Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 157/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 157
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Membri Mirela Ciurezu
- - - - judecător
- judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 12 februarie 2009 și consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 238 de la 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința penală nr.359 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la 26 ianuarie 1954, în comuna, județul D, cetățean român, studii Facultatea de, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, art.290 Cod penal, art.289 Cod penal și art.291 Cod penal.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei, cu aplicarea dispoz.art.862, 863Cod penal, cu arătarea consecințelor ce decurg potrivit art.864Cod penal.
Prin aceeași sentință, inculpatul a fost obligat la 6.707.951.664 lei, despăgubiri civile către partea civilă - Filiala D și la 1.017.222.394 lei către partea civilă - Filiala C, cu dobânzile legale aferente, până la achitarea debitului, ambele părți civile reprezentate prin lichidator SC SA
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, cât și inculpatul.
Prin decizia penală nr.667 din 29 septembrie 2004, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința, iar după descontopirea pedepselor, potrivit art.334 Cod pr.penală, a schimbat încadrarea juridică dată celor două infracțiuni prev.de art.289 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal, în două infracțiuni prev.de art.288 alin.1 Cod penal, cu art.41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
Apoi, după recontopirea pedepselor, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, invocând, pe de o parte, greșita sa condamnare pentru infracțiunile reținute, iar, pe de altă parte, greșita aplicare a legii, sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei.
Prin decizia penală nr.552 din 18 mai 2005, Curtea de APEL CRAIOVA, a admis recursul declarat de inculpat, a casat decizia dată în apel, numai sub aspectul laturii civile, cu consecința trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru soluționarea laturii civile.
A apreciat instanța de casare că pentru rezolvarea acțiunii civile, se impune adâncirea probatoriilor, sens în care, în rejudecare, instanța de apel va trebui să administreze noi probe, pentru a se stabili cu certitudine întinderea prejudiciului datorat de inculpat părților civile, invocându-se, astfel, oportunitatea și utilitatea desfășurării unei expertize financiar-contabile.
În rejudecare, Tribunalul Dolj, prin decizia penală nr.450 din 11 octombrie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul, a desființat sentința primei instanțe sub aspectul laturii civile, reducând cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către SA Filiala D, reprezentată prin lichidator SC SA B, la suma de 197.952,44 RON, pentru creditul contractat de SC SRL C, și la suma de 83.795,01 RON, pentru creditul contractat de SC COM SRL
A fost înlăturată obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către SA - Filiala C, reprezentată prin lichidator SC SA B, întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat integral.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut că inculpatul, în calitate de asociat unic al SC SRL C, a încheiat cu -SA Filiala D (bancă comercială în lichidare), contractul de credit nr.10 J din 7 martie 1997, pentru suma de 300.000.000 lei vechi, durata contractului de creditare fiind de 1 an.
La 9 decembrie 1996, la solicitarea inculpatului, martorul, reprezentant al SC SRL C, a completat cererea de credit cu nr.6320, în numele SC SRL C, pentru a obține un credit în sumă de 200.000.000 lei vechi, de această dată de la SA Filiala
În aceeași zi, s-a încheiat și contractul de credit nr.88 J, suma de 200.000.000 lei, împrumutată pentru o perioadă de 1 an, intrând în posesia inculpatului, potrivit procurii speciale nr.809 din 29 decembrie 2006.
Prin actul adițional nr.1 din 24 decembrie 1997, la contractul de credit nr.88 J din 19 decembrie 1996, s-a acordat o suplimentare de credit în sumă de 200.000.000 lei vechi, întregul credit primit de la SA Filiala D, de 400.000.000 lei vechi, fiind rescadentat pe un termen de încă 2 ani.
La 6 august 1998, între SA Sucursala C, în calitate de împrumutător, și SC SRL C, în calitate de împrumutat, societate administrată de inculpatul, s-a încheiat contractul de împrumut cu nr.110, al cărui obiect îl constituia un împrumut în sumă de 280.000.000 lei vechi, durata acestui contract de credit fiind de 1 an.
