Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.158/
Ședința publică de la 3 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
JUDECĂTOR 3: Marius Cristian Epure
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.400 pronunțată la data de 8 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr2448 din data de 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr- (nr. format vechi 2416/2005), privind pe inculpata, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata inculpată, personal și asistată de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2007, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatelor părți civile C și Asociația Salariaților "Minerul"
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Apărătorul intimatei inculpate depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere și dovada lipsei inculpatei de la termenul anterior.
Întrebată fiind, intimata inculpată, arată că dorește să fie ascultată în fața instanței de recurs, aspect consemnat în procesul-verbal atașat la dosar.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, critică soluțiile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie și precizează că temeiul de recurs îl constituie dispozițiile art.38510pct.18 Cod procedură penală. În cauză, s-a apreciat de către cele două instanțe de fond și de apel că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune întrucât prin prestația inculpatei în perioada 2001-2005 nu a nemulțumit societatea care ar fi avut posibilitatea desfacerii contractului de muncă pentru o asistență juridică necorespunzătoare.
Apreciază că față de încadrarea juridică, modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea pe care nici inculpata nu a tăgăduit-o excede plângerii formulată de partea vătămată. În plângere, s-a arătat că la numeroasele solicitări ale părții vătămate inculpata nu a înțeles să facă dovada calificării pe care ar fi dobândit-o ca urmare a absolvirii unei facultăți de drept și a obținerii avizelor, întrucât facultatea urmată nu era acreditată și avea obligația de a susține examene și respectiv pe cel de licență. Având niște trepte pe care nu le-a parcurs, nu a întrunit prevederile legale pentru exercitarea profesiei de consilier juridic, profesie care la data comiterii faptei era reglementată de Decretul nr.143/1995 în care se precizau anumite condiții pentru desfășurarea acestei activități.
Faptul că a existat o plângere a părții vătămate, că există o adresă a Ministerului Educației și o cerere de angajare în care precizează în mod expres că este absolventă a unei facultăți și că are diplomă, sunt aspecte care demonstrează fără nici un fel de dubiu că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și faptul că, în mod voit și cu rea credință inculpata a indus în eroare partea vătămată pentru aod etermina s-o angajeze în funcția de consilier juridic și a-i presta aceste activități. Faptul că a avut ulterior o prestație bună nu este confirmată de documente, părții vătămate nu i s-a cerut să probeze acest lucru. Aprecieri cu privire la modalitatea în care și-a desfășurat activitatea în această funcție sunt numai cele ale instanței. Față de faptul că orice activitate trebuie prestată conform unor prevederi legale și că inculpata a indus în eroare cu rea-credință partea vătămată, a primit și un salariu pentru această activitate sunt împrejurări care demonstrează că elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sunt îndeplinite și în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea în temeiul dispozițiilor art.10 lit."d" Cod procedură penală. Precizează că instanța poate avea în vedere prestația inculpatei și calitatea acestei prestații și circumstanțele personale la o eventuală individualizare a pedepsei.
Solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Având cuvântul, avocat pentru intimata inculpată, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca nefondat. Consideră că procurorul face o apreciere eronată asupra considerentelor hotărârilor instanței de apel și a instanței de fond, arătând că cele două instanțe au dispus achitarea inculpatei apreciind activitatea acesteia în sensul că a adus societății câștig de cauză în numeroase litigii. Ori, cele două instanțe au reținut că folosul material pe care l-a obținut inculpata nu este injust și este raportat la o activitate pe care a depus-o în calitate de consilier juridic. Consideră că în mod eronat Parchetul apreciază o motivare necorespunzătoare raportat la achitarea acesteia.
Solicită a se aprecia dacă într-adevăr activitatea depusă de inculpată prin desfășurarea unei munci corespunzătoare respectiv de consilier juridic, a obținut sau nu un folos material injust. Apreciază că, latura obiectivă nu există nici prin prisma faptului că inculpata nu a indus în eroare organele de conducere ale societății întrucât, a prezentat în realitate că, este absolventă a unei facultăți de drept. La fila 44 din dosarul de urmărire penală și 64 din dosarul de fond se află adeverințe din care rezultă că inculpata este absolventă. Consideră că Parchetul face confuzie între noțiunile de absolvent și licențiat.
