Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 18/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 18/
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu Președinte Secția pentru - cu
Minori și de Familie
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - Procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL Galați și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 49 din 01 februarie 2007 Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08 ianuarie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 15 ianuarie 2008, apoi la data de 25 ianuarie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală 49/01.02.2007 a Tribunalului Galați, în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În conformitate cu disp. art. 346 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 988 cod civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G la plata sumei de 754.043.090 lei (ROL) despăgubiri civile către SC Gugești; la plata sumei de 1.359.818.216 lei (ROL) către SC G și la plata sumei de 80.000.000 (ROL) către SC
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr. 43/P/2003 întocmit de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galați și înregistrat la această instanță sub nr. 526/P/2003, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,4,5 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
S-a reținut, în esență, prin actul de sesizare mai sus menționat faptul că inculpatul, în calitate de administrator al SC G, în mod repetat, dar în baza aceleeași rezoluții infracționale, în perioada martie/iunie 2002 i-a indus în eroare pe administratorii SC G, SC G, SC G, SC 94 G și SC SA Gugești Jud.V cauzând un prejudiciu în valoare totală de 3.015.066.573 lei.
Aceeași situație faptică a fost reținută în privința inculpatului de către instanța de fond care, prin sentința penală nr. 486/15.10.2004 l-a condamnat prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a și c pen. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 5 ani cu executare efectivă, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,c pen. pe o durată de 5 ani. I-a fost dedusă inculpatului, durata reținerii de 24 ore (ziua de 31.07.2002), iar în conformitate cu disp. art. 14.C.P.P. raportat la art. 998 și art. 1003.civ. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G la plata despăgubirilor cuvenite celor 5 părți civile.
Astfel, a fost reținută situația de fapt potrivit căreia în perioada martie-iunie 2002 inculpatul a achiziționat importante cantități de mărfuri de la 5 societăți comerciale în valoare totală de 3.015.066.573 lei pentru plata cărora a emis mai multe file CEC, iar la SC Gugești și 10 bilete la ordin, fără a avea în cont disponibilul necesar pentru acoperirea acestora.
Astfel, de la SC G inculpatul a achiziționat la data de 01.03.2002 tablă zincată în valoare de 168.658.700 lei pentru care a emis o filă CEC ce a fost onorată doar parțial cu suma de 50.640.000 lei.
Inculpatul a mai achitat 30.000.000 lei în numerar astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 88.000.000 lei.
În perioada 01-22.03.2002 inculpatul a achiziționat de la SC G produse siderurgice în valoare totală de 2.325.048.775 lei pentru plata cărora a emis 8 file CEC.
Toate aceste file CEC au fost refuzate la plata din lipsă de disponibil în conturi, în perioada 08.04.-28.05.2002 inculpatul a livrat în compensare marfă în valoare de 965.000.000 lei (o parte fiind produse achiziționate de la partea vătămată SC Gugești), astfel că partea vătămată SC G s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.359.818.216 lei.
La data de 1.03.2002 inculpatul a emis 3 file CEC pentru plata unor produse siderurgice achiziționate de la SC - G în luna noiembrie 2001, respectiv pentru suma de 117.095.711 lei.
Fiind refuzate la plată, inculpatul a achitat în numerar 10.000.000 lei și a emis la data de 10.06.2002 o altă filă CEC scadentă la 25.06.2002 pentru diferența de 107.095.711.
Această ultimă filă CEC a fost refuzată și ea la plată astfel că SC - s-a constituit parte civilă cu suma de 107.095.711 lei.
În cursul lunilor martie -aprilie 2002 inculpatul a achiziționat de la partea vătămată SC Gugești placaj cofraj în valoare totală de 1.045.043.094 lei.
O parte din marfă a fost achitată cu ordine de plată sau în numerar, iar pentru diferența de 713.343.094 lei inculpatul a emis 3 file CEC și 10 bilete la ordin, mijloace de plată care au fost refuzate la plată din lipsă totală de disponibil în contul societății inculpatului.
