Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 22 septembrie 2008

PREȘEDINTE: Constantin Costea

JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 577/PI din 16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3262/2004.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul apelant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile civile intimate GM. T, și părțile responsabile civilmente SC SA T, SC SRL T, SC - SRL T și SC SRL

Procedura legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul inculpatului apelant, av. arată că apelul vizează nelegalitatea hotărârii Tribunalului Timiș prin care, din multitudinea de infracțiuni cu care a fost sesizată această instanță, s-a reținut în sarcina inculpatului, infracțiunea de înșelăciune, sub pretextul că așa numitul contract de vânzare cumpărare încheiat de inculpatul, în calitate de reprezentant al SC SRL, SC SRL și SC SRL a vândut acțiunile pe care aceste societăți le dețineau la SC SA și că nu ar fi adus la cunoștința cumpărătorului, că această societate se afla în procedura falimentului. Însă, partea vătămată, deși se presupune că a fost înșelată cu 6 miliarde lei, nu a depus niciodată o plângere în tot cursul urmăririi penale și nici nu și-a înscris niciodată aceste acțiuni la Registrul Comerțului, așa cum, de altfel, ar fi fost firesc. În realitate, a fost vorba despre un împrumut și nu despre un contract de vânzare cumpărare, așa cum reiese și din declarația notarială dată de partea vătămată, care a arătat că nu are nici o pretenție și că nu l-au interesat niciodată acțiunile, însă fiind speriat de existența unui proces, nu vrea să spună că ais -a restituit împrumutul. Apărarea a dovedit prin martorul, care a asistat la discuția inculpat și partea vătămată, ceea ce inculpatul a susținut în mod consecvent:că nu a vândut acțiunile, avea nevoie de un împrumut pentru a salva de la faliment societatea SRL, ceea ce s-a și întâmplat, a restituit acest împrumut cu o dobândă mult mai mare decât l-a luat. Or, având în vedere cele susținute de inculpat și dovedite și prin declarația martorului și, având în vedere și faptul că partea vătămată declară că nu are nici o pretenție, se apreciază că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, astfel că solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.d Cpp. Totodată solicită exonerarea de la plata despăgubirilor civile atât a inculpatului cât și a părților responsabile civilmente, întrucât, așa cum rezultă din declarația notarială a părții vătămate, acesta nu are nici o pretenție.

Procurorul pune concluzii de admitere a apelului și achitarea inculpatului.

Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului și achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa.

CURTEA,

Având nevoie de pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la 30.09.2008.

Dată în ședință publică azi, 22.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - G -

GREFIER

- -

Tehnored. /26.09.08

RO MANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.140/

Ședința publică din 30 septembrie

PREȘEDINTE: - -

JUDECĂTOR: G -

GREFIER: - -

Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 577/PI din 16.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 3262/2004.

Dezbaterile asupra apelului, concluziile apărătorului și ale procurorului și ultimul cuvânt al inculpatului au avut loc în ședința publică de la 22.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30 septembrie 2008, când a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 577/PI din 16.10.2006 pronunțată în dosarul nr. 3262/2004, Tribunalul Timiș în baza art. 334 din Cpp, a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 în cea prev. de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 și cea de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. b din Legea nr. 31/1990 în cea prev. de art. 143 alin. 2 lit.c din Legea nr. 85/2006 ca fiind neîntemeiată.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b din Cpp raportat la art. 10 lit.g teza II-a Cpp, a fost încetat procesul penal început împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp, în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2002, coroborat cu art. 122-124 CP.

În baza art. 280 din Legea nr. 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Cp, a fost condamnat inculpatul, la 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedepunere de către angajator a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată la sistemul public de asigurări sociale către bugetul asigurărilor de șomaj și către bugetul asigurărilor sociale de sănătate în perioada decembrie 2002 - august 2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. b Cpp a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp a fost condamnat același inculpat, la 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp, raportat la art. 10 lit. g teza a II-a Cpp, a fost încetat procesul penal început aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu art. 122 și 124 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. g teza a II-a Cpp a fost încetat procesul penal început aceluiași inculpat pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 31 alin. 2 din Cp raportat la art. 290 din Cp coroborat cu art. 122 și 124 Cp.

În baza art. 215 alin. 2,3,5 Cp a condamnat același inculpat, la 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c, Cp pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale pentru o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp raportat la art. 10 lit. g teza a II-a Cpp, a fost încetat procesul penal început aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cp raportat la art. 122 și 124 Cp.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cpp raportat la art. 10 lit. a Cpp a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 276 lit. b din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 33 lit. a, 34 lit.b și 35 lit. a Cp au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c din Cp.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c Cp, pe durata prev. de art. 71 Cp.

S-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 și art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990, s-a dispus ca Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș să efectueze cuvenitele mențiuni privind hotărârea de condamnare a inculpatului.

În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA T suma de 484.088.287 lei, părții civile Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

În baza art. 14, 346 Cpp a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de

În baza art. 168 Cpp și art. 169 Cpp s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr. P/500 din 09.04.2002 emisă de Inspectoratul de Poliție T, asupra imobilului proprietatea SC SRL T, situat în T, teren în suprafață de 10257 mp. înscris în CF nr. 3190 comuna nr. top 315/a-317/2 și nr. top 1148/a/2/5/2 până la concurența sumei de 1,7 miliarde lei.

În baza art. 14, 346 Cpp raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente SC SRL, SC SRL și SC SRL să achite părții civile suma de 6.003.228.000 lei, despăgubiri civile pentru daune materiale, reprezentând contravaloarea acțiunilor cumpărate prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3469 din 07.09.2001 de către Biroul " - ".

În baza art. 348 fost anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3469 din 07.09.2001 de către Biroul Notarial " - ".

În baza art. 191 alin. 2 și 3 fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare și pe fiecare parte responsabilă civilmente: SC SA, SC SRL și SC SRL, la câte 100 RON cheltuieli judiciare către stat, sumele reprezentând cheltuielile din faza de urmărire penală și primă instanță.