În considerarea acestor împrejurări de fapt, instanța de control judiciar, cu trimitere la dispozițiile art.14 Cod pr.penală, a statuat că repararea pagubei produsă prin infracțiune se face potrivit dispozițiilor legii civile, prin plata unor despăgubiri bănești care trebuie să acopere inclusiv folosul de care partea civilă a fost lipsită.
Cu alte cuvinte, de principiu, s-a stabilit că despăgubirea cuprinde atât suma de bani prin care se acoperă prejudiciul efectiv cauzat, cât și folosul sau câștigul de care partea civilă a fost lipsită prin infracțiune.
În cazul sumelor de bani, autorul infracțiunii trebuie obligat să acopere atât prejudiciul efectiv, cât și dobânda legală aferentă, pe durata de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunii și până la achitarea sumei datorate.
în planul soluției concluziile expertizei contabile, instanța de apel a constatat că datoria integrală aferentă contractului de credit cu nr.110 din 6 august 1998, intervenit între SA Sucursala C, bancă comercială aflată în lichidare, și SC SRL C, administrată de inculpatul, calculată până la 2 septembrie 2002, dată când SC SRL Caf ost radiată de la Registrul Comerțului D, este de 105.507,09 RON (din care 28.000 RON credit neachitat, 77.201,55 RON, dobânzi aferente creditului, 305,54 RON, cheltuieli de judecată și executare), datorie care a fost recuperată în totalitate la 24 ianuarie 2006.
De asemenea, s-a mai stabilit că datoria totală aferentă contractului de credit nr.88 J din 19 decembrie 1996, încheiat între SA Filiala D, și SC SRL C, suplimentată prin actul adițional nr.1 din 24 decembrie 1997, este de 197.952,44 RON, sumă ce reprezintă în totalitate dobânzi neîncasate.
Cu privire la contractul de credit nr.10 J din 7 martie 1997, intervenit între SA Filiala D - reprezentată de lichidator SC SA B, și SC COM SRL C, administrată de inculpatul, datoria totală înregistrată la data de 30 aprilie 2006, a fost de 83.795,01 RON, din care 13.750,91 RON credit restant, iar 70.044,10 RON, reprezentând dobânzi neîncasate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția, atât în motivele scrise de casare, cât și prin cele susținute oral de apărătorul ales, în sensul că latura civilă a cauzei nu a fost lămurită de probatoriul administrat, în cauză, impunându-se soluția prev.de art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală, cu referire la dispoz.art.3859alin.10 Cod pr.penală, de trimitere pentru rejudecare la instanța de apel, pentru ca aceasta să administreze o nouă expertiză financiar-contabilă, având ca obiect lămurirea aspectelor ce țin de restituirea creditelor antrenate de cele două societăți administrate de inculpat, cât și a sumelor reprezentând dobânzi neîncasate.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia penală nr.185/ 2 martie 2007pronunțată în dosarul nr-, a admis recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.450 din 11 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1550/P/2005, a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, curtea de APEL CRAIOVAa avut în vedere că în desfășurarea procesului penal, instanța de judecată avea datoria să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, acestea neavând valoare mai dinainte stabilită, cum astfel stabilesc dispozițiile art.62 și 63 alin.2 Cod pr.penală.
S-a arătat că în cauza de față, după primirea dosarului pentru rejudecare, instanța, de apel, avea de soluționat criticile vizând modul de rezolvare al acțiunii civile, din perspectiva aplicării dispozițiilor art.14 Cod pr.penală, rap.la art.998, 999 Cod civil.
