Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DOSAR NR-

2919/2009

DECIZIA PENALĂ NR.183/

Ședința publică din data de 01 februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină

JUDECĂTOR 2: Niculae Stan

JUDECĂTOR 3: Vasile

GREFIER

* * * * * * * * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.533/A din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest în altă cauză și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/27.12.2009 (atașată la fila 9 din dosar), lipsă fiind intimata parte vătămată ROMANIAN INTERNATIONAL BANK SA - Sucursala.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul inculpat depune la dosar un memoriu.

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat critică atât decizia instanței de apel, cât și sentința de condamnare pronunțată de către instanța de fond, sub aspectul greșitei condamnări a acestuia, invocând cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.18 din Codul d e procedură penală.

Solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, achitarea inculpatului, întrucât acesta nu a săvârșit faptele de care este acuzat.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază incident în speță cazul de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.10 din Codul d e procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat în calea de atac cu care a fost sesizată. Astfel, arată că inculpatul a solicitat achitarea sa, iar instanța de apel, în considerentele deciziei pronunțate, a procedat doar la enumerarea probelor, fără a face o analiză a acestora.

În raport cu acest caz de casare, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de apel.

Cu privire la motivul de recurs formulat de către inculpat, consideră că vinovăția acestuia a fost stabilită fără echivoc prin probele administrate în cauză, sens în care face referire la declarațiile numitei și martorului G, la relațiile comunicate de către Inspectoratul Teritorial d e Muncă și la procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice.

Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul asupra cazului de casare invocat de reprezentantul Ministerului Public, arată că și-l însușește, astfel să solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și achitarea sa, întrucât nu este vinovat.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

PrinSentința penală nr.538/F din data de 02 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Judecătoria Sectorului 6 B - Secția Penală a hotărât astfel:

În temeiul art.334 din Codul d e procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de instigare la înșelăciune, prev. de art.25 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal în infracțiunea de instigare la tentativă la înșelăciune, prev. de art.25 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, din infracțiunea de falsificare a instrumentelor oficiale, prev. de art.286 alin.1 din Codul penal în infracțiunea de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art.287 alin.1 din Codul penal și din două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată (în ceea ce privește falsificarea adeverinței de salariu și a contractului individual de muncă), ambele prev. de art.290 din Codul penal în o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală, a achitat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 10 august 1966 în B, CNP -), pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată în forma participației improprii, prev. de art.25 rap. la art.31 rap. la art.290 din Codul penal.

În temeiul art.25 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art.287 alin.1 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire a instrumentelor oficiale false.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art.290 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art.25 rap. la art.290 din Codul penal, a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

A descontopit și repus în individualitatea lor pedepsele aplicate prin Sentința penală nr.797/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1206/2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I Penală), după cum urmează:

- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal;

- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.25 rap. la art.290 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 din Codul penal;

- 3 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.287 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal;

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin.1 din OUG nr.195/2002;

- 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.77 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele anterior menționate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, în final acesta având de executat pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei închisorii, dreptul de a alege, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art.88 și art.36 alin.3 din Codul penal, a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată conform Sentinței penale nr.797/2007 a Judecătoriei Sectorului 6 B, precum și perioada reținerii și arestării preventive în cauza de față, respectiv de la data de 26.10.2006 până la data de 19.12.2006, de la data de 02.05.2007 până la data de 29.06.2007 și de la data de 06.10.2008 până la zi.

A constatat că, în prezent, inculpatul se află în executarea unei alte pedepse.

A anulat nr.1734/30.09.2008 emis de Judecătoria Sectorului 6

În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.35 alin.4 din Codul penal, a menținut măsura de siguranță a confiscării speciale, instituită prin Sentința penală nr.797/2007 a Judecătoriei Sectorului 6

În temeiul art.112 lit.f și art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a confiscat de la inculpat ștampilele ridicate potrivit proceselor verbale din datele de 02.05.2007 și 10.05.2007 (filele 43-46, 142-144, 154-159, 160-162 și 172-176, ).

În temeiul art.348 rap. la art.14 alin.3 lit.a din Codul d e procedură penală, a dispus restabilirea situației anterioare, desființând contractul individual de muncă nr.1386/ 01.04.2006 (fila 119, ), contractul de credit pentru consum personal nr.4/02.05.2007 încheiat între partea vătămată ROMANIAN INTERNATIONAL BANK - Sucursala și (filele 120-123, ), acordul de consultare a bazei de date a centralei riscurilor bancare (fila 124, ), adeverința de salariu nr.321/24.04.2007 emisă pentru (fila 125, ), cererea de credit pentru persoane fizice din data de 26.04.2007, 2 exemplare (filele 127-128 și 132-133, ) și acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la SC de Credit SA (fila 129, ).

