Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 181/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.215 cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 181
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Mihai Marin
- - - - JUDECĂTOR 3: Robert
- - - - Judecător
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și părțile civile - și împotriva deciziei penale nr.242 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței penale nr.1528 din 24 aprilie 2007, pronunțată în dosar nr-, pentru faptele săvârșite de inculpata, dezbateri care au avut loc în ședința publică de la 16 februarie 2009 și care au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată în aceeași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
În aplicarea dispoz.art.38514Cod pr.penală, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1528 din 24 aprilie 2007 Judecătoriei Craiova, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata - fiica lui și, născută la 25 octombrie 1964, în comuna, județ D, domiciliată în municipiul C, cartier 1 Mai, -. 52,.1,.6, județ D, căsătorită, cu doi copii - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin.1, 2, 3.Cod Penal, art. 291.Cod Penal și art. 31 alin. 2 rap. la art. 289.Cod Penal
S-a luat act că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă.
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de părțile civile și.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2446/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215, alin.1, 2 și 3.Cod Penal, uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 31 alin. 2 rap. la art. 289.Cod Penal
S-a reținut că inculpata este căsătorită cu partea vătămată, iar aceștia, în timpul căsătoriei, au achiziționat un apartament situat în C, de la și, părinții inculpatei.
În cursul lunii iunie 2002, cei doi soți au discutat în principiu să vândă apartamentul, situație în care, inculpata s-a ocupat de întocmirea documentației tehnice cadastrale, după care, s-a deplasat la sediul Biroului Notarului Public, solicitând relații în vederea vânzării imobilului.
După primirea relațiilor, inculpata s-a prezentat din nou la același notar public, interesându-se dacă poate să vândă apartamentul bun comun în lipsa soțului, care era plecat din țară.
Notarul public i-a spus că poate să vândă apartamentul și în lipsa soțului, dar în baza unei procuri date unei persoane care poate să-l reprezinte la notar pentru vânzare.
Pe la începutul lunii octombrie 2002, și au aflat dintr-un cotidian local despre anunțul dat de către inculpată privind vânzarea apartamentului, au luat legătura cu aceasta și i-au spus că sunt interesați să-l cumpere.
La data de 07 octombrie 2002, inculpata s-a întâlnit cu cele două părți vătămate în fața Biroul Notarului Public, în vederea încheierii contractului de vânzare - cumpătare, inculpata le-a comunicat că soțul său nu s-a putut prezenta, fiind plecat din țară, însă le-a arătat o procură prin care, acesta, o împuternicea să vândă cota sa de din locuință, au intrat în biroul notarului, care le-a întocmit contractul de vânzare cumpărare a locuinței, contractul fiind semnat la rubrica "vânzător" de inculpată, personal și ca reprezentantă a soțului său, iar la rubrica "cumpărător", acesta a fost semnat de cele două părți vătămate.
Ulterior, cei doi cumpărători nu au reușit să intre în posesia apartamentului la termenul convenit, au formulat o acțiune ce avea ca obiect evacuarea foștilor proprietari și, cu această ocazie, a luat la cunoștință că nu-i aparține semnătura de pe procura autentificată de Notarul Public, aceasta stabilindu-se printr-o expertiză tehnică a scrisului.
Aceeași situație de fapt a fost reținută și de instanță, însă s-a apreciat că procura respectivă a fost semnată de către inculpata, cel mai probabil din greșeală, la Biroul Notarului Public, în data de 7 octombrie 2002, când a fost prezent și soțul acesteia, partea vătămată.
S-a reținut că inculpata nu a avut nici un moment intenția de induce în eroare pe cumpărătorul și, deoarece inculpata a avut consimțământul soțului său, de a înstrăina apartamentul, consimțământ exprimat în fața notarului public, pe de o parte, iar pe de altă parte, a fost în eroare cu privire la caracterul fals al procurii întocmite în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, considerând că aceasta este valabilă și îl poate reprezenta în fața notarului pe soțul său.
Apelurile declarate de parchet și de părțile vătămate, prin care au criticat sentința instanței de fond pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost achitată inculpata, deși în realitate, aceasta a comis infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, au fost respinse ca nefondate prin decizia penală nr. 333 din 27 noiembrie 2007 Tribunalului Dolj - Secția Penală.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o, în principal, pentru nelegalitate, susținând că, în mod greșit inculpata a fost achitată, printr-o interpretare eronată a probatoriilor administrate, iar în subsidiar, a fost criticată decizia instanței de apel tot pentru nelegalitate, susținându-se că, deși inculpata a fost prezentă la judecarea apelului, nu a fost audiată, deși audierea acesteia era obligatorie, în conformitate cu dispozițiile prev. de art. 378 alin. 11.C.P.P. și nu i s-a acordat ultimul cuvânt, solicitând pentru acest motiv de casare, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanța de apel - Tribunalul Dolj, Secția Penală.