Apreciază că, nu există latura obiectivă atât prin faptul că nu au fost induse în eroare organele de conducere ale societății și nici prin faptul că a obținut un folos material injust. Nu există prejudiciu creat societății. Solicită a se aprecia și asupra laturii subiective. Inculpata a formulat o cerere de a fi angajată în calitate de consilier juridic, cerere ce a fost aprobată de conducerea societății, care în prezent nu mai este aceeași. Intenția inculpatei nu a fost de a induce în eroare pe cineva din cadrul societății ci de a munci.
Consideră că nu poate fi reținută în sarcina inculpatei săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. Precizează că la momentul lichidării inculpata a plecat de bunăvoie, nu i s-a desfăcut contractul de muncă, iar în fișa de lichidare nu s-a menționat că ar datora vreo sumă de bani cu titlu de prejudiciu adus societății.
Solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea celor două soluții pronunțate în cauză, ca temeinice și legale.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, în replică, cu privire la calificarea și modul în care a absolvit și cu privire la ce perioadă a absolvit există la dosar la fila 42 o adresă a Ministerului Educației în care se precizează expres ce mai avea de făcut pentru a avea posibilitatea să susțină examenul de licență.
Având ultimul cuvânt, intimata inculpată arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.2448/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr- s-au dispus următoarele:
n baza art. 334 Cod procedură penală, respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei, din infracțiunea prevăzută de art.215 al.1, 2, 3 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art.215 al. 1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ca nefondată.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, achită inculpata:
, fiica lui si, născută la data de 05.01.1964 în M, domiciliată în M,-, -.15,.6, județul C, cetățean român, studii superioare, referent la SC SRL, necăsătorită, fără antecedente penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.215 al. 1, 2, 3 Cod penal.
În baza art.346 al.2 Cod procedură penală, respinge acțiunea civilă a părților civile Constanta și Asociația Salariaților " Minerul " C, ca nefondate.
Respinge cererea formulata de partea civilă C privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatei, ca nefondată.
În baza art.193 al.6 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de partea civilă C privind obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA nr. 103/P/2005 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal. S-a reținut în sarcina inculpatei că a indus în eroare conducerea prin prezentarea ca adevărată a faptului că este absolventă a Facultății de Drept, deși în realitate nu dobândise această calitate.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: reclamația părții vătămate, adresele Facultății de Drept din cadrul., foaia matricolă a inculpatei, cererea de angajare formulată de inculpată, convenția civilă de prestări servicii, cererea de demisie a inculpatei, sentințe civile din care reiese prezența inculpatei în fata instanței de judecată în calitate de consilier juridic, declarația martorei, declarația inculpatei.
Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea inculpatei, a martorei, fiind emise adrese către Facultatea de Drept din cadrul..
La data de 26.01.2001, inculpata a formulat o cerere către conducerea A Constanta ( fila 34 dos. UP ), în cuprinsul căreia menționa că are calitatea de consilier juridic, solicitând o colaborare cu societatea comercială pentru acordarea de asistență juridică. Acestei cereri i-a fost atașat și un curriculum vitae, în care se menționa la rubrica studii ca inculpata a urmat " Facultatea de Drept din cadrul. B, curs de zi, absolvita în 1995 ".
La data de 20.02.2001, s-a încheiat convenția civilă de prestări de servicii, prin care inculpata urma ca, timp de 6 luni, să acorde consultanță juridică A Constanta. Ulterior, la data de 02.07.2001, inculpata a depus o noua cerere, prin care solicita societății comerciale angajarea sa în funcția de consilier juridic. Această cerere a fost aprobată, fiind încheiat contractul individual de muncă nr. 975/01.07.2001, pe o perioadă nelimitată.
Ulterior, la data de 15.05.2005, Caf ormulat plângere penală, arătând că, de la momentul angajării sale cu contract de munca și până la data formulării plângerii, inculpata a exercitat în mod nelegal activitatea de consilier juridic, a participat la procese civile, reprezentând societatea comercială în litigiile cu partenerii de afaceri, deși în urma verificărilor efectuate a rezultat că aceasta nu susținuse examenul de licență, neavând astfel calitatea de licențiat al unei facultăți de drept.