Examinând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală precum și în fața instanței se vor reține următoarele:

În perioada octombrie 2000 - ianuarie 2002, inculpatul, în calitate de administrator al SC SA T nu și-a respectat obligația de a vira sumele reținute pe statele de plată ale angajaților ce reprezentau contribuțiile datorate sistemului public de asigurări sociale și către bugetul asigurător de șomaj în total 484.088.287 lei în perioada octombrie 2000- ianuarie 2002, în 15 zile de la încadrare încălcându-se reglementările legii 130/1999 și ale legii 19/2000, fapta fiind constatată de lucrătorii T, cu ocazia controlului efectuat la SC SA în perioada 18.19.02 din 2002.

Inculpatul a depus la dosar acte din care rezultă că a negociat reeșalonarea plăților pentru sumele datorate, aspect reținut și de expertul contabil, dar aceste reeșalonări produc efecte asupra laturii civile a cauzei, în sensul că i s-a dat inculpatului posibilitatea achitării debitelor, dar nu produc efecte cu privire la fapta penală săvârșită de inculpat.

Susținerea inculpatului din concluziile scrise nu a putut fi împărtășită de instanță, deoarece, din verificările efectuate la SC SA, s-a constatat că sumele ce trebuiau virate de inculpat au fost încasate de societate, iar împrejurarea că acestea nu au fost efectiv virate în 15 zile se datorează inculpatului care a folosit acești bani pentru a efectua alte plăți.

Apărarea inculpatului producea consecințe dacă nu s-ar fi încasat sumele de la angajați incapacitatea de plată în aceste condiții nu poate conduce la exonerarea de răspundere penală.

Fapta inculpatului de a nu vira la bugetul asigurărilor de șomaj și sănătate a sumei de - lei în termen de 15 zile de la încasare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003 cu aplicare art. 41 alin. 2.Cod Penal prin care au fost modificate dispozițiile Lg. 130/1999 și Lg. 19/2000, dar având în vedere disp. art. 122 lit. e din rap.Cod Penal la art. 124.Cod Penal a intervenit prescripția răspunderii penale pentru această faptă, astfel că în baza art. 11 lit. b din rap.C.P.P. la art. 10 lit. g teza a II-a din C.P.P. tribunalul a dispus încetarea procesului penal început inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 280 din Lg. 53/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 din

Cod Penal

Totodată tribunalul a reținut fapta aceluiași inculpat care nu a virat sumele încasate în perioada decembrie 2002-august 2003, prejudiciul produs fiind de - lei față de DGFPS, iar la data soluționării cauzei nu era prescrisă răspunderea penală și, apreciind că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 280 din Lg. 53/2003 cu aplicare art.41 alin. 2 din prin Cod Penal modificarea succesivă a Lg. 130/1999 și Lg. 19/2000, reținându-se vinovăția inculpatului, precum și perseverența infracțională a acestuia, l-a condamnat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedepunere de către angajator a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorate la sistemul public de asigurări sociale către Bugetul asigurărilor de șomaj și către bugetul asigurărilor de sănătate în perioada decembrie 2002- august 2003.

Instanța a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia reeșalonarea datoriilor față de bugetele asigurărilor de șomaj și asigurărilor de sănătate exonerează de răspundere penală pentru fapta penală constatată de organele de control, apreciind că aceasta are efect asupra laturii civile a cauzei.

Legea 87/1994 a suferit mai multe modificări, ultima fiind prin publicarea Lg. 241/2005- act normativ în care nu se mai găsește încriminată fapta prev. de art. 10 din Lg. 87/1994, respectiv aceea că " întocmirea incompletă sau necorespunzătoare de documente primare sau de evidență contabilă ori acceptarea unor astfel de documente, cu scopul de a împiedica verificările financiare contabile, pentru identificarea cazurilor de evaziune fiscală", nu mai este prevăzută de legea penală.

Fapta inculpatului care a acceptat înscrierea în contabilitate a două facturi, întocmite necorespunzător, cu scopul de a împiedica verificările ce ar fi putut evidenția cazuri de evaziune fiscală, nu mai este prev. de legea penală și tribunalul, în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b din C.P.P. l-a achitat pe inculpat pentru săvârșirea faptei de evaziune fiscală prev. de art. 10 din Lg. 87/1994 cu aplicare art. 13.

Cod Penal

La termenul de judecată din 2 octombrie 2006 procurorul a solicitat schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Lg. 87/1994, cu cea prevăzută de art. 9 lit. e din Lg. 241/2005, dar din analiza noului text, tribunalul a constatat că aceasta nu este posibil datorită situației mai grele ce s-ar cauza inculpatului, noul text prevăzând o pedeapsă mult mai mare, aceea cu închisoarea între 2-8 ani față de vechiul text care prevedea pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani sau amenda, aspect invocat și de apărătorul ales al inculpatului, iar o compilație între definiția unui text și pedeapsa altui text ar fi nelegală, astfel că în baza art. 334.C.P.P. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet.

Susținerea inculpatului că nu există fapta de evaziune fiscală descrisă la pct. 2 din rechizitoriu și prev. de art. 13 din Lg. 87/1994 deoarece nu-i poate fi imputată inculpatului împrejurarea că s-a dovedit ulterior că societățile amintite vânzătoare sunt fictive, câtă vreme bunurile cumpărate există, au fost înregistrate, deoarece nu a încercat să obțină deducerea nelegală a TVA și activitatea de înregistrare în contabilitate a celor 2 facturi nu se încadrează în cele două variante ale textului invocat, respectiv nu există o omisiune de înregistrare, sau înregistrare de cheltuieli ce nu au la bază operațiuni reale, deoarece produsele se găsesc în inventarul societății și sau achitat cu acte contabile necontestate, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată.