De asemeni, părțile vătămate și, au declarat recurs, criticând hotărârile pronunțate pentru nelegalitate, susținând că, printr-o interpretare eronată a probelor administrate s-a reținut că inculpata nu a fost de rea credință atunci când le-a vândut apartamentul.
Prin decizia penală nr.286 din 10 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Craiovaa admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, părțile vătămate și împotriva deciziei penale nr. 333 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
A casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare la instanța de apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, deși intimata a fost prezentă, nu a fost audiată, deși audierea acesteia era obligatorie, în conformitate cu dispozițiile art. 378 alin. 11.C.P.P. și nu i s-a acordat ultimul cuvânt, când au fost judecate apelurile declarate de Parchet și cele două părți vătămate, iar neaudierea inculpatei și neacordarea ultimului cuvânt la judecarea apelului atrag nulitatea deciziei pronunțate.
Primind cauza spre rejudecare, Tribunalul Dolja înregistrat-o sub nr- la data de 30.04.2007.
În baza art.378 alin 11Cpp, în ședința publică din 24 09 2008, fost audiată inculpata, care și-a menținut declarațiile date anterior în tot cursul procesului penal arătând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, nu a falsificat procura întocmită la BNP și nu a aflat de existența acesteia decât la Judecătoria Craiova cu ocazia procesului civil intentat de apelanți iar referitor la contractul de vânzare cumpărare întocmit la BNP a arătat că nu a indus în eroare părțile vătămate ci dimpotrivă ea a fost cea indusă în eroare întrucât a avut reprezentarea că încheie un contract de împrumut.
Împotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și părțile civile și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.242 din 08 octombrie 2008 Tribunalul Dolja admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova și părțile civile și, împotriva sentinței penale nr.1528/24.04.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- și a desființează sentința penală în parte, în ceea ce privește latura civilă.
În baza art.346 C.P.P. art.348 s C.P.P.-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale autentificată sub nr.1031/07.10.2002 la BNP.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată în procesul penal de părțile civile și, constatând nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1448/07.10.2002 la. și a repus părțile în situația anterioară, în sensul că imobilul situat în C, cartier 1 Mai, - 52,.1,.6, județul D va reintra în patrimoniul comun al inculpatului și părții vătămate și a fost obligată inculpata către părțile civile și la plata prețului achitat de 18.000 lei (180.000.000 ROL), reactualizat cu indicele de devalorizare a leului, de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 07.10.2002 până la data plății efective.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale, iar cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale, criticile formulate, cât și din oficiu, conform art.371 alin 2 Cpp, tribunalul a constatat că apelurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Apărarea inculpatei, astfel cum a fost prezentată mai sus, în sensul că a avut reprezentarea că încheie un contract de împrumut și nu un contract de vânzare cumpărare și nu a avut cunoștință de existența procurii, cât și criticile formulate de apelanți în ce privește latura penală sunt nefondate, starea de fapt reținută de instanța de fond fiind corect stabilită, în raport de întreg ansamblul probator administrat pe tot parcursul procesului penal.
Astfel, infracțiunea prevăzută de art. 291 Cp este o infracțiune care se săvârșește cu intenție, fiind necesar ca inculpatul să cunoască în momentul folosirii înscrisului faptul că acesta este fals, ori în speță nu se poate reține că inculpata a folosit procura întocmită la BNP cu intenție, cunoscând că este falsă, martorii audiați în cauză și, declarând că inculpata și soțul acesteia s-au prezentat la biroul notarial și și-au manifestat voința de a încheia o procură autentică prin care inculpata să fie împuternicită să vândă apartamentul. În consecință, având în vedere că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art 291 cp, lipsind sub aspectul laturii subiective intenția, în mod just instanța de fond a dispus achitarea inculpatei pentru această infracțiune în temeiul art 11 pct 2 lit a Cpp rap la art 10 lit d Cpp.
De asemenea, în ce privește infracțiunea de înșelăciune în formă calificată prevăzută de art 215 alin 1,2,3 Cp, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că inculpata nu a avut niciodată intenția de a induce în eroare părțile vătămate și cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, criticile formulate de parchet și părțile vătămate în cuprinsul motivelor de apel în sensul că inculpata a folosit procura falsă pentru a induce în eroare cumpărătorii, cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare,nefiind fondate, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, inculpata nu a avut cunoștință de caracterul fals al procurii, iar soțul acesteia și-a manifestat verbal voința de aoî mputernici pe inculpată să vândă imobilul în prezența martorelor și.
