Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 167 Dosar nr-
Ședința publică de la 10 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr 269 A din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, se constata lipsa părtilor.
Procedura indeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în sedinta publică din 4 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de sedintă din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanta in vederea deliberarii, a amânat pronuntarea pentru 10 martie 2009, când,
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin decizia penală nr. 269/15 decembrie 2008 Tribunalului Brașov au fost admise apelurile declarate Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 127/ 2008 a Judecătoriei Brașov, ce a fost desființată referitor la soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (2 acte materiale), a neaplicării dispozițiilor art. 83 Cod penal, aplicării art. 86/1 Cod penal, al sporului de pedeapsă de 6 luni închisoare și cuantumului pedepsei rezultante și rejudecând în aceste limite s-a dispus:
pedepselor rezultante de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului și repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza dispozițiilor art. 11 pct 2 lit.b Cod procedură penală raportat la art. 10 lit g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 84 alin.1 pct.2 Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal - 2 acte materiale - parte vătămată SC SRL ( punctul 1 ).
Pentru fiecare condamnare la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința apelată, s-a dispus revocarea și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1634/2003 a Judecătoriei Brașov, care se adaugă la fiecare din cele trei pedepse de 8 luni închisoare, rezultând în final trei pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit a Cod penal raportat la art. 34 lit b Cod penal -sa dispus contopirea celor trei pedepse de câte 1 an și 2 luni închisoare rezultate din procedeul descris mai sus cu cele trei pedepse de 1 an și 8 luni închisoare, astfel că inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.
A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 71 Cod penal a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit teza a doua și litera b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii și arestului preventiv din 01.10.2004 - 10.03.2005.
A fost înlăturat din cuprinsul sentinței apelate aplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal, ale art.86/1, 86/3, 83, 86/4 Cod penal.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că:
inculpatul a avut calitatea de asociat și administrator al societății SC SRL, înființată în data de 28.07.1999 și având ca obiect de activitate activități de producție și prelucrare carne, fabricare produce panificație, comerț cu diverse produse etc. De asemenea, inculpatul a fost asociatul unic al societății SRL, având și calitatea de administrator, societate înființată la data de 20.11.2003, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de către Oficiul Registrului Comerțului B (fl. 260 dup).
1. În ceea ce privește relația comercială cu SC, instanța de fond a reținut că factura fiscală emisă la data de 29.11.2003 (fl. 63 dup) între această societate, în calitate de vânzător și SC SRL în calitate de cumpărător din care rezultă predarea de marfă în valoare de 31.197 lei ce urma a fi achitată cu fila cec cu seria- nr. 306 nr. -. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că această filă cec a fost depusă la dosarul cauzei (fl. 64 dup) cuprinzând dispoziția de plată a întregii sume menționate în cuprinsul facturii, data înscrisă fiind 29.12.2003. Conform mențiunilor de pe fila cec, banca la care acesta a fost depus la data de 14.01.2004, respectiv BRD (fl. 66 dup), a refuzat la data de achitarea vreunei sume datorită faptului că societatea inculpatului era înscrisă în CIP iar cec-ul era anulat de banca emițătoare.
De asemenea, instanța a reținut și existența unei alte facturi (fl. 69 dup) emisă de către SC SRL către societatea inculpatului pentru suma de 23.436 lei, sumă pentru care SC a emis fila cec seria - nr. 306 - având menționată data emiterii ca fiind 02.01.2004 (fl. 70 dup). Conform borderoului de încasare a cecurilor, fila a fost prezentată la data de 14.01.2004 la BRD S, refuzându-se plata ca urmare a faptului că societatea era în interdicție bancară.