În temeiul art.346 alin.1 rap. la art.14 din Codul d e procedură penală, a luat act că partea vătămată ROMANIAN INTERNATIONAL BANK - Sucursala nu s-a constituit parte civilă.

În temeiul art.191 alin.1 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.100 de lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariile avocaților din oficiu, în cuantum total de 400 de lei, fiind avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria, nalizând coroborat probele administrate în cauză, a reținut următoareasituație de fapt:

La data de 26 aprilie 2007, a depus, la ROMANIAN INTERNATIONAL BANK - Sucursala, o cerere de credit pentru nevoi personale, în sumă de 6.000 de euro, pe o perioadă de 6 ani. obținerii creditului a aparținut însă inculpatului, care i-a propus acesteia să solicite acordarea creditului, asigurând-o că îi va furniza toate documentele necesare. De asemenea, inculpatul i-a promis că o va angaja la SC Servicii Rapide Com SRL, întrucât aceasta îi comunicase anterior că are nevoie de bani și își caută un loc de muncă. Suma de 6.000 de euro, solicitată drept credit, urma să fie împărțită de inculpat cu și.

În vederea obținerii creditului, a depus la bancă, pentru dosarul de credit, contractul individual de muncă nr.1386/01.04.2006 și adeverința de salariu nr.321/24.04.2007, din care rezulta că aceasta este angajată la SC Servicii Rapide Com SRL, deținând funcția de reprezentant comercial și având un salariu lunar brut de 2.500 de lei.

Documentele depuse la dosarul de credit au fost semnate de inculpat, la rubricile angajator și respectiv director general, deși nu era angajata societății respective, iar el îi cedase lui G, la data de 05 februarie 2007, cele 20 de părți sociale, reprezentând 100% din capitalul social al acesteia. Înscrisurile au fost completate de, care a și semnat adeverința de salariu la rubrica contabil-șef.

Pe contractul individual de muncă, a fost aplicată parafa aparținând inspectorului ITM, pentru a se crea aparența înregistrării acestuia la Inspectoratul Teritorial d e Muncă. astfel aplicată a fost realizată cu aceeași parafă care a fost găsită în autoturismul deținut de mama inculpatului și folosit de acesta, împrejurări în care s-a apreciat că aplicarea parafei s-a efectuat de către inculpat. Din adresa Inspectoratului Teritorial d e Muncă nr.2530/21.08.2007, a rezultat că ștampila tip cu impresiunea " 03" nu aparține persoanei respective, care este referent în acea instituție, că, în portofoliul de societăți repartizat acesteia, nu figurează SC Servicii Rapide Com SRL și că nu a fost înregistrat niciun contract de muncă la societatea anterior menționată pentru.

La data de 08 mai 2007, s-a prezentat, împreună cu inculpatul, la sediul ROMANIAN INTERNATIONAL BANK - Sucursala, pentru a încheia contractul de credit și a ridica suma de 6.000 de euro. După ce a semnat contractul, ofițerul de credite i-a îndrumat să meargă la casierie, în vederea încasării banilor. La casierie, cei doi au fost opriți de către organele de poliție, astfel încât suma de 6.000 de euro nu a mai fost încasată.

Ulterior, s-a efectuat o percheziție a autoturismului aparținând mamei inculpatului, cu care cei doi s-au deplasat la sediul băncii, ocazie cu care au fost descoperite și ridicate ștampile aparținând mai multor societăți, precum și numeroase documente.

De asemenea, s-a efectuat percheziție la domiciliul inculpatului, fiind ridicate o serie de documente, ștampile, o unitate centrală de calculator și un HP photo-smart.

Situația de fapt anterior menționată a fost stabilită de către Judecătorie, potrivit art.63 alin.2 din Codul d e procedură penală, pe baza următoarelor probe administrate în cauză: declarațiile inculpatului (filele 48, 50-51, 53-55, vol.I), declarațiile numitei, date în calitate de inculpată pe parcursul urmăririi penale și respectiv în calitate de martor în cursul judecății (filele 58-60, 63-72, vol.I și fila 195, ), declarațiile numitului, date în calitate de inculpat pe parcursul urmăririi penale și respectiv în calitate de martor în cursul judecății (filele 74, 79, 84-87, vol.I și fila 124, ), declarațiile numitei, date în calitate de învinuită pe parcursul urmăririi penale și respectiv în calitate de martor în cursul judecății (filele 88, 91-94, vol.I și fila 95, ), declarațiile martorului G (filele 97-98, vol.I și fila 96, ), raportul de constatare tehnico-științifică nr.260.072/24.05.2007 (filele 104-118, vol.I), contractul individual de muncă nr.1386/01.04.2006 (fila 119, vol.I), contractul de credit pentru consum personal nr.4/02.05.2007 (filele 120-123, vol.I), acordul de consultare a bazei de date a centralei riscurilor bancare (fila 124, vol.I), adeverința de salariu nr.321/24.04.2007 (fila 125, vol.I), cererea de credit pentru persoane fizice din data de 26.04.2007 (filele 127-128 și 132-133, vol.I), acordul de transmitere, prelucrare și consultare a informațiilor la SC de Credit SA (fila 129, vol.I), procesul verbal din data de 10.05.2007 (filele 172-176, vol.I), procesul verbal de prindere în flagrant (filele 33-41, vol.I), procesul verbal de percheziție a autoturismului (filele 43-46, vol.I), procesul verbal din data de 10.05.2007 (filele 160-162, vol.I), procesul verbal de percheziție domiciliară (filele 154-171, vol.I), procesul verbal din data de 10.05.2007 (filele 142-144, vol.I), alte procese verbale (filele 138-152, vol.I), procesul verbal de percheziție în sistem informatic (filele 178-180, vol.I), procesul verbal de consemnare a interceptărilor telefonice (, vol.III).

Judecătoria nu a reținut declarația inculpatului din cursul cercetării judecătorești, cu motivarea că, pe de o parte, aceasta nu se coroborează cu nicio altă probă administrată, conform art.69 din Codul d e procedură penală, iar, pe de altă parte, că inculpatul nu a dat nicio explicație plauzibilă pentru care și-a schimbat declarația dată în faza de urmărire penală.

Îndrept, în privința infracțiunii prev. de art.25 rap. la art.31 rap. la art.290 din Codul penal, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului de a semna și furniza documentele necesare pentru întocmirea dosarului de credit, nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Astfel, a constatat că lipsește acțiunea de falsificare a înscrisului (contractul de credit), prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea acestuia, în orice mod, întrucât ofițerul de credite a întocmit înscrisul respectiv în mod corect, în conformitate cu dispozițiile legale, însă ținând seama de acte care atestau împrejurări neadevărate, iar acțiunile inculpatului au contribuit doar la inducerea în eroare a acelui ofițer, în scopul determinării acestuia să încheie contractul de credit. În consecință, pentru această infracțiune, a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d din Codul d e procedură penală.

În schimb, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului, care, în luna aprilie 2007, determinat-o pe să solicite, prin inducerea în eroare a băncii, acordarea unui credit, folosindu-se de înscrisuri falsificate (contractul individual de muncă nr.1386/01.04.2006 și adeverința de salariu nr.321/24.04.2007), în scopul obținerii pentru sine a unui folos material injust, fără a se produce însă un prejudiciu, întrucât creditul nu a fost ridicat ca urmare a intervenției organelor de poliție, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la tentativă la înșelăciune, prev. de art.25 rap. la art.20 rap. la art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal.

Întrucât infracțiunea de înșelăciune nu s-a consumat, nefiind cauzat vreun prejudiciu în patrimoniul părții vătămate, Judecătoria a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul anterior menționat.

De asemenea, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului, care, în luna aprilie 2007, aplicat pe contractul individual de muncă nr.1386/01.04.2006, parafa inspectorului ITM, știind că aceasta este falsă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire a instrumentelor oficiale false, prev. de art.287 alin.1 din Codul penal.

Deoarece, din materialul probator administrat în cauză, nu a rezultat decât că inculpatul a folosit parafa, iar nu și că a confecționat-o el însuși, Judecătoria a dispus, din oficiu, schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice.

Judecătoria a mai apreciat că fapta inculpatului, care, în luna aprilie 2007, semnat, la rubricile angajator și respectiv director general, contractul individual de muncă nr.1386/01.04.2006 și adeverința de salariu nr.321/24.04.2007, care atestau în fals calitatea numitei de angajată a SC Servicii Rapide Com SRL, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art.290 alin.1 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal.

Întrucât acțiunile inculpatului de semnare a celor două înscrisuri s-au realizat la intervale de timp diferite, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, Judecătoria a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice în sensul anterior menționat.

În sfârșit, Judecătoria a apreciat că fapta inculpatului, care, în luna aprilie 2007, determinat-o pe numita să completeze cu date false cererea de credit pentru persoane fizice din data de 26.04.2007, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 din Codul penal.

Referitor la cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, Judecătoria a apreciat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, din probatoriul administrat, a rezultat cu certitudine că el este cel care a săvârșit faptele anterior menționate.

Laindividualizarea pedepselor principale, Judecătoria a avut în vedere, cu privire la fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului, criteriile generale prev. de art.72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în normele de incriminare, gradul concret de pericol social și modalitățile concrete de săvârșire a faptelor, mijloacele folosite pentru comiterea acestora, precum și persoana inculpatului, despre care a reținut că a mai suferit și anterior condamnări pentru același gen de infracțiuni.

Cu privire lapedepsele accesorii, Judecătoria, făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Hirst Marea Britanie și Calmanovici România), precum și la Decizia nr.LXXIV/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a apreciat, în raport cu natura faptelor săvârșite și circumstanțele producerii acestora, că este justificată interzicerea pentru inculpat numai a drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.

Constatând că infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze sunt concurente, conform art.33 lit.a din Codul penal, cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat în mod definitiv prin Sentința penală nr.797/2007 a aceleiași instanțe, Judecătoria a dispus, în temeiul art.36 alin.1 rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, contopirea tuturor pedepselor și executarea de către acesta a pedepsei celei mai grele (3 ani închisoare), la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, având în vedere perseverența lui infracțională.

Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 09 iulie 2009)inculpatul, care a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa, întrucât nu a săvârșit faptele deduse judecății, iar, în subsidiar, reducerea pedepselor la care a fost condamnat în primă instanță.

PrinDecizia penală nr.533/A din data de 14 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect materialul probator, în raport cu care a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor deduse judecății (mai puțin fapta arătată în rechizitoriu ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.25 rap. la art.290 din Codul penal), iar, la individualizarea pedepselor, a avut în vedere toate criteriile prev. de art.72 din Codul penal.

Critica inculpatului privind greșita sa condamnare a fost apreciată de Tribunal ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care, în cauză, s-a probat cu certitudine vinovăția lui, sub acest aspect fiind relevante probele menționate în paragraful 4 din pagina 3 sentinței atacate (reprodus integral de către instanța de apel), prin care se confirmă situația de fapt reținută de prima instanță.

De asemenea, Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată și critica inculpatului privind greșita individualizare a pedepselor, motivând că nu este justificată reducerea acestora, în raport cu modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și cu persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale.

Împotriva deciziei Tribunalului,a declarat recursîn termenul legal (la data de 19 octombrie 2009)inculpatul, fără a-l motiva în scris în termenul prevăzut de art.38510alin.2 din Codul d e procedură penală.

Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 15 decembrie 2009.

În dezbaterile asupra recursului, desfășurate la termenul de astăzi, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a invocat cazul de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.18din Codul d e procedură penală, în raport cu care a solicitat achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la 10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât nu a săvârșit faptele de care este acuzat.

Reprezentantul Ministerului Publica susținut incidența în speță a cazului de casare prevăzut deart.3859alin.1 pct.10din Codul d e procedură penală, care, potrivit art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, poate fi invocat și din oficiu și pe care Curtea l-a pus în discuția părților, conform art.3859alin.4 din Codul d e procedură penală.

Analizând decizia atacată, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3859alin.3 din Codul d e procedură penală, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Apelul constituie o cale ordinară de atac, cu efect integral devolutiv, care obligă instanța de control judiciar să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate de către partea apelantă, potrivit art.378 alin.3 din Codul d e procedură penală și, de asemenea, să examineze din oficiu toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală.

În raport cu aceste dispoziții legale, controlul judiciar al instanței de apel trebuie să fie efectiv, ceea ce impune motivarea de către instanța respectivă a hotărârii pronunțate cu privire la toate cererile formulate și temeiurile invocate de către partea apelantă.

De altfel, și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant că dreptul la un proces echitabil, recunoscut de art.6 din CEDO, impune obligația de motivare a hotărârilor judecătorești, astfel încât justițiabilul să poată observa motivele pentru care apărările și argumentele sale au fost acceptate sau, după caz, respinse (în acest sens, a se vedea deciziile pronunțate în cauza Burg și alții contra Franța și încauza Suominen contra Finlanda).

În speță, Curtea constată că instanța de apel, încălcând această obligație, nu s-a pronunțat motivat, în urma unei analize proprii a probatoriului cauzei, asupra cererii explicite a inculpatului de a se dispune achitarea sa (ca motiv principal al căii de atac exercitate), pe considerentul că nu el este persoana care a săvârșit faptele ce fac obiectul judecății (care ar fi fost comise, potrivit apărării lui, de către numitul ), ci, sub acest aspect, s-a limitat, în considerentele deciziei recurate, la a reproduce în mod formal conținutul integral al paragrafului din sentința primei instanțe, în care aceasta a enumerat mijloacele de probă avute în vedere la stabilirea situației de fapt (a se vedea în acest sens paragraful 4 de la pagina 3 sentinței).

Astfel, în loc să exprime rezultatul verificării sentinței atacate, după cum prevede art.378 alin.1 din Codul d e procedură penală, în sensul analizării legalității și temeiniciei acesteia, decizia instanței de apel reprezintă, în fapt, asupra unui aspect esențial al cauzei (săvârșirea sau nu a faptelor de către persoana trimisă în judecată), exclusiv o copie fidelă a actului care ar fi trebuit supus controlului său, ceea ce nu poate conduce decât la concluzia că instanța respectivă nu a examinat într-adevăr principalul motiv de apel al inculpatului.

Această împrejurare este cu atât mai evidentă cu cât, aflându-se într-o vădită confuzie asupra faptelor și soluțiilor pronunțate prin sentința atacată cu privire la acestea, instanța de apel menționează în considerentele deciziei sale că prima instanță nu ar fi reținut săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art.25 rap. la art.290 din Codul penal, deși, în realitate, instanța respectivă a hotărât condamnarea acestuia pentru acea infracțiune, soluția de achitare fiind dispusă pentru o altă infracțiune, și anume aceea prev. de art.25 rap. la art.31 rap. la art.290 din Codul penal.

În același sens, Curtea constată că, eludând și dispozițiile art.381 alin.1 teza a II-a din Codul d e procedură penală, instanța de apel nu a verificat dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanță a prevederilor privitoare la computarea reținerii și arestării, astfel că nu a observat că perioada prevenției din cauza dedusă judecății a încetat la data de 01 iulie 2007 (iar nu la data de 29 iunie 2007, după cum se reține în sentința apelată), conform înscrisurilor atașate la filele 84 și 129 din dosarul de fond.

Față de considerentele expuse, reținând incidența în speță a cazului de casare prev. deart.3859alin.1 pct.10din Codul d e procedură penală, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale a inculpatului, de natură să-i garanteze drepturile și să influențeze însăși soluția procesului, Curtea, în temeiul art.38515pct.2 lit.c din Codul d e procedură penală, va admite recursul declarat de acesta, va casa în întregime decizia atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul București.

Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va analiza toate criticile formulate de inculpat, examinând - prin prisma aceluiași argument invocat de prima instanță cu privire la soluția de achitare pronunțată pentru infracțiunea prev. de art.25 rap. la art.31 rap. la art.290 din Codul penal - inclusiv dacă fapta imputată acestuia, de a o fi determinat pe numita să completeze cu date false cererea de credit pentru persoane fizice din data de 26.04.2007, întrunește sau nu, în concret, conținutul constitutiv al infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.25 rap. la art.290 din Codul penal, în condițiile în care cererea respectivă nu prezintă elemente de contrafacere a scrierii sau subscrierii autorului său declarat ori de alterare materială a unui înscris similar preexistent, în accepțiunea art.288 alin.1 din Codul penal.

Va constata că, în prezent, inculpatul este arestat în altă cauză.

În temeiul art.192 alin.3 rap. la art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECID E:

Admite recursul declarat de inculpatul împotriva Deciziei penale nr.533/A din data de 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în Dosarul nr-.

Casează, în întregime, decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, Tribunalul București.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. jud.

Ex.2 / 12.02.2010

/ -

Președinte:Carmen Veronica Găină
Judecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 183/2010. Curtea de Apel Bucuresti