Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 178/
Ședința publică din 11 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doru Mercan dr. - -, președinte secție
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: - -
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
procuror -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de inculpat, domiciliat în T,-, scara D, apartament 6, județul T, împotriva deciziei penale nr. 241 din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
În baza disp.art. 301 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că dezbaterile în fond asupra acuzei au avut loc la data de 26 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.1322/04.07.2008, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul nr-, a fost condamnat inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 4 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal la pedeapsa închisorii de 3 ani și interzicerea dreptului de natura celui de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii (cel de administrator) prevăzut de art.64 lit.e Cod penal pe o durată de 10 ani conform art.53 pct.2 lit.a Cod penal.
S-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei în baza art.81 Cod penal.
S-a fixat termen de încercare de 5 ani și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cod penal în baza art.359 Cod procedură penală.
A fost admisă acțiunea civilă a părților vătămate - părți civile și Bârlad, în baza art.14 Cod procedură penală și art.346 Cod procedură penală și art.998-999 Cod civil.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6600 lei în favoarea părții civile Curtea de A, cu titlu de daune materiale și a sumei de 5857 lei în favoarea părții civile, cu titlu de daune materiale.
S-au anulat, în baza art.348 proc.pen. filele CEC seria - nr.- și seria - nr.-.
În baza art.7 alin.2 din Legea nr.26/1990 R s-a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a prezentei hotărâri, iar în baza art.7 alin.1 din Legea nr.26/1990 R comunicarea, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, copia legalizată a acesteia la Oficiul Registrului Comerțului
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 7000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în baza art.191 penal.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
În perioada 29.09.- 02.11.2004, mai multe societăți comerciale din țară și Post - Sucursala A, au sesizat A cu privire la faptul că, mai multe instrumente de plată, respectiv file cec, emise de inculpatul și, reprezentanți ai Industrial Co RL. Pitești, au fost refuzate la plată din cauza lipsei de disponibil necesar în contul băncii trase.
În urma verificărilor efectuate în cauză, s-a stabilit că, la data de 20.08.2004, inculpatul a preluat Industrial Co Pitești, prin cesiunea părților sociale deținute la această societate de numitul, devenind cu această ocazie asociat unic și administrator al societății menționate.
În perioada septembrie - noiembrie 2004, această societate administrată de inculpat și-a desfășurat activitatea în cadrul unui punct de lucru ce a funcționat într-un imobil închiriat în orașul, sat.
Potrivit declarațiilor inculpatului, activitatea în această societate a fost coordonată de învinuita, care se ocupa în principal cu identificarea în teren a societăților comerciale care erau dispuse să vândă mărfuri și să accepte în schimb la plată file cec.
Învinuita nu avea nicio calitate în societatea menționată, însă inculpatul a declarat că a fost nevoit să accepte prezența ei în cadrul societății, întrucât ea a fost cea care l-a convins să preia societatea și să inițieze demersuri infracționale.
În perioada 24.09.2004 - 02.10.2005, în două rânduri, Industrial Co a achiziționat hârtie xerox de la. L Curtea de Pentru plata mărfii livrate, învinuiții au emis două file cec, în valoare de 42.218.820 lei, respectiv 23.800.000 lei care, în momentul introducerii în bancă spre decontare, au fost refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont.
Cercetările au stabilit că prima filă cec a fost semnată și ștampilată de învinuita, deși nu avea mandat de semnătură pe instrumentele de plată, iar cea de-a doua filă cec a fost completată de inculpatul.
La data de 06.10.2005, inculpatul s-a deplasat la Com P, și în baza unei convenții încheiate cu societatea, prezentându-se drept angajat al Industrial Co, a achiziționat anvelope auto în valoare de 94 milioane lei, pentru plata cărora a înmânat o filă cec care purta semnătura învinuitei. Fila cec a fost refuzată în momentul introducerii ei spre decontare, pe motivul lipsei disponibilului necesar în contul băncii trase, a lipsei mandatului de semnătură la rubrica trăgătorului și a faptului că trăgătorul se află în interdicție bancară la momentul solicitării decontării.
La 28.09.2004, Industrial Co a achiziționat mărfuri (stofă) de la. Bârlad, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, semnat de inculpatul, valoarea tranzacției ridicându-se la 58.578.384 lei.
Pentru plata mărfurilor achiziționate, inculpatul a emis o filă cec, refuzată pe motivul "lipsă disponibil în contul bancar".
La data de 15.09.2004, cei doi au inițiat o relație de afacere cu de, fiind încheiat un contract de livrare mărfuri la aceeași dată, pe care inculpatul l-a semnat personal, convenție în baza căreia Industrial Co a achiziționat mărfuri (cuie) în valoare de 196.883.220 lei.