În ceea ce privește stabilirea relațiilor dintre cele două societăți, instanța a avut în vedere plângerea părții vătămate formulate prin reprezentantul acesteia (fl. 14 dup) precum și declarațiile acestuia din faza de urmărire penală (fl. 21) în care a arătat că a discutat cu inculpatul căruia i-a livrat marfa pentru valoarea arătată în facturi, inculpatul emițând două file cec care sunt însă fără acoperire. Conform declarațiilor reprezentantului părții vătămate, a existat o înțelegere de efectuare a plății cu file cec la termen, respectiv la 30 zile după data facturării, anunțându-l pe inculpat la momentul în care a introdus fila cec spre decontare, acesta solicitând o amânare pentru a-i intra bani în cont, invocând faptul că una dintre firmele căreia i-a comercializat mărfuri nu și-a respectat obligațiile. Reprezentantul părții vătămate nu a dat curs solicitării inculpatului și a introdus cele două file cec ce se aflau în posesia sa, decontarea fiind refuzată pentru lipsa totală a disponibilului.
Instanța reține că, în privința persoanei care a emis aceste cecuri, declarația reprezentantului părții vătămate se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4285/2004 din care reiese că scriptorul și semnatarul celor două file cec este inculpatul.
Aceste probe se coroborează și cu declarațiile inculpatului (fl. 54 dup) care a arătat că a emis cele două file cec însă, la momentul în care le-a introdus spre decontare nu dispunea de suficienți bani în cont, fiind anunțat de acest lucru de unitatea bancară.
În ceea ce privește poziția subiectivă a inculpatului, instanța a reținut că acesta a invocat faptul că nu a încasat banii în termenul stabilit precum și faptul că filele cec au fost introduse spre decontare deși i-a cerut lui un termen pentru rezolvarea situației (fl. 55 dup). Inculpatul a arătat faptul că urma să primească bani de la alte societăți care însă nu au intrat la timp pentru a-i alimenta contul. De asemenea, inculpatul a arătat că a încercat să acopere prejudiciul, plătind o parte din bani, oferind și un laptop în valoare de 2800, fără însă a acoperi în întregime suma datorată.
De asemenea, în fața instanței (fl. 63 vol. I) inculpatul a arătat că la momentul înțelegerii cu i-a spus acestuia că nu dispune de capital suficient pentru achitarea pe loc a mărfurilor cumpărate, solicitând termene de plată. Inculpatul a arătat că emitea file cec, însă cu titlul de garanție, având scadența în termen de 30 zile, plata urmând să se realizeze înainte de expirarea termenelor trecute pe filele cec. Deși a discutat cu și i-a explicat că nu dispune de capital disponibil, solicitându-i să amâne momentul prezentării spre decontare, acesta nu a fost de acord, astfel că, având în vedere că nu firma inculpatului nu a încasat sumele datorate, a fost în imposibilitatea de a achita datoria. Aceleași declarații au fost menținute și ulterior (fl. 248 vol. II), inculpatul arătând că s-a înțeles verbal cu reprezentantul părții vătămate să achite marfa în termen de 30 zile de la achiziționare. Inculpatul a invocat de asemenea că nu a putut acoperi sumele menționate în cuprinsul celor două file cec ca urmare a faptului că, la rândul său, nu a primit sume de bani de la o serie de beneficiari ai firmei sale.
2. Cu referire la infracțiunea săvârșită față de SC SRL,instanța a reținut plângerea părții vătămate (fl. 15) din care reiese faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL, a ridicat marfă de la această societate la data de 27.05.2004, emițând pentru plată o filă cec care ulterior a fost înlocuită cu alta. De asemenea, în zilele de 01.06.2004, 10.06.2004 și 14.06.2004 inculpatul a achiziționat marfă, emițând în aceste ocazii file cec, toate filele cec fiind refuzate la plată.