În perioada aprilie -iunie 2002 inculpatul a achiziționat de la partea vătămată SC 94 G produse siderurgice în valoare de 1.531.399.952 lei, contravaloarea mărfii fiind achitată parțial până la concurența sumei de 783.676.473 lei cu numerar, ordine de plată sau prin compensare.
Pentru diferența de 747.723.479 lei inculpatul a emis mai multe file CEC unele din ele în alb. Una dintre acestea a fost introdusă la plată, fiind completată cu suma de 410.495.855 lei, reprezentând contravaloarea mărfii livrată cu factura nr. - din 28.06.2002, însă a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, inculpatul aflându-se în interdicție bancară.
Sentința penală nr. 486/15.10.2004 a Tribunalului Galația fost apelată de către Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galați și de inculpatul, apeluri admise prin decizia penală 157/A/2005 A Curții de APEL GALAȚI prin care s-a constatat acoperit integral prin compensare prejudiciul cauzat părții civile SC 94 G (în valoare de 747.723.475 lei) și a fost înlăturată dispoziția vizând obligarea la plata acestei sume fiind totodată obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin decizia penală nr. 6639/24.11.2005 aaf ost admis recursul inculpatului, casată decizia penală nr.157/A/2005 a Curții de APEL GALAȚI precum și sentința penală nr. 486/2004 a Tribunalului Galați și trimisă cauza spre rejudecate la instanța de fond; s-a reținut prin decizia de casare mai sus menționată faptul că se impune a fi efectuată o nouă expertiză contabilă întrucât obiectivele expertizei dispuse de către instanța de fond nu au fost riguros stabilite raportat la problematica obiectului cauzei pentru a se putea stabili intenția inculpatului de inducere în eroare ori de obținere a unui folos material injust.
În aceste condiții, a fost înregistrată prezenta cauză penală sub nr- în cadrul căreia, în rejudecare s-a dispus efectuarea unei noi expertize financiar contabile avându-se în vedere obiecțiile inculpatului în primele 2 cicluri de judecată (filele 219-220 dosar fond și filele 55-57 dosar apel), cât și recomandările deciziei de casare (fila 5 dosar ÎCCJ).
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză concluzionează faptul că societatea inculpatului a intrat într-un blocaj financiar generat de faptul că inculpatul nu a mai primit de la debitorii săi c/valoarea mărfurilor vândute.
S-a stabilit astfel că la momentul urmăririi penale SC avea de încasat în total suma de 2.742.385.189 lei de la societăți debitoare SC, SC SC și SC (filele 8-9 rap. expertiză).
Totodată, expertiza a demonstrat că atât furnizorii (părțile civile în cauză) cât și clientul SC au fost conștiente la livrarea/ primirea mărfurilor că vânzătorul nu poate primi c/valoarea acestora la data livrării din lipsă de lichiditate, ci la termene de 25/30 zile când plătitorul îi vinde marfă astfel încât să poată fi asigurată plata acestora.
Pe de altă parte, inculpatul a susținut în mod invariabil încă din prima fază a procesului penal faptul că nu a avut în intenție să înșele părțile vătămate și a invocat în acest sens declarațiile unor reprezentanți legali ai părților vătămate (martorul, administrator al SC G, martorul, reprezentant al SC G, martora SC Gugești). Martorul reprezentantul SC 94, a comunicat părților vătămate aspectul interdicției bancare în privința SC după data de 27.03.2003 solicitându-le să nu mai introducă fila CEC la plata (decl. martor SC G, declarația martorului ).
Față cu aceste aspecte, ținând cont și de precizările expertizei financiar contabile întocmite în cauză (potrivit căreia relațiile dintre agenții economici și societatea inculpatului s-au realizat fără a avea la bază un contract, iar mărfurile s-au eliberat fără comandă) s-a apreciat că inculpatul și-a informat partenerii comerciali cu privire la partea activă, cât și la cea pasivă a angajamentelor luate.
