Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1715/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2539/2009)
ROMÂNIA
CURTEA - APEL BUCUREȘTI - SECȚIA PENALA
DECIZIA PENALĂ NR. 1715
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Curtea compusă din: PREȘEDINTE: Risantea Găgescu JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 526/A/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 2 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 9 decembrie 2009 și apoi la 10 decembrie 2009, când a dat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând, prin sentința penală nr.529/30.06.2009 a Judecătoriei Sectorului 6 B pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c Cod penal.
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală 1616/2002 a Judecătoriei sectorului 4 B rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1686/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI și le repune în individualitatea lor după cum urmează:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (acte materiale săvârșite la noiembrie 2001, 8.09.2001, ianuarie 2002);
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (acte materiale săvârșite la noiembrie 2001, 8.09.2001, ianuarie 2002);
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza I Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal (acte materiale săvârșite la noiembrie 2001, 8.09.2001, ianuarie 2002).
S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 1036/2005 a Judecătoriei sectorului 1 rămasă definitivă prin neapelare și le-a repus în individualitatea lor după cum urmează:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1,2,3 Cod penal (săvârșită la 19.10.2001 );
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal (săvârșită în octombrie 2001 );
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal (săvârșită la 19.10.2001 ).
În baza art.36 alin.1 Cod penal rap. la art. 33 lit.a Cod penal coroborat cu art.34 alin.1 lit.b Cod penal s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.39/2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, rămasă definitivă prin neapelare, pedepsele de 3 ani închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală 1616/2002 a Judecătoriei sectorului 4 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1686/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pedepsele de 3 ani închisoare, 3 luni închisoare și 3 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 10366/2005 a Judecătoriei sectorului 1 B rămasă definitivă prin neapelare, pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporind-o cu 6 luni, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II a, lit. b și lit. c Cod penal.
În baza art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata executată, de la 31.01.2002 la 21.06.2002 și de la 22.10.2003 la 14.05.2005.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 2645/10.05.2005 emis de Judecătoria sectorului 1 B și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 14 Cod proc. pen. rap. la art. 346 Cod proc. pen. coroborat cu art. 998-999 cod civil inculpatul a fost obligat la despăgubiri materiale către partea civilă SC SRL în cuantum de 4535, 6 lei.
În baza art.348 Cod proc. pen. s-a anulat actul de identitate falsificat seria - nr. -, folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 118 alin.1 lit.b Cod penal s-a confiscat de la inculpat ștampila cu însemnele SC Flex SRL, de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 191 alin. 1 Cod proc. pen. inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 800 lei, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 75 lei, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 20.08.2001, inculpatul s-a prezentat la punctul de lucru al părții civile SC SRL unde, susținând în mod fals că are calitatea de reprezentant al SC Flex SRL, a făcut o comandă de produse de gresie și faianță în valoare de 43.356.000 lei ROL. Inculpatul a convenit cu reprezentanții societății parte vătămată ca plata produselor cumpărate să se facă prin filă CEC și că a doua zi se va prezenta un reprezentant al societății menționate, care va ridica marfa.
La data de 21.08.2001, la sediul societății parte civilă, s-a prezentat martorul, care s-a legitimat cu un buletin falsificat de inculpatul, declarând în mod fals că se numește și că este reprezentant al SC Flex SRL, care a ridicat gresia și faianța cu privire la care cu o zi înainte inculpatul întocmise comanda în vederea achiziției și a lăsat ca instrument de plată fila CEC seria - nr.-, care a fost semnată de acesta și ștampilată cu o ștampilă ce avea impresiunea SC Flex SRL.
Din probele administrate în cauză, declarația inculpatului, a martorului și a martorei, a rezultat că inculpatul nu avea calitatea de reprezentant al SC Flex SRL, societate la care era director martora și că, în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune acesta, prin suprapunere și xerocopiere a falsificat un certificat de înregistrare al unei alte societăți comerciale, schimbând denumirea și codul fiscal al acesteia cu elementele de identificare ale SC Flex SRL. Cu acest certificat de înregistrare falsificat, inculpatul a confecționat o ștampilă cu impresiunea acestei societăți, pe care a folosit-o martorul atunci când a ștampilat fila CEC lăsată ca instrument de plată societății parte vătămată.
In ceea ce privește fila CEC, conform declarației inculpatului, acesta a deținut funcția de administrator și asociat al SC SRL, în perioada 1992-2001, ridicând de la SA un carnet cu file CEC. Fila CEC înmânată reprezentanților societății parte vătămate provine, conform declarațiilor inculpatului, din acest carnet de file CEC deși, conform informațiilor comunicate de Bank România SA fostă SC SA-fila 106 dosar) societatea menționată nu are cont deschis la nicio unitate teritorială a acestei unități bancare. In sensul celor menționate de unitatea bancară, martora arată că SC Flex SRL a avut cont deschis doar la Bank Post SA și că nu a avut cont deschis la SA.
