Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 170/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- art.215 Cod penal
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.170
Ședința publică din 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Ghertner
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, domiciliat în com. B, sat, jud. S, împotriva deciziei penale nr.61 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 29 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru data de 30.04.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 230 din 08.09.2008, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.de art.215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplic.art.37 lit. a Cod penal (prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. b Cod penal), la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În temeiul art. 86 ind. 4 Cod penal rap. la art. 83 Cod penal, s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1948/08.11.2002 a Judecătoriei Buftea rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1075/10 iunie 2003 Curții de Apel București și s-a dispus executarea acesteia separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință.
În baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 22.02.2002 și până la 08.11.2002.
Potrivit art.71 Cod penal pe durata executării pedepsei inculpatul a fost lipsit de drepturile prev.de art.64 lit.a teza a-II-a și b Cod penal.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC""SRL să plătească, părții civile SC""SA C- M, suma de 26.500 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în principal următoarele:
La data de 30.11.2006 "" Câmpulung M - prin administrator, a cumpărat de la "" - prin administrator, conform contractului autentificat sub nr. 2660 de către, o cantitate de 15.000. balast de râu nesortat, exploatat din albia râului M și depozitat pe o suprafață de teren concesionată de la Primăria comunei Capu, prețul acestei vânzări fiind de 90.000 lei.
Potrivit clauzelor contractuale, a declarat pe propria răspundere că balastul exploatat este proprietatea societății vânzătoare, nu este grevat de sarcini sau obligații, nefiind înstrăinat unor terțe persoane, garantând astfel societatea cumpărătoare de evicțiune.
La data de 12 ianuarie 2007, a constatat că de la locul unde se afla depozitat balastul, lipsesc aproximativ 1.000.c, iar două autocamioane, încărcau material, sens în care a luat legătura cu - administratorul "" care transporta balast și care i-a comunicat că pentru recuperarea unor sume de bani de la."" a întocmit dosar de executare.
Inculpatul a susținut că nu avea cunoștință de această situație, care însă este infirmată de probatoriul administrat în cauză, întrucât acesta în urma unor relații comerciale desfășurate cu "" a eliberat bilete la ordin care au fost refuzate la plată, motiv pentru care a stabilit cu reprezentantul societății ca în compensare să îi livreze o cantitate de balast, sens în care a și efectuat câteva transporturi.
De asemenea la data de 18 noiembrie 2006, inculpatul a și emis către "" o factură proformă pentru cantitatea de 1000. balast brut (fila 31 dosar).
Potrivit declarațiilor martorilor și, după sistarea transporturilor, aceștia au luat legătura cu inculpatul căruia i-au spus că s-au adresat executorului judecătoresc, apelând inițial la un executor din Câmpulung M, în raport de sediul societății și apoi la H, iar le-a solicitat să ajungă la o înțelegere pentru a nu suporta cheltuielile de executare.
Prima instanță a apreciat că nu sunt reale susținerile inculpatului, în sensul că acesta ar fi transportat către "" balast din râu și nu din cantitatea depozitată, întrucât atât martorul G care a dispus inițial la solicitarea lui efectuarea de transporturi către "" cu autobasculanta Primăriei, cât și și au arătat că au efectuat transporturi din cantitatea de balast depozitată, care le-a fost indicată de către inculpat și nu balastul din râu.
S-a concluzionat că, la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu "" Câmpulung M, inculpatul făcuse o altă înțelegere cu reprezentanții lui "" privind o parte din cantitatea de balast depozitat pe albia, la Capul Codrului, având și cunoștință de punerea în executare a biletelor la ordin refuzate la plată, astfel încât 1-a indus în eroare pe cumpărător, garantând că balastul exploatat nu este grevat de sarcini sau obligații și nu este înstrăinat unor terțe persoane, situație în care acesta nu ar fi încheiat contractul în condițiile stipulate.
Sentința a fost confirmată de Tribunalul Suceava care prin decizia penală nr. 61 din 18.02.2009 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva celor două hotărâri a formulat recurs inculpatul criticându-le ca nelegale și netemeinicie, și prin intermediul apărătorului a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a sau lit. d Cod procedură penală motivând că fapta nu există, iar raporturile dintre părți sunt de drept civil și nu pot fi soluționate de instanța penală.
Examinând recursul se constată că în parte este întemeiat fiind dat motivul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală - eroare gravă.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 30.11.2006, între SC SRL - prin administrator, inculpatul din prezenta cauză și SC SA Câmpulung M, prin administrator s-a încheiat un contract vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2660 de către BNP.