Astfel, prin rechizitoriu s-au reținut următoarele aspecte: cele două facturi prin care s-au achiziționat de către SC SRL Tom așină de împachetat automată în valoare de 756.400.000. lei pentru care s-a dedus TVA 136.400.000 lei Rol de la SC SRL B și de către SC SRL și 5 bazine inox - valoarea totală a facturii fiscale de 1.487.500.000 lei Rol pentru care s-a dedus TVA în valoare de 237.500.000 lei ROL și s-au calculat amortizări în valoare de 12.760.462 lei ROL - vânzător fiind SC SRL conform raportului de constatare tehnică științifică nr. 285.897 din 10.12.2001 efectuat în timpul urmăririi penale și astfel la filele 105-122.. UP, cele două facturi ce fac obiectul cauzei precum și oat reia factură care nu face obiectul cauzei și a fost emisă de oat reia societate SC SRL către SC SRL T- au fost scrise de o singură persoană, neidentificată și aceeași persoană a completat și chitanțele expertizate prin care SC SRL și SC SRL au făcut plăți societăților ce fac obiectul cauzei.

Din verificările efectuate în timpul urmăririi penale s-a constatat că societățile eminente ale facturilor sunt fictive, SC SRL este "fantomă".

Inculpatul a invocat buna sa credință ca și societatea cumpărătoare susținând că nu a avut cunoștință de faptul că societățile vânzătoare sunt fictive, dar a făcut și afirmația că facturile emise de societăți diferite au fost emise de persoane diferite când este dovedit că o singură persoană a completat toate facturile.

Chiar dacă inculpatul a apreciat că tranzacția este legală și actele nu sunt fictive avea obligația să verifice facturile pentru înregistrarea lor în contabilitate, astfel încât să fie completate omisiunile acestora, cu datele privind persoana delegatului, datele de stare civilă ale expeditorului, mijlocul de transport cu care a fost transportat bunul cui aparține, data și ora expediției, iar cu privire la semnătura de primire se impunea identificarea persoanei care primește, dar toate aceste date lipsesc, deși ele puteau fi completate dacă sau apreciat ca omisiuni, deoarece față de data facturii seria - nr. - din 15.08.2000, plata contravalorii acesteia s-a făcut ulterior, în decembrie 2000, conform chitanțelor de la filele 130-132. UP- I, direct la casieria societății SC SRL.

În raportul întocmit de expertul nu s-a răspuns expres la întrebarea dacă facturile pe baza cărora au fost efectuate înregistrările în contabilitate sunt fictive, amortizarea se trece pe costuri iar în răspunsul la obiecțiuni afirmă că punctul de vedere al expertului este că sunt îndeplinite condițiile pentru calculul amortizării și înregistrării acesteia pe cheltuieli, stabilirea amortizării nefiind condiționată de eventualele deficiențe ale facturilor.

Tribunalul a apreciat că există o diferență între noțiunea de "deficiență ale facturilor" și facturi emise de firme fantome, facturi fictive, care sunt întocmite cu o mulțime de omisiuni, chiar esențiale - de exemplu datele de identificare ale societății pentru SC SRL B, dar care nu se regăsesc nici în chitanțele emise de aceasta.

Expertiza contabilă efectuată în cauză în timpul urmăririi penale a reținut încălcarea dispozițiilor G nr. 831/1997 și Normele de aplicare a acestora, facturile fiind întocmite cu omisiuni, concluzii ce au fost coroborate și cu concluziile raportului de constatare tehnico științifică nr. - din 10.12.2001, astfel că instanța a reținut opinia exprimată de expertul contabil.

Reținând ca eronată susținerea inculpatului că produsele cumpărate se regăsesc în evidențele societății și că a fost achitată contravaloarea lor cu acte necontestate, deoarece prin experimentul tehnico științific s-au contestat o parte din chitanțele cu care au fost achitate aceste obiecte, constatându-se că sunt scrise de aceeași persoană care a scrisa cele două facturi, punându-se astfel la îndoială veridicitatea acestora, marea majoritate a chitanțelor prezentând evaziv obiectul plății - de exemplu: contravaloarea facturii restante, dar există și chitanțe care se referă expres la una din facturile fictive, instanța a constatat întemeiate și dovedite susținerile de la punctul 2 din rechizitoriu.

În cauză nu a fost contestată împrejurarea că inculpatul s-a ocupat de administrarea SC SRL și SC SA, potrivit mandatării sale prin procurile depuse la dosar având nr. 2067/27.06.2006 și cea generală din 04.11.1998.

Din expertiza contabilă întocmită în timpul urmăririi penale a rezultat că prin înregistrarea celor două facturi în contabilitate s-au cauzat pagube bugetului de stat în sumă de 991.231.400 lei de către SC SRL T și de 779.312.000 lei de către SC SRL.

Fapta inculpatului, care a înregistrat în contabilitatea celor două societăți SC SRL și SC SA, cele două facturi fictive conținând omisiuni, cu scopul de a nu plăti sumele reale ce se cuveneau bugetului statului, deducând TVA, calculând amortismente pentru produsele cumpărate de SC SA, contravaloarea prejudiciului fiind stabilit prin expertiza întocmită de exportul, iar pentru utilajul achiziționat de SC SRL nu s-au achitat amortismente, dar s-a dedus nelegal TVA, fapta săvârșită de inculpat care a administrat efectiv activitatea celor două societăți fiind mandatat în acest scop, faptă săvârșită cu vinovăție sub forma intenției directe, care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, iar în baza art. 13 din legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 Cp l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Între SC SA L în calitate de vânzător și SC SRL L în calitate de cumpărător, la data de 16.12.1998 a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare având ca obiect "Centrul Viticol L ()". Contractul a fost semnat pentru vânzător de director general și director economic și de oficiul juridic, iar pentru cumpărător de către administrator.

În acest contract a fost înscris în fals numărul contului unde urmează a fi virată contravaloarea prețului respectiv contul SC SA în loc de SC SA, iar prețul a fost virat în contul înscris în contract.

