Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR --

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 14 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de partea civilă - Sucursala Romag D Tr. S și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 201 din 25.10.2005 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 5601/P/2004.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpații apelanți, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, și, personal și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă apelantă - Sucursala Romag D Tr. S, părțile civile intimate Ministerul Finanțelor Publice, SC SA D Tr. S, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și lichidatorul SPPI D Tr.

Procedura legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța procedează la ascultarea inculpaților apelanți, și, ale căror declarații sunt consemnate și atașate la dosarul cauzei.

Avocatul solicită audierea martorilor și, pentru a dovedi că nu există prejudiciu în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune.

Procurorul se opune audierii acestor martori, apreciind că nu au calitatea să reprezintă Consiliul Județean

Apărătorii aleși în cauză nu se opune acestei solicitări.

Deliberând, instanța respinge administrarea acestei probe, apreciind că nu este utilă cauzei, față de probele existente deja la dosar.

Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul inculpatului apelant, av. solicită admiterea apelului, arătând că în mod greșit tribunalul a reținut că ar fi săvârșit toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deși el nu a făcut altceva decât a confirmat două situații de lucrări întocmite de inculpatul, situații care atestau în mod nereal ca fiind executate anumite lucrări, la obiectivul "alimentare cu apă a comunei ", deoarece primarul comunei i-a spus că astfel se păstrează la bugetul Consiliului Local sumele repartizate pentru executarea acestor lucrări rămase necheltuite la finalul anului, fiind aplicabilă mai degrabă, o sancțiune cu caracter administrativ. Totodată a mai arătat că nu se poate reține în sarcina inculpatului infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cp, deoarece acesta nu a uzat în nici un fel de vreo factură sau vreun alt act, neavând atribuții de serviciu în acest sens; de asemenea, în mod greșit ar fi fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 al.2 și 3 cp, întrucât lipsesc elementele laturii obiective dar și subiective, acesta neavând reprezentarea faptelor și a consecințelor acestora, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit.a și c Cp.p. referitor la apelul părții civile, pune concluzii de respingere a acestuia.

Avocatul, a arătat că cercetarea judecătorească a cauzei s-a efectuat până la data de 20.11.2005 într-o compunere nelegală a instanței, în complet de 2 judecători, deși judecata cauzei trebuia să se facă în complet de un singur judecător, astfel că, anumite acte erau lovite de nulitate absolută, iar instanța trebuia să se pronunțe în ce măsură trebuie ele refăcute.

S-a mai invocat încălcarea dispozițiilor legale privitoare la participarea procurorului la judecarea cauzei, arătând că la ședințele de judecată trebuia să participe un procuror din cadrul Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, fapt care atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, avocatul a criticat faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la raportul Camerei de Conturi M, care a exercitat controlul la Primăria, din concluziile căreia rezultau suficiente elemente care sunt în măsură să înlăture acuzația de înșelăciune, neexistând în cauză vreun prejudiciu, astfel că solicită achitarea inculpatului pentru această infracțiune în temeiul art. 10 lit.d Cpp.

În ceea ce privește acuzația de luare de mită, prev. de art. 254 Cp, arată că, din înscrisurile aflate la dosar și din declarațiile martorilor a rezultat că acesta nu a primit nici un sau alte bunuri de la numitul, denunțurile făcute de acesta fiind făcute sub amenințare, după data când a fost arestat, ele nefiind conforme cu realitatea, astfel că solicită în principal achitarea în baza art. 10 lit.d Cpp, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, av. a arătat că nu se poate reține complicitate la infracțiunea înșelăciune aceasta neputând fi posterioară consumării infracțiunii de înșelăciune.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, s-a arătat că fapta de a înmâna inculpatului 2 facturi pe care acesta le-a completat pentru a justifica lucrările efectuate, nu poate reprezenta decât infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cp.

Cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 reținută la punctul 4 din rechizitoriu, s-a arătat că înmânarea a două facturi în alb poate constitui doar complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 26 Cp rap. la art. 290 Cp.

Cu privire la evaziunea fiscală descrisă la punctul 5 din rechizitoriu, s-a arătat că fapta inculpatului poate constitui doar infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, urmând a fi înlăturată condamnarea prevăzută pentru art. 10 din Legea nr. 87/1994, respectiv art. 290 Cp, sumele în cuantum de 131.943.600 lei Rol, respectiv 47.249.984 lei Rol fiind deja achitate, fapt relevat și în expertiza contabilă efectuată în cauză.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune, solicită achitarea inculpatului în baza art. 10 lit.a Cpp, în cauză neexistând prejudiciu. Totodată arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare, deoarece produsele livrate de SC SRL către SC P, nu provin din patrimoniul SC SA. S-a mai invocat și pedeapsa disproporționată aplicată inculpatului față de ceilalți inculpați și că trebuia să beneficieze de circumstanțe atenuante.

În final, acesta a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare atât pentru motivele procedurale arătate, cât și pentru faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, privind unele fapte. Referitor la apelul părții civile, pune concluzii de respingere.

Apărătorul inculpatului apelant, av. a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă, fără aplicarea vreunui spor, cu suspendarea condiționată a acesteia, reținând circumstanțele atenuante personale ale inculpatului și deducând din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive.

S-a arătat că în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea art. 13 Cp, în sensul aplicării prevederilor Legii nr. 161/2003, respingând cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în acest sens, deoarece, în speța de față, nu a avut loc o diminuare a veniturilor sau a surselor impozabile, fiind sancționabilă cu amendă contravențională, solicitându-se astfel achitarea sa în temeiul art. 10 lit.c Cpp cu aplic. art. 13 Cp.

În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.2 și 3 Cp, s-a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare raportul de expertiză tehnică imobiliară care a relevat că lipsește prejudiciul, solicitându-se în final, achitarea în temeiul art. 10 lit.d Cpp.

Referitor la acuzația de săvârșire a infracțiunii de fals prev. de art. 288 al.1 Cp, s-a arătat că acuzarea nu a fost în măsură să probeze întocmirea înscrisului numit "minută", la o altă dată decât 27.12.2001, singurul aspect dovedit fiind acela că data înregistrării a fost ulterioară datei redactării, solicitând și pentru această infracțiune achitarea sa în temeiul art. 10 lit.d Cpp.

Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 al.1 Cp și uz de fals prev. de art. 291 Cp, cu referire la întocmirea unor facturi care atestau lucrări și situații de lucrări considerate fictive, s-a arătat că aceste documente aparțin unei societăți comerciale private, neavând calitate de documente oficiale.

Referitor la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 Cp, s-a arătat că, conducta în cauză era dezafectată și abandonată, nefiind funcțională, fapta putând constitui cel mult infracțiunea de însușire a unui bun găsit. În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, pune concluzii de respingere a acestuia.

Procurorul pune concluzii de respingere a apelurilor formulate de inculpați, reținându-se motivarea primei instanțe, iar în ceea ce privește apelul părții civile, pune concluzii de admitere.

Inculpații apelanți, și, având fiecare ultimul cuvânt, arată că sunt nevinovați și susțin concluziile apărătorilor lor.