Tot din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorului, instanța fondului a reținut că buletinul de identitate prezentat de martor la momentul la care a ridicat marfa de la reprezentanți societății parte vătămată, a fost falsificat de către inculpat, care a desigilat fotografia existentă pe un buletin de identitate aparținând numitului, conform mențiunilor din cuprinsul acestuia, și a aplicat fotografia martorului.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă de instanță, însă a arătat că în acea perioadă a săvârșit mai multe infracțiuni de acest gen, a executat o pedeapsă efectivă de 2 ani și 2 luni închisoare, după care s-a liberat condiționat și a rupt orice legătură cu persoanele cu care a săvârșit infracțiunile, mutându-se la P, căsătorindu-se, în prezent având un copil.
In drept, fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentanții părții vătămate SC SRL, în data de 20.08.2001, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare cumpărare, recomandându-se în mod fals ca fiind reprezentantul SC Flex SRL și menționând în mod fals că va achita contravaloarea mărfurilor cumpărate printr-o filă CEC falsificată, în condițiile în care anterior plănuise neachitarea mărfurilor ridicate de la reprezentanții părții vătămate cu, în acest sens falsificând un buletin de identitate cu datele martorului și un certificat de înregistrare al SC Flex SRL, suma obținută din vânzarea bunurilor ridicate de la partea vătămată împărțind-o cu martorul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.215 alin. 1,2,3,4 Cod penal.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că la data de 20.08.2001, inculpatul s-a prezentat la punctul de lucru al părții civile SC " " SRL a susținut în mod fals că are calitatea de reprezentant al SC Flex Com SRL și a făcut o comandă de produse de gresit și faianță în valoare de 43.356.000 RON. Inculpatul a convenit cu reprezentanții societății ca plata produselor cumpărate să se facă prin filă CEC și că a doua zi se va prezenta un reprezentant al societății menționate să ridice marfa.
În ziua următoare, la sediul societății s-a prezentat martorul, care s-a legitimat cu un buletin falsificat, declarând în mod fals că se numește și că este reprezentant al SC Flex Com SRL, a ridicat gresia și faianța cu privire la care cu o zi înainte inculpatul întocmise comanda în vederea achiziției și a lăsat ca instrument de plată fila CEC seria - nr. -, care a fost semnată de acesta și ștampilată cu o ștampilă ce avea impresiunea SC Flex Com SRL.
În realitate, inculpatul nu avea calitatea de reprezentant al SC Flex Com SRL, iar în vederea inducerii în eroare a părții vătămate, prin suprapunere și xerocopiere a falsificat un certificat de înregistrare al unei alte societăți comerciale, schimbând denumirea și codul fiscal al acesteia cu elementele de identificare al SC Flex Com SRL. Cu acest certificat de înregistrare falsificat, inculpatul a confecționat o ștampilă cu impresiunea acestei societăți, aceasta fiind folosită de martorul, atunci când a ștampilat fila CEC lăsată ca instrumente de plată societății - parte vătămată SC " " SRL.
În drept, fapta inculpatului a fost încadrată în dispozițiile art. 215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins prin executarea în cuantumul fixat și în condiții privative de libertate.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, critica sa vizează netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de datele sale personale.
Prin decizia penală nr. 526/13.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, s-a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că pedeapsa a fost în mod just individualizată, atât ca întindere cât și ca executare.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, critica acestuia vizând netemeinicia soluției sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea aspră în raport de datele sale personale.
A mai susținut inculpatul să rechizitoriul Parchetului nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior.
Examinându-se cauza prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Instanțele au stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situația de fapt, făcând și o încadrare juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de inculpat.
Astfel, fapta inculpatului de a induce în eroare reprezentantul părții vătămate SC " " SRL, la data de 20.08.2001 cu ocazia încheierii unu contract de vânzare - cumpărare, recomandându-se în mod fals ca fiind reprezentantul SC Flex Com SRL și menționând că va achita contravaloarea mărfurilor cumpărate printr-o filă CEC, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3 și 4 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate recurentului - inculpat se reține că nu s-au avut în vedere toate criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, referitoare la limitele sancțiunii, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pentru ca o pedeapsă să contribuie la îndreptarea comportamentului infractorului, ea trebuie să fie bine gândită de societate; ceea ce presupune aplicarea unei pedepse juste, singura susceptibilă să-l determine pe inculpat să regrete fapta, să-și propună să nu mai repete infracțiunea.
Pedeapsa poate fi corectivă numai dacă ține seama de persoana căreia i se aplică, de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societății.