Instanța a avut în vedere și declarațiile reprezentantei acestei societăți, (fl. 27 dup) care a arătat că a fost asigurată de către inculpat că are bani pentru decontarea sumelor ce urmau a fi plătite în urma prezentării filei cec, existând un termen de 30 zile de la data achiziționării mărfii în care urma să fie decontată suma respectivă. S-a mai reținut și faptul că aceasta atestă că, în cursul lunii, la cererea inculpatului care nu dispunea de sumele necesare, a fost de acord să înlocuiască două dintre filele cec predate cu altele, prelungind în acest fel termenul de plată. De asemenea, numita a arătat că înainte de scadență, respectiv data de 23.06.2004, inculpatul i-a cerut să nu introducă fila cec, achitând o parte din sumele datorate prin virament, în aceeași zi, pentru rest emițând o nouă filă cec. Toate cele patru cecuri au fost refuzate la plată, fie total, fie parțial ca urmare a lipsei disponibilului.
Audiată în faza de judecată, reprezentanta părții vătămate, (fl. 69 vol. I) a arătat că relațiile cu SC erau mai vechi, mărfurile livrate anterior fiind achitate în întregime, iar regula era ca plata să fie realizată cu file cec cu scadența la 25 zile. Deși marfa achiziționată de inculpat la 27.05.2004 nu a fost plătită, fila cec fiind refuzată ca urmare a lipsei disponibilului, partea vătămată a acceptat înlocuirea acesteia și a livrat în trei rânduri alte cantități de mărfuri inculpatului, acceptând aceeași modalitate de plată bazându-se pe relațiile anterioare dintre cele două societăți. Numita a arătat că inculpatul a invocat faptul că nu a reușit încasarea unor sume de bani de la clienții săi, apreciind totodată că intenția acestuia nu a fost de aoî nșela ci a avut probleme datorită blocajelor financiare care pot apărea în derularea unor raporturi de afaceri și datorită modului defectuos în care a gestionat situația.
Aceste declarații se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală (fl. 177-200), respectiv copii de pe comenzile emise de SRL precum și facturile fiscale emise de SC SRL. De asemenea, instanța a reținut că la dosar au fost depuse și filele cec emise de către SC SRL, file cu seria- 336 0000 0196(fl. 185),- 336 0000 0182(fl. 188),- 336 0000 0199(fl. 195) și- 336 0000 0194(fl. 199), toate însoțite de refuzul de plată.
Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 4509/2004 (fl. 311 dup) semnăturile de pe filele cec enumerate mai sus aparțin inculpatului.
În ceea ce privește modalitatea de derulare a raporturilor dintre cele două societăți, instanța au fost reținute și declarațiile martorului (fl. 322 dup și 274 vol. I inst.) care a confirmat faptul că a existat o înțelegere referitoare la plata cu file cec, trecându-se în cuprinsul acestora ca dată a emiterii o dată ulterioară cu 30 zile față de cea reală. Martorul a confirmat și faptul că inculpatul a cerut restituirea primei file cec emise și a înlocuit-o cu alta precum și faptul că a plătit o parte din suma datorată în numerar. De asemenea, același martor a arătat că, deși nu a discutat cu inculpatul situația financiară a firmei sale, au stabilit împreună un termen ulterior pentru plata sumelor menționate în cuprinsul filelor cec ca urmare a faptului că inculpatul le-a spus că urmează să încaseze de bani de la diverși clienți, sume cu care urma să achite marfa. Conform aceluiași martor, termenul de plată a fost stabilit în funcție de termenul la care inculpatul urma să încaseze contravaloarea mărfurilor revândute pe care le achiziționa de la SC SA.
Declarațiile martorului se coroborează și cu cele ale inculpatului, atât din faza de urmărire penală cât și de judecată în care a arătat că a convenit cu reprezentanții SC să achiziționeze marfă de la această societate, urmând să o revândă iar la acel moment, în termen de 25-30 zile, să achite contravaloarea mărfii către societatea parte vătămată.
Inculpatul a invocat și faptul că imposibilitatea achitării sumelor cuprinse în cele patru file cec depuse la dosar s-a datorat faptului că nu a fost plătit la rândul lui de către o altă societate comercială.
3. În ceea ce privește relația comercială cu partea vătămată SC SA,instanța de fond a avut în vedere înscrisurile depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv comanda de marfă emisă de SRL către SC B (fl. 201 dup) precum și factura fiscală nr. -/18.06.2004 (fl. 202 dup) atestând relațiile comerciale dintre cele două societăți precum și livrarea mărfii către societatea inculpatului. Conform mențiunilor de pe această factură, plata s-a dispus prin fila cec- 336 0000 0192, depusă la dosarul cauzei (fl. 203 dup) care însă a fost refuzată la plată ca urmare a lipsei disponibilului. Aceeași este situația și în cazul filei cec- 336 0000 0198(fl. 212), emisă pentru achitarea facturii fiscale din data de 26.06.2004 (fl. 209 dup) care la rândul ei a fost refuzată la plată ca urmare a faptului că societatea emițătoare era în interdicție bancară iar fila cec anulată.
Instanța a avut în vedere că, conform declarațiilor date de martorii și (fl. 155 și 156 vol. I instanță), angajate ale SC B, la sediul societății s-a prezentat în cele două rânduri o angajată a, respectiv care a achitat marfa cu cele două file cec fără acoperire.
Instanța a mai reținut și faptul că martorul a confirmat faptul că, deși cec-ul nu este un instrument de plată cu termen scadent, societatea a acceptat inserarea unei date ulterioare a emiterii acestuia aceasta fiind o practică comercială curentă. De asemenea, martorul a arătat că inculpatul a invocat faptul că are de încasat de la diverși clienți sume de bani, angajându-se să achite debitul restant.
Declarațiile martorului se coroborează cu cele ale inculpatului din faza de urmărire penală și de judecată (fl. 62 vol. I inst.) prin care a arătat că a emis cele două file cec, urmând ca plata să se facă în termen de 21 de zile de la data facturării însă la data de 29.06.2004 a intrat în interdicție bancară. Conform declarațiile inculpatului, coroborată cu angajamentul de plată (fl. 216 dup) acesta a adus la cunoștință ulterior faptul că nu are disponibil bănesc, asumându-și obligația de plată a debitului restant.
4. Cu referire la partea vătămată SC EXPEDIȚII, instanța de fond a reținut, de asemenea, înscrisurile care atestă relațiile comerciale dintre această societate și, respectiv comenzi transport marfă începând cu februarie 2004 (fl. 224 dup) și facturi fiscale pentru diverse sume de bani (fl. 237-247). De asemenea, instanța a avut în vedere filele cec emise de inculpat cu numerele- 336 0000 0191, - 336 0000 0197, - 336 0000 0200precum și biletul la ordin purtând data emiterii 09.07.2004 (fl. 249-256), toate purtând mențiunea refuzului la plată ca urmare a lipsei totale sau parțiale de disponibil precum și a faptului că filele cec erau anulate.
Instanța a reținut și faptul că, în conformitate cu relațiile comunicate de către Banca Națională a României, SC SRL se afla în interdicție bancară în perioada29.06.2004 - 22.07.2005(fl. 262 dup). De asemenea, conform adreselor emise de către Bank, aceasta a înștiințat societatea la data de 05.07.2004 că a intrat în interdicție bancară (fl. 281 dup). Aceeași unitate bancară a emis și alte somații către aceeași societate (fl. 285-300 dup) cu privire la existența interdicției bancare, cea mai veche dintre acestea purtând data 29.06.2004.
Instanța de fond a făcut referire la recursul în interesul legii, soluționat de către ÎCCJ, decizia nr. 338/13.12.2004, între infracțiunea de înșelăciune prevăzută de Codul penal și cea prevăzută de Legea nr. 59/1934 există identitate în ceea ce privește latura obiectivă, respectiv elementul material al acesteia, ambele săvârșindu-se prin emiterea unui cec fără acoperire. Ceea ce diferențiază cele două infracțiuni este cerința suplimentară cuprinsă în textul art. 215 Cp cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, respectiv comiterea faptei prin inducerea în eroare a beneficiarului cec-ului, în scopul obținerii unui folos material injust de către făptuitor.
Instanța apreciat că aceste elemente, respectiv intenția de inducere în eroare și scopul înșelării trebuie să fie stabilite cu certitudine pe baza materialului probator aflat la dosarul cauzei.
În acest sens, cu referire la probele administrate în cauză, instanța a reținut declarațiile inculpatului care a invocat permanent lipsa intenției de a înșela societățile părți vătămate, bazându-se în angajamentele de plată luate prin filele cec pe primirea unor sume de bani datorate lui de către alți clienți. Instanța a avut în vedere că aceste declarații se coroborează cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză din care rezultă faptul că la momentul prezentării spre decontare a primelor file cec, ambele societăți ale inculpatului aveau de încasat sume importante de bani, fiecare dintre ele peste 2 miliarde lei vechi.
De asemenea, instanța a considerat că nu se poate ignora modalitatea de plată stabilită cu toate societățile comerciale în cauză, respectiv prin emiterea unor file cec purtând însă o dată ulterioară celei reale, stabilindu-se astfel un termen de 20-30 zile în care să se realizeze plata. Față de acestea, instanța constatat că părțile vătămate nu pot invoca faptul că nu ar fi cunoscut lipsa de disponibil la momentul real al emiterii cec-ului, termenul fiind stabilit tocmai pentru a se oferi posibilitatea inculpatului de a procura banii necesari. De altfel, martorul a arătat că a discutat cu inculpatul care i-a cerut un termen pentru a putea să primească bani de la clienții săi și, totodată, pentru a vinde marfa achiziționată și a face rost de bani.
Instanța a avut în vedere și faptul că inculpatul a intrat în interdicție bancară însă toate mijloacele de plată au fost emise înainte de a i se comunica acest lucru de către băncile care au refuzat la plată filele cec emise de către acesta.
Raportat la toate aceste elemente, respectiv stabilirea unui termen pentru efectuarea plății coroborată cu existența convingerii că va primi o sumă de bani, instanța a considerat că inculpatul nu a avut intenția de a înșela părțile vătămate, nefiind prin urmare întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
Față de acestea, în baza art. 334 Cod de Procedura Penala au fost dispuse schimbările de încadrare juridică a infracțiunilor conform celor de mai sus.
Cu aceeași motivare ca mai sus, instanța a apreciat că fapta inculpatului care, în calitate de administrator al SC SRL a emis la datele de 27.05, 01.06, 10.06 și 14.06.2004 patru file cec către partea vătămată SC SRL care au fost refuzate la plată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (4 acte materiale). Față de acestea s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată acestei fapte în cuprinsul rechizitoriului, respectiv art. 215 al. 1, 2, 3, 4 Cp cu aplic. art. 41 al. 2 Cp (4 acte materiale) cu aplic. art. 37 lit. a Cp, în infracțiunea arătată mai sus.
Instanța nu a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 37 lit. a Cp referitoare la recidiva postcondamnatorie având în vedere că, pentru existența recidivei, este necesar ca pedeapsa pentru noua infracțiune să fie închisoarea mai mare de 1 an. Având în vedere că pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de Legea 59/1934 este închisoarea de până la un an, chiar dacă inculpatul a fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 37 lit. a Cp pentru existența stării de recidivă.
În ceea ce privește fapta inculpatului de a emite un bilet la ordin către aceeași societate fără a avea disponibil bănesc, instanța de fond a apreciat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al, 1, 2, 3 Cp cu aplic. art. 37 lit. a Cp astfel cum s-a reținut în rechizitoriu. Astfel cum s-a analizat, instanța consideră că la momentul emiterii biletului la ordin nu a existat intenția de a înșela partea vătămată astfel că nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. După cum a arătat și ÎCCJ, emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare nu există la data scadenței acoperirea necesară nu constituie infracțiune, raporturile dintre părți situându-se pe tărâmul dreptului civil.