Nu s-a putut reține de către instanță că a fost o eroare, deoarece nu s-a indicat greșit sumele societății ci numărul contului, acesta neputând fi cunoscut de către semnatarii contractului decât dacă le-a fost expres indicat, singurul care știa acest cont fiind inculpatul, acesta avea și interesul să încaseze și să utilizeze banii în societatea SC SA, acesta fiind acționar majoritar la ambele societăți, prin firmele administrate de inculpat pentru frații săi, fiind și președintele Consiliului de Administrație.

Împrejurarea că, observând greșeala din contract, i-a arătat-o lui care a corectat lateral contul, indicând numărul corect al acestuia, nu înlătură răspunderea inculpatului, deoarece contractul s-a încheiat la biroul acestuia la sediul SC SRL, iar întrebat fiind ulterior, inculpatul a afirmat că a făcut acest lucru pentru a-și recupera o parte din sumele de bani pe carte i-a băgat în SC SA, inculpatul fiind cel care a convenit modalitatea de plată, respectiv suma de 480.000.000 lei achitată prin virarea acesteia în contul indicat în fals în contract, iar diferența până la 1 miliard prin livrarea unor mărfuri societăților, dar nici contravaloarea acestei mărfi nu a intrat în contul SC. Aceste aspecte au fost dovedite cu acte și declarațiile martorilor audiați, care și-au menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale, declarații în care au expus pe larg condițiile încheierii contractului și de executare a acestuia.

Din procesul verbal al Consiliului de Administrație al SC SA, fila 34-35 volumul 3 din dosar P, a rezultat că dir. a pus în discuție problema debitului de 600.000.000 lei, dar a precizat că SC SRL Laa chitat prețul, situația nefiind reală, prilej cu care inculpatul a recunoscut că aceasta mai urmează să o achite el, modalitatea fiind aceea de a fi trecută în contul SC SRL, urmând ca această societate să figureze ca debitor față de SC SA.

Inculpatul, în declarațiile date în timpul urmăririi penale, nu a negat că prețul contractului prezentat a intrat în contul SC SA, unde inculpatul era acționar majoritar și președintele Consiliului de Administrație și a justificat operațiunea prin aceea că SC SA era acționarul majoritar al SC SA, recunoscând și împrejurarea că, la solicitarea sa, s-a încheiat contractul cu date false, asigurându-se astfel intrarea prețului la SC. Susținerea că între cele 2 societăți s-a efectuat ulterior o compensare nu a fost dovedită în cauză.

Văzând cele susținute, instanța a înlăturat apărarea inculpatului, în sensul că faptei îi lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3/1990.

Fapta inculpatului care a folosit banii SC SA cu rea credință pentru achitarea unor datorii ale SC SA, favorizând în acest mod - această societate, având interese directe, fiind președintele Consiliului de Administrație al acestei societăți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 266 pct. 2 din Legea nr. 3/1990 fiind săvârșită cu intenție directă de inculpat, dar având în vedere data la care a fost comisă 16.12.1998, instanța a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale și, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp raportat la art. 10 lit. g teza II-a Cpp, a încetat procesul penal început împotriva inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni, făcându-se aplicarea art. 122 Cp și art. 124 Cp.

În cauză a fost dovedită împrejurarea că inculpatul a determinat alte persoane, ca acestea fără vinovăție să falsifice un contract, actul a fost întocmit în biroul inculpatului, iar prin înscrierea greșită a contului în care se va vira prețul s-a urmărit și realizat încasarea sumei de 480.000.000 lei.

Fapta inculpatului de a determina alte persoane -, și, să înscrie date false în contractul încheiat la data de 16.12.1998 între SC SRL L și SC SA, întrunește elementele constitutive ale instigării la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 alin. 2 Cp raportat la art. 290 Cp dar, având în vedere intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului pentru această faptă, în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp raportat la art. 10 lit. g teza a II-a Cpp, instanța a încetat procesul penal făcând aplicarea art. 122 Cp și art. 124 Cp.

În data de 07.09.2001, la Biroul Notarial, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare prin care inculpatul, în calitate de mandatar al SC SRL, SC și al SC SRL a vândut un număr de 7476 acțiuni deținute de aceste societăți comerciale la SC SA T pentru suma totală de 6.003.228.000 lei părții civilele declarând cu acest prilej că acțiunile sunt nesechestrate, negajate, libere de sarcini garantând cumpărătorul pentru evicțiune totală sau parțială, dar această declarație nu corespunde realității deoarece SC SA T era în faliment și nu putea înstrăina acțiunile respectiv capitalul societății, iar dintre acțiunile vândute 540 acțiuni deținute de inculpat prin SC SRL și SC SA, mai fuseseră vândute anterior la data de 07.06.1999 către SC SRL.

Fapta inculpatului de a face declarații false cu prilejul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentic, faptă săvârșită cu intenție directă întrunește elementele constitutive a infracțiunii de fals în declarații, prevăzută de disp. art. 292 Cp și, văzând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 122 și 124 Cp în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cpp raportat la art. 10 lit. g teza II-a Cpp, instanța a încetat procesul penal, constatând că a intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului.

Inculpatul a invocat împrejurarea că prin legea nr. 543/2002 pentru infracțiunea de fals în declarații a fost grațiată executarea pedepsei dar, constatând intervenită prescrisă răspunderea penală pentru această faptă, dispozițiile legii grațierii nu își mai au aplicabilitate în cauză, deoarece nu s-a aplicat o pedeapsă. Dispozițiile privind prescrierea răspunderii penale primează dispozițiilor Legii nr. 543/2002.

Înstrăinarea acțiunilor SC SA după declanșarea procedurii falimentului de către inculpat nu a avut ca și consecință înstrăinarea din active, ci s-a schimbat doar structura acționarilor atât capitalul social cât și activele societății au rămas aceleași nefiind prejudiciați creditorii societății deoarece nu s-a micșorat dreptul de gaj general al acestora, respectiv a patrimoniului sau a capitalului social.