În contextul celor arătate mai sus, se impune evitarea stabilirii unei pedepse excesive, întrucât trebuie să existe o proporție între pedeapsă, infracțiunea comisă și persoana inculpatului.
Revenind la speță, se observă că instanța a avut în vedere numai împrejurările care agravează răspunderea penală, respectiv antecedentele penale ale inculpatului, făcând abstracție de alte criterii.
Pe tot parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea infracțiunii în modalitatea descrisă de instanță, arătând că în acea perioadă, plasată în anul 2001 săvârșit mai multe fapte de acest gen, a executat pedeapsa aplicată, iar după ce s-a liberat a rupt orice legătură cu persoanele cu care a săvârșit infracțiunile, mutându-se într-o altă localitate, începând o nouă viață, căsătorindu-se și având în prezent doi copii în întreținere.
Așa cum s-a arătat mai sus, fapta pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost deja condamnat anterior, iar după anul 2001 inculpatul nu a mai săvârșit vreo faptă penală.
Recurentul - inculpat a depus la dosar (filele 22-48) un set de acte cu care face dovada că este asociat la SC " " SRL P, societate cu 38 de angajați și care nu figurează cu datorii către stat, că este implicat activ în viața socială a municipiului prin participare și sponsorizarea unor activități culturale sau sportive, oferind suport moral, material și financiar elevilor care au participat la olimpiadele școlare.
Pentru dezvoltarea firmei, inculpatul are în derulare două credite, unul de 43.000 Euro și unul de 250.000 lei, pentru unul din ele având instituită ipotecă asupra imobilului în care locuiește.
Deosebit de cele arătate, inculpatul a făcut dovada achitării prejudiciului creat părții civile, instanța de apel reținând în mod nejustificat faptul că prejudiciul este neacoperit, întrucât la fila 20 se află dovada achitării sumei datorată ca prejudiciu către partea civilă.
Toate elementele arătate mai sus vin în sprijinul afirmației inculpatului și o fac credibilă, în sensul că faptele petrecute în anul 2001 reprezintă o perioadă nefastă în viața sa, el găsind în sine resurse ca, după eliberarea sa din penitenciar să-și construiască o viață demnă.
Achitarea prejudiciului creat părții vătămate, poziția sinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal, regretul manifestat față de fapta comisă, efortul depus de inculpat pentru a trăi onest, îndreptățeau instanțele să dea o eficiență mai mare criteriilor de individualizare a pedepsei prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de textul incriminator, chiar și în situația în care inculpatul are antecedente penale.
În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că rechizitoriul întocmit de procurorul nu a fost verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de către procurorul ierarhic superior, se constată a fi nefondată.
La fila 108 se află mențiunea verificării potrivit dispozițiilor art. 264 alin. 3 Cod procedură penală, semnătura Primului Procuror și ștampila Judecătoriei Sector 6
În consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. a rap. la art. 3859pct. 14 Cod procedură penală se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa decizia precum și sentința penală nr. 529/30.06.2009 și rejudecând în fond se va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente și se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod procedură penală se vor contopi pedepsele și se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Se va deduce din durata pedepsei aplicate, perioada executată de la 31.01.2002 la 21.06.2002 și de la 22.10.2003 la 14.05.2005, constatând executată pedeapsa.
Se vor menține în rest dispozițiile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În majoritate:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 526 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București secția I Penală, în dosarul nr-.
Casează decizia penală și în parte sentința penală nr. 529 din 30 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 B, și rejudecând în fond:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în pedepsele componente și le repune în individualitatea lor, după cum urmează: 3 ani; 3 luni;3 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr. 1616/2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 1686/2003 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI ); 3 ani; 3 luni și 3 luni închisoare (aplicate prin sentința penală nr.1036/2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, definitivă prin neapelare) și 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin în prezenta cauză și înlătură sporul aplicat.
- reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal contopește pedeapsa aplicată prin prezenta, de 3 ani închisoare cu pedepsele de 3 ani; 3 luni și 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1616/2002 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B, definitivă prin decizia penală nr. 1686/2003 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI; de 3 ani; 3 luni și 3 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1036/2005 pronunțată de Judecătoria sector 1 B, definitivă prin neapelare și 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 39 din 21 ianuarie 2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Deduce din durata pedepsei aplicate, perioada executată de la 31 ianuarie 2002 la 21 iunie 2002 și de la 22 octombrie 2003 la 14 mai 2005, constatând executată pedeapsa.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 decembrie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./02.02.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Red. - Judecătoria Sector 6 B - Secția Penală
OPINIE SEPARATĂ
Recursul declarat de inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, constat că nu se poate reține incidența acestuia în condițiile în care singurul motiv de apel invocat de către inculpat prin apărător se referă la reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate de către instanța de fond.