Intenția frauduloasă a inculpatului este îndoielnică și din perspectiva posibilităților bănești reale de care urma a dispune societatea acestuia pentru efectuarea plăților mai sus arătate (filele 8-9 raport expertiză contabilă).
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății (înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1,2,4,5 pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.) urmând a se da eficiența disp. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P.(faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (latura subiectivă).
În privința laturii civile a cauzei s-a constatat faptul că pe parcursul procesului penal inculpatul a stins în mare parte debitele pe care le înregistrase la părțile civile prin plată ori prin compensare, astfel încât s-a considerat că se impune a fi obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC la acoperirea cu titlu de despăgubiri civile în temeiul art. 998.civ. raportat la art. 346 alin. 2.C.P.P. a debitelor rămase în privința părților civile SC, SC Gugești și SC G (filele 3-6 raport expertiză nr.151/31.08.2006 anexat dosarului de fond).
Împotriva acesteri hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galația criticat hotărârea pe motive de nelegalitate sub aspectul achitării inculpatului.
S-a susținut că în mod nelegal și nefundamentat instanța a reținut că societatea inculpatului a intrat într-un blocaj financiar din cauza căruia nu a putut achita c/valoarea mărfurilor achiziționate, având în vedere că inculpatul a vândut marfa și a încasat banii, pe care nu i-a virat mai departe către furnizori.
S-a solicitat a se constata că acțiunea inculpatului nu a fost una licită, că a urmărit scopuri ilicite, de a înșela partenerii de afaceri prin reținerea pentru sine a banilor rezultați din vânzarea mărfurilor achiziționate de la diverși parteneri comerciali, prin păgubirea acestora, motiv pentru care aceste acțiuni ilicite întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea căreia se impune aplicarea legii penale.
La termenul de judecată din data de 08.01.2008, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a precizat că își menține apelul.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galați este fondat,însă pentru motivele de ce se vor arăta.
Analizând cauza prin prima motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, procedând în mod corect la achitarea inculpatului fond. 11 pct. 2 lit. în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de sesizare s-a reținut ca situație de fapt împrejurarea că inculpatul, în calitate de administrator la SC G, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada martie-iunie 2002, i-a indus în eroare pe reprezentanții societăților comerciale: G, G, - G, 94 G și SA Gugești prin emiterea unor file CEC, știind că pentru valorificarea acestora nu exista acoperirea necesară, folosindu-se și de alte mijloace frauduloase (10 bilete la ordin fără acoperire), în scopul obținerii unui folos material injust, pricinuind o pagubă totală în valoare de 3.015.066.573 lei.
Conform art. 215 alin. 4 Cod penal, constituie infracțiunea de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane prin emiterea unui CEC asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.
Pentru a se asigura tragerea la răspundere penală a inculpatului este necesar ca probele administrate în cauză să confirme împrejurarea că acesta a avut intenția de a induce în eroare administratorii societăților părții vătămate, prin emiterea filelor CEC, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară, obținând astfel un folos material injust în detrimentul părților vătămate prejudiciate.
În speță, (așa cum reținut și instanța de fond) se constată că probele administrate nu confirmă împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatului fost comisă cu vinovăție.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a susținut în mod constant că nu a avut intenția de a induce în eroare pe reprezentanții părților vătămate, ci a intrat în această încurcătură datorită faptului că la rândul său avea de primit diferite sume de bani de la alți parteneri de afaceri.
A arătat inculpatul cu ocazia audierii în apel că au existat situații cu titlu de excepție când a vândut mărfuri sub prețul de achiziție, întrucât aceste mărfuri nu erau vandabile.
A mai susținut inculpatul că a solicitat reprezentanților societăților comerciale cu care avea relații ca înainte de a introduce filele CEC la bancă să ia legătura cu el pentru a verifica posibilitatea de plată.
Inculpatul a mai susținut că după data intrării în interdicție bancară nu a mai emis file CEC, a încercat acoperirea prejudiciului prin compensări, iar pe parcursul procesului penal a plătit o sumă importantă către părțile vătămate.
Susținerile inculpatului sunt confirmate de restul materialului probator, sens în care, conform art. 69 Cod procedură penală, acestea pot servi la aflarea adevărului.
Astfel, martorul -administrator la SC - a declarat că "nu a avut nici o clipă impresia că inculpatul ar încerca să îl înșele".
Martorul - administrator la SC 94 - a susținut că " nu crede că inculpatul a avut intenția să înșele, ci a intrat într-un cerc vicios și nu a mai putut să-și rezolve problemele financiare". A mai arătat martorul că și după ce a intrat în interdicție bancară, inculpatul a continuat să facă plăți în contul datoriei cu ordine de plată emise de societăți sau în altă ocazie marfa a fost achitată prin compensare.
Martorul - economist la SC SA V - a declarat că societatea la care lucra a avut relații comerciale cu inculpatul pe o perioadă de circa 1 an și J - doi și acesta și-a executat obligațiile de plată a datoriilor la termenele convenite, și de regulă în numerar, însă în ultima perioadă, după acceptarea plății cu file CEC sau Bilete la ordin s-a constatat că acestea au fost refuzate la plată.
Martora a considerat că "inculpatul nu a avut intenția de a înșela societatea comercială la care aceasta lucra".
Martorul - administrator la SC G - a declarat că a avut relații comerciale cu inculpatul din septembrie-octombrie 2001 până în aprilie 2002 și în acea perioadă nu a avut probleme legate de datorii".
Martorul - administrator la SC SA Gugești - a susținut că "pe parcursul discuțiilor purtate cu inculpatul nu a avut impresia că acesta a acționat cu intenția de a înșela pe cineva".
Administratorul părții civile SC - G - a declarat că "nicio clipă nu a sesizat din atitudinea inculpatului că ar avea intenția de a înșela, ajungând în această situație datorită blocajului financiar în care a intrat".
Având în vedere cele arătate mai sus se poate trage concluzia că reprezentanții societăților comerciale cu care inculpatul a derulat relații comerciale nu au perceput din atitudinea acestuia intenția de a-i induce în eroare.
Linia de apărare a inculpatului este confirmată și de raportul de expertiză judiciară contabilă efectuată cu ocazia rejudecării cauzei la instanța de fond.
Se precizează că SC a avut un capital social de 2.000.000 lei vechi, asigurând în anul 2001 o activitate relativ bună, realizând un profit de 600 milioane, în perioada 31.12.2001-31.03.2002 a avut o evidență contabilă bună, cu date de bilanț și anexe corespunzătoare.
În anul 2002, trecând la operațiuni de mare anvergură, cu livrări la o singură operațiune de multe sute de milioane, cu termene de plată și clienți insuficient studiați, capitalul inițial nu a mai contat. S-a mai arătat că neavând un capital de rezervă care să asigure eventualele eșecuri din nerespectarea termenelor de încasare, nu a putut asigura sursele financiare pentru achitarea propriilor furnizori (fila 11 raport de expertiză).
Se mai reține în raportul de expertiză contabilă că societatea administrată de inculpat avea de primit de la clienții săi suma de 2.742.385.189 lei și datora la începutul urmăririi penale suma de 2.604.565.115 lei, iar la momentul efectuării expertizei suma datorată scăzuse la 2.201.861.806 lei (filele 10-12 raport expertiză).
Cu privire la societățile comerciale care aveau datorii către inculpat, în raportul de expertiză se reține că patru dintre acestea se află în faza de lichidare sau sunt lichidate.
Cu privire la "blocajul financiar" intervenit la societatea administrată de inculpat, în raportul de expertiză se menționează că lipsa unui capital concretizat în clădiri, terenuri, mijloace de producție, nu au asigurat o linie de credit cu garanții care să asigure plata furnizorilor în condițiile în care unii clienți întârzie cu plata sau devin insolvabili (fila 14).