Constituie infracțiune de bancrută frauduloasă, înstrăinarea în frauda creditorilor, în caz de faliment al unei societăți, a unei părți însemnate din active, dar o astfel de faptă nu a fost săvârșită de către inculpat, astfel că în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cpp, instanța l-a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 276 lit. b din Legea nr. 31/1990, reținând că nu există această faptă penală.

Cererea formulată de Parchet la data de 02.10.2006 prin care a solicitat a se constata că dispozițiile care incriminează în prezent infracțiunea de bancrută frauduloasă se regăsesc în prevederile art. 143 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 și să se procedeze la schimbarea încadrării juridice dată faptei, în baza art. 334 Cpp a fost respinsă, aceasta nefiind întemeiată deoarece așa cum s-a reținut fapta nu există.

Prin întocmirea contractului de vânzare cumpărare la notar în data de 07.06.1999, acesta având ca obiect vânzarea acțiunilor SC SA, societate față de care era declanșată procedura de faliment, inculpatul a încălcat dispozițiile imperative ale art. 38 alin. 1 din Legea nr.64/1995 care stabilesc că "după ce s-a dispus deschiderea procedurii potrivit art. 31 este interzis administratorilor societății comerciale sub sancțiunea nulității să înstrăineze fără acordul judecătorului sindic, acțiunile sau părțile lor sociale, deținute la debitorul se face obiectul acestei proceduri".

Prin încheierea nr. 1827/P/9.11.2000 pronunțată în dosarul nr. 8506/COM/S/2000 de Tribunalul Timiș, s-a declanșat procedura falimentului față de SC SA, fiind desemnat lichidator judiciar consilier juridic, situație în care administratorilor societății, inclusiv inculpatului, le era interzis să efectueze acte de înstrăinare a acțiunilor fără viza judecătorului sindic.

Din declarația lichidatorului a rezultat că, începând cu data de 16.02.2001, acesta a făcut mențiune la Registrul Comerțului despre aceasta - /C/406 și că de la acea dată până în 15.03.2002 nu a fost încunoștințat despre nici o înstrăinare de acțiuni pe care să o fi avizat.

Pentru a deveni opozabilă terților vânzarea acțiunilor, trebuia înregistrată la ORC T, dar această operațiune nu a putut fi făcută deoarece era declanșată procedura falimentului și notificată la ORC, astfel că orice cerere ar fi formulat inculpatul sau partea civilă în acest sens, ar fi fost respinsă

Împrejurarea că nu s-a înregistrat la ORC vânzarea-cumpărarea perfectată prin contractul autentic, nu face dovada că acest act era un act simulat și de aceea părțile nu l-au înregistrat la ORC, deoarece el nu mai putea fi înscris, existând notificată declanșarea falimentului.

În apărare, inculpatul a acreditat ideea că actul autentic de vânzare cumpărare, este un act simulat, caracterul său real fiind al unui contract de garanție, împrejurare pe care a înțeles să o dovedească cu declarația martorului audiat în instanță, -, deși din declarația dată în cursul urmăririi penale rezultă că a vândut acțiunile. Acesta a susținut că inculpatul a luat un împrumut de la partea civilă în anul 2001-2002, în sumă de 300-350 mii dolari, cu o dobândă de 4-5 o/o pe lună, dar a solicitat garanții, motiv pentru care s-a întocmit un act de cesiune a acțiunilor de la o societate a inculpatului, dar acest act nu s-a înregistrat niciodată la Registrul Comerțului deoarece reprezenta o garanție în vederea restituirii împrumutului pe lângă alte garanții imobiliare.

Martorul a susținut că la discuțiile purtate au fost de față sora părții civile, și, precum și părțile, dar nu își amintește pentru care din societăți a încheiat inculpatul actul de cesiune, posibil SC SRL, nici termenul la care trebuia restituit împrumutul, dar știe de la partea civilă că în anul 2004 banii au fost restituiți, la acea dată aceasta fiind încă în țară.

Deși s-a referit la garanții imobiliare, nu a precizat care sunt acestea, dar nici inculpatul nu a făcut vreo dovadă cu privire la garanțiile imobiliare acordate părții civile, nu s-au depus contracte de garanție extrase privind notarea unor ipoteci în favoarea părții civile etc.

Partea civilă are două declarații date în faza de urmărire penală, ele sunt date pe parcursul mai multor luni de zile și aceasta a arătat că la data de 14.03.2002, a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la SC SA în data de 07 septembrie 2001 în valoare de 6.003.228.000 lei, dar la acea dată nu a avut cunoștință că această societate se află în lichidare judiciară, iar după ce a aflat inculpatul i-a promis că o va scoate din lichidare și tranzacția încheiată va fi finalizată.

Din scrisoarea adresată de partea civilă Consiliului de administrație al SC T în data de 30 iulie 2003, rezultă că acesta se comportă ca un adevărat proprietar acționar, solicitând "extinderea termenului" de plată pentru un contract cu număr de 4697 din 12.II.2001, motivând cererea prin aceea că s-au achitat 5 miliarde lei pentru a se putea închide procedura de faliment a SC SA și s-a plătit creditul la BCR în sumă de 220.000 USD apreciind că până la 25 noiembrie va reuși să achite prețul.

Din declarația din data de 03.04.2004 rezultă cum a decurs întâlnirea cu inculpatul care i-a solicitat suma de 230.000 USD pentru a achita un împrumut bancar la BCR unde era ipotecată SC SA.

În schimbul acestor bani partea civilă a fost de acord să cumpere pachetul majoritar de acțiuni deținut de SC, SC, SC, la SC SA cu o valoare de 6.003.228.000 ROL (lei) și a aflat că această societate este în lichidare peste aproximativ 3 zile - când, dorind să înscrie la ORC contractul de vânzare cumpărare al acțiunilor, a aflat că nu se pot transmite datorită mențiunilor efectuate deja cu privire la lichidarea judiciară a societății.