Împrejurarea că instanța de apel nu s-a referit în mod expres în considerentele deciziei atacate la achitarea prejudiciului în sumă de 4335 lei în data de 12.01.2009, nu poate duce la casarea deciziei atacate, în condițiile în care nu au fost lezate drepturile inculpatului.
Mai mult, soluțiile pronunțate în cauză de ambele instanțe de judecată se bazează pe o analiză judicioasă a tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 72 Cod penal.
Actele în circumstanțiere depuse de către inculpat au fost avute în vedere de către instanța de apel, iar potrivit aprecierii acesteia nu au justificat reducerea pedepsei "în raport de contextul infracțional ce constituie obiectul controlului judiciar".
Cazul de casare prev. de art. 3859pct. 14 Cod procedură penală de asemenea, nu-și găsește justificarea în cazul în speță.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat înlăturarea sporului de 6 luni închisoare aplicat de către instanța de fond, în urma contopirii pedepselor conform art. 36 Cod penal și coborârea pedepsei până la minimul special prevăzut de lege pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2,3,4 Cod penal.
Din actele dosarului constat că răspunzătoare de tergiversarea cauzei sunt organele de urmărire penală.
Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 B s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări față de sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 Cod penal, art. 288 Cod penal și art. 282 Cod penal.
Cauza s-a aflat în competența Poliției Sectorului 6 din data de 14.08.2003 și până în data de 20.09.2007, când a fost declinată în favoarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Combatere a Crimei Organizate și Terorism, astfel cum rezultă din referatul aflat la fila 97 dosar.
Prin ordonanța din 14.01.2008, s-a infirmat propunerea organelor de poliție din cadrul - Sector 6 și s-a restituit cauza Poliției Sector 6 B, rechizitoriul fiind întocmit la data de 16.02.2009.
În atare situație, față de comportamentul inexplicabil al organelor de urmărire penală în perioada 14.08.2003 - 16.02.2009, dată când a fost trimis în judecată inculpatul, fără ca prezenta cauză să fie una complexă, constat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 288 Cod penal, motiv pentru care procurorul în raport de dispozițiile art.228 alin. 6 Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale.
Prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care s-a folosit de o infracțiune mijloc - prev. de art. 288 Cod penal - pentru a săvârși infracțiunea scop, respectiv cea de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 215 alin.1 și 4 Cod penal, s-ar da ineficiență dispozițiilor art. 72 Cod penal cât și a prevederilor art. 52 Cod penal.
Cu ocazia individualizării judiciare a pedepsei rezultate în cazul concursului de infracțiuni, se ține seama întotdeauna de pericolul pe care inculpatul îl prezintă în funcție de numărul faptelor comise, de felul acestora, de forma de vinovăție.
Toate aceste împrejurări impun un tratament penal concret mai sever decât atunci când s-a comis numai o infracțiune.
Că apărătorul inculpatului nu posedă suficiente cunoștințe juridice, o confirmă și susținerea acestuia în sensul că instanța de fond a aplicat un spor de 6 luni de două ori.
Împrejurarea că instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 4 Cod, sunt cuprinse între 3 și 15 ani, face ca existența primului spor de care vorbește apărarea să fie doar în opinia acesteia.
Nefondată este de asemenea și critica inculpatului prin care susține că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Antecedența penală a acestuia este dată de infracțiunile concurente în formă continuată pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1616/2002 a Judecătoriei Sector 4 B, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1686/2003 a Curții de APEL BUCUREȘTI, respectiv:
-3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal;
-3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Că inculpatul trebuie să răspundă penal prin executarea pedepsei de 4 ani închisoare, în regim de detenție, cu deducerea perioadelor executate, o reflectă și pedepsele de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1,2,3 Cod penal, 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin.1 Cod penal și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal.
Reaua credință a inculpatului rezultă și din atitudinea sa procesuală ca urmare a achitării prejudiciului creat părții civile SC SRL în cuantum de 4335 lei, după aproximativ 8 ani de zile, numai cu intenția de a beneficia de clemența legii, deși în cazul existenței art. 36 Cod penal rap. la art. 34 Cod penal, instanța ținând cont de toate infracțiunile concurente, poate aplica pedeapsa cea mai grea cu posibilitatea de aor idica până la maximul special prevăzut de lege.
În atare situație, reducerea pedepsei inculpatului la 3 ani închisoare pentru infracțiunea reținută în prezenta cauză, ar echivala cu încălcarea art. 1 Codul penal în care se arată că: legea penală apără împotriva infracțiunilor [] persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea, precum și întreaga ordine de drept.
JUDECĂTOR.
- -
Președinte:Risantea GăgescuJudecători:Risantea Găgescu, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