Nu sunt întemeiate criticile nici în ce privește soluția dispusă pe latura penală cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 31 alin 2 Cp rap. la art 289 Cp, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, întrucât niciuna din probele administrate nu au confirmat faptul că inculpata a determinat cu intenție pe notarul public să falsifice contractul de vânzare cumpărare cu prilejul întocmirii acestuia prin atestarea faptului că soțul inculpatei a împuternicit-o pe inculpată să vândă imobilul, inculpata fiind în eroare cu privire la caracterul fals al procurii după cum corect a reținut prima instanță.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că soluția dispusă de instanța de fond, în ce privește latura penală, este corectă, criticile formulate de apelanți nefiind fondate.
Cu referire la latura civilă, s-a reținut de asemenea, că apelurile sunt fondate, cu motivarea că din întreg ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că inculpata și soțul acesteia-partea vătămată s-au prezentat la BNP, partea vătămată dându-și consimțământul pentru a împuternici inculpata să vândă imobilul, însă după întocmirea procurii, din eroare și din cauza aglomerației acesta a omis să semneze procura, care probabil a fost semnată tot de inculpată după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză grafică întocmit la urmărirea penală.
Conform dispozițiilor art.35 din Codul familiei, pentru înstrăinarea unui imobil care face parte din comunitatea de bunuri, este necesar consimțământul expres al soțului.
Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să întrunească următoarele condiții: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Principiul de drept civil aplicabil exteriorizării consimțământului este acela conform căruia simpla manifestare de voință este suficientă pentru ca actul civil să fie valabil din punct de vedere al formei sale, însă de la acest principiu există și excepții, cum este cazul actelor solemne, în cazul cărora manifestarea de voință trebuie să îmbrace o formă specială, de regulă forma autentică.
În speță, procura specială fiind un act autentic, condiția referitoare la exteriorizarea consimțământului ar fi fost îndeplinită numai în situația în care manifestarea de voință îmbrăca forma autentică întrucât conform Legii notarilor publici și activităților notariale nr.36/1995, toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat se semnează în fața notarului public de către părți sau reprezentanții lor (art 64).
Cum în speță procura specială autentificată sub nr. 1031/07 10 2002 la BNP nu a fost semnată de numitul în calitate de procurator, declarațiile martorilor și referitoare la faptul că acesta și-a dat consimțământul verbal nu pot asana dispozițiile imperative ale art 64 din Legea 36/1995 care prevăd în mod special obligativitatea semnării de către părți a actului ce se întocmește la biroul notarial.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a reținut nulitatea procurii și având în vedere faptul că nu îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de lege.
Acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și prin care au solicitat contravaloarea apartamentului la prețul de circulație, respectiv 160.000 lei, a fost admisă în parte pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor legale, pentru ca actul de înstrăinare să fie valabil este necesar ca procura să îndeplinească toate condițiile de formă prevăzute de lege, or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus procura nu îndeplinește toate aceste condiții, lipsind semnătura procuratorului, motiv pentru care nu se poate reține că actul de vânzare-cumpărare s-a încheiat cu consimțământul valabil exprimat al numitului în calitate de vânzător.
În consecință, având în vedere cele de mai sus, precum și dispozițiile art 348 Cpp s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1448/07 10 2002 la BNP și s-au repus părțile în situația anterioară, în sensul că imobilul situat în C, cartier 1 Mai, - 52, 1, 6 jud D reintră în patrimoniul comun al inculpatei și al părții vătămate și a fost obligată inculpata către părțile civile, la plata prețului achitat de 18.000 lei (180.000.000 ROL), reactualizat cu indicele de devalorizare de la data încheierii contractului 07.10.2002 la data plății efective, cererea părților civile de a fi obligată inculpata la plata sumei de 160.000 lei cu motivarea că acesta este prețul de circulație, fiind neîntemeiată, întrucât ar presupune o îmbogățire fără just temei a părților civile în condițiile în care prețul plătit a fost de 18.000 lei, iar repunerea părților în situația anterioară presupune restituirea bunului și respectiv a prețului la care se poate aplica numai indicele de devalorizare a leului de la data achitării prețului la data plății.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și părțile civile și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul declarat de către parchet este criticată decizia și sentința, motivat de faptul că s-a comis o gravă eroare de fapt, cu consecința achitării inculpatei și în mod greșit s-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale și a contractului de vânzare-cumpărare.
Părțile civile au invocat netemeinicia hotărârilor pe latură civilă, având în vedere că în mod greșit nu a fost obligată inculpata la plata sumei solicitate, reactualizată.
Recursurile sunt fondate.
Analizând probatoriile administrate în cauză și hotărârile atacate, în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond și cea de apel, au dispus achitarea inculpatei în temeiul dispozițiilor prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod pr.penală, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal; art.291 Cod penal și art.31 alin.2 rap.la art.289 Cod penal, cu motivarea că inculpata nu a avut nici un moment intenția de a induce în eroare pe cumpărătorii și, având în vedere că a avut consimțământul soțului său, de a înstrăina apartamentul, consimțământ care ar fi fost exprimat în fața notarului public.
