Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1593/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr. 8236.2/2/2008
84/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1593
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Ilie Ioana
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul-inculpat și împotriva Deciziei penale nr. 69/A din data de 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția Penală Cauze Generale, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.XI.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi 11.XI.2009 când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.962 din 29.03.2005 a Judecătoriei Giurgiu inculpații au fost condamnați pentru comiterea infracțiunilor reținute în actul de sesizare, respectiv inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un termen de încercare de 4 ani, iar inculpata la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, ambii inculpați fiind obligați în solidar la plata către G la plata sumei de 516.693.327 lei, precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambii inculpați, apel care a fost admis prin decizia penală nr.265 din 19.10.2005 a Tribunalului Giurgiu, cauza trimițându-se spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 07.12.2005 sub nr.8835/2005 (nr. în format nou -).
Prin sentința penală nr. 646 din 11 aprilie 2007 Judecătoria Giurgiu în baza art.215 alin.2 cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin.1 lit. c pen. a dispus condamnarea inculpatului, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin.1 lit. e pen, s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a pen. art.34 alin.1 lit. b pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.81, 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare.
În baza art.359 alin.1 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen.
Prin aceeași sentință penală, în baza art.215 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin.1 lit. c pen. a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În baza art.290 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.74 alin.1 lit. a pen. și art. 76 alin.1 lit.e pen. a condamnat pe aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.33 lit.a pen. art.34 alin.1 lit. b pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În baza art.81,82 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe o perioadă de 4 ani, reprezentând termen de încercare.
În baza art.359 alin.1 proc.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 pen.
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, s-a respins acțiunea civilă a părții civile STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN ANAF, reprezentată de
În baza art.346 alin.1 Cod procedură penală, s-a admis - în parte - acțiunea civilă formulată de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și a obligat inculpații, în solidar, către acesta la plata sumei de 51.669 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a dispus anularea facturilor fiscale nr.-/01.06.2000, nr.-/29.06.2000, nr.-/21.06.2000, nr.-/27.06.2000, nr.-/29.06.2000.
În baza art.191 alin.1, 2 Cod procedură penală, a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata către stat a sumei de 200 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului - în rejudecare - a reținut, în drept, următoarea situație:
În perioada 01.06.2000 - 29.06.2000, inculpații și au întocmit în fals 5 facturi fiscale privind executarea unor lucrări agricole în valoare de 598.981.394 lei (ROL) pe care ulterior le-au folosit la Banca Agricolă G, în vederea decontării unor cupoane agricole.
Din raportul de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, a rezultat că inculpatul a întocmit facturile fiscale nr.-/01.06.2000 în valoare de 143.361.391 lei (ROL), nr.-/07.06.2000 în valoare de 150.120.000 lei (ROL) și nr.-/21.06.2000, în valoare de 76.000.000 lei ROL, iar inculpata a întocmit facturile nr.-/27.06.2000 în valoare de 162.000.000 lei și nr.-/29.06.2000 în valoare de 67.500.000 lei și, folosind aceste facturi, aceștia au decontat 6.805 cupoane agricole.
Fiind audiată, inițial, inculpata a recunoscut că la rugămintea lui a completat și semnat unele facturi dar nu știa ce reprezintă acestea.
Deși inculpatul nu a recunoscut că ar fi completat și semnat facturile, expertiza criminalistică efectuată în cauză a concluzionat că acesta a completat antetul, denumirea servicii și a semnat facturile cu nr.-/01.06.2000, nr.-/07.06.2000, nr.-/21.06.2000 și de asemenea a executat scrisul pe unele liste cu seriile cupoanelor agricole.
După cum au fost descrise faptele, instanța fondului a concluzionat că fapta inculpaților - de a falsifica înscrisuri sub semnătură privată, respectiv facturile menționate anterior, aceștia folosind înscrisurile falsificate, în vederea producerii unei consecințe juridice - întrunește elementele constitutive al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Prin folosirea acestor facturi false, privind executarea lucrărilor agricole, lucrări care în realitate nu au fost executate și, ca atare, nici înregistrate în contabilitate, facturi pe care le-au prezentat la bancă pentru decontarea unor cupoane agricole, cei doi inculpați au indus în eroare organele abilitate, în scopul de a obține pentru sine un folos material, care, în aceste condiții este injust - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.2 Cod penal.
