Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 1837/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2820/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1837/
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1395/17.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 4 și deciziei penale nr.594/A din data de 09 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul-inculpat, aflat în stare de arest, aistat de avocat din oficiu în delegației nr.-/08.12.2009 emisă de Baroul București -Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat impotriva hotărârilor pronunțate de către instanțele de fond și apel. Arată că recursul vizează greșita indivudualizare a pedepsei aplicate, iar cazul de casare este cel prevăzut de art. 385 ind. 9 pct.14 Cpp, precum și gresita aplicare a dispozițiilor legale privitor la revocarea liberării condiționate a restului de pedeapsă de 990 de zile inchisoare rămas neexecutat, aplicat printr-o sentință penală anterioară, caz de casarea prevăzut de art. 385 ind.9 pct.17 ind.1Cpp.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și să se reindividualizeze pedeapsa aplicată in sensul micșorării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București. Arată că cele două acte materiale care au fost reținute in sarcina inculpatului au fost comise in timpul liberării condiționate, astfel incât in mod corect instanța de fond a revocat această liberare condiționată și a contopit restul de 990 de zile cu pedepsa de doi ani, dând spre executare pedepsa cea mai mare, respectiv cea de 990 de zile. Astfel, consideră că nu este nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie a pedepsei aplicate inculpatului, ținându-se cont ca săvârșit aceste fapte in conditiile unei recidive postcondamnatorii, precum și de circumstanțele personale, fără ocupație, fără loc de muncă la data comiterii faptei.
Recurentul-inculpat, in ultimul cuvânt, invederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, în baza lucrărilor și a materialului din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1395/17.07.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 alin.l lit.a pen. a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în stare de recidivă postcondamnatorie.
În baza art. 71.pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea pe perioada executării pedepsei principale a drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și lit. b pen.
În baza art. 61.pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 238/18.02.2004 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 5500/20.10.2004 a ÎCCJ.
A fost contopit restul rămas neexecutat de 990 de zile din această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urinând să execute pedeapsa cea mai grea de 990 de zile închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. în condițiile art. 71.pen.
În baza art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la data de 27.03.2009 la zi.
În baza art. 350 alin. 1.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 346.pr.pen. s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea sumei de bani.
În baza art. 346.pr.pen. rap. la art. 998 și 1003.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, domiciliată în. de, sat, jud.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei către partea civilă.
În baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 27.02.2009, organele de poliție au fost sesizate de partea vătămată care a reclamat faptul că a fost indusă în eroare de o persoană necunoscută care, sub pretextul că ar fi câștigat un autoturism marca BMW, i-a solicitat telefonic să depună la oficiul poștal nr. 53 suma de 1500 lei pe numele, suma respectivă reprezentând "taxele vamale" ce trebuiau plătite pentru intrarea autovehiculului în țară.
În urma acestei sesizări, organele de poliție au supravegheat sediul oficiului poștal nr. 53, la data de 27.03.2009, identificând în sediul acestei instituții pe inculpatul ce ridica suma de 3.000 lei, expediată pe numele său de partea vătămată.
La acea dată, partea vătămată nu sesizase încă organele de poliție, plângerea depusă de acesta fiind datată 28.03.2009 ( 36-37 ). În plângerea formulată la această dată și în declarațiile sale, partea vătămată a arătat că la data de 27.03.2009 a primit un mesaj telefonic prin care i se comunica faptul că a câștigat suma de 300.000 lei (a se vedea și planșa foto de la 64 ). După recepționarea mesajului, partea vătămată a sunat la numărul de telefon indicat, ocazie cu care i s-a comunicat faptul că pentru ridicarea premiului trebuie să depună suma de 3.000 de lei la oficiul poștal nr. 53 pe numele de.
Fiind audiat de organele de poliție, la data de 27.03.2009, inculpatul a arătat faptul că în cursul lunii februarie 2009 fost contactat telefonic de numitul - zis "" (pe care îl cunoștea din Penitenciarul Mărgineni ) - care i-a solicitat să ridice suma de 1500 de lei depusă pe numele său de către o persoană pe care "" ar fi indus-o în eroare spunându-i că a câștigat un autoturism marca BMW. A mai arătat inculpatul că în aceeași manieră a fost contactat de "" care i-a solicitat să ridice mai multe sume de bani expediate de diverse persoane induse în eroare, din aceste sume inculpatul păstrând pentru el între 100 și 200 de lei, restul fiind împărțit între persoanele indicate de "". Inculpatul a precizat că aceeași a fost situația și în cazul numitului și acesta fiind înșelat de "".
Aceleași aspecte se regăsesc în declarația inculpatului dată la data de 28.03.2009, în prezența apărătorului ales ( 49,. 133 ), acesta arătând că, după ce a ridicat prima dată banii la solicitarea numitului "" (fiind vorba de o sumă de 650 de lei), acesta i-ar fi spus că acele sume sunt obținute prin inducerea în eroare a unor persoane cărora li se spunea telefonic că au câștigat anumite premii și că trebuie să depună anumite sume de bani pentru "confirmarea premiului". În această modalitate ar fi ridicat ulterior sumele de 650 lei, 1500 lei și 3000 lei, aceste ultime două sume făcând obiectul prezentului dosar.
Astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii nr. 39/28.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 4 B, audiat fiind cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a avut cunoștință de înșelarea părții vătămate, pentru ca în fața instanței de judecată inculpatul să arate că nu avea cunoștință de proveniența niciuneia din cele două sume de bani și că nu a mai ridicat alte sume la solicitarea numitului "".
Instanța de fond nu a avut însă în vedere aceste două ultime declarații ale inculpatului, apreciind că motivele prezentate de acesta pentru revenirea asupra declarațiilor inițiale nu sunt justificate.
Astfel, inculpatul a precizat în fața instanței de judecată că organele de poliție ar fi exercitat presiuni asupra lui pentru a da declarațiile din faza de urmărire penală. Or, instanța a constatat că, exceptând declarația dată în calitate de făptuitor - înainte de începerea urmăririi penale, celelalte declarații au fost date în prezența unui avocat, cea din fața Parchetului chiar în prezența apărătorului ales. Având în vedere acest aspect, instanța a apreciat că posibilitatea exercitării unor presiuni este extrem de redusă. Mai mult, chiar în prezența unor presiuni, este puțin probabil ca o persoană care a mai avut în trecut contact cu organele de poliție să fie determinată să recunoască o faptă pe care nu a săvârșit-o, cunoscând că o asemenea atitudine este de natură a putea duce la condamnarea sa.
De asemenea, instanța a reamintit că inculpatul a recunoscut că parte vătămată a fost indusă în eroare pentru a depune pe numele său suma de 3.000 de lei înainte ca partea vătămată să fi sesizat organele de poliție, aspect ce face imposibilă existența unor presiuni ale organelor de poliție cu privire la recunoașterea acestei fapte.
Mai trebuie remarcată și lipsa oricărui interes al organelor de poliție de a-1 determina pe inculpat să afirme că ar fi ridicat sume de bani de mai multe ori decât a făcut-o în condițiile în care la momentul luării declarațiilor sale singura plângere înregistrată era cea a părții vătămate și faptul că tocmai în baza declarațiilor inculpatului s-au efectuat cercetări pentru a identifica alte posibile mandate poștale pe numele său, rezultatul fiind unul negativ.
Pentru aceste motive, instanța a reținut declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală ca fiind cele ce corespund adevărului, urmând a înlătura și susținerile acestuia referitoare la exercitarea de violențe și de presiuni asupra sa ca nefiind susținute de nici un indiciu temeinic.
În ceea ce privește forța probantă a declarațiilor inculpatului, instanța a reținut că, într-adevăr, față de disp. art. 69.pr.pen, acestea nu pot folosi pentru stabilirea adevărului decât în măsura în care se coroborează cu alte mijloace de probă.
Însă, în cauza de față, declarațiile acestuia se coroborează cu declarațiile părților vătămate, al căror conținut a fost prezentat mai sus, în ceea ce privește modalitatea de inducere în eroare a acestora prin oferirea unor premii fictive (inculpatul precizând expres că părții vătămate i se oferise un autoturism BMW), dar și cu înscrisurile ce atestă ridicarea sumelor de bani depuse de părțile vătămate de inculpat.
Față de cele arătate, instanța a considerat dovedită situația de fapt reținută în actul de sesizare - constând în aceea că în datele de 26.02.2007 și 27.03.2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, inculpatul a ajutat cu intenție pe AN la prejudicierea părților vătămate și, ridicând de la oficiul poștal 53 sumele de 1500 lei și, respectiv, 3000 de lei, reprezentând taxa ce trebuia plătită pentru ridicarea unor premii fictive.
Existența unei înțelegeri prealabile între inculpat și AN rezultă din faptul că datele inculpatului le-au fost comunicate părților vătămate înainte de momentul depunerii sumelor de bani de către acestea, iar instanța a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție în condițiile în care cunoștea modalitatea în care au fost obținute sumele menționate.
Ajutorul dat de inculpat în săvârșirea infracțiunii este evident în condițiile în care ridicarea sumelor de bani de către acesta a contribuit la producerea rezultatului infracțiunii de înșelăciune, respectiv obținerea folosului injust și crearea unei pagube pentru părțile vătămate.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost prezentată mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26.pen. rap. la art. 215 alin. 1.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2.pen. și art. 37 alin.l lit.a pen.