Pentru plata acestei sume, învinuita a înmânat o filă cec, semnată și ștampilată cu știința inculpatului, care, ulterior, a fost refuzată la plată pe motivul "lipsei de disponibil necesar și a lipsei de mandat a semnatarului".
Pe parcursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei prezentări pentru recunoaștere după fotografii, reprezentanții părților civile recunoscându-i fără dubiu pe cei doi învinuiți.
De asemenea, a fost efectuată o constatare tehnico-științifică grafică, care a concluzionat că semnăturile de la rubrica "semnătura trăgătorului" pe filele cec emise către (două) și (una), au fost executate de inculpatul.
Din adresa nr.542/6870/19.11.2004, Post a comunicat că singura persoană autorizată să efectueze operațiuni bancare pentru Industrial Co, cu specimen de semnătură în bancă, începând cu data de 01.09.2004, era inculpatul, iar de la data de 28.09.2004, Industrial Co L s-a aflat în interdicție bancară.
Prima instanță a constatat că în această cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alin.1 și 4 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal, iar această infracțiune a fost comisă de inculpatul cu intenție directă.
În aceste condiții, prima instanță l-a condamnat pe inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1 și 4 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal la pedeapsa închisorii de 3 ani și interzicerea dreptului de natura celui de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii (cel de administrator) prevăzut de art.64 lit.e penal pe o durată de 10 ani, conform art.53 pct.2 lit.a penal.
Pentru proporționalizarea pedepsei s-a ținut cont de gradul de pericol social al infracțiunii, precum și de împrejurările în care a fost comisă aceasta.
De asemenea, inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptei.
Prima instanța a ținut cont și de faptul că inculpatul a comis aceste fapte împreună cu învinuiții și, - și, iar participația acestora la comiterea infracțiunii a fost decisivă, și până în prezent răspunderea penală a acestora nu a fost stabilită întrucât procesul penal nu a parcurs nici măcar faza de urmărire penală.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, precum și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, considerând că funcțiile pedepsei pot fi îndeplinite și fără ca inculpatul să execute pedeapsa în condițiile de detenție, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei în baza art.81 penal, a fixat termen de încercare de 5 ani și a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 penal în baza art.359 proc.pen.
De asemenea, prima instanță a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară prevăzută de art.64 lit.c din penal, de a interzice dreptul de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, cel de administrator prevăzut de art.64 lit.c penal pe o durată de 10 ani pentru a nu-i mai da posibilitatea acestuia să comită alte infracțiuni de același gen.
În ceea ce privește latura civilă, s-a constatat că prin acțiunile sale inculpatul a comis în dauna părților vătămate-părți civile daune materiale care nu pot fi înlăturate decât prin obligarea acestuia la plata contravalorii cantităților de mărfuri ridicate.
A fost admisă acțiunea civilă a părților vătămate - părți civile și Bârlad în baza art.14 proc.pen. și art.346 proc.pen. și art.998-999 civ. obligând pe inculpatul la plata sumei de 6600 lei în favoarea părții civile Curtea de A, cu titlu de daune materiale și a sumei de 5857 lei în favoarea părții civile cu titlu de daune materiale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greșit prima instanță a hotărât condamnarea inculpatului întrucât, din probele administrate în cauză, rezultă că acesta a emis filele CEC ca o garanție și nu ca un instrument de plată, situație față de care, fapta săvârșită de inculpat nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune.
În subsidiar, a arătat că în mod greșit prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74, 76 penal.
Tribunalul Argeș, prin decizia penală nr.241 din 13 noiembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, cu consecința obligării acestuia la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut următoarele:
Având în vedere întregul ansamblu probator administrat în cauză, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, plângerile și declarațiile părților civile, raportul de expertiză grafică și declarațiile învinuiților, rezultă că inculpatul a emis, cunoscând faptul că nu avea disponibil în cont, în favoarea Curtea de 2 file CEC și în favoarea Bârlad o filă CEC, în valoare totală de 124.597.204 lei, care la data introducerii în bancă spre decontare au fost refuzate, pe motiv "lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară", faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 4 penal cu aplic. art.41 alin.2 penal.
S-a reținut că apărarea pe care inculpatul a încercat să și-o construiască în apel, nu a mai fost susținută și din nicio probă administrată în cauză, nici chiar din declarațiile inculpatului, nu a rezultat că acesta ar fi lăsat filele CEC cu titlu de garanție, cu atât mai mult cu cât, inculpatul nu a susținut faptul că ar fi efectuat operațiuni comerciale din care să încaseze anumite venituri.
Pe de altă parte, având în vedere caracterul continuat al faptei de înșelăciune, respectiv persistența inculpatului în activitatea infracțională, faptul că acesta nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, tribunalul a apreciat că, în cauză, nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74, 76 penal.