CURTEA,

Dată fiind complexitatea cauzei și având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la 22.04.2008

Dată în ședință publică, azi, 14.04.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G - - -

GREFIER

- -

Tehnored. /18.04.08

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 22 aprilie 2008

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la 25.04.2008.

Dată în ședință publică azi, 22.04.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G - - -

GREFIER

- -

RO MANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR --

DECIZIA PENALĂ -.77/

Ședința publică din 25 aprilie 2008

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR: - -

GREFIER: - -

Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelurilor formulate de partea civilă - Sucursala Romag D Tr. S și inculpații, și împotriva sentinței penale nr. 201 din 25.10.2005 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 5601/P/2004.

Dezbaterile asupra apelurilor, concluziile apărătorilor și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpaților au avut loc în ședința publică de la 14.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, dată fiind complexitatea cauzei și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 22.04.2008 și la 25.04.2008, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. nr. 201 din 25.10.2005 pronunțată în dosar nr. 5601/P/2004, Tribunalul C-S a hotărât următoarele:

.În baza art.215 alin.2,3 Cp, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 27.10.1953, în loc.B jud.B, la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.288 alin.1 Cp, a condamnat același inculpat, la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art.291 Cp a condamnat același inculpat la 6(șase) luni închisoare.

În baza art.334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplic.art.13 Cp.

În baza art.10 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.13 Cp - prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994, a condamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art.31 alin.2 Cp rap.la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp în infracțiunea prev.și ped.de art.31 alin.2 Cp rap. la art.216 alin.1 Cp.

În baza art. 31 alin.2 Cp rap. la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp, a condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, 34 lit.b Cp, a dispus ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de3 (trei) ani închisoare.

În baza art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, a condamnat inculpatul la 2 (doi) ani închisoare - pedeapsă grațiată conform art.1,8 din Legea nr.543/2002, art.1 din OUG nr.18/2003.

În baza art.215¹alin.1 Cp, a condamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare - pedeapsă grațiată conform art.1,8 din Legea nr.543/2002, art.1 din OUG nr.18/2003.

În baza art.20 din Legea nr.130/1999, a condamnat același inculpat la 4 (patru) luni închisoare - pedeapsă grațiată conform 1,8 din Legea nr.543/2002, art.1 din OUG nr.18/2003.

A atras atenția inculpatului asupra disp.art.7 din Legea nr.543/2002.

În baza art. 71 Cp a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 Cp.

În baza art. 65 Cp, a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b Cp, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive începând cu 13.02.2002, ora 19,30, până la 3 iulie 2002.

II.În baza art.215 alin.2,3 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.c Cp, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 11.10.1949, în loc. jud. M, la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.254 alin.1 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.c Cp, a condamnat același inculpat la 1 (un) an și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art.288 alin.1 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.c Cp, a condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de2 (doi) ani închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 26.02.2002 ora 15,45 până la 3 iulie 2002.

În baza art.71 Cp a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 Cp.

III.În baza art.26 rap.la art. 215 alin.2,3 Cp, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 16.06.1952 în loc. jud.M, la 4 (patru) ani închisoare.

În baza art.26 rap.la art.290 Cp, a condamnat același inculpat la 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap.la art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap.la art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp și a schimbat încadrarea juridică a faptelor aceluiași inculpat din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art. art.10 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 Cp.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap.la art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap.la art.10 din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003,cu aplic.art.13 Cp și a respins cererea parchetului de schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracțiuni, una prev.și ped.de art. 26 Cp rap.la art.10 din Legea nr.87/1994 și una prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplicarea art.33 lit.a Cp,într-o singură infracțiune prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.41 alin.2 și art.13 Cp.

În baza art. 26 Cp, rap. la art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap. la art.10 din Legea nr.87/1994 a condamnat același inculpat la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp - prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 - a condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare.

A respins cererea inculpatului și a parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracțiuni prev. și ped. de art. 290 Cp, cu aplic.art.41 alin.2 Cp, cu aplic. art. 33 Cp într-o singură infracțiune prev.și ped.de art.290 cu aplic.art.41 alin.2 Cp.

În baza art.290 Cp, cu aplic.art.41 alin.2, art.42 Cp, a condamnat același inculpat la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.290 Cp, cu aplic.art.41 alin.2, art.42 Cp, a condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare.

În baza art.215 alin.2 Cp a condamnat, același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 334 schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.13 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art. art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.13 Cp.

Respinge cererea inculpatului și cererea parchetului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev. și ped. de art.13 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev. și ped. de rap.la art.11 lit.c din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplic.art.13 Cp și respectiv în infracțiunea prev.și ped.de art.9 lit.b rap.la art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005,cu aplic.art.13 Cp.

În baza art.13 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp - prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.13 din Legea nr.87/1994 - a condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare.

În baza art.-215 alin.2,3 Cp, a condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cp, a dispus ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de4 (patru) ani închisoare.

În baza art.71 Cp a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art.64 Cod penal.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 13.02.2002, ora 20,30, până la 3 iulie 2002.

În baza art. 65 Cp, a aplicat inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a,b Cp, pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 26 Cp, rap. la art.215¹alin.1 Cp, a condamnat inculpatul la 2 (doi) ani închisoare -pedeapsă grațiată conform art.1,8 din Legea nr.543/2002, art.1 din OUG nr.18/2003.

A atras atenția inculpatului asupra disp.art.7 din Legea nr.543/2002.

IV.În baza art.289 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.e Cp, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 5.09.1957, în loc.C jud.C-S, la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 291 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.e Cp, a condamnat același inculpat la 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 26 Cp, rap.la art.215 alin.2,3 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.c Cp, a condamnat același inculpat la 1 (un) an închisoare.

În baza art.33 lit.a Cp, art.34 lit.b Cp, a dispus ca inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului, cu un termen de încercare de 3 (trei) ani, conform art.82 Cp.

A atras atenția inculpatului asupra disp.art.83,85 Cod penal.

.În baza art.26 rap.la art.290 Cp, a condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 28.03.1960 în loc. jud.S, cu aplic.art.74 lit.a, art.76 lit.e Cp la 1 (una) lună închisoare.

În baza art.26 Cp, rap.la art.215 alin.2 Cp, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.c Cp, a condamnat același inculpat la1 (un) an închisoare.

În baza art.334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art. art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev. și ped. de art.10 din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003,cu aplic.art.13 Cp.

În baza art.10 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp,cu aplic.art.74 lit.a,art.76 lit.e Cp -prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea nr.87/1994 - a condamnat același inculpat la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.334 Cpp a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp, rap. la art.13 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cp rap. la art.13 din Legea nr.87/1994,cu aplic.art.13 Cp.

A respins cererea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.13 din Legea nr.87/1994 în infracțiunea prev.și ped.de art.26 Cod penal rap.la art.11 lit. din Legea nr.87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003,cu aplic.art.13 Cod penal.

