Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1736/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-273/2009
DECIZIA PENALĂ NR.1736
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25.11.2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - a fost reprezentat prin procuror.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații și
împotriva deciziei penale nr. 219/A din data de 01 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de la 18.11.2009, au fost consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, încheiere care face parte integranta din prezenta decizie penala, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 25.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1993 din 12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 în fond după casare s-a dispus în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu:
- pentru inculpatul, din infracțiunile prev.de art.215 alin.3,5 Cod penal, art.25 raportat la art.292 Cod penal și art.25 raportat la art.293 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și art.13 Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.215 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, art.25 raportat la art.292 Cod penal și art.25 raportat la art.293 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și art.75 lit.a Cod penal;
- pentru inculpata, din infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.3,5 Cod penal, art.292 Cod penal și art.26 raportat la art.293 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art.292 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.293 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și 75 lit.a Cod penal;
- pentru inculpata din infracțiunile prevăzute de art.26 raportat la art.215 alin.3, 5 Cod penal, art.292 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.293 Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prevăzute de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal, art.292 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.293 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.a și 75 lit.a Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, combinat cu art.122 alin.1 lit.d și art.124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art.25 Cod penal raportat la art.292 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și de art.25 Cod penal raportat la art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.732 din 3.03.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, definitivă prin decizia penală nr.293 din 22.02.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I penală, în pedepsele componente:
- cea de 4 ani închisoare aplicată în respectiva cauză;
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.674 din 3.03.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - definitivă prin decizia penală nr.53 din 20.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
În baza art.36 raportat la art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal au fost contopite aceste pedepse cu cea de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză și i s-a aplicat inculpatului sancțiunea cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.36 alin.3 raportat la art.88 Cod penal s-au dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore din 29.04.2001 (cauza ce a făcut obiectul acestei judecăți), perioada executată de la 25.10.2002 la 5.04.2005 (în executarea sentinței penale nr.674/2003) și perioada executată de la 30.04.2007 la 24.07.2007 (în executarea sentinței penale nr.732/2006).
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, coroborat cu art.122 alin.1 lit.d și art.124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art.292 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și de art.26 raportat la art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art.36 Cod penal raportat la art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea pedepsei de 3 ani închisoare cu cea de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1731 din 28.06.2002 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4, definitivă prin decizia penală nr.1755 din 28.10.2002 a Tribunalului București - secția I penală și s-a stabilit ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 alin.1, lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Conform art.36 alin.3 raportat la art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsă perioada executată de la 8.02.2001 la 16.01.2004 (în executarea sentinței penale nr.1731/2002).
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 alin.1 lit.g Cod procedură penală, coroborat cu art.122 alin.1 lit.d și art.124 Cod penal s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunile prevăzute de art.292 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal și de art.26 raportat la art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
În baza art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3 Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal și art.75 lit.a Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71-64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se un termen de încercare de 5 ani, conform art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 Cod penal privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a constatat că inculpata a fost reținută 24 de ore la 29.04.2001.
S-a reținut că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art.112 lit.f raportat la art.118 alin.1 lit.d Cod penal s-a confiscat de la inculpata suma de 20 RON.
Conform art.348 Cod procedură penală a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2182 din 18.08.1998 la BNP.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că la data de 18.08.1998 s-a încheiat la Biroul notarului public contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2182/18.08.1998 prin care se constata că soții și, în calitate de vânzători, transmit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.52 din-,.10,.1, etaj 8, sector 4 cumpărătoarei pentru prețul de 50.000.000 ROL, menționându-se că acesta a fost integral încasat.
a fost identificat de martorii de identitate și (la acel moment ).
Ulterior numita, fiica soților, a sesizat organele de poliție, arătând că mama sa, bolnavă psihic, a fost înșelată și determinată să-și vândă apartamentul. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că și (fostă ) au declarat fals că persoana care s-a prezentat la autentificarea actului este. În realitate, acea persoană era numitul, concubinul inculpatei, care nu a mai fost găsit.
Probatoriile administrate au mai relevat că autorul inducerii în eroare a părții vătămate anterior și la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a fost inculpatul. Acesta a determinat-o pe să-i dea actele de proprietate ale apartamentului și o poză a soțului său și le-a convins pe cele două martore să declare în fals în fața notarului public.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri inculpații și criticând-o sub mai multe aspecte.
Astfel, apelantul inculpat a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanțele sale personale, solicitând ca ea să fie redusă.