În această declarație s-a făcut referire de către partea civilă și la împrejurarea că a achitat și alte debite în valoare de 10.000 USD pentru a se scoate din faliment SC SA și dacă nu își recuperează sumele cheltuite înțelege să se constituie parte civilă.

În data de 05.06.2002 partea civilă își completează declarația arătând că nu a avut cunoștință despre împrejurarea că o parte din acțiuni au fost vândute la SC SRL și arată expres a fost indus în eroare, nu a cunoscut realitatea și dorește să-și recupereze banii achitați pentru cumpărarea acțiunilor deoarece nu a devenit proprietarul lor.

Încă din data de 14.03.2002 partea civilă era cetățean american și a indicat adresa de domiciliu din Statele Unite.

Până la data trimiterii în judecată a inculpatului și sesizarea instanței de judecată 20 aprilie 2004, în situația în care contravaloarea prețului achitat pentru acțiuni ar fi fost restituit de către inculpat, partea civilă avea posibilitatea să se prezinte și să declare despre aceasta la Parchet sau la instanță, sau, pur și simplu în fața unui notar sub forma unei declarații autentice dacă se susține că prețul a fost achitat în anul 2004 (martor -).

Partea civilă avea posibilitatea să confirme restituirea prețului până la finalizarea dosarului în data de 16.10.2006 dar nu a făcut-o, iar inculpatul avea tot interesul să facă dovada susținerilor sale, privind natura actului autentic întocmit la notar și în ce măsură mai are datorii față de partea civilă.

În situația în care înstrăinarea acțiunilor era interzisă, acestea nu puteau face obiectul unei garanții, astfel că și perfectarea unui contract de garanție era de asemenea interzisă de lege,fără viza judecătorului sindic, nu doar înstrăinarea directă a acestora prin vânzare.

Declarația evazivă a martorului - nu a lămurit conținutul sau caracterul actului de vânzare-cumpărare întocmit de notar la data de 07.09.2001 și nu a contrazis susținerile părții civile care precizează expres că a fost indusă în eroare și în ce mod pentru a perfecta acest act și a plătit prețul acționarilor.

Împrejurarea privind plata prețului nu are relevanță cu privire la latura penală a cauzei, ar putea produce doar consecințe cu privire la acțiunea civilă.

Fapta inculpatului care, în data de 07.09.2001, declarând în fals în fața notarului și inducând în eroare pe partea civilă cu privire la acțiunile ce au făcut obiectul contractului, declarând că sunt libere de sarcini, garantând pentru evicțiune, că nu sunt gajate s-au sechestrate și nu fac obiectul unei alte promisiuni de vânzare, deși 540 acțiuni erau vândute la SC SRL conform actelor, constituind garanție conform afirmațiilor ulterioare ale inculpatului, iar nici una din acțiuni nu putea fi înstrăinată (7476) deoarece era declanșată procedura lichidării judiciare față de SC SA, în momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare a acțiunilor, determinând partea civilă să perfecteze actul și să plătească prețul de 6.003.228.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin.2 și 3 Cp.

Prin încheierea acestui contract și nerestituirea prețului achitat de către partea civilă, inculpatul a cauzat acesteia un prejudiciu în sumă de peste 6 miliarde lei, astfel încât fapta ilicită a inculpatului a produs consecințe deosebit de grave.

Fapta inculpatului astfel cum a fost reținută mai sus de către instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3, 5 din Cp și, reținând vinovăția inculpatului care a săvârșit fapta cu intenție directă, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c din Cp, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Împrejurarea că inculpatul în apărare a invocat că nu a cunoscut interdicția de înstrăinare a acțiunilor după declanșarea procedurii de faliment nu-l exonerează de răspundere penală.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, modalitatea concretă în care acestea au fost săvârșite, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor, chiar dacă a invocat împrejurarea că nu a cunoscut legislația, nu are antecedente penale, s-a prezentat în timpul urmăririi penale ori de câte ori a fost solicitat și nu s-a sustras cercetării judecătorești, a încercat să achite debitele către bugetul statului, astfel că atât cuantumul pedepselor aplicate principale, complementare și accesorie precum și modalitatea de executare a acestora sunt de natură a realiza scopul punitivul, preventiv și educativ al pedepsei astfel cum este el prevăzut de art. 52 CP.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, arătând că hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât în mod greșit s-a reținut în sarcina acestuia săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.2, 3 și 5 Cp, constând în aceea că, l-ar fi indus în eroare pe numitul la data vânzării acțiunilor pe care le deținea la SC SRL, solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit.d Cpp, deoarece în realitate nu a avut loc nicio vânzare de acțiuni, ci a fost vorba de împrumutarea unei sume de bani, împrumut care a fost garantat cu actul încheiat privind vânzarea acțiunilor de la SC premisa SRL.

Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit disp. art. 371 al.2 Cpp, instanța constată că apelul formulat de către inculpatul este în parte fondat, însă pentru alte aspecte decât cele invocate de către acesta.

Instanța constată că Tribunalul Timișa reținut o stare de fapt corectă, în raport cu probele dosarului dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma prev. de art. 215 al. 2,3 și 5 Cp, evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 Cp, aceasta fiind orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de legea penală.

Apărarea inculpatului în calea de atac a apelului s-a focalizat asupra nevinovăției acestuia în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în forma prev. de art. 215 al.2,3 și 5 Cp, acesta arătând că actul autentic de vânzare-cumpărare a acțiunilor este un act simulat, caracterul său real fiind în fapt un contract de garanție a unui împrumut luat de la partea civilă, în anul 2001-2002, în sumă de 300-350.000 dolari, cu o dobândă de 4-5% /lună.

Conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 al.2,3 și 5 Cp constă în fapta inculpatului, care la data de 7 septembrie 2001 indus în eroare pe partea civilă cu privire la acțiunile ce au făcut obiectul contractului autentic încheiat în fața notarului public, declarând în fals că acțiunile vândute sunt libere de sarcini, că nu sunt gajate, sechestrate și nu fac obiectul altei promisiuni de vânzare-cumpărare, deși în realitate, 540 de acțiuni erau vândute la SC SRL, iar față de SC SA, era în procedura lichidării judiciare, astfel că cele 7476 de acțiuni nu puteau fi înstrăinate, însă, partea civilă a fost determinată să cumpere aceste acțiuni și să plătească prețul de 6.003. 228.000 lei, aceasta fiind suma care a constituit prejudiciul părții civile prin încheierea acestui contract.