În baza art.26 Cp, rap.la art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplic.art.74 lit.a Cp, art.76 lit.e Cp și aplic.art.13 Cp,- prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.și ped.de art. 26 Cp, rap.la art.13 din Legea nr.87/1994- a condamnat același inculpat la 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cp, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de1 (un) an închisoare.

În baza art.81 Cp, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an închisoare aplicată inculpatului, cu un termen de încercare de 3 (trei) ani, conform art.82 Cp.

A atras atenția inculpatului asupra disp.art.83,85 Cod penal.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii preventive, de 24 ore, de la 13.02.2002, orele 3,20.

A constatat lipsa calității procesuale active a părții civile

A constatat recuperat prejudiciul de 1.912.310.686 lei (191.231,0686 Ron) cauzat părții civile Ministerul Finanțelor, creanță preluată de la partea civilă

A obligat inculpații și în solidar, la plata sumei de 511.366.800 lei ( 51.136,68 RON ) către partea civilă SA DTS - aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar ec..

A obligat inculpatul față de partea civilă Ministerul Finanțelor la plata sumei de 953.813.744 lei (95.381,3744 RON )despăgubiri civile și la 15.172.339 lei (1.517,2399 RON )despăgubiri civile.

A obligat inculpatul față de partea civilă "Romag " D T-S la plata sumei de 28.000.000 lei (2.800 RON )despăgubiri civile.

A respins celelalte pretenții ale părții civile "Romag " D T-

A obligat inculpații și, în solidar, față de Ministerul Finanțelor, la plata sumei de 47.249.894 lei (4.724,9894 RON ) și a sumei de 131.943.600 lei ( 13.194,3600 RON ).

În baza art.348, art.445 Cpp, a declarat ca fiind false și a dispus anularea următoarelor înscrisuri: "Minuta" (fila 16 dosar urmărire penală vol.), înscrisurile intitulate "Situații de lucrări" (fila 133-167 dosar de urmărire penală vol.), facturile seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria bacj -.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - -.-, seria - nr.-, Seria - nr.-, seri - nr.-, seria - nr.-, seria - nr.-, seria - -, CHITANȚA -.- (pentru suma de 17.939.250 lei - din chitanțierul SC SA DTS ).

În baza art. 254 alin.3 Cp a confiscat de la inculpatul, următoarele bunuri: monitor, model KM 718, unitate centrală cu sigiliu, tastatură calculator, maus, model 20 (cu inscripția ), imprimantă calculator, o centrală termică pe combustibil.

În baza art.163 și urm. Cpp, a menținut sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului, prin ordonanța M din 15.02.2002 și procesul verbal de sechestru din 15.02.2002 și sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța M din 18.02.2002, procesul verbal de sechestru din 18.02.2002.

În baza art.169 Cpp, a ridicat sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor inculpatului prin ordonanța M din 5.03.2002, și procesul verbal de sechestru din 7.03.2002, cu excepția bunurilor pentru care s-a dispus sechestrarea - mai sus menționate, pentru care se menține sechestrul.

În baza art.191 alin.1 Cpp, a obligat inculpații, - la câte 10.000.000 lei (1.000 RON ) cheltuieli judiciare față de stat fiecare, inculpatul - la 5.000.000 lei (500 Ron) cheltuieli judiciare față de stat și inculpatul - la 4.000.000 lei ( 400 Ron) cheltuieli judiciare față de stat.

Din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, Tribunalul C-S a reținut următoarele:

Astfel, în ce privește infracțiunile de înșelăciune, fals și uz de fals pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, și, tribunalul a reținut că, cu ocazia încheierii și derulării contractului privind executarea lucrărilor de aducțiune în Comuna, încheiat între Primăria Comunei și Cons SRL D T-S, inculpații și, prin manopere frauduloase, au reușit să inducă în eroare partea civilă, cu consecința producerii unui prejudiciu în cuantum de 1.446.058.570 lei, la acestea având o contribuție și inculpatul.

Din probele administrate, a rezultat că prin Hotărârea AGA nr.1/13.04.2000, inculpatul a fost desemnat administrator al SA DTS.

La data de 24.07.1995, între Primăria și SA s-a încheiat contractul de antrepriză nr.428, iar la data de 12.11.2001, prin procesul-verbal nr.4474, s-a constatat că este în indisponibilitate de plăți și nu poate continua lucrările de aducțiune.

Din declarația inculpatului, dată în faza de urmărire penală și menținută în fața instanței de judecată, a rezultat că între inculpatul și inculpatul a existat o înțelegere prealabilă cu privire la continuarea lucrărilor de aducțiune de către societatea Cons SRL, al cărei administrator era inculpatul, motivată prin aceea că, în situația continuării lucrărilor cu SA, sumele de bani plătite acestei societăți ar fi fost reținute în contul datoriilor pe care le avea aceasta.

Inculpatul, în declarațiile sale din faza de urmărire penală și din faza de judecată, a negat că între cei doi inculpați ar fi existat o asemenea înțelegere, arătând chiar că, la momentul organizării licitației pentru desemnarea societății care va continua lucrările de aducțiune, nu avea cunoștință de faptul că inculpatul era administrator al Cons SRL.

Această apărare a inculpatului a fost însă contrazisă de probele cu înscrisuri administrate în cauză, din Hotărârea nr.4553/19.11.2001 rezultând că inculpatul a făcut parte din comisia care a examinat ofertele depuse de societățile implicate în licitație, oferte la care se atașau și actele constitutive ale acestor societăți, astfel încât această apărare a inculpatului a fost înlăturată.

Existența unei înțelegeri prealabile între cei doi inculpați a rezultat și din faptul că operațiunea de desemnare a firmei câștigătoare a licitației a fost pur formală, din declarațiile martorilor și, administratori a două dintre firmele care sunt consemnate că ar fi participat la licitație, rezultând că actele necesare pentru participarea la licitație a acestor societăți au fost întocmite de inculpatul.

Totodată, s-a reținut că Hotărârea nr.4553 prin care s-a desemnat ca firmă câștigătoare a licitației Cons SRL, s-a dat la data de 19.11.2001, anterior rezilierii contractului cu SA DTS, care a avut loc abia la 21.11.2001, așa cum a rezultat din actul adițional nr.1145.

Mai mult, tribunalul a reținut că, din adresa nr.449/25.02.2002 a Bank rezultă că, atât la data examinării ofertei pentru licitație, cât și la data încheierii contractului nr.4587/20.11.2001 între Primăria și Cons, această societate nu avea nici un în cont, iar din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, a rezultat că, la aceleași date, nu exista nici un contract de muncă încheiat de Cons SRL și deci această societate nu avea personal angajat, primele contracte de muncă fiind încheiate abia la 14.12.2001.

Astfel fiind, s-a reținut că Cons SRL, în fapt, nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a executa o lucrare de amploarea celei la care s-a angajat și totuși a fost desemnată câștigătoare a licitației pentru executarea lucrărilor de aducțiune.

De asemenea, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG60/2001 și Ordinului nr- al și, în contractul nr.4587/20.11.2001, încheiat între SRL și Primăria, la pct.11.1.2, s-a prevăzut că acest contract va intra în vigoare numai la data constituirii garanției bancare de bună-execuție.