Apelanta inculpată a arătat că a fost condamnată în mod greșit, activității sale infracționale lipsindu-i latura subiectivă, deoarece i s-a creat convingerea că atestă identitatea unei persoane care este într-adevăr proprietarul unui apartament pe care dorește să-l înstrăineze. În subsidiar a solicitat reducerea termenului de încercare stabilit de instanța de fond.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală, prin decizia penală nr.219/A din 1 aprilie 2009 admis apelul declarat de inculpatul, a desființat în parte sentința atacată și, rejudecând, a repus pedepsele în individualitatea lor.
În baza art.215 alin.1,3 Cod penal, cu aplicarea art.13 și 75 lit.a Cod penal a fost condamnat inculpatul apelant la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Tribunalul a apreciat că, în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal și de cei 11 ani care au trecut de la comiterea faptelor, o pedeapsă mai mică, de 4 ani închisoare, este suficientă pentru atingerea scopurilor educative și preventive prevăzute de lege.
Efectuându-se contopirea cu celelalte pedepse, aplicate pentru fapte concurente, tribunalul a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.
S-au dedus din pedeapsa rezultantă perioadele executate și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata împotriva sentinței, reținând în esență, sub un prim aspect, că nu poate fi primită apărarea sa în sensul că ar fi săvârșit fapta fără vinovăție.
Probatoriile administrate atestă că în mod cert inculpata cunoștea că identitatea declarată în fața notarului nu corespundea adevărului, astfel că și sub aspect subiectiv elementele caracteristice ale infracțiunii pentru care a fost condamnată sunt întrunite.
În ceea ce privește durata termenului de încercare, s-a reținut că aceasta este prestabilită de lege (art.82 alin.1 Cod penal) și nu lăsată la aprecierea instanței, astfel încât cererea de reducere a acestuia nu poate fi primită.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și inculpații și.
Prin recursul său, Parchetul a invocat prevederile art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală și a susținut că pedeapsa aplicată în apel, de numai 4 ani închisoare, este neîndestulătoare în raport de pericolul social ridicat al faptelor, perseverența infracțională a inculpatului și urmările produse, astfel încât sancțiunea pronunțată în fond, de 5 ani închisoare, corespunde scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal și urmează să fie menținută.
Recurenta inculpată a reiterat motivul de apel privind greșita sa condamnare, întrucât i s-a creat convingerea, de către coinculpata, că participă la o operațiune juridică perfect legală. Nu a avut nici un moment reprezentarea că săvârșește o faptă penală, astfel încât sunt incidente prevederile art.10 lit.d Cod procedură penală ca temei al achitării.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.3859alin.3 și 4 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Recursul declarat de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod procedură penală, iar recursul inculpatului, vizând de asemenea individualizarea pedepsei, este nefondat.
Instanța de fond, spre deosebire de cea de apel, a apreciat în mod corect că o pedeapsă de 5 ani închisoare reflectă mai corect ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză, privite prin prisma art.72 Cod penal.
Astfel, sunt relevante perseverența infracțională a inculpatului (condamnat pentru fapte concurente asemănătoare), rolul său esențial în desfășurarea activității infracționale, gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor și urmările produse.
Toate aceste împrejurări atestă că apelul a fost în mod greșit admis, neexistând motive pentru atenuarea răspunderii penale.
Așa fiind, Curtea va face aplicarea prevederilor art.38515pct.2 lit.a Cod procedură penală și va admite recursul declarat de Parchet, casând în parte decizia atacată, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și va menține referitor la acesta dispozițiile sentinței penale pronunțate în fond de Judecătoria Sectorului 4.
În acest context, pentru motivele deja arătate, recursul declarat de inculpatul, care vizează reducerea pedepsei, va fi respins ca nefondat în temeiul prevederilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Este de asemenea nefondat și urmează a fi respins, în baza aceluiași text legal, și recursul declarat de inculpata.
Ambele instanțe au motivat pe larg, cu referire la probatoriile administrate, de ce nu poate fi primită apărarea sa privind participarea cu bună-credință la desfășurarea operațiunii juridice de înstrăinare a apartamentului. Probatoriile inclusiv cele testimoniale, au relevat că recurenta inculpată a fost cea care, împreună cu inculpatul, a determinat partea vătămată, bolnavă psihic, să le dea actele apartamentului și o poză a soțului său iar pe mama inculpatei să vină la notariat să semneze un act despre care știa în mod cert că nu corespunde adevărului.
În consecință, ambele laturi, atât cea obiectivă, cât și cea subiectivă, ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, sunt pe deplin întrunite, iar recursul este neîntemeiat.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr.219/A din 1.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția a II-a penală.
Casează în parte această decizie numai în ceea ce-l privește pe inculpatul și menține cu referire la acesta dispozițiile sentinței penale nr.1993/12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr.219 din 1.04.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Obligă pe fiecare recurent inculpat la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 80 lei, pentru recurenta inculpată se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./7.01.2010
- II.- jud.:;
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