În mod greșit, instanța de fond a reținut că inculpata ar fi semnat procura specială "cel mai probabil din greșeală", în condițiile în care în speță s-a stabilit că partea vătămată nu a fost prezent la notar, susținerile sale în acest sens, fiind constante pe parcursul întregului proces penal, formulând și plângere împotriva notarului public care a autentificat procura specială, iar relatările acestuia din urmă, nu sunt de natură să înlăture această realitate, inculpata prezentându-se probabil cu o altă persoană, și bineînțeles, elementul esențial că nu a semnat procura.
Pe de altă parte, partea vătămată, a declarat că în luna august 2002 a discutat cu soția (inculpata) să vândă apartamentul și "au întocmit actele respective", însă la data autentificării procurii și respectiv a vânzării apartamentului se afla în țară, respectiv în comuna, județul
Totodată, din declarațiile martorului, notar public (dosar nr.1984/P/2006), rezultă că inculpata s-a prezentat la Biroul notarial al martorei cu mai mult timp înainte de încheierea contractului și a cerut informații despre "cum poate să vândă un apartament dacă soțul său este plecat din țară", iar cu 2-3 zile înainte a revenit și a cerut lămurirea acestor aspecte, mai mult, în ziua încheierii contractului de vânzare-cumpărare a declarat notarului public care a observat că procura specială era autentificată în aceeași zi, că soțul său a trebuit să plece în acea dimineață cu un autocar și nu a venit să autentifice procura la acest birou notarial, deoarece avea un alt program de lucru, deși, așa cum s-a arătat, soțul său se afla în comuna.
În această situație, nu se poate susține în nici un mod că inculpata ar fi semnat din greșeală procura specială, din contră, se poate susține că a semnat intenționat în locul soțului său, tocmai pentru a ascunde scopul folosirii acestui act.
Deci, inculpata a folosit în mod conștient actul fals (procura specială), în vederea producerii consecințelor juridice cunoscute, respectiv întocmirea contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, în raport de cele arătate mai sus, inculpata, cu intenție, a determinat notarul să autentifice contractul de vânzare-cumpărare, fără vinovăție, inducând în eroare cumpărătorii printr-un mijloc fraudulos, situație în care au fost menținuți și pe timpul executării lui.
Față de aceste considerente, este cert că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal; participație improprie la fals intelectual, prev.de art.31 alin.2 Cod penal, rap.la art.289 Cod penal și uz de fals, prev.de art.291 Cod penal, pentru care a fost trimisă în judecată.
Reținând vinovăția inculpatei sub forma intenției directe pentru faptele comise, instanța o va condamna pe aceasta, la individualizarea pedepselor va avea în vedere criteriile de individualizare prev.de art.72 și urm. Cod penal, raportate la speță, respectiv condițiile concrete, pericolul social și consecințele produse, precum și circumstanțele personale în sensul că nu are antecedente penale, cu reținerea incidenței dispozițiilor prev.de art.74 lit.a Cod penal și aplicarea corespunzătoare a dispoz.art.76 lit.d Cod penal, în raport de care apreciază ca fiind îndestulătoare pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune; de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.291 Cod penal și de 5 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art.31 alin.2 Cod penal, rap.la art.289 Cod penal și făcând aplicarea dispozițiilor prev.de art.33 lit.a, 34 lit.b Cod penal, va contopi aceste pedepse și va dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Apreciind că finalitatea dispozițiilor prev.de art.52 Cod penal, poate fi realizată fără privarea de libertate a inculpatei, în baza dispoz.art.81 Cod penal, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată, pe perioada prev.de art.82 Cod penal și îi va atrage atenția asupra dispoz.art.83 Cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate.
Se va face aplicarea dispoz.art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe perioada prev.de art.71 Cod penal, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și părțile civile și împotriva deciziei penale nr.242 din 08 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează ambele hotărâri pe latură penală.
În baza art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal, cu aplicarea art.74 litera a și 76 lit.c cod penal.
Condamnă inculpata la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.291 cod penal cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.b cod penal;
Condamnă inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare.
În baza art.31 alin.2 cod penal rap.la art.289 cod penal cu aplic.art.74 lit.a și 76 lit.e cod penal, condamnă inculpații la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.81 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe perioada prevăzută la art. 82 cod penal și atrage atenția inculpatei asupra dispoz.art.83 cod penal.
Face aplicarea dispoz.art.64 lit.a teza II și lit.b cod penal, pe perioada prev.de art.71 cod penal.
În baza art.74 alin.5 cod penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2009.
- - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/16 martie 2009
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Mihai Marin, Robert