Cu toate că Cons SRL nu a constituit această garanție și deci contractul mai sus menționat nu intrase în vigoare, inculpatul, în calitatea sa de primar al comunei, a semnat ordinul de plată nr.507/4.12.2001, prin care a fost plătită Cons SRL, în avans, pentru executarea lucrărilor de aducțiune, suma de 300.000.000 lei, iar inculpatul, din această sumă, la data de 8.01.2002, a constituit garanția de bună-execuție prevăzută de lege.

După cum a rezultat din declarația inculpatului, acesta știa că Cons SRL nu a constituit garanția prevăzută de lege și el însuși a direcționat o parte din sumele plătite pentru constituirea acestei garanții, acest aspect rezultând și din declarația inculpatului.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul a continuat să efectueze plăți parțiale către Cons SRL, la datele de 18,19 și 27.12.2001, până la concurența sumei de 1.912.311.686 lei, în condițiile în care cunoștea faptul că nu fusese executată nici o lucrare, așa cum a rezultat din declarația sa.

Atât din declarațiile inculpatului, cât și din cele ale inculpatului, a rezultat că, pentru justificarea sumelor de bani plătite, s-au întocmit de către inculpatul două facturi care atestau, în mod nereal, lucrări pretins executate și situații de lucrări, de asemenea fictive.

Situațiile de lucrări fictive au fost semnate de către inculpatul, în calitate de consilier pentru investiții al Primăriei, cu toate că acesta nu fusese la fața locului pentru a face recepția lucrărilor executate, așa cum se prevedea în fișa postului său și cu toate că știa că aceste situații sunt nereale, așa cum a arătat și în declarațiile sale.

Atât inculpatul, cât și inculpatul au motivat întocmirea și utilizarea acestor situații fictive de lucrări, prin aceea că, dacă aceste situații nu ar fi fost întocmite, ar fi pierdut sumele de bani alocate pentru executarea lucrărilor de aducțiune.

Tribunalul a reținut însă că această apărare a inculpaților nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, săvârșirea unor fapte de natură penală nu poate fi justificată prin scopul urmărit, chiar licit fiind, iar, pe de altă parte, întrucât, așa cum a rezultat și din adresa nr.1885/1.04.2002 a Consiliului Județean M, pentru anul 2002 Primăriei i-a fost alocată suma de aproximativ 4 miliarde lei pentru lucrarea "extindere alimentare apă", astfel încât necheltuirea banilor până la sfârșitul anului nu însemna și pierderea lor.

După cum a rezultat din declarația martorei, în cursul derulării aceluiași contract, în luna ianuarie 2002 inculpatul i-a prezentat o minută, solicitându-i înregistrarea acesteia în luna decembrie 2001.

Această minută, care stipula amânarea executării lucrărilor pentru anul următor, datorită condițiilor atmosferice nefavorabile, s-a încheiat între inculpații și în luna ianuarie 2002, fiind înregistrată în registrul Primăriei în luna decembrie, așa cum a rezultat din extrasul din registrul Primăriei.

Având în vedere analiza probatoriului administrat, conform considerentelor mai sus expuse, tribunalul a reținut că, sub aspectul laturii obiective, inculpații și au săvârșit acțiunea de inducere în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, constând în prezentarea unor situații de lucrări fictive care atestau lucrări pretins executate și în folosirea altor manopere frauduloase, așa cum au fost prezentate mai sus, unele dintre mijloacele frauduloase folosite constituind ele însele infracțiuni. Această acțiune s-a săvârșit cu ocazia încheierii și derulării contractului între Primăria și Cons SRL. Urmarea acestei acțiuni a constituit-o producerea unui prejudiciu în dauna în cuantum de 1.460.214.084 lei.

Ulterior, lucrările au fost executate până la concurența întregii sume plătite, fapt ce constituie însă repararea prejudiciului produs.

În ce privește latura subiectivă, tribunalul a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă, scopul urmărit și realizat fiind acela al atragerii și utilizării unor sume de bani de la bugetul de stat.

Tribunalul a reținut că în drept, faptele inculpatului mai sus analizate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și ped.de art.215 alin.2,3 Cp, art.288 alin.1 Cp (două infracțiuni) și art. 291 Cp, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și prev.de art.215 alin.2,3 Cp și art. 288 alin.1 Cp, iar faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și ped.de art.26 rap.la art.215 alin.2,3 Cp, art.289 și art.291 Cp.

În ce privește prejudiciul creat, tribunalul a reținut că, prin protocolul nr.4937/MN/1]0.12.2003/nr.15191/9.01.2004 toate atribuțiile privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea și încasarea sumelor datorate către au fost preluate de către Ministerul Finanțelor Publice, astfel încât s-a constatat că nu mai are calitate procesuală activă în cadrul acțiunii civile formulate în cursul procesului penal, prejudiciul cauzat fiind preluat de către Ministerul Finanțelor.

Totodată, s-a constatat că acest prejudiciu a fost recuperat în totalitate.

II. În ce privește infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului, s-a constatat că, în timpul derulării contractului dintre SA și Primăria (în perioada 2000 - 2001) la trecerea conductei de apă peste râul, a fost necesară țeavă metalică.

Din depozițiile martorilor, și, a rezultat că inculpatul, în calitatea pe care o avea, de administrator la SA DTS, le-a solicitat acestor trei muncitori să taie țeavă dintr-o conductă situată în zona aeroportului, ce aparținea de Sucursala Romag DTS.

Din depozițiile acelorași martori a rezultat că, la cererea inculpatului s-au tăiat 130. țeavă.

Martorii au acționat, necunoscând cine este proprietarul țevii, astfel încât față de aceștia s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale.

În cursul judecății s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracțiunea de furt, în cea de însușire a bunului găsit.

S-a reținut că, din probatoriul administrat, a rezultat că țeava metalică a fost tăiată dintr-o conductă, deci nu se poate susține că a fost abandonată.

Astfel fiind, în drept, fapta inculpatului de a da ordin muncitorilor să sustragă țeavă din proprietatea Sucursala Romag DTS, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev.și ped.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a Cp, în condițiile art.31 alin.2 Cp, pentru existența infracțiunii neavând relevanță dacă inculpatul a știut sau nu cine este adevăratul proprietar, fiind suficient ca acesta să fi știut că bunul sustras aparține unei alte persoane.

Prin fapta sa, inculpatul a creat părții vătămate Sucursala Romag DTS un prejudiciu estimat de partea vătămată inițial la 140.000.000 lei, și apoi la 266.560.00 lei, însă tribunalul a reținut că prin expertiza efectuată în faza de judecată, s-a reținut existența unui prejudiciu de 28.000.000 lei, această expertiză nefiind contestată de nici una dintre părțile din proces.