Cu privire la documentele de plată, se reține că în momentul semnării CEC-ului, respectiv biletului la ordin, acestea erau legale și aveau la bază surse care, valorificate, să poată asigura, în viitor, plata debitului. Titlurile de credit erau eliberate la livrarea mărfurilor cu termene de grație de 25-30 zile, termenele având la bază vânzarea mărfurilor și încasarea debitelor.
Prin motivele de apel se critică hotărârea primei instanțe bazată în parte pe concluziile raportului de expertiză contabilă, deși împotriva concluziilor acestui raport de expertiză cu ocazia soluționării cauzei la fond reprezentantul parchetului nu a formulat obiecțiuni, nu a formulat nici o cerere pentru a solicita expertului lămuriri suplimentare (art. 124 Cod procedură penală) și nici nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, dacă avea îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor acestui raport de expertiză (art. 125 Cod procedură penală).
Se mai susține prin motivele de apel că în cauză nu poate fi vorba de un blocaj financiar, iar împrejurarea că inculpatul a intenționat să achite cu banii obținuți alte datorii nu înlătură existența intenției de a induce în eroare.
Nu putem fi de acord cu aceste susțineri, întrucât faptul că inculpatul a achitat datorii către alți furnizori, cu banii obținuți de la debitorii săi, în detrimentul părților civile din prezenta cauză nu conduce indubitabil la concluzia că acesta a comis infracțiunea de înșelăciune.
în vedere în acest sens, împrejurarea că în cadrul relațiilor comerciale au prioritate datorii mai vechi, primele scadente.
financiar este dat de neîndeplinirea angajamentelor de plată de către o unitate economică (societate comercială) din cauza lipsei de lichidități.
În speță, neîndeplinirea obligațiilor comerciale ale inculpatului față de părțile civile s-a datorat tocmai unui blocaj financiar survenit ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor celorlalți parteneri de afaceri.
Împrejurarea că inculpatul a plătit alte datorii decât cele cuvenite părților civile nu confirmă intenția acestuia de a le înșela.
Așa cum s-a arătat mai sus, materialul probator administrat în cauză relevă împrejurarea că inculpatul a fost de bună credință, a adus la cunoștință părților civile situația financiară grea prin care trece, în sensul că nu avea cont disponibil necesar acoperii titlurilor de credit emise.
B credință a inculpatului rezultă și din intenția acestuia de a achita datoriile către părțile civile prin compensare cu alte mărfuri sau în numerar.
De asemenea, inculpatul și-a vândut imobilul în care locuia pentru a achita o parte din datorii, și mai mult, pe parcursul procesului penal a depus diligențe pentru a acoperi parte din prejudiciul cauzat.
O altă situație ce confirmă lipsa de intenție a inculpatului de a înșela părțile vătămate este dată și de împrejurarea că între acestea și partea responsabilă civilmente au existat relații comerciale de lungă durată, iar până la data intervenirii interdicției bancare inculpatul își îndeplinise obligațiile de plată.
Având în vedere cele mai sus arătate, considerăm că în mod corect prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 2, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. d Cod procedură penală -întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă.
Apelul parchetului de pe lângă TRIBUNALUL Galați este fondat pentru omisiunea instanței de a constata că inculpatul a fost reținut preventiv 24 ore în prezenta cauză la data de 31.07.2002.
Față de cele de mai sus, se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL Galați și în rejudecare:
Se va constata că inculpatul a fost reținut în prezenta cauză 24 ore de la data de 31.07.2002.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, se va lua act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI împotriva sentinței penale nr. 49 din 01.02.2007 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- privind pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 01.03.1957 în comuna Vidra, județul V, CNP -, cu domiciliul în G,-, - 2,. 1, fără forme legale în G, str. -. -,. 1A,. 42) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală nr. 49/01.02.2007 Tribunalului Galați și în rejudecare:
Constată că inculpatul a fost reținut preventiv în prezenta cauză timp de 24 ore în data de 31.07.2002.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ia act de retragerea apelului declarat de inculpatul.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 3: Cauze
- - - -
Grefier,
Red./25.02.2008
Tehnored. /2 ex./28.02.2008
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Aurel Burlacu, Cauze