Martora a declarat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în cadrul declarației dată în fața instanței de judecată, că este și în prezent angajată în cadrul C în cadrul biroului de resurse umane, având ca și atribuții de serviciu verificarea dosarelor angajaților societății. A arătat martora că, verificând dosarul inculpatei, a constatat, în cursul anului 2004, că acesta nu conținea cartea de muncă și diploma de licență a inculpatei, motiv pentru care, i-a solicitat acesteia în mod repetat să-și completeze dosarul. A mai declarat aceeași martoră că inculpata a oferit diverse pretexte ( că a uitat să aducă diploma de licență, că o va aduce data viitoare ), rugând-o pe martora să nu ceară diploma de licență prin fax de la facultate întrucât " ii este rușine ", urmând să o aducă ea. Într-un final, arată martora, întrucât inculpata nu a prezentat diploma de licență, a solicitat relații de la Facultatea de Drept din cadrul. B, fiindu-i comunicată adresa nr. 818/24.01.2005, din cuprinsul căreia rezultă că inculpata nu are diploma de licență.
Fiind audiată, inculpata a declarat că, in calitate de consilier juridic, a reprezentat Constanta în numeroase procese civile și comerciale aflate pe rolul instanțelor judecătorești, în multe dintre acestea societatea comercială având câștig de cauză. A arătat inculpata ca Decretul nr. 143/1955 privitor la organizarea și funcționarea oficiilor juridice, în vigoare la momentul angajării sale, prevedea condiția de a avea calitatea de absolvent al unei facultăți de drept, și nu licențiat, această din urmă condiție fiind prevăzută doar în noua lege a consilierilor juridici. A mai declarat inculpata că, după absolvirea a patru ani de studii în cadrul Facultății de Drept nr. 1 B, întrucât această facultate nu a fost acreditată, s-a transferat la Facultatea de Drept din cadrul. B, unde însă nu s-a mai înscris la examenul de licență din lipsa mijloacelor financiare. Inculpata a apreciat că nu se face vinovată de comiterea infracțiunii de înșelăciune, întrucât avea calitatea de absolvent al unei facultăți de drept, iar activitatea de consilier juridic putea fi desfășurată, conform dispozițiilor legale, de către absolvenți chiar și nelicențiați ai unei facultăți de drept.
Instanța de fond a reținut că, astfel cum rezulta din conținutul adreselor nr. 1094/27.06.2005 ( fila 4 dos. UP ) si nr. 1295/07.11.2006, inculpata a fost transferată la cerere, de la Facultatea de Drept nr. 1 B, la Facultatea de Drept din cadrul. în anul universitar 1995-1996, în anul IV de studii, forma de învățământ de zi. Anterior, în intervalul 1991 - 1995, inculpata a fost studenta Facultății de Drept nr. 1 B, facultate care, nefiind autorizată, a fost preluată prin absorbție de către Universitatea. La momentul transferului, prin compararea programelor de învățământ de la cele doua facultăți, s-au stabilit anumite diferențe pe care inculpata urma sa le susțină, însă la finele anului universitar 1995-1996, aceasta a fost declarată exmatriculată pentru neprezentarea la examene și neachitarea taxei de școlarizare.
Prin decizia penală nr.400 din data de 8.10.2007, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, n baza art.379 pct. 1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe Lângă Judecătoria Constanța și apelanta - parte civilă SC " " SA împotriva sentinței penale nr.2448/17.11.2006 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală a obligat apelanta - parte civilă la 175 RON cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța rămân în sarcina acestuia.
În termen legal, împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, invocând ca și motiv de recurs, eroare de fapt comisă în hotărârile recurate, cu privire la situația absolvită de către inculpată a unei instituții de învățământ superior, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.
Verificând hotărârile recurate, potrivit art.38514Cod procedură penală, Curtea constată incidența în cauză a cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Astfel, atât instanța de apel, care în mod greșit a respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanța, cât și instanța de fond, au comis o gravă eroare de fapt cu privire la calitatea de absolventă a unei facultăți de științe juridice (drept) a inculpatei și, pe cale de consecință, cu privire la prejudiciul produs părții vătămate.
Astfel, potrivit art.12 alin.1 din Decretul Marii Adunări Naționale nr.143 din 25 aprilie 1955, în forma în vigoare la data de 2.07.2001, inculpata putea să fie jurisconsult stagiar, dacă era absolventă a unei facultăți de științe juridice.
Potrivit înscrisurilor de la dosar, reanalizate de instanța de recurs, inculpata nu a finalizat studiile universitare, juridice în cadrul Facultății de Drept nr.1, preluată prin absorbție de Facultatea de Drept din cadrul Universității, întrucât nu a promovat toate examenele necesare.
Calitatea de absolvent a instituției superioare de învățământ o putea dobândi doar prin finalizarea studiilor în cadrul universității, întrucât, neavând acreditare, actele emise de Facultatea de Drept nr.1 nu au valoare recunoscută în acest sens.
Neavând calitatea premisă de absolvent al unei instituții superioare de învățământ acreditate, și inducând în eroare partea vătămată cu privire la acest aspect, inculpata a determinat-o pe aceasta să încheie contractul de muncă pe o funcție mai bine remunerată, deși, dacă ar fi cunoscut realitatea, partea vătămată nu ar fi încheiat convenția în aceste condiții.
Fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, întrucât constat în inducerea în eroare a părții vătămate cu privire la absolvirea unei instituții de învățământ superior de specialitate, remunerată legal, și prin asumarea dolosivă a calității de jurisconsult, a determinat partea vătămată să încheie contractul de muncă pentru o funcție remunerată superior, consecință ce nu s-ar fi produs, dacă partea vătămată ar fi cunoscut realitatea.
În lanțul cauzal se înscrie și prejudiciul produs, constând în diferența de remunerație, ce nu ar fi fost plătită, dacă partea vătămată, în calitate de angajator, nu ar fi încheiat din eroare, contractul de muncă în aceste condiții.
Ca atare, admițând recursul, potrivit art.38515pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va casa hotărârile recurate și rejudecând, o va condamna pe inculpată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal, constând în fapta reținută mai sus.
Făcând aplicarea art.72 Cod penal, și menținând și aplicarea art.74 alin.1 lit.a, c Cod penal, cauze de atenuare ce rezultă din atitudinea anterioară și posterioară săvârșirii infracțiunii, a inculpatei, apreciată favorabil în actele depuse în circumstanțiere, Curtea va aplica acesteia pedeapsa de 6 luni închisoare, a cărei executare va fi suspendată în baza art.81 Cod penal pe un termen de încercare stabilit potrivit art.83 Cod penal, întrucât Curtea apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei este suficientă pronunțarea acesteia.
Ca efect al hotărârii de condamnare, întrucât, potrivit art.998 Cod civil, inculpata a produs un prejudiciu părții civile, constând în diferența de remunerație de 64.047,40 lei, conform actelor depuse și necontestate, Curtea va admite acțiunea civilă și va obliga pe inculpată la plata despăgubirilor civile (daune materiale) către partea civilă, în acest cuantum.
Făcând și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.191 și art.192 alin.3 Cod procedură penală, va obliga inculpata la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei, iar cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, art.3859pct.18 Cod procedură penală;
Admite recursul declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr.400 pronunțată la data de 8 octombrie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr2448 din data de 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr- (nr. format vechi 2416/2005).
Casează hotărârile recurate și rejudecând dispune:
În temeiul art.345 alin.2 Cod procedură penală;
Condamnă pe inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit."a, c" Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Suspendă condiționat executarea pedepsei.
Fixează termen de încercare de 2 ani și 6 luni conform art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Face aplicarea art.71 alin.5 Cod penal, în referire la art.64 alin.1 lit."a" teza a-II-a, lit."b" Cod penal.
Admite acțiunea civilă a părții civile C, sens în care, obligă pe inculpată la plata către aceasta a sumei de 64.047,40 RON, despăgubiri civile - daune materiale.
În temeiul art.191 Cod procedură penală;
Obligă inculpata la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate în recurs, rămân în sarcina statului.
Înlătură din hotărârile recurate dispozițiile contrare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
-
GREFIER,
Jud. fond:
Jud. apel:,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./9 mai 2008
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună, Marius Cristian Epure