III. Referitor la infracțiunile de evaziune fiscală, fals și înșelăciune, delapidare, art.266 pct.2 din Legea 31/1990 și art.20 din Legea 130/1999, reținute în sarcina inculpaților, și, tribunalul a reținut că săvârșirea acestora rezultă din coroborarea probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

Astfel, s-a reținut că, prin actul adițional din 17.12.2001, inculpatul a devenit acționar, cu 48 % din capitalul social, al societății Cons SRL DTS, în aceste condiții ajungând să cunoască și condițiile derulării contractului încheiat de această societate cu Primăria, așa cum a rezultat din declarația inculpatului, dată atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată.

După cum a rezultat din declarația inculpatului, acesta a întocmit o factură în valoare de 350.000.000 lei care atesta livrarea către Cons SRL a 720. de nisip, de la SC SRL, al cărei administrator era, operațiune, întrucât, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor, și, acest nisip provenea din colmatări și a fost luat din localitatea jud.M,fără a se plăti vreo sumă de bani.

Plata nisipului s-a făcut prin ordine de plată, la 20.12.2001 și 7.01.2002, factura mai sus amintită fiind înregistrată ca și cheltuială efectuată în derularea contractului.

Faptul că ulterior, inculpatul a stornat factura respectivă și a restituit Cons SRL banii primiți pentru livrarea de nisip, tribunalul a apreciat că nu are relevanță în ce privește existența infracțiunilor imputate acestui inculpat.

Totodată, în derularea aceleiași activități infracționale, așa cum a reieșit din declarațiile inculpaților și, inculpatul, primind de la inculpatul facturi în alb, i-a dat inculpatului două dintre acestea, în același scop, al înfățișării efectuării unor cheltuieli nereale.

Inculpatul, în declarația sa, a recunoscut acest fapt și a declarat că știa că operațiunile efectuate nu erau legale, însă a fost de acord să-l ajute pe inculpatul.

S-a mai reținut de către prima instanță că, din declarațiile martorelor și, declarații care au fost coroborate cu cele ale inculpatului, rezultă că inculpatul, în calitate de administrator la Cons SRL, a înregistrat în evidența contabilă facturi și chitanțe ce atestau aprovizionări fictive.

Două dintre imprimatele folosite au fost primite de la inculpatul, care la rândul său le-a primit de la inculpatul, iar celelalte imprimate au fost cumpărate de inculpatul de pe piața neagră, cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul său găsindu-se astfel de imprimate.

De asemenea, așa cum a rezultat din procesul-verbal nr.580/14.02.2002 al Gărzii Financiare M, inculpatul, în calitate de administrator al SRL, a întocmit și înregistrat în contabilitate un număr de 6 facturi fictive, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și deducând fără drept TVA în sumă de 131.943.600 lei.

folosite, împreună cu ștampila Turism Izvorul SRL Z i-au fost date inculpatului de către inculpatul, fapt recunoscut de cei doi inculpați și care a rezultat și din declarația martorului, administrator al fostei societăți Turism Izvorul SRL

S-a reținut totodată și că, așa cum a rezultat din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală, în anul 2001, inculpații și erau angajați cu contracte de muncă la SA DTS, în calitate de administrator și respectiv consilier economic.

În această calitate, cei doi inculpați, profitând de faptul că anumite materiale din stocul SA nu erau evidențiate scriptic, au vândut în numele SRL către P anumite bunuri din depozitele SA, fapt ce a rezultat atât din declarațiile martorilor audiați (care erau muncitori la SA), cât și din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a evidențiat existența unor neconcordanțe între stocul scriptic și cel faptic al SA și a constatat o aprovizionare a SRL cu materiale similare în valoare mult mai mică decât cea a mărfii livrate către

De asemenea, din probele cu înscrisuri administrate la dosarul cauzei, a rezultat și că inculpatul a cumpărat, în numele societății sale, de la SA cărămidă din sticlă și confecții, fără a achita contravaloarea acestora, întocmind o singură chitanță, nedatată, pentru întreaga sumă.

Cele două facturi și chitanța respectivă, așa cum a rezultat din declarația martorei, au fost înregistrate scriptic în contabilitatea SA, fără însă ca banii să se regăsească în casierie, întrucât nu fuseseră plătiți, iar pentru acoperirea acestei sume, inculpatul a folosit un imprimat primit de la, care atesta că suma respectivă fusese plătită către Turism Izvorul SRL (cu care însă nu avusese niciodată relații contractuale și care nici nu mai exista la data emiterii chitanței respective).

S-a mai făcut dovada în cauză și a faptului că, inculpatul, în calitatea sa de administrator al SA, a reținut, din sumele de bani datorate salariaților, cuantumul, fără însă a vira aceste sume la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj și al asigurărilor de sănătate, în perioada 1.02.2000 - 31.10.2001, așa cum rezultă din procesul-verbal din 10.12.2001, întocmit de inspectori ai Agenției județene pentru ocuparea forței de muncă și din statele de plată existente la dosarul de urmărire penală.

Tribunalul a stabilit că, în drept, faptele analizate mai sus, săvârșite de inculpatul, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și ped.de art.266 pct.2 din Legea nr.31/1990, art.10 din Legea nr.87/1994, art.215¹Cp și art.20 din Legea nr.130/1999, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și ped.de art.26 rap.la art.215 alin.2, 3 Cp, art.26 rap.la art.290 Cp, art.26 rap.la art.10 din Legea nr.87/1994, art.290 Cp cu aplic.art.41 alin.2 Cp (două infracțiuni), art.10 și art.13 din Legea 87/1994, art.215¹Cp și art.215 alin.2, 3 Cp, iar faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.și ped.de art.26 rap.la art.290 Cp, art.26 rap.la art.215 alin.2 Cp, art.10 din Legea 87/1994 și art.26 Cp rap.la art.13 din Legea 87/1994.

În ce privește infracțiunile de evaziune fiscală reținute în sarcina inculpaților, s-a solicitat de către apărătorii acestora schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea 87/1994, în infracțiunea prev.și ped.de art.10 din Legea 87/1994 modificată prin Legea nr.161/2003, cu aplic.art.13 Cp și respectiv din art.13 din Legea 87/1994 în art.11 lit.c din Legea 87/1994 modificată prin Legea 161/2003, cu aplic.art.13 Cp.

S-a constatat însă de către tribunal că, sub aspectul limitelor de pedeapsă, legea penală ulterioară (Legea 161/2003) conține un regim sancționator mai decât Legea 87/1994 nemodificată, astfel încât s-a menținut încadrarea juridică reținută prin rechizitoriu, prin aplicarea art.13 Cp. Pentru aceleași considerente, nu s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor inculpaților în art.9 lit.b rap.la art.9 alin.2 din Legea nr.241/2005.

Totodată,s-a mai solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din două infracțiuni de fals prev. și ped. de art. 290 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cp,într-o singură infracțiune prev. și ped. de art. 290 Cp, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

S-a reținut însă de către tribunal că faptele reținute în sarcina inculpatului nu au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale,astfel încât încadrarea juridică reținută în rechizitoriu este corectă.