Potrivit deciziei de casare, în rejudecarea apelului sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a ordonat o expertiză contabilă, obiectivele acesteia vizând lămurirea următoarelor împrejurări de fapt: stabilirea datoriei la zi a celor două societăți administrate de inculpat, respectiv SC SRL C și SC COM SRL C; stabilirea responsabilităților legale privind organizarea și conducerea contabilității, a gestionării patrimoniului la societățile comerciale, care au contractat creditele cu cele două filiale ale SA, D și
Instanța de recurs a constatat că raportul de expertiză întocmit de expert a fost depus la instanța de apel înaintea termenului de la 15 martie 2006, în partea finală, de concluzii, a acestuia, se stabilește că datoria înregistrată pentru creditul contractat de SC SRL C, cu SA Filiala C, a fost recuperată în totalitate până la 24 ianuarie 2006.
De asemenea, se mai stabilește că pentru creditul contract de SC COM SRL C, cu SA Filiala D, nu s-au putut formula concluzii cu privire la datoria restantă, întrucât unitatea bancară nu a pus la dispoziția expertului date și informații suficiente.
Cât privește responsabilitatea legală a organizării și conducerii contabilității, cât și a gestionării patrimoniului, expertiza a concluzionat că aceasta a căzut în sarcina inculpatului, pentru SC SRL C, și a numiților și, în privința SC COM SRL.
Expertului contabil i-au fost cerute completări la raportul de expertiză, sens în care, prin corespondența purtată, instanța a solicitat unităților bancare să pună la dispoziție documentele vizând situația celor două contracte de credit.
La 24 mai 2006, la dosar s-a depus "nota suplimentară" la raportul de expertiză contabilă, acest document venind să întregească raportul de expertiză întocmit inițial.
În această completare a raportului, expertul contabil, referindu-se generic "În conformitate cu actele și documentele expertizate", fără a face trimitere la ce anume acte și documente s-au avut în vedere, stabilește împrejurările pe care s-a sprijinit soluția dată în apel.
La data de 4 iulie 2006, același raport de expertiză inițial, ce formulase concluzii de imposibilitate a rezolvării problemei, a fost din nou completat, cu așa-zisele "precizări" la raport, cât și la "nota suplimentară" întocmită.
Această metodologie de efectuare și desfășurare a expertizei judiciare este greșită, inducând posibilitatea adoptării unor soluții eronate, știut fiind că, în considerarea caracterului său științific, expertiza, ca valoros mijloc de probă, este adesea însușită de organele judiciare.
O nouă expertiză judiciară nu a fost încuviințată de către instanța de apel, deși oportunitatea acesteia a fost invocată.
În cauză, aspectele ce privesc situația creditelor contractate de cele două societăți SC COM SRL C și SC SRL C, de la filialele din Râmnicu V și C ale SA, în numele cărora a acționat inculpatul, în cadrul activității infracționale desfășurate și pentru care a fost condamnat definitiv, sumele reprezentând credit restant, și dobânzile aferente, ce constituie prejudiciu penal cauzat, nu au fost lămurite de către instanța de apel, prin valorificarea probatoriilor administrate.
Tribunalul Dolj, cu prilejul rejudecării conform îndrumărilor deciziei de casare și la solicitarea inculpatului, a dispus efectuarea unei noi expertize financiar contabile având ca obiective:.stabilirea prejudiciului concret produs părților civile, dacă garanțiile care au făcut obiectul contractelor de credit au fost valorificate și sumele au fost scăzute din valoarea debitului, să se precizeze algoritmul de calcul al dobinzilor aferente creditelor contractate, detaliindu-se dobânzile normale și cele penalizatoare, eventual să se precizeze motivele pentru care nu s-a reușit acoperirea valorii creditelor în urma valorificării garanțiilor.
Raportul de expertiză și suplimentul la raport a fost întocmit de expert și anexat la dosarul cauzei.
La solicitarea instanței, Banca Internațională a Religiilor, prin lichidator judiciar. SPECIALITS SRL a depus la dosar rulajele de cont aferente creditelor acordate și evoluția soldurilor, fișele de cont privind calculul dobânzilor evidențiate în conturile bilanțiere aferente creditelor nerambursate la termen pentru cele două societăți în numele cărora a acționat inculpatul.