Reținerea formei continuate este justificată față de existența înțelegerii prealabile dintre inculpat și AN, față de modul de operare comun - inducerea în eroare prin promiterea unor premii și indicarea inculpatului ca fiind persoana pe numele căreia trebuiau depuse sumele ce reprezentau "confirmarea premiilor", aspect ce presupune obținerea acordului anterior al inculpatului și prevederea cel puțin în linii generale a modalității de desfășurare a activității inculpatului.
De asemenea, instanța a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 238/18.02.2004 a Tribunalului București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 5500/20.10.2004 a ÎCCJ, la pedeapsa închisorii de 8 ani pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, fiind liberat condiționat din executarea acesteia la data de 16.12.2008 cu un rest de executat de 990 de zile. în consecință, se impune reținerea dispozițiilor art. 37 alin.1 lit. a pen. referitoare la recidiva post condamnat orie.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere, în condițiile art. 72.pen. contribuția redusă pe care acesta a avut-o Ia săvârșirea infracțiunii, gradul de pericol social al faptei ce apare ca fiind unul mediu spre redus, dar și atitudinea oscilantă a inculpatului, forma continuată a infracțiunii, faptul că există indicii că acesta a încercat să inducă în eroare organele de cercetare penală cu privire la identitatea autorului infracțiunii de înșelăciune (a se vedea declarațiile numitului din care rezultă că acesta nu a fost încarcerat în Penitenciarul Mărgineni împreună cu inculpatul), existența stării de recidivă. Față de aceste aspecte instanța va aplica inculpatului o pedeapsă într-un cuantum superior minimului special, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce o privește pe partea vătămată, instanța a constatat că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 3.000 de lei (f 43 ). Din probele administrate în cauză, a rezultat însă că prejudiciul creat părții civile este de 1.500 de lei, aceasta fiind suma cu care a fost înșelată partea civilă, sumă ridicată de inculpat de la oficiul poștal nr. 53.
În consecință, instanța a apreciat că cererea acesteia este întemeiată doar în parte, pentru suma de 1.500 de lei, doar cu privire la aceasta fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 998.civ. (existența unei fapte ilicite săvârșite cu intenție, a unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate dintre cele două elemente).
Deși măsura în care a beneficiat inculpatul de această sumă nu este stabilită cu exactitate, având în vedere dispozițiile art. 1003.civ. referitor la solidaritatea debitorilor în cazul răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că se poate dispune obligarea inculpatului la plata în întregime a acestei sume. Evident, în eventualitatea în care va fi identificat autorul infracțiunii de înșelăciune, inculpatul având posibilitatea de a formula o acțiune în regres împotriva acestuia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea orală a motivelor de apel, prin apărător ales, inculpatul a arătat că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea comisă este mare față de circumstanțele personale, respectiv starea de sănătate precară care poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă și, pe cale de consecință,solicită reducerea pedepsei ținând seama și de împrejurarea că prin revocarea beneficiului liberării condiționate restul de pedeapsă rămas neexecutat este mai mare decât pedeapsa aplicată.
Totodată, solicită menținerea liberării condiționate având în vedere că instanțapoatesă mențină acest beneficiu, potrivit art.61
Cod PenalExaminând sentința penală apelată în raport de motivele invocate, cât și în conformitate cu dispozițiile art.371 alin.2 C.P.P. Tribunalul a constatat că apelul declarat este nefondat.
S-a reținut, că inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.26 raportat Cod Penal la art.215 alin.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal art.37 alin.1 lit.a Cod Penal, întrucât, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 27.02.2009 și 27.03.2009 a ajutat la inducerea și menținerea în eroare a părților vătămate și, pe care le contacta telefonic și,sub pretextul că au câștigat autoturisme de lux, le solicita să depună pe numele său la oficii poștale diferite sume de bani, respectiv 1 500 lei și 3 000 lei.
Față de împrejurarea că, inculpatul se afla liberat condiționat din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.238/18.02.2004 de Tribunalul București Secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr.5500/20.10.2004 a ÎCCJ, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 990 zile, instanța a dispus în baza art.61 revocarea Cod Penal liberării condiționate și contopirea restului cu pedeapsa aplicată în prezenta cauza.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă corect individualizată față de criteriile enunțate de dispozițiile art.72
Cod PenalAstfel, față de împrejurarea că inculpatul a săvârșit fapta în mod continuat în stare de recidivă postcondamnatorie la scurt timp de la liberarea condiționată din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, respectiv într-un interval de trei luni, aspecte ce constituie stări de agravare a pedepsei, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege, corespunde scopului preventiv-educativ prevăzut de art.52
Cod PenalTotodată, față de înscrisurile medicale depuse la dosar și care atestă starea precară de sănătate a inculpatului, s-a apreciat că nu reprezintă circumstanță atenuantă care să determine reducerea pedepsei în condițiile art.80 alin.2 Cod Penal, motivat și de faptul că starea de sănătate nu este gravă, astfel încât să fie incompatibilă cu deținerea în regim penitenciar în condițiile în care inculpatul beneficiază de tratament medical adecvat.