IV. În legătură cu infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpatului, tribunalul constată a constatat următoarele:

Din declarația inculpatului a rezultat că a condiționat plata unor sume de bani către Cons SRL de cumpărarea, în folos personal, a două calculatoare, unei instalații de încălzire și a subansamblelor aferente, a unui televizor color și a sumei de 10.000.000 lei.

Tribunalul a reținut însă că declarațiile inculpatului s-au coroborat cu declarațiile altor martori audiați (, ) numai în ce privește pretinderea și primirea de către inculpatul a unui calculator și a unei instalații de încălzire.

Pentru încă un calculator cu accesoriile aferente, subansamblele aferente instalației de încălzire și un televizor color, inculpatul a făcut dovada că le-a achiziționat el, cu facturile nr.-, - și - și chitanța -.

Împrejurarea că aceste bunuri cumpărate de către ar fi fost plătite de către inculpatul nu a putut fi reținută, întrucât nu există probe certe în acest sens, declarația inculpatului singură, necoroborându-se cu alte probe, neputând să combată dovezile cu înscrisuri depuse de inculpatul în apărarea sa.

Din același motiv instanța nu a putut reține în sarcina inculpatului nici pretinderea și primirea sumei de 10.000.000 lei de la inculpatul.

Astfel, tribunalul a stabilit că în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev.și ped.de art.254 alin.1 Cod penal.

În ce privește individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, tribunalul, având în vedere numărul infracțiunilor comise de către fiecare inculpat în parte, existența concursului de infracțiuni, împrejurările concrete ale săvârșirii acestora, faptul că unele infracțiuni sunt continuate, pericolul social concret și persoana inculpaților, referitor la inculpații, și a făcut aplicarea dispozițiilor art.80 Cod penal, iar inculpaților și le-a aplicat circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal și dispozițiile art.81 Cod penal.

Împotriva hotărârii instanței de fond, Tribunalul C-S, au formulat apel inculpații, și, respectiv partea civilă Sucursala Romag D Tr.

Inculpatul a solicitat condamnarea sa la o pedeapsă rezultantă fără aplicarea vreunui spor, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante personale și deducerea din pedeapsa aplicată a duratei reținerii și arestării preventive.

Referitor la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 Cp, inculpatul a arătat că, conducta în cauză era dezafectată și abandonată, nefiind funcțională, fapta putând constitui cel mult infracțiunea de însușire a unui bun găsit.

Inculpatul a mai arătat că dispoziția prev. de art. 20 din Legea 130/1999 a fost abrogată.

S-a mai solicitat de către același inculpat, ca instanța să analizeze în mod judicios aspectele privitoare la circumstanțele personale ale inculpatului, dar și cele referitoare la individualizarea judiciară a executării pedepsei, deoarece acesta, atât înainte, cât și după faptele care i-au fost reținute de către organele de urmărire penală, a avut un comportament ireproșabil în societate, în familie și la locul de muncă, neprezentând vreun pericol social pentru comunitate.

Inculpatul a arătat că cercetarea judecătorească a cauzei s-a efectuat până la data de 20.11.2005 într-o compunere nelegală a instanței, în complet de 2 judecători, deși judecata cauzei trebuia să se facă în complet de un singur judecător, astfel că, anumite acte erau lovite de nulitate absolută, iar instanța trebuia să se pronunțe în ce măsură trebuie ele refăcute.

Cu privire la infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art 26 rap. la art. 215 al.2 și 3 Cp, s-a arătat că, complicitatea nu putea fi posterioară consumării infracțiunii de înșelăciune.

Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cp, s-a arătat că fapta de a înmâna inculpatului 2 facturi pe care acesta le-a completat pentru a justifica lucrările efectuate, nu poate reprezenta decât infracțiunea de complicitate la fals în înscrisuri oficiale prev. de art. 26 rap. la art. 288 Cp.

S-a mai invocat și pedeapsa disproporționată aplicată inculpatului față de ceilalți inculpați și că trebuia să beneficieze de circumstanțe atenuante.

În legătură cu aceeași problemă, s-a mai arătat că sumele în cuantum de 131.943.600 lei Rol, respectiv 47.249.984 lei Rol au fost deja achitate, fapt relevat și în expertiza contabilă efectuată în cauză.

Acest inculpat a mai apreciat că în cauza de față nu există un prejudiciu, astfel neputând exista nici infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al.2 Cp, solicitând achitarea sa pentru această infracțiune în temeiul art. 10 lit.a Cpp.

Inculpatul a mai criticat hotărârea instanței de fond, arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare, deoarece produsele livrate de SC SRL către SC P, nu provin din patrimoniul SC SA.

Inculpatul, în motivele sale de apel, a arătat că cercetarea judecătorească a cauzei s-a efectuat până la data de 20.11.2005 într-o compunere nelegală a instanței, în complet de 2 judecători, deși judecata cauzei trebuia să se facă în complet de un singur judecător, astfel că, anumite acte erau lovite de nulitate absolută, iar instanța trebuia să se pronunțe în ce măsură trebuie ele refăcute.

S-a mai criticat faptul că instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la raportul Camerei de Conturi M, care a exercitat controlul la Primăria, din concluziile căreia rezultau suficiente elemente care sunt în măsură să înlăture acuzația de înșelăciune, neexistând în cauză vreun prejudiciu.

În ceea ce privește acuzația de luare de mită, prev. de art. 254 Cp, această acuzație a fost menținută de către instanță, cu toate că, din înscrisurile aflate la dosar și din declarațiile martorilor a rezultat că acesta nu a primit nici un sau alte bunuri de la numitul.

Inculpatul a mai arătat că denunțurile făcute de au fost făcute sub amenințare, după data când a fost arestat, ele nefiind conforme cu realitatea.

În concluzie, s-a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.a Cpp.

Inculpatul, în motivele sale de apel a arătat că Tribunalul C-S a reținut cu o motivare destul de sumară că ar fi săvârșit toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, deși el nu a făcut altceva decât a confirmat două situații de lucrări întocmite de inculpatul, situații care atestau în mod nereal ca fiind executate anumite lucrări, la obiectivul "alimentare cu apă a comunei ", deoarece primarul comunei i-a spus că astfel se păstrează la bugetul Consiliului Local sumele repartizate pentru executarea acestor lucrări rămase necheltuite la finalul anului, fiind aplicabilă mai degrabă, o sancțiune cu caracter administrativ.

Inculpatul a mai arătat că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 Cp, deoarece acesta nu a uzat în nici un fel de vreo factură sau vreun alt act, neavând atribuții de serviciu în acest sens, fiind aplicabile dispozițiile art. 10 lit.c Cpp.

Inculpatul a mai criticat hotărârea apelată și pentru faptul că ar fi fost condamnat pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cp rap. la art. 215 al.2 și 3 cp, întrucât lipsesc elementele laturii obiective dar și subiective, acesta neavând reprezentarea faptelor și a consecințelor acestora, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit.a și c Cp.

Partea civilă Sucursala Romag D Tr. Sac riticat soluția instanței de fond sub aspectul neadmiterii cererii de reactualizare a contravalorii sumei cu care s-a constituit parte civilă cu indicele de inflație până la data plății efective.

Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 al.2 Cpp, instanța constată că apelul formulat de către partea civilă Sucursala Romag D Tr. S Este nefondat, iar apelurile formulate de către inculpații, și sunt fondate, pentru motivele care urmează a fi expuse în continuare.

Instanța de fond, Tribunalul C-S a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpaților în ceea ce privește infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată în baza întregului material probator administrat în cauză, în cele două cicluri procesuale care au avut loc, încadrările juridice ale faptelor fiind corecte, dozarea pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 72 Cp privind individualizarea judiciară a pedepselor, iar modalitatea de executare a acestora a fost stabilită în așa fel încât să corespundă scopului pedepsei prev. de art. 52 Cp.

Inculpații și au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, invocând două critici de ordin procedural, respectiv compunerea greșită a instanței la unele termene de judecată și neparticiparea procurorului PNA la acea dată, deși participarea acestuia era obligatorie, conform legii.

Instanța apreciază că cele două critici nu sunt fondate, deoarece hotărârea instanței de fond, Tribunalul C-S, a fost pronunțată de un complet de judecată compus dintr-un singur judecător, în mod legal, astfel că nu se putea pune problema constatării nulității absolute a hotărârii judecătorești pronunțate.

Din întreaga legislație din domeniu, se desprinde ideea că nu trebuia să participe la această cauză un procuror din cadrul PNA - Serviciul Teritorial Timiș, deoarece acest lucru era obligatoriu doar pentru cauzele în care urmărirea penală a fost efectuată de către acest organ de urmărire penală, sau dacă ar fi fost emis rechizitoriu de acest parchet, ceea ce nu este cazul în speța de față.

În ceea ce privește motivele de apel formulate de inculpatul, pe fond, sunt de asemenea neîntemeiate.

Acesta a criticat faptul că instanța de fond a reținut în mod eronat în sarcina sa infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, însă din probele administrate, respectiv chiar declarația acestuia în cursul urmăririi penale și la prima instanță în primul ciclu procesual, coroborată cu declarațiile martorilor, și, a rezultat că inculpatul a întocmit o factură în valoare de 350.000.000 ROL care atesta că SC SRL a livrat către SC 720 mc de nisip, operațiune deoarece cantitatea de nisip provenea din operațiuni de colmatare și a fost luată din localitatea, județul M, fără a se face vreo plată.

De asemenea, inculpatul a criticat și existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, deoarece el nu a completat cele două facturi pe care le-a înmânat inculpatului, acesta fiind autorul contrafacerii scrierii sau a subscrierii și nu cel care a pus la dispoziție formularul necompletat, respectiv inculpatul, însă criticile formulate cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290.Cod Penal nu sunt fondate.

Apărarea inculpatului în sensul că nu cunoștea condițiile nelegale în care au fost derulate activitățile firmei SC SRL, nu poate fi reținută în condițiile în care chiar inculpatul în declarația sa dată în cursul urmăririi penale a recunoscut derularea acestor operațiuni nelegale, fiind de acord însă cu acest lucru, pentru a-l ajuta pe inculpatul, iar stornarea ulterioară a facturii și restituirea banilor primiți pentru livrarea nisipului la SC SRL nu poate avea relevanță în ceea ce privește existența infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

În mod corect s-a reținut în sarcina acestui inculpat și infracțiunea de complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 10 din Legea nr. 87/1994, făcându-se aplicarea legii mai favorabile potrivit art. 13.Cod Penal, deoarece inculpatul a cunoscut scopul utilizării formularelor pe care le-a înmânat inculpatului și care la rândul lui a întocmit în mod necorespunzător documente de evidență contabilă în scopul împiedicării descoperirii evaziunii fiscale.

Același inculpat a criticat inexistența infracțiunii de evaziune fiscală în forma prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, arătând că fapta sa de a înregistra în contabilitate 6 facturi fictive poate constitui eventual infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, urmând a se înlătura și condamnarea pentru art. 290.Cod Penal, însă din întregul probatoriu administrat rezultă că încadrarea juridică a faptei a fost corect făcută, ca de altfel și condamnarea inculpatului pentru aceste două infracțiuni menționate anterior.

Inculpatul a mai criticat și condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹.Cod Penal, însă din întregul ansamblu probatoriu rezultă că inculpații și au vândut din stocul societății SC SA D T-S către SC P, diverse materiale: țeavă, profile, cornier, în numele SC SRL.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunile care au fost reținute în sarcina inculpatului, instanța apreciază că acesta a fost corect stabilit, fiind luate în considerare criteriile prev. de art. 72.Cod Penal privind individualizarea judiciară a pedepselor, având în vedere și multitudinea faptelor care alcătuiesc întreaga activitate infracțională a acestuia, pericolul social ridicat al infracțiunilor săvârșite, fiind nejustificate criticile cu privire la aplicarea unei pedepse prea mari.

Un aspect esențial invocat de către inculpatul urmează a fi apreciat ca temeinic de către instanța de judecată, în sensul că instanța de fond în mod greșit a considerat că inculpatul datorează în solidar cu inculpatul, Ministerului Finanțelor, suma de 47.249.894 ROL și 131.943.600 ROL în condițiile în care rezultă prin expertiza efectuată în cauză că aceste sume au fost virate la Trezoreria T-S ( 354 dosar fond, primul ciclu procesual), astfel că se impune înlăturarea acestei obligații de plată.

Cu privire la apelul formulat de către inculpatul pe fondul cauzei, instanța apreciază că motivele invocate de către acesta, de asemenea, sunt nefondate. Astfel, raportul Camerei de Conturi M, care a exercitat un control la Primăria în legătură cu efectuarea extinderii alimentării cu apă a acestei localități, faptul că acest raport a fost unul favorabil nu poate înlătura probatoriul efectuat în dosarul cauzei, care a demonstrat în mod indubitabil că inculpatul, în calitate de primar al localității, a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în forma prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal, cu ocazia încheierii și derulării contractului privind executarea lucrărilor de aducțiune în comuna, care prin manopere frauduloase, împreună cu inculpatul au indus în eroare partea civilă, cu consecința producerii unui prejudiciu important.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 254 alin. 1.Cod Penal prima instanță a reținut în mod corect această infracțiune în sarcina inculpatului, deoarece din întregul ansamblu probatoriu rezultă că acesta a condiționat plata unor sume de bani către SC SRL de cumpărare în folos personal a unor bunuri, neputând fi luată în considerare apărările inculpatului cu privire la inexistența infracțiunii.

În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina inculpatului incidența vreunui temei de achitare prev. de art. 10 lit. a Cod proc.penală, așa cum a solicitat inculpatul, urmând a fi menținute dispozițiile de condamnare a acestuia.

În ceea ce privește apelul formulat de către inculpatul, instanța apreciază că motivele invocate de către acesta sunt neîntemeiate atât în ceea ce privește achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289.Cod Penal în temeiul art. 10 lit.¹C.P.P. achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291.Cod Penal și complicitate la înșelăciune prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 alin. 2 și 3.Cod Penal, în temeiul art. 10 lit. c

C.P.P.