Astfel, este evident că înstrăinarea acțiunilor în cauză era interzisă, acestea nu puteau face obiectul unei garanții, pentru orice înstrăinare sau garantare, pentru orice înstrăinare sau garantare fiind nevoie de viza judecătorului sindic.

De asemenea, în cursul urmăririi penale, partea civilă a arătat că a fost indusă în eroare, deoarece nu a avut cunoștință despre împrejurarea că o parte din acțiuni a fost vândută la SC SRL, că nu a cunoscut realitatea și că își dorește recuperarea banilor achitați pentru cumpărarea acțiunilor, nedevenind proprietarul acestora.

Singura probă a apărării pe parcursul întregului proces penal a fost declarația martorului -, însă, declarația evazivă a acestuia nu a putut lămuri caracterul contractului de vânzare-cumpărare autentic încheiat de notarul public la data de 07.09.2001, neputând contracara celelalte probe existente în acuzarea inculpatului, neputând oferi detalii în legătură cu suma împrumutată, modul de plată.

Un alt aspect invocat de către inculpat în sprijinul apărării sale, a fost acela că părțile nu au înregistrat la ORC vânzarea acțiunilor, inculpatul apreciind că acest aspect ar veni în sprijinul ideii că acesta a fost un act simulat. Însă, având în vedere că împotriva societății SA s-a declanșat procedura falimentului, această înscriere la oficiul registrului comerțului, nu mai putea fi realizată, astfel că acest argument invocat nu poate fi acceptat și nici nu are vreo relevanță asupra existenței infracțiunii de înșelăciune.

Declarația autentică depusă în faza apelului, existentă la fila 11 dosar, prin care partea civilă a declarat pe propria răspundere că nu mai are nici un fel de pretenții față de inculpat, considerând că toate datoriile existente până în prezent s-au stins, nu mai are nici o relevanță cu privire la latura penală a cauzei, neavând nici un efect direct asupra aprecierii ca infracțiune a faptei inculpatului, așa cum a fost reținută de către prima instanță.

Apărarea inculpatului nu a fost susținută cu probe testimoniale sau cu înscrisuri, iar prezumția de nevinovăție a fost răsturnată prin celelalte probe existente în cauză, deoarece contractul autentic de vânzare cumpărare a fost încheiat și prin acest act autentic inculpatul a înstrăinat un număr mare de acțiuni al unei societăți comerciale, deși nu avea acest drept, deoarece o parte din acțiuni a fost deja înstrăinată, iar o altă parte din acțiuni nu putea fi înstrăinată sau garantată, deoarece societatea comercială s-a aflat în procedura lichidării judiciare și prin această faptă a fost indusă în eroare partea civilă, care nu a avut cunoștință de aceste elemente, cauzându-i-se o pagubă de peste 6 miliarde lei vechi, aceasta constituind infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Varianta oferită de către inculpat nu a fost susținută de nici un fel de probe cu privire la modalitatea de primire a unei sume mari de bani (300-350.000 dolari), dar nici în ceea ce privește o eventuală restituire a acestora.

Văzând că această infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave a fost probată prin probele existente în cauză, prima instanță, în mod legal a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu executarea în regim de detenție, pedeapsa minimă prevăzută de legea penală pentru această formă a infracțiunii de înșelăciune.

Instanța nu poate reține niciuna din apărările inculpatului, astfel că solicitarea de achitare a inculpatului pentru această infracțiune, în temeiul art. 10 lit.d Cpp, nu poate fi satisfăcută.

A doua infracțiune care a fost reținută în sarcina inculpatului și pentru care a fost condamnat în primă instanță la 6 luni închisoare, este cea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, constând în fapta inculpatului, în calitate de administrator, de a fi înregistrat în contabilitatea societăților comerciale SRL și SRL două facturi fictive, conținând omisiuni cu scopul de a nu plăti sumele reale ce se cuveneau bugetului statului, contravaloarea prejudiciului fiind stabilită prin expertiză, făcându-se în cauză aplicabilitatea legii mai favorabile, în baza art. 13 Cp.

A treia infracțiune pentru care a fost condamnat inculpatul de către Tribunalul Timiș, la trei luni închisoare, este infracțiunea de nedepunere de către angajator a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată la sistemul public de asigurări sociale, către bugetul asigurărilor de șomaj și către bugetul asigurărilor sociale de sănătate în perioada decembrie 2002 - august 2003, prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, însă, pentru această infracțiune a intervenit prescripția specială a răspunderii penale după pronunțarea hotărârii de condamnare de către Tribunalul Timiș, aceasta intervenind în februarie 2008, conform art. 124 Cp.

Pentru acest motiv, instanța de apel, pentru infracțiunea menționată mai sus, va înceta procesul penal împotriva inculpatului în temeiul art. 10 lit.g teza a II-a Cpp, având la bază dispozițiile favorabile inculpatului, conform art. 13 Cp, privind încadrarea juridică a faptei și a regimului sancționator.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2002, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, cu referință pentru perioada octombrie 2000 - ianuarie 2002, instanța de fond, în mod corect a constatat că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, astfel că, în mod just a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 10 lit.g teza a II-a Cpp, coroborat cu art. 122 și 124 Cp.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 10 din Legea nr. 87/1994, făcându-se aplicarea art. 13 Cp, instanța, în mod judicios a apreciat că fapta inculpatului de acceptare a înscrierii în contabilitate a două facturi întocmite necorespunzător, cu scopul de a împiedica verificările, nu mai este prevăzută de legea penală și, în mod legal a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.b Cpp.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 266 pct.2 din Legea nr. 31/1990, fapta constând în aceea că a folosit cu rea-credință banii societății comerciale SA pentru achitarea unor datorii ale SC SA, favorizând în acest mod această societate, unde a avut interese directe, fiind președintele consiliului de administrație, deși ar fi întrunit elementele constitutive ale acestei infracțiuni, până la pronunțarea hotărârii de fond a intervenit prescripția răspunderii penale și în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 10 lit.g teza a II-a Cpp.