Față de acestea, instanța de fond a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp rap. la art. 10 lit. b Cpp apreciind că există o faptă a inculpatului - emiterea unui bilet la ordin care nu a putut fi valorificat însă această faptă nu este prevăzută de legea penală în lipsa intenției inducerii în eroare și scopul obținerii unui folos material injust. La alegerea și aplicarea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 52 Cp, referitoare la scopul pedepsei, precum si criteriile prev. de art. 72. pen, respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul de pericol social al faptei raportat la modul si mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit si urmarea produsă, precum și persoana infractorului si împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța a reținut că este vorba de infracțiuni economice, de pericol, care afectează grav desfășurarea relațiilor economice dar, în același timp, a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că este o persoană integrată în societate astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați în circumstanțiere, (fl. 17 vol. III) (fl. 18 vol. III). De asemenea, instanța a avut în vedere și faptul că a depus eforturi pentru repararea prejudiciului. Față de acestea, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina sa.
Instanța a constatat că prima infracțiune reținută în sarcina inculpatului a fost săvârșită la data de 29.11.2003, înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Față de acestea, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 85 Cp, urmând a se anula suspendarea condiționată a executării acestei pedepse.
Constatând că cele două infracțiuni au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat în mod definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a reținut aplicabilitatea art. 33 lit. a Cp, cele două infracțiuni fiind concurente, urmând ca în ceea ce privește pedeapsa ce sa va aplica să dea eficiență dispozițiilor art. 34 lit. b Cp.
Instanța, în baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cp a contopit pedepsele aplicate inculpatului a aplicat acestuia pedeapsa cea mai grea la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, apreciat necesar raportat la numărul mare de infracțiuni reținut în sarcina sa.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a fost condamnat anterior prezentei prin sp. nr. 1634/2003 a Judecătoriei Brașov. Cu toate acestea, instanța a reținut concurența tuturor faptelor, aplicându-i o pedeapsă rezultantă pentru toate infracțiunile săvârșite. Raportat la acestea, instanța a apreciat că aplicarea anterioară a unei pedepse pentru o infracțiune concurentă nu poate duce la înlăturarea posibilității suspendării executării pedepsei rezultante. În cazul în care infracțiunile ar fi fost judecate în același timp și s-ar fi aplicat încă de la început o pedeapsă rezultantă, în conformitate cu dispozițiile care reglementează suspendarea executării pedepsei, această pedeapsă ar fi susceptibilă de suspendare.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. art. 86 ind. 1 al 1, 2 Cp astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 Cod Penal, cu obligațiile ce se impun.
În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 13 Cod Penal referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii, aceasta în considerentul datelor comiterii infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului.
Având în vedere că inculpatul a fost deținut și apoi arestat preventiv în prezenta cauză, instanța a constatat că acesta a fost lipsit de libertate în cauză în perioada01.10.2004 - 10.03.2005.
În ceea ce privește latura civilă promovată de părțile vătămate, instanța a reținut, în ceea ce privește fapta de emitere a unui bilet la ordin cătreExpediții, că din suma de 8864 lei s-a recuperat 1143 lei rămânând un rest de 6721 lei. Având în vedere că instanța a dispus achitarea inculpatului pentru fapta de a emite un bilet la ordin fără a exista disponibil reținând că fapta nu este prevăzută de legea penală, în baza art. 346 al. 4 Cod de Procedura Penala a lăsat nesoluționată acțiunea civilă cu privire la această sumă.
De asemenea, instanța a mai reținut că toate cele patru societăți cu care a intrat inculpatul în legătură s-au constituit părți civile invocând debitele ce nu au putut fi recuperate ca urmare a refuzului la plată a filelor cec emise. Instanța a avut în vedere că infracțiunea prev. de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea 59/1934 nu comportă latură civilă, fiind o infracțiune de pericol, părțile vătămate având la dispoziție mijloacele prevăzute de legea civilă urmând a constata acest lucru.
Împotriva acestor dispoziții, în termenul legal au declarat apel:
Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov în ceea ce privește neaplicarea dispozițiilor art. 83 Cod Penal și în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 86-1 Cod de Procedura Penala.
Inculpatul în ceea ce privește soluția de condamnare pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, a solicitat achitarea sa în baza art. 10 litera c Cod de Procedura Penala, iar în subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate.
Analizând sentința apelată, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit în mod judicios starea de fapt reținută în sarcina inculpatului, efectuând astfel o corectă analiză și interpretare a probatoriului cauzei, stabilind vinovăția inculpatului pentru infracțiunile pentru care a dispus condamnarea acestuia.
În cauză nu pot fi reținute dispozițiile referitoare la art. 10 litera c Cod de Procedura Penala, deoarece probatoriul cauzei concluzionează că inculpatul este persoana care a emis file cec fără a avea acoperire. Pe de altă parte, instanța a efectuat o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod Penal, stabilind corect cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, prin prisma circumstanțelor reale ale faptelor și personale ale inculpatului.
Referitor la fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, constând în faptul că la data de29.11.2003, inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL, i-a contactat pe reprezentanții SC SRL S convenind cu aceștia să-i livreze marfă în valoare de 59086,53 lei. Pentru achitarea acestei sume, inculpatul a emisdouă file ceccu seria - nr. 306 - pentru 27888,84 lei și - 306 - pentru suma de 31197,67 lei, trecând în cuprinsul acestora o altă dată decât data reală a emiterii acestora, respectiv 02.01.2004 și 29.12.2003. Cele două file cec au fost depuse pentru decontare la data de 14.01.2004, iar la data de 16.01.2004 s-a formulat refuzul de plată de către Banca Ca urmare a imposibilității recuperării sumelor pe această cale, între inculpat și societatea parte vătămată s-a încheiat o convenție prin care prejudiciul creat a fost recuperat parțial. Pentru această faptă s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din art. 215 al. 1, 2, 3, 4 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal (2 acte materiale) în infracțiunea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal - 2 acte materiale - partea vătămată SC SRL. Fapta a fost comisă prin emiterea filelor cec la data de 29.11.2003 iar răspunderea penală pentru această infracțiune intervine la data de 29.05.2008, iar față de faptul că inculpatul nu a solicitat continuarea procesului penal, urmează a se constata aceasta în apel.
În ceea ce privește modalitatea în care s-a dispus executarea pedepselor principale prin suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aceasta în condițiile în care au fost aplicate dispozițiile art. 7 din Legea 543/2002 referitoare la revocarea grațierii pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1634/2003 a Judecătoriei Brașov, pedeapsă ce s-a adăugat la fiecare din pedepsele de 1 an aplicate inculpatului. Or revocarea grațierii unei pedepse ca urmare a faptului că în termenul de încercare al acesteia de 3 ani s-a comis o altă infracțiune determină stabilirea unui regim de executare a pedepsei în detenție, ne mai putând fi aplicabile dispozițiile art. 81 sau 86/1 Cod Penal. pe de altă parte. Pe de altă parte, ca urmare a constatării prescripției răspunderii pentru fapta descrisă la punctul 1 din rechizitoriu, faptă ce a determinat anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1634/2003 (faptă exceptată de la grațiere), nu mai sunt aplicabile dispozițiile art. 85 Cod Penal ci cele referitoare la art. 83 Cod Penal deoarece celelalte fapte au fost comise nu numai în termenul de încercare de 3 ani al grațierii dar și în termenul de suspendare condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni. Pe cale de consecință în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 83 Cod Penal, aspect ce va determina schimbarea procedeului de contopire a pedepselor aplicate inculpatului, astfel că se va dispune descontopirea pedepsei rezultante aplicate inculpatului, de 2 ani și 2 luni închisoare.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art. 11 punctul 2 litera b Cod de Procedura Penala raportat la art. 10 litera g Cod de Procedura Penala să se constată prescripția răspunderii panele pentru fapta comisă la data de 29.11.2003 și încadrată în dispozițiile art. 84 al. 1 pct. 2 Legea 59/1934 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod Penal - 2 acte materiale.