Motivele invocate de către acesta nu pot fi primite, deoarece din întregul ansamblu probator a rezultat că inculpatul, în calitate de consilier pentru investiții al Primăriei, deși acesta nu a fost la fața locului pentru recepționarea lucrărilor executate, a semnat situațiile de lucrări fictive deși cunoștea că situația lucrărilor nu este reală.

Apărarea acestui inculpat cât și a inculpatului că dacă nu s-ar fi întocmit aceste situații, s-ar fi pierdut sumele de bani alocate pentru executarea lucrărilor de aducțiune, nu poate fi primită deoarece săvârșirea acestor fapte de natură penală nu poate fi justificată prin scopul urmărit, iar pe de altă parte, suma alocată pentru lucrarea de aducțiune, chiar și necheltuită în totalitate, nu însemna și pierderea acestei sume.

Inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit.¹pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289.Cod Penal, însă această cerere este total nejustificată în condițiile în care săvârșirea unei astfel de fapte denotă un pericol social ridicat, fiind vorba de înscrisuri oficiale, fiind implicați bani publici, astfel că în cauză nu poate fi vorba de un grad minim de pericol social și care să fi adus o atingere minimă a valorilor prevăzute de art. 1.

Cod Penal

Cu privire la apelul formulat de inculpatul, instanța apreciază că criticile aduse hotărârii penale apelate, în principiu sunt nefondate, exceptând o singură apărare.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3.Cod Penal, s-a reținut în mod corect că inculpatul împreună cu inculpații și cu ocazia încheierii și derulării contractului privind executarea lucrărilor de aducțiune în comuna, prin manopere frauduloase au indus în eroare partea civilă, cu consecința producerii unui prejudiciu important, iar concluziile Camerei de Conturi M la care s-a făcut referire, nu pot înlătura probele existente la dosar și care au dovedit vinovăția inculpatului cu privire la această infracțiune.

Cu privire la acuzația de săvârșire a infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1.Cod Penal, criticată de către inculpatul, instanța apreciază că această infracțiune a fost dovedită prin probe concrete, rezultând că s-a încheiat între inculpații și o minută care stipula amânarea executării lucrărilor pentru anii următori și care a fost înregistrată în registrul Primăriei, act care a devenit oficial prin aplicarea ștampilei Primăriei.

Cu privire la infracțiunea de furt calificat cu participație improprie în condițiile art. 31 alin. 2.Cod Penal, pentru care a fost condamnat inculpatul, se constată că acest lucru a fost dovedit, deoarece inculpatul a dat ordin muncitorilor din subordinea sa să sustragă țeavă din proprietatea SC - Sucursala D T-S, creând acestei părți civile un prejudiciu care a fost constatat prin expertiza de specialitate, fapta neputând fi încadrată la infracțiunea de însușire a unui bun găsit.

Nu sunt justificate nici criticile cu privire la inexistența infracțiunii de evaziune fiscală în forma prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, fapta fiind probată de probele existente la dosar, iar încadrarea juridică a fost corect stabilită, respingându-se cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul neaplicării prevederilor Legii nr. 161/2003.

Instanța apreciază că critica adusă hotărârii primei instanțe referitoare la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Legea nr. 130/1999 este fondată, deoarece textul legal menționat a fost abrogat prin art. 4¹din Legea nr. 577/2003, astfel că inculpatul urmează a fi achitat pentru această infracțiune.

Inculpatul a mai criticat și cuantumul pedepsei, respectiv modalitatea de executare a pedepsei care a fost dispusă de către Tribunalul C-S, instanța de control judiciar constatând că ambele aspecte au fost corect soluționate de către instanța de fond, dozarea pedepsei făcându-se cu respectarea disp. art. 72.Cod Penal în așa fel încât să corespundă scopului pedepsei, neimpunându-se aplicarea unor circumstanțe atenuante facultative așa cum a solicitat inculpatul, iar modalitatea de executare, respectiv în detenție, este corectă în raport cu multitudinea și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului.

Instanța din oficiu a constatat că se impune admiterea apelurilor formulate de către inculpații, și, cu privire la individualizarea pedepselor accesorii, acestora fiindu-le interzise toate drepturile prev. de art. 64.Cod Penal pe durata executării pedepsei principale, fapt care contravine jurisprudenței CEDO, dar și a normelor jurisprudențiale interne actuale, conform cărora aplicarea pedepselor accesorii trebuie să fie făcută în mod individual, pentru fiecare în parte, după o analiză judicioasă a acestora.

În aceste condiții, instanța va înlătura pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. d și e inculpaților Cod Penal și, iar cele prev. de art. 64 lit. c, d și e inculpaților Cod Penal și.

Cu privire la apelul formulat de partea civilă - Sucursala Romag D T-S, instanța apreciază că acesta este nefondat, deoarece prejudiciul efectiv a fost stabilit prin expertiză de specialitate, iar reactualizarea sumei cu indicele de inflație până la data plății efective se poate realiza după rămânerea definitivă a hotărârii, în faza de executare a acesteia.

Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondat apelul formulat de partea civilă - Sucursala Romag- DTS împotriva sentinței penale nr. 201/25.10.2005 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr. 5601/P/2004.

În baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp va admite apelurile formulate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale, pe care o va desființa în parte și rejudecând:

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit.b Cpp va achita pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Legea 130/1999.

Va înlătura pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. d, e Cp inculpaților și, iar cele prev. de art. 64 lit.c,d,e Cp inculpaților și.

Se va înlătura obligația inculpaților și la plata sumei de 47.249.894 Rol (4724,9894 Ron) și a sumei de 131.943.600 Rol (13.194,3600 Ron), către Ministerul Finanțelor.

Vor fi menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 7 din Legea 26/1990 se va trimite prezenta hotărâre la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

În baza art. 192 al.2 Cpp va obliga partea civilă - Sucursala Romag- DTS la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 192 al.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cpp respinge ca nefondat, apelul formulat de partea civilă - Sucursala Romag- DTS împotriva sentinței penale nr. 201/25.10.2005 a Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr. 5601/P/2004.

În baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp admite apelurile formulate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 11 pct.2 lit.a Cpp raportat la art. 10 lit.b Cpp achită pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 din Legea 130/1999.

Înlătură pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. d, e Cod penal inculpaților și, iar cele prev. de art. 64 lit.c,d,e Cod penal inculpaților și.

Înlătură obligația inculpaților și la plata sumei de 47.249.894 Rol (4724,9894 Ron) și a sumei de 131.943.600 Rol (13.194,3600 Ron), către Ministerul Finanțelor.

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 7 din Legea 26/1990 trimite prezenta hotărâre la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Mehedinți pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.

În baza art. 192 al.2 Cpp obligă partea civilă - Sucursala Romag- DTS la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare față de stat.

În baza art. 192 al.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpații și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 25.04.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G - - -

GREFIER

- -

Red. /14.05.08

Tehnored. ex. /14.05.08

PI. - - - Trib. C-

Președinte:Gheorghe Bugarsky
Judecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara