Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1687/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1465/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 1687/
Ședința publică de la 17 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.34/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 și a deciziei penale nr.256A/22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde: recurenta inculpată personal în stare de libertate și asistată de avocat ales cu delegație la fila 19 dosar, lipsă fiind: intimatele părți civile SC SA, SC ROMÂNIA SA și intimatul parte responsabilă civilmente SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea inculpatei, Carte de identitate seria - nr. - eliberat de la data de 19.10.2009, CNP -.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită să fie pus în discuție termenul de declarare a recursului întrucât, în opinia sa, recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de 10 zile care, în speță, curge de la pronunțare inculpata fiind prezentă la dezbateri; de la data de 22.04.2009 termenul ar fi expirat la data de 04.05.2009, iar recursul este formulat la data de 06.05.2009.
Apărătorul recurentei inculpate, solicită încuviințarea verificării actelor și lucrărilor dosarului, cerere încuviințată de instanța de judecată.
După reluarea cauzei, Curtea, din oficiu, pune în discuția părților excepția tardivității introducerii recursului ridicată de reprezentantul Parchetului.
Apărătorul recurentei inculpate, arată că în cauză s-a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 84 din legea nr. 59/1934 și s-a solicitat amânarea cauzei, iar data pronunțării este 27.04.2009, așa încât, apreciază că recursul este formulat în termenul prevăzut de lege.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.34/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.215 al.l și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art.84 pct.2 din Legea 59/1934 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal.
In baza art.84 pct.2 din Legea 59/1934 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art.74 lit.a și c Cod penal și art.76 lit.e Cod penal inculpata, a fost condamnată la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei.
S-au pus în vedere inculpatei disp. art.63/1 Cod penal.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă exercitată de părțile civile SC SA și SC ROMÂNIA SA.
In baza art.191 al.l Cod procedură penală inculpata a fost obligată la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că inculpata, în calitate de administrator al SC SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a emis, în perioada iunie-iulie 2005, 14 file CEC în favoarea SC SA și 2 file CEC în favoarea SC ROMÂNIA SA, fără a avea la tras disponibil suficient.
S-a apreciat că, în condițiile în care părțile civile au acceptat stabilirea unei scadențe îndelungate și au fost încunoștințate cu privire la lipsa disponibilului necesar înainte de data menționată pe filele cec ca data emiterii și implicit înainte
de introducerea acestora la bancă, nu se poate considera că acestea nu au cunoscut dificultățile financiare ale societății administrate de inculpată.
Mai mult, din atitudinea ulterioară a inculpatei care a încercat să negocieze stingerea creanței pe cale amiabilă prin propunerile pe care le-a făcut societăților creditoare, inculpata nu a urmărit obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, faptei lipsindu-i scopul ca și cerință esențială a elementului subiectiv al infracțiunii de înșelăciune, și anume acela de a păgubi părțile vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata,solicitând, în principal, achitarea, întrucât nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale, lipsind intenția ca formă de vinovăție; în subsidiar, a apreciat că se impune înlocuirea răspunderii penale și aplicarea unei sancțiuni administrative, având în vedere circumstanțele personale.
Prin decizia penală nr. 256/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.34/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6
A obligat pe apelanta inculpată la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Examinând hotărârea apelată, în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că apelul este nefondat.
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator judicios analizat în considerentele sentinței, rezultând fără echivoc că inculpata nu a urmărit să inducă in eroare pe reprezentanții părților civile, însă fapta acesteia de a emite, în baza aceleiași rezoluții infracționale, 16 file CEC, la date succesive, fără a avea la tras disponibil suficient, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.84 al.l pct.2 din Legea CEC-ului nr.59/1934 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal; așadar, susținerea apelantei că nu se face vinovată de săvârșirea vreunei fapte penale, este neîntemeiată.
Referitor la critica invocată în subsidiar, și anume că se impunea înlocuirea răspunderii penale, aceasta este nefondată, aplicarea unei amenzi administrative nefiind suficientă pentru sancționarea conduitei inculpatei, instanța de fond procedând la o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal, modalitatea în care a acționat, consecințele care s-au produs, fiind împrejurări ce concretizează atât pericolul social al faptei, cât și pe cel al inculpatei.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpata care le-a criticat ca nelegale și netemeinice. În principal, inculpata a solicitat achitarea sa pe motiv că lipsește intenția de a induce în eroare partenerii de afaceri și că numai împrejurarea că SC nu și-a încasat propriile creanțe a condus mai întâi la tergiversarea plăților și apoi la imposibilitatea de plată.
În subsidiar, inculpata a solicitat a solicitat să se constate că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și, prin urmare, să i se aplice o amendă administrativă.
Examinând hotărârile atacate în raport cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatei este tardiv declarat.
Astfel, potrivit art.385/3 termenul de declarare a recursului este de 10 zile și curge de la pronunțarea hotărârii pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.
În speță, inculpata a fost prezentă personal, asistată de avocat ales, la instanța de apel la dezbaterile ce au avut loc la termenul de judecată din 07.04.2009, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea asupra apelului fiind amânată succesiv la 14.04.2009, 21.04.2009 și 22.04.2009.
Așa fiind, termenul de 10 zile prevăzut de art. 385/3 pr. pen. pentru declararea recursului împotriva deciziei instanței de apel curge de la data pronunțării, aceea de 22.04.2009. În raport cu această dată, recursul declarat la data de 6.05.2009 (data poștei) este tardiv, ultima zi în care ar fi putut fi formulat fiind 04.05.2009
Curtea constată că prin încheierea de amânare a pronunțării de la data de 07.04.2009 tribunalul a respins cererea inculpatei de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepția invocată nu are legătură cu fondul pricinii, conform art.29.1lin.6 din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală sub nr-, cu termen de judecată la 27.04.2009.
Prin urmare, apărarea inculpatei în sensul că pronunțarea asupra apelului a avut loc la data de 27.04.2009 și nu la 22.04.2009 este neîntemeiată, fiind rezultatul unei confuzii. Așa cum s-a arătat mai sus, la data de 27.04.2009 a fost stabilit termenul pentru soluționarea recursului împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385/15 pct.1 lit.a pr. pen Curtea va respinge ca tardiv recursul inculpatei.
În temeiul art. 192 alin.2 pr. pen inculpata recurentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpata împotriva sentinței penale nr.34/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B și a deciziei penale nr. 256/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-11.12.2009
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