Referitor la posibilitatea menținerii beneficiului liberării condiționate, Tribunalul a constatat că în mod corect s-a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat, întrucât față de antecedența infracțională a inculpatului raportată la comiterea faptei la un timp scurt de la punerea în libertate, precum și la modalitatea de săvârșire, justifică această măsură.
Față de împrejurarea că prin acest procedeu juridic se ajunge ca restul de pedeapsă revocat să fie mai mare decât pedeapsa aplicată pentru prezenta infracțiune, Tribunalul a constatat că dispozițiile art.61 nu Cod Penal condiționează menținerea sau revocarea liberării condiționate de posibilitatea aplicării unei pedepse care să fie mai mare decât pedeapsa rămasă neexecutată.
Pentru considerentele mai sus expuse, prin decizia penală nr. 594/A din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în temeiul art. 379 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a fost menținută măsura arestării preventive și s-a dedus prevenția de la 27.03.2009, la zi.
Apelantul inculpat a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termenul și condițiile legii, inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate și menținerea restului de pedeapsă de 990 zile rămas neexecutat dintr-o sentință anterioară.
În drept, se invocă dispozițiile art. 3859pct. 14 și 171Cod procedură penală.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu prin prisma dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul de față nu este fondat și va fi respins.
Pentru comiterea unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu executare în regim de detenție.
Acest cuantum, orientat spre limita minimă a infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care pedeapsa se situează între 6 luni și 12 ani închisoare, a fost judicios aplicat în raport de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal și scopul pe care-l are de îndeplinit pedeapsa, luându-se în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-au avut în vedere datele ce circumstanțiază persoana inculpatului, recidivist postcondamnatoriu, eliberat condiționat din executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, având un rest de 990 zile rămas neexecutat, atitudinea lui oscilantă pe parcursul procesului penal.
Nemulțumirea inculpatului în prezentul recurs vizează însă executarea unei pedepse de 990 zile și nu cea de 2 ani aplicată pentru infracțiunea comisă în prezenta cauză însă acesta este rezultatul efectelor liberării condiționate.
Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare și până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune.
Se constată că la nici două luni de la punerea lui condiționat în libertate, inculpatul s-a dedat la comiterea de noi infracțiuni iar procedeul juridic al revocării restului de pedeapsă rămas neexecutat a justificat această măsură.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 61 Cod penal nu condiționează menținerea sau revocarea liberării condiționate de posibilitatea aplicării unei pedepse mai mare sau mai mică decât pedeapsa rămasă neexecutată astfel că nu există nici un impediment ca el să o execute pe cea mai grea.
Invocarea dispozițiilor art. 3859pct. 171Cod procedură penală deși nemotivată de apărătorul inculpatului prevedeau că o hotărâre este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.
Textul de mai sus a fost abrogat prin dispozițiile art. I pct. 185 din Legea 185/2006 însă prin decizia Curții Constituționale nr. 783 din 12.05.2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 404 din 15.06.2009 ele au fost declarate neconstituționale cu motivarea că se încalcă dispozițiile art. 21 privind accesul liber la justiție precum și pe cele ale art. 20 din Constituție referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului raportate la prevederile referitoare la un proces echitabil.
Examinând hotărârea atacată prin prisma cazului de casare susmenționat, Curtea constată că recursul nu este fondat, atât instanța de fond cât și ea de apel apreciind corect atât cu privire la pedeapsă, limitele ei, modalitatea de executare, revocare a restului neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară, încât nimic nu contravine dispozițiilor legale și nici nu se poate vorbi de o aplicare greșită a legii.
Prin urmare, atât pe individualizare cât și pe aplicarea dispozițiilor legale invocate în prezenta cale de atac, hotărârile anterioare apar legale și temeinice iar recursul de față se vădește nefondat și va fi respins conform art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 38515alin. 4 Cod procedură penală va fi dedusă prevenția la zi a inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul declarat împotriva sentinței penale nr. 1395/17.07.2009 pronunțată de Judecătoria sector 4 B și a deciziei penale nr. 594/A din 3.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Deduce prevenția de la 27.03.1009, la zi.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 300 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-26.01.2010
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu, Dumitru