Totodată, s-a apreciat că prima instanță a făcut o corectă individualizare a pedepsei și respectiv a dispozițiilor prev. de art.72 penal, situație față de care, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b proc.pen. a fost respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat achitarea sa, în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală întrucât inculpatul nu a acționat cu intenția de a înșela părțile civile, în speță lipsind latura subiectivă a infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
A argumentat cererea de recurs în sensul că nu a existat din partea sa intenția de induce în eroare părțile civile, intervenția interdicției bancare fiind independentă de manifestarea propriei voințe în relațiile de afaceri cu cele două firme comerciale.
reamintit că atunci când intervine intervenția bancară, o societate comercială nu mai poate efectua operațiuni de plăți prin viramente bancare, caz în care în mod obiectiv și conform legislației în vigoare, orice debitor, chiar de bună-credință fiind, nu mai poate plăti cu cec-uri.
A motivat de asemenea, că reprezentantul părților civile, la data primirii celor două file cec a cunoscut că în momentul emiterii lor nu avea disponibil în cont, dar le-a primit ca o garanție.
În plus, pentru marfa livrată la data de 24.04.2004 fila cec a fost semnată și ștampilată de numita, care se ocupa efectiv de administrarea firmei la acel moment, astfel încât fapta altuia nu poate să-i atragă răspunderea penală.
cu această situație expusă a solicitat și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune prev.de art.215 al.1 și 4 din Codul penal în infracțiunea prev.de art.84 al.1 și 3 din Legea nr.59/1934.
În subsidiar, recurentul-inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei dispusă față de acesta prin hotărârile atacate în sensul reducerii ei sub minimul special ca efect al aplicării circumstanțelor atenuante, iar ca modalitate de executare s-a cerut aplicarea dispozițiilor pertinente prev.de art.81 din Codul penal.
Analizând probele din dosarul cauzei, prin prisma motivelor de recurs invocate și cazurile de casare prevăzute de art.385/9 pct.14, 17 și 18 din Codul d e procedură penală, curtea a constatat următoarele:
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.215 al.1 și 4 din Codul penal cu aplic.art.41 din Codul penal.
Soluția instanței de fond ( menținută de instanța de apel) este fondată pentru argumentele arătate în motivarea hotărârii cu următoarele precizări:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanțele de fond au stabilit vinovăția inculpatului, în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în raport de situația de fapt reținută.
Curtea consideră că tribunalul a dat eficiență dispozițiilor art.63 alin.2 din Codul d e procedură penală referitoare la aprecierea probelor, însușindu-și corect argumentele primei instanțe și stabilind că fapta inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate în cauză cu prilejul încheierii unor contracte comerciale de livrare marfă prin emiterea unor file cec fără acoperire, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de înșelăciune.
Curtea nu poate reține criticile recurentului-inculpat referitoare la lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii, întrucât acestea sunt infirmate de materialul probator administrat, de modalitatea de săvârșire a infracțiunii, fiind evidentă intenția inculpatului, care personal și prin persoane interpuse, a reușit inducerea în eroare la emiterea filelor cec - incriminate (fără acoperire).
Mai mult, chiar poziția inculpatului, care a precizat că la momentul emiterii filelor cec, nu exista disponibil în bancă, ele fiind lăsate drept garanție că plata se va efectua până la scadență, relevă împrejurarea că inculpatul a avut intenția de a înșela pe părțile vătămate, cauzându-le o pagubă.
Acționând astfel, el a indus în eroare cu bună-știință pe părțile vătămate asupra bonității sale, iar ulterior situația sa insolvabilă a fost cunoscută oficial de acestea, ca urmare a refuzării la bancă a filelor cec emise, cu mențiunea " interdicție bancară".
Reaua credință a inculpatului în emiterea filelor cec fără acoperire este pe deplin dovedită de probele dosarului și elementul intenționat rezultă, și din faptul că acesta nu a acoperit nimic din paguba creată părților civile, respectiv contravaloarea mărfurilor ridicate.
În speță, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunea prevăzută de legea cecului ( art.84 pct.2 din Legea nr.59/1934).
Aceasta întrucât, față de situația expusă mai sus, inculpatul acționat cu intenția de a prejudicia părțile vătămate, cu atât mai mult cu cât lipsa disponibilului în contul bancar al societății sale a fost urmată la scurt timp de interdicția impusă de bancă și nicidecum de alimentare a contului pentru plata facturilor la care se angajase cu filele cec emise.
În raport de cele menționate constatând că instanțele de fond au făcut o justă apreciere a criteriilor prevăzute de art.72 din Codul penal în contextul speței, curtea în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit. din Codul d e procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.241 din data de 13 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând o parte din onorariul apărătorului din oficiu ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
2 ex./25.03.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:
.
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Raluca Elena Șimonescu Diaconu