Prin decizia penală nr. 238 de la 6 octombrie 2008, Tribunalul Dolja admis apelul inculpatului, a desființat în parte sentința sub aspectul laturii civile, a redus cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat apelantul inculpat către Banca Internațională a Religiilor - Filiala D reprezentată prin lichidator. SPECIALITS la suma de 83.795,01 lei pentru creditul contract de SC COM SRL C din care suma de 13.750,91 lei - credit nerambursat, suma de 53.633,81 lei dobânda normală, suma de 16.197,13 lei dobânzi penalizatoare plus 213,16 lei cheltuieli de urmărire.
A înlăturat obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către civ. - Filiala D prin lichidator judiciar și - C prin lichidator judiciar pentru creditele contractate de SC SRL C constatând că prejudiciile au fost integral recuperate.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând apelul formulat prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, tribunalul a constatat, așa cum s-a mai reținut până în prezent în cauză, în baza contractului de credit nr.88 J din 19 dec 1996 încheiat cu Banca Internațională a Religiilor, Filiala D pe perioada de 1 an, SC SRL C prin reprezentantul său, inc a obținut un credit de 200 milioane lei
Ulterior la data de 12 dec 1997 s-a încheiat un contract adițional prin care s-a suplimentat creditul inițial cu încă 200 milioane lei pe un termen de 2 ani.
Același inculpat mai obține un credit de la Filiala D,contractat în numele SC SRL C în sumă de 300 milioane,pe o perioadă de 1 an,în baza contractului nr.10 J încheiat la 7 martie 1997
Aceste credite au fost garantate cu un apartament cu 4 camere evaluat la suma de 598 milioane lei situat în C, o garsonieră situată în C evaluată la suma de 100 milioane lei și o casă proprietatea familiei escu evaluată la 192 milioane lei.
În baza cererii nr.4306 din 10 iulie 1998 inculpatul mai obține un credit de la C pentru procurarea unor utilaje, în cuantum de 280 milioane lei, garantându-l cu apartamentul cu 4 camete situat în
Întrucât societățile în numele cărora inculpatul a contractat aceste credite nu îndeplineau condițiile de bonitate inculpatul a falsificat documentele contabile ale societățile, precum și o parte din actele referitoare la garanțiile instituite pentru obținerea acestor credite
Pentru activitatea infracțională desfășurată inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 215 alin 1,2,3, cpen art 290 cpen și aert art 288 alin 1 cpen, art 290 și art 291 cpen, în cauză latura penală fiind definitiv soluționată.
Referitor la acțiunea civilă formulată de Filiala reprezentată legal prin lichidator judiciar Insolvency se constată că aceasta se mai constituie în prezent parte civilă, cu suma de 83.795,91 lei pentru debitul datorat de SC SRL C, din care: credit nerambursat în sumă de 13.750, 91 lei, dobânzi în cuantum de 69.830,94 lei și 213 lei cheltuieli de urmărire, iar pentru SC SRL, datoria totală este de 197. 952,44 LEI reprezentând cuantumul dobânzilor neachitate plus 142 lei cheltuieli de urmărire.
Conform concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert și nota suplimentară la acest raport coroborate cu documentele anexate la dosarul cauzei, în ceea ce privește creditul în cuantum de 30.000 lei acordat pe o perioada de 1 an pentru SC SRL C (societate ce a fost radiată la 1.0 4.2002 ) la data radierii mai exista un debit în cuantum de 14500, lei din care:credit neachitat-13.750,95 RON și dobânzi neachitate în sumă de 131.249,73 Ron.
După această dată,conform fișelor de calcul privind dobânda calculată la creditul rămas neachitat au mai fost calculate dobânzi în valoare 26.269. 42 RON și s-a achitat suma de 61.2905,63 RON.
De menționat că în data de26.03 2005 fost valorificată una din garanțiile imobiliare instituite la contractarea creditului respectiv apartamentul din C care a fost vândut la licitație cu suma de 1752.400 000 lei,o parte din această sumă fiind depusă la D în contul sumei datorate de SC
După depunerea acestei sume, debitul rămas neachitat pentru SC SRL C se ridica la suma de 83.795 lei din care 13.750,91 lei credit neachitat, 53.633,81 lei dobânzile,16.197,13 lei dobânzi majorate și 213,16 cheltuieli de urmărire.
Așa cum a rezultat din fișele de cont privind calcului dobânzilor și evoluția soldurilor,o parte din creditele acordate acestei societăți - SC SRL C au avut dobânzi cuprinse între 72 și 162%, iar dobânzile penalizatoare ca urmare a nerestituirii ratelor în termen se majorau de la o lună la alta cu încă 7-10 %
În ceea ce privește creditul încasat de inculpatul, prin SC SRL, de la. D, în valoare de 40.000 lei ( 400 milioane ), din fișa de calcul și extrasul de cont și așa cum a constatat și expertul rezultă că la data de 1 aprilie 2002 debitul era de 299.953, 70 RON, din care 39.999,30 RON, credite restante și 259.954,40 RON dobânzi ce au evoluat de la 55 la 165 %.
Așa cum a rezultat din actele și lucrările dosarului pentru acest credit s-au instituit drept garanții 6 mașini de transport, apartamentul cu 4 camere situat în C, și proprietatea familiei situat în
După data de 01.04.2002, la creditul neachitat de 39.999 lei s-a mai calculat dobânzi, în sumă de 62.457 RON, dar în același timp, în urma valorificării unora din garanții s-a mai încasat suma de 16451,41 RON ( ultima sumă încasată fiind de 44.801,81 RON), ce a fost depusă în data de 21.01.2006, în urma valorificării mașinilor de transport cumpărate.
Pentru aceeași societate, SC SRL C, inculpatul a mai obținut de la. - Sucursala C un credit în sumă de 280 milioane ROL, fiind instituit drept garanție apartamentul situat în C, 6 mașini de transport și 33 utilaje cumpărate pentru o tipografie. Acest din urmă debit, ca urmare a valorificării celor 6 mașini de transport și a utilajelor pentru tipografie a fost achitat integral, respectiv atât creditul cât și dobânzile calculate până la 30 sept.2004, în sumă totală 1.17.222.394 ROL, așa cum rezultă din raportul de expertiză.
Deși partea civilă a învederat instanței prin concluziile depuse la dosar că în prezent pentru SC SRL Cam ai rămas de achitat suma de 197.952,44 lei, reprezentând dobânzi normale și penalizatoare la creditele nerambursate în termen, atât în raportul de expertiză cât și în nota suplimentară la raport, se arată că și această sumă a fost achitată până în prezent în urma valorificării garanțiilor.
Astfel, este adevărat că la data de 24 ian. 2006 rămăsese de achitat suma de 197.952,44 lei, dar ulterior la 20 febr.2006 a mai fost achitat suma de 84.545,44 RON, în urma valorificării imobilului numitului din C, iar apoi întreg debitul a fost lichidat prin valorificarea apartamentului instituit drept garanție, situat în C, Cl. B, -.2,.16, care a fost vândut la licitație cu suma de 186.000.000 lei.
Deși expertul a subliniat că pentru una din garanțiile instituite în privința creditelor acordate pentru SC, respectiv apartamentul proprietatea familiei, s-a solicitata de către proprietar anularea actelor de adjudecare, în prezent, cauza nu a fost definitiv soluționată, iar suma obținută prin valorificarea apartamentului a fost depusă și se află în continuare în contul D ( bancă aflată în lichidare judiciară).
Față de toate aceste considerente, s-a constatat că apelul formulat de inculpat este fondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând decizia pentru netemeinicie și arătând în esență că, expertiza contabilă prin care s-a stabilit cuantumul prejudiciului în cauză se întemeiază pe acte incomplete transmise de partea civilă și despre care nu se poate stabili dacă emană de la unitățile bancare, prejudiciul fiind astfel incert și neputând angaja obligația de plată a inculpatului; s-a solicitat în primă teză, exonerarea de plată a recurentului inculpat, iar în teză subsidiară, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în sensul efectuării unei alte expertize contabile asupra unor acte contabile a căror autenticitate să fie demonstrată de lichidatorul judiciar, contestându-se și calitatea procesuală a acestuia față de lichidatorul judiciar desemnat inițial în cauză.
Analizând recursul promovat în cauză, Curtea reține:
În ceea ce privește calitatea procesuală a părților civile D și C, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists B, se constată că lichidatorul judiciar citat în cauză a preluat portofoliul dosarelor de insolvență al SC, privind pe debitoarea Banca Internațională a Religiilor, în temeiul OUG nr.86/2006, noua societate de insolvență rezultând prin schimbarea organizării juridice a societății din societate comercială pe acțiuni (SC ), în societate profesională cu răspundere limitată ( Insolvency Specialists B), modificare înregistrată la data de 31 decembrie 2006.
În acest sens, se rețin înscrisurile depuse de lichidatorul judiciar aflate la filele 150-164 dosarul de apel, societatea în cauză prezentând certificatul de înregistrare la Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România nr. 0104 din 31 decembrie 2006 (fila 158).
În privința criticilor vizând soluționarea fondului cauzei privitor la stabilirea existenței și cuantumului prejudiciului în raport de care s-a stabilit obligația de plată a inculpatului, se rețin următoarele:
Prin soluționarea laturii penale a cauzei, prin sentința penală nr.359 din 27 ianuarie 2004 definitivă prin nr.552 din 18 mai 2005 a Curții de APEL CRAIOVA, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,în condițiile art.861- 864Cod penal, pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave prev.de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, fals în înscrisuri oficiale și înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, prev.de art.288 Cod penal, 290 Cod penal și 291 Cod penal, fiecare cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; pe latură civilă, trimiterea în judecată a inculpatului s-a realizat pentru un prejudiciu în valoare de 6.707.951.664 lei, către Filiala D și în valoare de 1.017.222.394 lei către Filiala C, împreună cu dobânzile legale aferente, prejudiciu rezultat din contractele de credit încheiate de inculpat pentru societățile SC SRL C și SC SRL
Ori, urmare a rejudecării laturii civile a cauzei, prin decizia penală nr.185 din 2 martie 2007 - care a casat decizia nr.450 din 11 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj - respectiv prin sentința penală nr.359 din 27 ianuarie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova și decizia penală nr.238 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în prezenta cauză - s-a reținut prejudiciul evidențiat de expertiza contabilă din 11 noiembrie 2007, astfel:
- creditele obținute pentru SC SRL, de la SA Filiala C, în valoare de câte 20.000 RON, s-a reținut a fi fost achitate în prezent, ca urmare a valorificării unor garanții imobiliare (apartament situat în C, Calea B -.1.2.16) și garanții mobiliare (mașini de transport), rezultând sumele de 44.801,81 RON, încasată de societatea de lichidator la data de 31.02.2006, respectiv de 18.600 RON, alături de achitarea sumei de 84.545,44 RON la data de 20 februarie 2006, după executarea silită asupra imobilului constituit garanție - imobil proprietatea numitului ;
- creditul obținut pentru SC SRL în valoare de 280.000.000 ROL, de la Sucursala C, s-a reținut a fi fost acoperit integral prin valorificarea utilajelor tipografice și a 6 mașini de transport, în valoare totală de 1.017.222.394 lei ROL;
- creditul obținut pentru SC COM SRL de la Filiala D, în sumă de 300.000.000 ROL, la data de 7 martie 1997, s-a reținut că era restant la data de 1 aprilie 2002, cu sumele de: 13.750,95 RON, reprezentând credit neachitat și 131.249,73 RON reprezentând dobândă restantă. La dobânzile restante s-au calculat alte dobânzi în valoare de 26.269,42 RON, iar după achitarea sumei de 61.205,64 RON societatea de lichidatori s-a constituit parte civilă pentru suma de 83.795,01 RON.