Aceasta deoarece decontarea cupoanelor agricole s-a făcut în baza art.1 din Ordinul nr.10/2000 al Ministerului Agriculturii și Alimentației care prevede că pe baza cupoanelor atribuite gratuit, potrivit legii, pot fi decontate semințe, material de plantat, îngrășăminte, furaje, insecticide și lucrări mecanice de arat, discuit, semănat etc. iar procedura de decontare este prevăzută în nr.HG98/09.02.2000 și constă în faptul că agentul economic care a prestat serviciul depune la bancă cupoanele însoțite de o listă semnată de conducerea agentului economic care trebuie să cuprindă seria și numărul cupoanelor depuse și ale unui centralizator al acestora, trebuind depuse și facturile care fac dovada prestării serviciului.
În faza de urmărire penală, fiind audiat inculpatul a declarat că directorul de la acea vreme al Băncii Agricole - Sucursala G i-a propus ca, în schimbul unui comision de 8%, din valoarea cupoanelor, să folosească drept paravan societatea sa SRL care nu avea în statut activități ce ar fi putut fi decontate pe bază de cupoane agricole, lucru cu care inculpatul a fost de acord.
În acest scop, inculpatul și-a redeschis un cont la Banca Agricolă, a cumpărat facturi și a împuternicit-o pe să ridice și să depună numerar în contul societății, acesta păstrându-și dreptul de semnătură în bancă.
S-a reținut că, este evident că dacă legiuitorul a prevăzut această facilitate de decontare a unor cupoane agricole pentru anumite lucrări agricole pentru persoanele ce practică astfel de activități, cu dovedirea în mod concret că acele activități au fost efectuate, faptul că inculpații în mod fictiv au întocmit facturi fiscale care atestau că anumite lucrări agricole au fost efectuate, deși în realitate acest lucru nu s-a întâmplat, facturi care ulterior au fost prezentate pentru decontarea cupoanelor agricole respective, inducerea în eroare ce constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune este pe deplin dovedit, fiind prezentată o situație care nu corespunde adevărului, scopul urmărit fiind obținerea unor profituri injuste.
Inducerea în eroare a unei persoane fie ea fizică sau juridică prin folosirea unui înscris falsificat ce constituie un mijloc fraudulos de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune, constituie prin el însuși infracțiune, astfel că devin aplicabile prevederile art.215 pen. potrivit cărora "dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".
S-a reținut că, sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpaților este dovedită, aceștia acționând cu intenție directă în scopul de a-și apropria anumite sume de bani.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72.pen. respectiv fapta săvârșită, circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpaților, atitudinea inculpaților, lipsa antecedentelor penale, în stabilirea pedepsei, instanța a urmărit realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52.pen. respectiv constrângerea și reeducarea acestora
Împotriva acestei sentințe au declarat apel cei doi inculpați și partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin.
Prin decizia nr.77 din 17.09.2007, Tribunalul Giurgiu, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pr. pen. a respins ca nefondat apelul declarat de inculpații și și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței penale nr. 646 din 11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
În baza art. 192 alin. 2.pr. pen. au fost obligați apelanții - inculpați să plătească statului câte 130 lei, cheltuieli judiciare avansate de acesta, din care câte 100 lei onorariu pentru apărători din oficiu din fondurile statului.
Prin decizia penală nr.1794 din 18.12.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția I-a penală, cu majoritate de voturi, a admis recursurile declarate de inculpații, și partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor publice prin împotriva deciziei penale nr.77 din 17.09.2007 a Tribunalului Giurgiu - Secția penală, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Giurgiu.
Unul din judecătorii completului de judecată a făcut opinie separată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a constatat (cu opinie majoritară) că inculpata a fost judecată în apel cu lipsă de procedură.
S-a reținut că, deși prin declarația de la fila 46 din dosarul de fond, inculpata și-a indicat rezidența în Spania, instanța de apel a judecat apelul în condițiile în care partea nu fusese citată decât la domiciliul din România, iar nu în condițiile art.177 alin.8 Cod procedură penală, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.3859pct.21 Cod procedură penală, celelalte motive urmând a fi analizate la rejudecare.
În rejudecarea apelurilor, inculpata a fost citată la domiciliu, la reședința din Spania, prin scrisoare recomandată, conform art.177 alin.8 Cod procedură penală și prin afișare la sediul Consiliului Local al Municipiului G, conform art.177 alin.4 pr. pen.
Prin decizia penală nr.69 din 8 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații și, precum și apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței penale nr. 646 din 11.04.2007 pronunțată de Judecătoria Giurgiu.
În baza art. 192 alin. 2.pr. pen. au fost obligați inculpații să plătească statului câte 30 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de acesta.
În motivarea acestei decizii, Tribunalul Giurgiua arătat că apelurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
1.Cu privire la apelul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, în numele Statului Român:
Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, s-a constituit parte civilă în numele Statului Român cu suma de 51.669 lei, reprezentând: 14.974 lei impozit pe profit, 14.473 lei majorări de întârziere la impozit, 11.381 lei TVA și 10.931 lei majorări de întârziere TVA, arătând că aceste sume au fost stabilite în urma controlului efectuat de Garda Financiară - Secția G care, a formulat sesizarea penală nr.3247/15.07.2002, conform art.13 din Legea nr.87/1994 privind evaziunea fiscală.
În cauză s-a constituit parte civilă și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale cu suma de 230.002 lei, precizată ulterior la suma de 228.077 lei reprezentând: contravaloarea a 6.805 cupoane x 10 lei (100.000 lei vechi) = 68.050 lei; 6.805 lei comision bancar de 1%; 159.347 lei penalități. A precizat că, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este ordonator principal de credite pentru recuperarea prejudiciului adus bugetului de stat în aplicarea actelor normative nr.OUG219/1999, Nr.HG98/2000 și Ordinul Ministerului Agriculturii și Alimentației, în baza cărora s-au distribuit cupoanele pentru agricultură.
Instanța de fond a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE și a obligat inculpații, în solidar, către acesta la plata sumei de 51.669 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a avut în vedere că inițial, prin sentința penală nr.962 din 29.03.2005, inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 516.693.327 lei ROL către partea civilă DGFP G, iar în urma apelului declarat de cei doi inculpați cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, devenind incidente dispozițiile art.385 rap. la art.372 pr. pen. potrivit cărora inculpatului nu i se poate crea o situație mai grea în propria cale de atac.
În condițiile în care inculpații au decontat prin bancă cupoane pentru agricultori, ceea ce a determinat utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, iar plata s-a efectuat fără respectarea destinației creditului bugetar, fără a avea la bază documente justificative legal întocmite, îndreptățit să recupereze prejudiciul adus astfel bugetului de stat este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ordonatorul principal de credite în aplicarea actelor normative nr.OUG219/1999, Nr.HG98/2000 și Ordinul Ministerului Agriculturii și Alimentației, în baza cărora s-au distribuit cupoanele pentru agricultură așa cum justificat a reținut instanța de fond și nu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, care s-a constituit parte civilă în numele Statului Român, în cauză nefiind vorba de o infracțiune de evaziune fiscală.
2. Cu privire la apelul declarat de inculpații și:
La peste trei ani de la sesizarea instanței de fond, inculpata a invocat, pentru prima dată, în fața instanței de recurs, că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută, deoarece nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Conform actelor și lucrărilor dosarului urmărirea penală a început, față de inculpata, la data de 09.07.2003, fiind citată la domiciliul său din municipiul G, str. 1 - 2..311,. A,.6.
Astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, inculpata a semnat în calitate de destinatar, la data de 11.07.2003, având cunoștință că este cercetată penal.
Inculpatei nu i-a putut fi prezentat materialul de urmărire penală, întrucât în timpul urmăririi penale, fără a anunța organele de urmărire penală, a plecat în Spania, fără să anunțe unde și-a stabilit reședința în această țară, fiind astfel în situația prev. de art.254 pr. pen. inculpata fiind practic dispărută de la domiciliul cunoscut.
De altfel, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la prezentarea materialului de urmărire penală și la întocmirea procesului verbal constatator nu este sancționată de lege cu nulitatea absolută, ci cu nulitate relativă care, poate atrage, potrivit art.197 alin.1 pr. pen. sancțiunea nulității numai când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului și numai dacă a fost invocată în termenele și condițiile prevăzute de art.197 alin.4 pr. pen. ceea ce nu este cazul în speță.
Astfel - arară Tribunalul - inculpata a fost reprezentată de apărători aleși (av. și av. ) și a fost prezentă la instanța de fond la termenul de judecată din 03.05.2006 (când a fost audiată) și la termenul din 10.05.2006, fără să invoce personal sau prin apărători vreun caz de nulitate a urmăririi penale.
În ceea ce privește expertiza grafoscopică, Tribunalul a reținut că - în rejudecarea apelului, nu s-a solicitat de către inculpați - personal s-au prin apărători - efectuarea unei alte expertize grafoscopice.
Referitor la modul de soluționare a acțiunii civile, s-a susținut că este greșită obligarea inculpaților, în solidar la, plata sumei de 51.669 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, însă și această critică a fost apreciată de Tribunal ca neîntemeiată.
În cazul săvârșirii unei infracțiuni de către mai mulți inculpați împreună, ei trebuie obligați solidar la plata despăgubirilor, în temeiul art. 1003. civ. iar nu separat în cote părți. Astfel fiind, Tribunalul a constatat că instanța de fond a procedat legal atunci când i-a obligat pe inculpați - în solidar - la plata despăgubirilor civile.
Cu privire la cuantumul prejudiciului produs bugetului de stat prin fapta de a deconta cupoane pentru agricultori sub prețul nominal, fără a se livra bunuri și a se presta servicii necesare agriculturii, acesta îl constituie valoarea în întregime a cupoanelor deținute și decontate ilicit. La această valoare nu se adaugă însă comisionul perceput de bancă pentru plată, în contul bugetului, a cupoanelor predate de făptuitor și nici penalitățile calculate potrivit nr.HG 21/1998, nr. 354/1999, nr. 564/2000, nr. 1043/2001 și nr. 877/2002, întrucât ele nu se referă la obligații derivând din fapte de felul celor săvârșite de inculpați.
Or, în cauză - arată Tribunalul - deși prejudiciul reprezentând contravaloarea a 6.805 cupoane îl constituie suma de 68.050 lei (6.805 cupoane x 10 lei= 68.050 lei ), inculpații au fost obligați, în solidar, doar la plata sumei de 51.669 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, avându-se în vedere principiul "non reformațio in pejus" prevăzut de art.372 pr. pen.
Pentru toate aceste argumente, Tribunalul Giurgiua respins apelurile declarate în speță, cu obligarea fiecărui apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și, precum și partea civilă ANAF- B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Curtea examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, și menționate pe larg în încheierea de amânare a pronunțării, ce face parte din prezenta, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art.3859alin.ultim Cod procedură penală, constată că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
În ședința publică din 24 iunie 2009 (fila 110 dosar recurs), apărătorul inculpatei recurente a învederat instanței că a intrat în posesia unui înscris, prin care aceasta își precizează adevărata adresă de la domiciliul său din Spania (fila 106 dosar).
Așa fiind,Curtea constată că apelul promovat de inculpata a fost judecat cu încălcarea dispozițiilor legale privind procedura de citare, instanța neluând măsurile ce se impuneau pentru aflarea adresei corecte la dare inculpata locuiește pe teritoriul statului spaniol - astfel cum în mod imperativ - prevăd dispozițiile art.177 și următoarele din Codul d e procedură penală.
Potrivit cazului de casare prevăzut de art.3859pct.21 Cod procedură penală, se constată astfel că judecata a avut loc cu procedura de citare nelegal îndeplinită, iar decizia penală nr.69 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală cade sub incidența prevederilor art.197 alin.2 Cod procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că instanța de apel a omis a analiza și a se pronunța, cu privire la cererea de achitare, formulată de către inculpatul, prin apărător, la data de 17.09.2007 (fila 39 dosar instanță apel), context în care își află incidența și cazul de casare prevăzut de art.3859pct.10 din Codul d e procedură penală.
Așa fiind, în baza art.38515pct.2, lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de inculpații și și partea civilă ANAF- B împotriva deciziei penale nr.69 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalului Giurgiu, pe care o va casa, în totalitate și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, la aceiași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpații și și partea civilă ANAF- B împotriva deciziei penale nr.69 din 8 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalului Giurgiu.
Casează, în totalitate, decizia penală și dispune trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor, la aceiași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
G
Red.
Dact.
Ex.2
Red.-Trib.
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Ilie Ioana