În mod judicios a constatat Tribunalul Timiș că a intervenit prescripția răspunderii penale în ceea ce îl privește pe inculpat cu privire la infracțiunea de instigare la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 al.2 Cp rap. la art. 290 Cp, soluția de încetare a procesului penal în temeiul art. 10 lit. g teza a II-a Cpp, fiind temeinică și legală.

A intervenit prescripția răspunderii penale și în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului de către organul de urmărire penală de fals în declarații, prev. de art. 292 Cp, astfel că, Tribunalul Timiș, în mod judicios a făcut aplicația art. 122 și 124 cp, dispunând în baza art. 10 lit.g teza a II-a Cpp, încetarea procesului penal privind pe inculpatul.

Infracțiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 276 lit.b din Legea nr. 31/1990 nu a putut fi reținută de către instanța de fond, deoarece, înstrăinarea acțiunilor SC SA după declanșarea procedurii falimentului, nu a avut consecința înstrăinării activelor, ci doar structura acționariatului, astfel că, nu s-a adus nici un prejudiciu creditorilor societății comerciale, nefiind micșorat patrimoniul sau capitalul social, astfel că, achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit.a Cpp, este judicioasă.

Un alt aspect de nelegalitate constatat de către instanța de apel este acela că Tribunalul Timișa dispus interzicerea inculpatului de a uza de dreptul de a alege, interzicând în întregime exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 Cp, fapt care contravine jurisprudenței CEDO, concretizat prin cazul Hirst versus Marea Britanie, urmând a fi înlăturată interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit.a teza I Cp, inculpatului, ca pedeapsă accesorie și complementară.

Dispoziția Tribunalului Timiș de interzicerea inculpatului de a mai exercita dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale este justificată, având în vedere natura infracțiunilor pentru care a fost condamnat, infracțiuni de natură economică, săvârșită în calitate de comerciant.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, în mod corect inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SA T la plata sumei de 484.088.287 ROL părții civile T care s-a constituit parte civilă în cauză cu această sumă și care reprezintă suma neachitată, reprezentând contribuțiile datorate sistemului public de asigurări sociale și către bugetul asigurărilor de șomaj, deși au fost încasate de la asigurații SC SA în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2002 și nu au fost virate părții civile.

Pentru aceeași faptă, dar care a avut loc în perioada decembrie 2002 - august 2003, inculpatul a achitat debitul în cuantum de 260.581.058 ROL, astfel că, acțiunea civilă a rămas fără obiect, constatându-se că prejudiciul a fost recuperat.

De asemenea, în mod corect s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3469 din 7 septembrie 2001 de către Biroul Notarial, deoarece, ca urmare a săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, acesta este lovit de nulitate absolută, impunându-se restabilirea situației anterioare.

În ceea ce privește sechestrul asigurător dispus de către organele de poliție asupra proprietății SC SRL T, în mod just s-a apreciat ridicarea acestei măsuri, deoarece nu mai există nici o rațiune pentru menținerea măsurii asiguratorii, în condițiile în care, SC SRL nu figurează în calitate de debitoare.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp va fi admis apelul formulat de inculpatul, va fi desființată în parte sentința penală apelată și rejudecând cauza, se va decontopi pedeapsa rezultantă de 10(zece) ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente:

- 3(trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nedepunere de către angajator a sumelor încasate de la salariați cu titlu de contribuție datorată la sistemul public de asigurări sociale către bugetul asigurărilor de șomaj și către bugetul asigurărilor sociale de sănătate în perioada decembrie 2002 - august 2003, prev. de art. 280 din Legea nr. 53/2003, cu aplicarea art. 41 al.2 Cpp;

- 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din legea 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal;

- 10(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215.al.2,3,5 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art. 10 lit.g teza a II-a Cpp se va dispune încetarea procesului penal început împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, pentru perioada decembrie 2002 - august 2003, cu coroborarea art. 13 Cod penal și art. 122, 124 Cod penal.

În baza art. 39 lit.a, 34 lit.b Cpp se vor contopi pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea și acesta va executa pedeapsa rezultantă de10 (zece) ani închisoare cu executarea în regim de detenție, urmând a fi înlăturată interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit.a teza I-a Cpp, ca pedeapsă accesorie și complementară.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și disp. art. 192 al.3 Cpp,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp admite apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 577/PI/16.10.2006 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 3262/2004.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

Decontopește pedeapsa rezultantă de 10(zece) ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente:

- 6(șase) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 13 din legea 87/1994, cu aplicarea art.13 Cod penal;

- 10(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215.al.2,3,5 Cod penal.

În baza art. 11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art. 10 lit.g teza a II-a Cpp încetează procesul penal început împotriva inculpatului - cetățean român și sirian, fiul lui și, ns. la 22.06.1960 în loc., Siria, cu domiciliul în T,--16, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 280 din Legea 53/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, pentru perioada decembrie 2002 - august 2003, cu coroborarea art. 13 Cod penal și art. 122, 124 Cod penal.

În baza art. 33 lit.a, 34 lit.b Cpp contopește pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea și acesta va executa pedeapsa rezultantă de:

-10 (zece) ani închisoare cu executarea în regim de detenție.

Înlătură interzicerea dreptului de a alege prev. de art. 64 lit.a teza I-a Cpp, ca pedeapsă accesorie și complementară.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 al.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.

Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR - - G -

GREFIER

- -

Red. /10.10.08

Tehnored. 2 ex./10.10.08

PI. -

Președinte:Constantin Costea
Judecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara