace frauduloase.

Instanța, având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al faptelor, rezultând din modul și mijloacele de săvârșire, natura relațiilor sociale încălcate, numărul de acte materiale, persoanele inculpaților (inculpata este recidivistă) va aplica acestora câte o pedeapsă privativă de libertate ce va fi astfel, stabilită pentru a se realiza scopul sancționat, preventiv și de reeducare al pedepsei astfel cum este stabilit în art. 52 Cod penal.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, având în vedere faptul că s-a dovedit participarea sa doar la săvârșirea a 3 acte materiale reținute în rechizitoriu, instanța îl va condamna doar în măsura în care s-a dovedit vinovăția sa, infracțiunea păstrându-și caracterul continuu și unitatea.

Având în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a depus diligențe în cursul soluționării prezentei cauze pentru a fi acoperite prejudiciile cauzate părților vătămate, instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea ei într-un loc de deținere, va dispune în condițiile art. 81 Cod penal suspendarea condiționată a executării ei, va stabili în baza art. 72 Cod penal un termen de încercare.

Partea vătămată a plătit inculpatei, suma de 55.000.000 lei și s-a constituit parte civilă în prezenta cauză, cu suma de 80.000.000 lei, reprezentând c/valoarea reactualizată a prejudiciului. La termenul de judecată din 7.09.2004 partea civilă și-a majorat pretențiile la suma de 600.000.000 lei reprezentând valoarea actuală a apartamentului.

Potrivit înscrisului aflat în copie la 389 în dosar, partea civilă a primit de la inculpatul suma de 55.000.000 lei, reprezentând suma plătită pentru cumpărarea apartamentului și comision.

Cum raportat la fapta săvârșită față de această parte civilă s-a reținut doar vinovăția inculpatei, care a arătat că este de acord să despăgubească părțile civile având în vedere principiul disponibilității la care se raportează soluționarea laturii civile, va obliga această inculpată la plata diferenței până la suma de 80.000.000 lei.

Instanța va respinge ca nedovedită cererea de obligare a inculpatei la plata sumei reprezentând diferența până la 600.000.000 lei.

Partea vătămată G s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000.000 euro reprezentând contravaloarea unui imobil cu 2 camere, întrucât a fost prejudiciat, după achitarea avansului de 1.500 dolari ca urmare a activității infracționale, nu a putut recupera prejudiciul. Această constituire de parte civilă este cuprinsă într-un înscris, depus la dosar la termenul din 1 martie 2004. La termenul din 6 aprilie 2004, partea civilă G și-a precizat pretențiile la 50.000.000 lei. Având în vedere că această precizare este ulterioară constituirii inițiale, ea va fi avută în vedere de instanță referitor la acțiunea civilă. În cursul soluționării cauzei părții civile i-a fost plătită suma de 35.- lei, astfel că instanța va obliga inculpații să-i plătească acesteia, în solidar, diferența până la suma de 50.000.000 lei, având în vedere că inculpații au fost de acord să achite contravaloarea despăgubirilor.

La termenul din 6 aprilie 2004, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000.000 lei, din care s-a consemnat la CEC numele său de către inculpatul suma de 26.150.000 lei. Admițând acțiunea civilă, instanța va obliga inculpații să plătească în solidar acestei părți civile suma de 3.850.000 lei, urmând ca suma consemnată la CEC ( 388) să-i fie pusă la dispoziție după comunicare, definitivă a prezentei sentințe.

Partea civilă a solicitat despăgubiri în sumă de 5.700.000 lei, sumă pe care inculpata va fi obligată să o plătească, aceasta din urmă manifestându-și disponibilitatea în achitarea despăgubirilor.

Sentința a fost apelată în termen legal de partea civilă G și inculpații și.

Partea vătămată a arătat că, din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul i-a oferit un apartament ce îndeplinea toate cerințele, așa că a semnat contractul și a dat inculpatului suma de 1500 dolari cu titlu de avans, pentru a cumpăra imobilul. Martorii audiați în cauză și ambii inculpați au recunoscut că era posibilă vânzarea apartamentului, după ce vânzătorul - chiriaș la RA Locuința - l-ar fi achiziționat mai întâi.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că la termenul din 06.04.2004 partea civilă și-a restrâns pretențiile civile. A depus instanței la primul termen de judecată cererea prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 18.000 de euro reprezentând contravaloarea unui imobil similar cu cel ce urma să îl cumpere. De asemenea a depus acte din care rezultă că urmare a activității infracționale a inculpatului nu a putut cumpăra un alt imobil, erau singurii bani destinați în acest sens, a locuit mai mult de cinci ani cu chirie. Este adevărat că inculpatul a achitat o mică parte din prejudiciu, suma de 35 milioane lei vechi, făcând precizarea că reprezintă o parte din prejudiciul suferit.

În concluzie partea civilă Gas olicitat condamnarea inculpatei la o pedeapsă proporțională cu faptele comise și acordarea daunelor materiale în cuantum de 18.000 euro.

Inculpata a solicitat achitarea pentru fapta reținută în sarcina sa pentru lipsa vinovăției, în cauză nefiind probe care să o incrimineze pentru motivele expuse pe larg de apărătorul său cu ocazia deplasărilor în apel.

În subsidiar a solicitat redozarea pedepsei.

Inculpatul a solicitat de asemenea achitarea sa. A recunoscut doar parțial faptele imputate, fapte pentru care la dosar nu există probe suficiente pentru a fi condamnat și care țin de sfera dreptului civil.

Prin decizia penală nr.44/30.01.2007 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă G, domiciliat în I,-, -. B,.2, parter și inculpații (), fiica lui și, născută la data de 17.09.1958 în G, domiciliată în B, cartier, Al. nr.24, - 3,.3,.1,.35 și, fiul lui și, născut la data de 15.03.1969 în comuna, județul I, domiciliat în B, bd. - nr.19, - 31,.3,.40 împotriva sentinței penale nr.5927/27.12.2005 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.

Obligă la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat:

- partea vătămată și inculpatul la suma de 50 RON;

- inculpata la suma de 200 RON, din care 100 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu ce va fi suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:

Probele administrate în cauză atestă faptul că în perioada iunie-noiembrie 2000 inculpații și i, în calitate de reprezentanți ai CASA au indus și menținut în eroare părțile vătămate, G, (ambii inculpați), și (pentru aceste părți vătămate inculpata ) cu ocazia încheierii unor contracte de prestări servicii sau antecontracte de vânzare-cumpărare, acționând în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

Faptele inculpaților cad sub incidența legii penale și nu civile, și se încadrează în prevederile art. 215 alin. 1, 3 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care inculpații au fost condamnați la câte o pedeapsă cu închisoarea.

Vinovăția inculpaților rezultă fără dubii din declarațiile părților vătămate, depozițiile martorilor, C, procesele verbale de confruntare, contractul de prestări servicii și antecontractele aflate la dosarul de urmărire penală.

În concret modalitatea de acțiune a inculpaților a fost similară, în sensul că le prezentau părților vătămate un imobil oferit spre vânzare și le creau convingerea că tranzacțiile se puteau încheia fără probleme.

Procedau la încheierea unor contracte de intermediere prin CASA între părțile vătămate și cel ce oferea imobilul, au încasat sume de bani cu titlu de comision și avans în împrejurările evidențiate în hotărârea instanței de fond.

Pe durata desfășurării acestor operațiuni, inculpații nu au adus la cunoștința părților vătămate împrejurări esențiale, de natură a le determina să nu accepte încheierea antecontractelor.

Astfel în cazul părții vătămate, din declarațiile acestuia și ale martorului rezultă că inculpații au încasat 500 $ cu titlu de avans și 300 $ reprezentând comision în vederea achiziționării unui apartament "scos la vânzare" în condițiile în care adevăratul proprietar, ulterior achitării comisionului și avansului, fiind contractat de partea vătămată a declarat că nu îi împuternicise pe inculpați cu vânzarea locuinței sale.

În cazul părții vătămate, acesta a achitat inculpatei suma totală de 55 milioane lei în vederea intermedierii cumpărării unui apartament ipotecat și care urma să fie scos la licitație publică.

De asemenea, inculpata a solicitat și a primit de la partea vătămată încă 40 milioane lei pentru licitație, iar în final inculpatul, fiind interpelat asupra acestei situații de către partea vătămată, i-a spus că banii sunt la agenție și fie vor fi restituiți, fie se va găsi un alt apartament, aspecte care nu s-au concretizat și care au dus la păgubirea părții vătămate.

În cazul părții vătămate G se constată că acesta a dat un avans de 1500 dolari SUA inculpatului în vederea achiziționării apartamentului numitei, fără însă ca partea vătămată să fie înștiințată asupra situației juridice a imobilului care nu fusese cumpărat de de la în termenul invocat de inculpatul iar în această ultimă ipoteză, nu ar fi putut fi înstrăinat decât după trecerea unui interval foarte mare de timp (10 ani).

În cazul părții vătămate, acesta a dat inculpatului suma de 34 milioane lei reprezentând avans pentru o casă din comuna, jud. I, tranzacție ce nu s- finalizat din cauza inculpaților care nu i-au dat bani proprietarului, acesta din urmă procedând la vânzarea imobilului către o altă persoană.

În cazul părții vătămate, aceasta a plătit suma de 20 milioane lei inculpatei cu titlu de avans pentru achiziționarea unui imobil pentru care inculpata cunoștea că nu exista autorizație de construcție și proiectul cerut de legea specială, imobil neînregistrat la Administrația Financiară. Aceste aspecte nu au fost comunicate părții vătămate.

Ambii au fost antrenați în actele ilicite comise în dauna părților vătămate, cu gradul de participare reținut de instanța de fond, având intenția comună de a păgubi părțile vătămate. După cum au arătat chiar inculpații, de cele mai multe ori banii primiți au fost destinați satisfacerii unor necesități care nu aveau legătură cu executarea contractelor încheiate cu părțile vătămate.

Spre exemplu, în procesul verbal de confruntare aflat la fila 27 dosar se menționează afirmația inculpatului că a primit suma de 1.500 dolari SUA de la partea vătămată G, sumă investită într-o afacere.

De asemenea, martorul a declarat la instanța de fond că în perioada cât a lucrat la CASA nu a văzut persoane care să fi finalizat tranzacțiile prin intermediul CASA și au existat clienți nemulțumiți.

În cauză au mai fi audiați martorii, și în apărarea inculpaților, însă acești martori nu au relevat date care să schimbe situația de fapt expusă anterior și care să aibă legătură cu plângerile formulate de părțile vătămate.

Instanța de fond a stabilit inculpaților pentru faptele comise pedepse bine dozate, în cuantum suficient pentru a se realiza reeducarea acestora.

Nu se justifică redozarea pedepselor pentru nici unul dintre inculpați pentru că stabilirea unor pedepse mai blânde nu ar fi de natură a asigura scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod penal.

În mod corect instanța de fond a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile pentru care aceasta a fost condamnată prin sentința penală 3707/2003 a Judecătoriei Iași, sentința penală 844/2001 a Judecătoriei Brăila și sentința penală 2383/2001 a Judecătoriei Constanța.

S-a justificat repunerea în individualitate a pedepselor stabilite inculpatei prin sentința penală 3707/2003 a Judecătoriei Iași și contopirea acestora cu pedeapsa stabilită în cauză în baza art. 36 alin. 1 Cod penal în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

Sporul de 1 an și 6 luni închisoare acordat de instanța de fond este întemeiat, având în vedere perseverența infracțională a inculpatei în comiterea unor fapte penale de înșelăciune în dauna mai multor persoane.

În baza art. 61 Cod penal restul de pedeapsă de 197 zile neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare cu executare la locul de muncă aplicată prin sentința penală 2753/16.12.1994 a Judecătoriei Iașia fost contopit cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea pe care inculpata o va executa în regim de detenție.

Se mai constată că în conformitate cu art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus corect durata deja executată în baza sentințelor anterioare.

În privința inculpatului, tribunalul reține că față de lipsa antecedentelor penale, cuantumul pedepsei aplicate, stăruința în recuperarea în parte a pagubei acesta se poate reeduca și fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate, constatându-se îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 81 Cod penal.

Partea vătămată apelantă a fost păgubită de inculpați cu suma de 1500 dolari SUA reprezentând avans în vederea cumpărării unei locuințe.

Fiind interpelați de instanța de fond la termenul de judecată din 6.04.2004, partea civilă Gas olicitat de la inculpați suma de 50 milioane lei (fila 66 verso dosar fond).

Din înscrisurile semnate de partea civilă și inculpatul rezultă că acesta a despăgubit partea civilă G cu suma de 35 milioane lei, la plata căreia inculpații au fost obligați în solidar.

În apel partea civilă a arătat că își menține pretențiile formulate la fond înaintea termenului din 6.04.2004, respectiv de 18.000 Euro reprezentând contravaloarea unui imobil similar celui pe care urma să îl cumpere prin intermediul firmei inculpaților.

Suma dată de partea civilă inculpaților este cu mult mai mică și a fost înmânată cu titlu de avans, nicidecum nu a reprezentat valoarea imobilului oferit spre vânzare.

Pe de altă parte conform principiului disponibilității, partea civilă a declarat că pretențiile sale sunt în cuantum de 50 milioane lei ulterior solicitării sumei de 18.000 Euro, astfel încât instanța de fond i-a acordat doar diferența nerecuperată până la 50 milioane lei.

Este adevărat că prin trecerea timpului puterea de cumpărare a banilor se depreciază, dar pentru prejudiciul suferit din cauza plății cu întârziere a sumei acordate partea civilă avea posibilitatea de a cere reactualizarea în raport de rata inflației, solicitare pe care nu a formulat-o și în afara căreia instanța nu este obligată să dispună din oficiu.

Față de achiesarea inculpatei la despăgubirile civile solicitate de părțile civile și se justifică soluția dată în raport de aceste părți civile.

În ce privește partea civilă, tribunalul reține că acesta a solicitat suma de 30 milioane lei, din care inculpatul a consemnat la CEC suma de 26.150.000 lei, rămânând o diferență de 3.850.000 lei care va fi suportată în solidar de ambii inculpați.

Deși partea civilă a cerut instanței de apel eliberarea sumei consemnate la CEC, se constată că suma respectivă îi va fi înaintată doar după ce sentința examinată va rămâne definitivă și nu înainte.

În termenul prevăzut de art.385 ind.3 al.1 Cod procedură penală, hotărârile au fost recurate de inculpata () și de partea civilă

Inculpata solicită ca în raport de circumstanțele reale și personale să-i fie redusă pedeapsa.

Partea civilă G solicită reaprecierea probelor administrate în latura civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 18.000 euro, prejudiciul real pe care inculpatul i l-a cauzat prin faptele sale.

Motivându-și solicitarea, partea civilă susține că suma de 1500 euro pe care i-a achitat-o la acel moment inculpatul reprezenta J din valoarea unui apartament, iar faptul că a acceptat achitarea parțială a prejudiciului nu echivalează cu restrângerea pretențiilor materiale, astfel cum a reținut instanța de fond și de apel.

Curtea, examinând actele și lucrările dosarului și hotărârile recurate în raport de motivele de recurs invocate ce vor fi analizate în cadrul dispozițiilor art.385 ind.9 pct.14 și 18 Cod procedură penală, constată următoarele:

Coroborând probele administrate atât la instanța de fond cât și în apel, în devoluarea judecății, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, filele de CEC, chitanțele fiscale, procesul-verbal de confruntare, dovada de ridicare a înscrisurilor, contractele de prestări servicii, contractele de vânzare-cumpărare, procesul-verbal de căutare și de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor și ale inculpaților, din toate acestea, rezultă fără dubiu că, inculpata, în perioada iunie - noiembrie 2000, împreună cu inculpatul, în calitate de reprezentanți legali ai SC " Casa " SRL, au indus și menținut în eroare un număr de cinci părți vătămate, cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, actele materiale fiind săvârșite în baza aceleiași rezoluții infracționale.

Fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art.215 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.37 lit. b Cod penal în ce o privește pe inculpata ().

pedeapsa, instanța de fond a făcut o corectă analiză și o justă evaluare atât a datelor privind fapta săvârșită cât și a elementelor care caracterizează persoana inculpatei, cu respectarea criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.

Condițiile concrete de săvârșire a faptei, coroborate cu datele personale ale inculpatei () susțin concluzia instanței de fond și respectiv a celei de apel că, pedeapsa aplicată acestei inculpate este în măsură să contribuie la realizarea funcțiilor și a scopului acesteia, prevăzut de art.52 Cod penal.

Antecedentele penale ale inculpatei, care a fost condamnată pentru infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, condamnări ce i-au atras recidiva, conduc evident la concluzia că, pedepsele anterioare nu și-au atins scopul. Această pluralitate infracțională justifică și sporul de 1 an și 6 luni închisoare, legal aplicat.

În ce privește recursul părții civile G, Curtea reține că, argumentele invocate nu justifică solicitarea sa.

Instanța a procedat la administrarea unui probatoriu complet, ce a fost just apreciat. Din probele dosarului rezultă că G i-a dat inculpatului suma de 1300 dolari americani cu titlu de avans pentru cumpărarea apartamentului din- din I, prețul apartamentului fiind de 68.000.000 lei vechi. Nu s-a întocmit nici un înscris în acest sens, și nici cu privire la cei 200 dolari pe care partea civilă i-a dat inculpaților și cu titlu de comision al firmei și pentru actele notariale.

La termenul de judecată din 6.04.2004, partea civilă recurentă a solicitat de la inculpați suma de 50 milioane lei (fila 66 dosar fond).

În apel, partea civilă a precizat că, își menține pretențiile formulate înaintea termenului din 6.04.2004, adică solicită despăgubiri de 18.000 euro, contravaloarea imobilului ce urma să-l cumpere.

Din probele dosarului rezultă că suma de 1500 dolari americani pe care partea civilă a dat-o inculpatului, reprezenta avans și nu era valoarea acelui apartament din- (68.000.000 lei vechi).

Partea civilă putea să ceară reactualizarea acestei sume în raport de indicele de inflație, dar nu și-a făcut probe în acest sens.

După ce a declarat la data de 6.04.2004 că pretențiile sale sunt de 50.000.000 lei vechi, a revenit și a solicitat 18.000 euro.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei în apel, partea civilă Gas olicitat de la inculpat suma de 25.000 euro reprezentând contravaloarea apartamentului, iar în recurs a revenit la suma de 18.000 euro.

Din probele dosarului, rezultă fără tăgadă că partea civilă recurentă a dat inculpatului 1500 dolari americani, din care 200 - comision și taxe pentru notar, iar 1300 - avans pentru cumpărarea unui apartament, nicidecum suma ce reprezenta prețul apartamentului, de 68.000.000 lei vechi, așa încât nu poate solicita la acest moment o sumă ce ar reprezenta contravaloarea integrală a acelui imobil.

În mod just instanța s-a raportat la valoarea pagubei pe care partea civilă a precizat-o la termenul din 6.04.2004 și este culpa recurentului că nu a solicitat reactualizarea sumei în raport de rata inflației și nu a formulat probe în acest sens.

Așa fiind, constatând că nu sunt motive de casare a hotărârilor recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile părții civile G și al inculpatei ().

În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpata () și de partea civilă G împotriva deciziei penale nr.44 din 30.01.2007 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.

Obligă pe recurenți să plătească statului câte 150 lei cheltuieli judiciare; onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul-intimat, în cuantum de 100 lei va fi suportat din fondurile statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 25.03.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

Tribunalul Iași:

-

-

18.IV.2008.-2 ex.-

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă, Maria Cenușă, Otilia Susanu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Iasi