În baza art. 83 Cod Penal se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 1634/2003 a Judecătoriei Brașov, definitivă la data de 03.05.2004. Acest artificiu urmează a fi dispus pentru fiecare dintre cele trei condamnări la pedepsele de 8 luni închisoare. În acest fel pentru fiecare din cele trei condamnări la pedeapsa de 8 luni închisoare, rezultă câte două pedepse de 1 an și 8 luni închisoare (8 luni pus 1 an închisoare ca urmare a revocării grațierii pedepsei de 1 an închisoare) și respectiv 1 an și 2 luni închisoare (8 luni plus 6 luni închisoare ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare). Toate aceste pedepse urmează a fi contopite, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor de pedeapsă, aceasta fața de durata de timp mare ce s-a scurs de la data comiterii faptelor și până în prezent, cât și ca urmare a modului de executare a pedepsei rezultante, deoarece în cauză nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 86/1 Cod Penal, astfel că se vor înlătura atât aceste dispoziții cât și cele referitoare la obligațiile aferente termenului de încercare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat aplicarea unor pedepse reduse și menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 pct. 10 Cod procedură penală.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de recurs, potrivit art. 385/10 Cod procedură penală, se constată că acesta este fondat, pentru următoarele motive:
Din probele administrate în cauză se constată că în speță faptele au fost comise de inculpat la datele de 29.11.2003 (pentru care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, celelalte fiind comise la datele de 27.05.2004, 18.06.2004 și în luna mai 2004.
Față de limitele de pedeapsă prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934, respectiv închisoarea de la 6 luni la un an și amendă, astfel că față de dispozițiile art. 124 lit. e și art. 124 Cod penal, raportat la data săvârșirii infracțiunilor se constată că în speță s-a împlinit termenul de prescripție specială, deoarece termenul de 3 ani a fost depășit cu încă J, respectiv 4 ani și 6 luni, acesta fiind împlinit în cursul lunii decembrie 2008 și respectiv în noiembrie 2008.
În consecință, în speță este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 16 Cod procedură penală care se ia în considerare din oficiu când a influențat hotărârea în defavoarea inculpatului, dar solicitarea de constatare a prescripției a fost solicitată de reprezentantul Ministerului Public cu prilejul dezbaterii recursului.
Așa fiind, hotărârea atacată este criticabilă în ce privește soluția de condamnare a inculpatului, cu atât mai mult pentru faptele comise în luna mai 2004 răspunderea penală era deja prescrisă la data pronunțării deciziei în apel, fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 16 Cod procedură penală și potrivit art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpatul -, se va casa decizia penală sub aspectele menționate, se va desființa și sentința penală nr. 127/2006 a Judecătoriei Brașov sub aceleași aspecte și cu prilejul rejudecării în aceste limite se va dispune, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a patru infracțiuni de emitere a unor file CEC fără a exista disponibil, prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Se va constata că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 octombrie 2004 - 10 martie 2005.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 192 alin. ultim Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 269/15 decembrie 2008 Tribunalului Brașov, pe care o casează în ce privește soluția de condamnare a inculpatului, desființează și sentința penală nr. 127/2008 a Judecătoriei Brașov sub același aspect și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de emitere a unor file CEC fără a exista disponibil, prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Constată că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 1 octombrie 2004-10 martie 2005.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. SF/24.03.2009
Dact MB/25.03.2009
- 3 ex/ Jud fond -
Jud apel - +
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Elena Barbu, Simona Franguloiu