Obiectul contractului l-a constituit cantitatea de "15.000 mc balast de râu nesortat exploatat din albia râului M și depozitat pe terenul în suprafață de circa 5000 mp" pe care SC SRL l-a vândut lui SC SA Câmpulung M, pentru suma de 90.000 lei.
Declară inculpatul în acest înscris pe propria răspundere, că "balastul exploatat din albia râului M este al vânzătoarei și nu este grevat de sarcini sau obligații, nu este înstrăinat unor terțe persoane fizice sau juridice".
În același înscris, arată cumpărătorul că balastul cumpărat "l-am vizionat la fața locului".
Până la data de 12.01.2006, societatea cumpărătoare nu a exploatat în vreun fel balastul cumpărat.
La data de mai sus, partea vătămată a constatat, la fața locului, că lipsesc cca 1.000 mc balast și 2 camioane transportau acest material din.
După efectuarea de investigații, a constat că cea care transporta balast era SC SRL și aceasta în baza unor bilete la ordin puse în executare silită, debitoare fiind societatea inculpatului.
Din analiza formelor de executare emise în baza biletelor la ordin din 28.08.2006, 04.09.2006 și 13.09.2006, de către societatea administrată de către inculpat, reiese că aceasta din urmă a fost somată la data de 01.12.2006 să plătească prețul neachitat inclus în cele 3 titluri executorii (înscris 141 ds fond, ds. exec nr. 66/2006).
La data de 12.12.2006, se încheie, în dosarul de executare, un proces verbal prin care se constată efectuarea unei deplasări "la Capu în vederea verificării existenței punctului de lucru al societății debitoare", menționându-se că "s-a găsit doar o mașină de balastru".
Nici un act de executare silită, ulterior acestuia, nu există depus la dosar.
Prin urmare, nu se poate cronologic reține că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată cu privire la existența vreunei dispoziții de sechestrare privind bunul înstrăinat.
Se mai reține în hotărârile atacate că, în vederea compensării unei obligații de plată între SC SRL și SC SRL, inculpatul în calitate de debitor, a emis în favoarea acestei din urmă societăți, la data de 18.11.2006, o factură proformă pentru cantitatea de 1.000 mc balastru brut, astfel că bunul înstrăinat părții vătămate ar fi fost anterior transferat în proprietatea celei de a doua societăți.
Or, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă, pe de o parte, că la data de 18.11.2006, de balast, conținea aceeași cantitate de material cu cea de la data vânzării, iar pe de altă parte, că este vorba despre balast aici depozitat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform declarațiilor martorilor G, în lunile august - noiembrie se mai transportase material, din această, la SC SRL.
Or, existența și întinderea bunului vândut se apreciază la data transferării dreptului de proprietate, nerezultând din actele dosarului existența vreunei dovezi care ar conduce la concluzia că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, cantitatea aflată la fața locului (și înstrăinată fără cântărire) ar mai fi fost vândută anterior și altei persoane fizice sau juridice.
Este real că, pe parcursul derulării contractului, au apărut incidentele pe larg mai sus expuse, însă ele sunt ulterioare încheierii acestuia, prin hotărârile atacate reținându-se exclusiv că activitatea de inducere în eroare a părții vătămate s-ar fi produs la momentul încheierii contractului.
Așadar, orice aspect legat de neînțelegeri relativ la pretinse drepturi de proprietate asupra bunului vândut la momentul înstrăinării acestuia, în lipsa unei acțiuni intenționate a inculpatului de a induce în eroare partea vătămată la acest moment, se circumscrie sferei procesuale comerciale, cu referire la răspunderea contractuală.
Așa fiind, cum raporturile dintre părți sunt de natură comercială, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul inculpatului, casate în totalitate atât decizia cât și sentința iar în rejudecare în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală va fi achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, parte civilă fiind SC SA - Câmpulung
În temeiul art. 346 alin. ultim Cod penal va fi lăsată nesoluționată acțiunea civilă a cauzei.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, domiciliat în com. B, sat, jud. S, împotriva deciziei penale nr.61 din data de 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr.230 din data de 08.09.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și în rejudecare:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod procedură penală achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, parte civilă fiind Câmpulung
În temeiul art.346 alin. ultim Cod procedură penală lasă nesoluționată acțiunea civilă a cauzei.
Cheltuielile judiciare din toate instanțele rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.04.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
3 ex.
18.05.2009
Jud. -
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Ghertner