Totodată, s-a reținut că în procedura de executare silită pentru titlul executor reprezentat de contractul de credit nr.88 J/1997, pentru SC SRL, a fost valorificată o garsonieră situată în C în favoarea Filiala D, obținându-se suma de 240.000.000 ROL, depuși cu 245 din 25 martie 2003.
De asemenea, la data de 26 martie 2005 s-a realizat vânzarea silită a unui apartament de 4 camere situat în C, care a fost constituit garanție imobiliară atât pentru creditul obținut de SC SRL, cât și de creditul obținut de SC COM SRL, de la Filiala D - contractul de creditare nr.10 J din 7 martie 1997, obținându-se suma de 1.742.400.000 ROL, încasat pentru Filiala D, aferent creditului lui SC COM SRL.
În aceste condiții, s-a reținut că debitul rămas neachitat pentru SRL C este în valoare de 83.795,01 lei (RON), din suma totală de 145.000,68 lei alcătuită din credit neachitat în valoare de 13.750,95 RON și dobânzi neachitate în valoare de 131.249,73 lei, valoarea recuperată fiind rezultată prin valorificarea garanției imobiliare - apartamentul din
Raportând această situație de fapt la criticile recurentului inculpat, se constată că acesta invocă într-o primă teză, acoperirea integrală a prejudiciului ca efect al valorificării garanțiilor constituite pentru credite și, în teză secundară, greșita calculare a dobânzilor și majorărilor raportat la actele contabile depuse de partea civilă prin lichidatori.
Ori, față de împrejurarea că imobilele și mijloacele fixe, respectiv mijloace de transport și utilaje de tipografie, au fost valorificate în cadrul procedurii executării silite, îndestulându-se creanțele garantate în ordinea scadenței lor, criticile recurentului sunt nefondate. Astfel, prin soluționarea laturii penale a cauzei, s-a reținut că infracțiunea de înșelăciune a fost comisă prin constituirea acelorași garanții pentru mai multe contracte de creditare, ascunzându-se instituției bancare faptul existenței unei ipoteci de grad preferențial, respectiv a privilegiilor constituite asupra bunurilor mobile din creditele anterioare.
În aceste condiții, la valorificarea acestor garanții, în procedura executării silite, sumele rezultate au fost încasate de instituțiile bancare, corespunzător ordinii de preferință stabilită de Codul civil, fără ca recurentul inculpat să aibă, prin lege, vocație la stabilirea creditorului cu prioritate la acoperirea creanței.
Pe cale de consecință, se reține că instituția bancară a dispus care dintre filialele (D sau C) - părți contractante să-și îndestuleze creanțele prioritar, împrejurări constatate și corect reținute și de instanța de apel.
În ceea ce privește critica vizând modul de stabilire a valorii prejudiciului rezultat din credit restant și dobânzi datorate, se reține că unitatea bancară a indicat evoluția dobânzilor la creditele acordate, comunicând expertului contabil și depunând la dosarul cauzei această situație, în raport de care expertul contabil a calculat valoarea prejudiciului la zi.
Ori, în absența altor dovezi care să indice un alt nivel de majorare a dobânzilor decât acela prezentat de partea civilă, criticile recurentului inculpat nu pot fi primite, sub acest aspect expertul contabil răspunzând la toate obiecțiunile formulate în cauză.
Reținând considerentele anterioare, se constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, în sensul că inculpatul răspunde civil pentru prejudiciul produs Filiala D, aferent contractului de credit încheiat cu SC SRL C, pentru suma totală de 83.795,01 lei, față de care recursul promovat de inculpat apare ca nefondat și în conformitate cu prevederile art.38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 238 de la 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurentul la plata a 20 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 februarie 2009.
- - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/
18 februarie 2009,
C va urmări și încasa de la rec.inc. suma de 470 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Membri Mirela Ciurezu
