Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

DOSAR NR-(904/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

INCHEIERE

Ședința publică de la 20 octombrie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Niculina Alexandru

JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile

JUDECĂTOR 3: Daniel

GREFIER -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol urmează soluționarea recursurilor declarate de inculpații, împotriva sentinței penale nr.2174/08.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.190/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/4.09.2009, lipsind recurenții inculpați, pentru care răspunde avocat ales împuternicire avocațială nr.65975/2.06.2009, pentru care răspunde avocat din oficiu și intimata parte civilă SC SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpata își retrage recursul declarat.

Recurentul inculpat, personal, arată că își retrage recursul declarat.

Curtea ia act de susținerile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.2174/08.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.190/24.03.2009, prin care recurentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere.

Arată că recursul vizează cazurile de casare prev. de art.385/9 pct.14,17,18 Cod procedură penală și solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c respectiv d, Cod procedură penală.

Consideră că instanțele de fond și apel nu au analizat în profunzime probele, dat fiind că singura participare a inculpatului la comiterea infracțiunii a fost aceea de a scrie pe copia cărții de muncă a girantului mențiunea "conform cu originalul", înscriere care nu putea produce consecințe juridice dacă nu ar fi fost ulterior semnată și ștampilată de inculpata.

Arată că nu reiese de niciunde că inculpatul ar fi aplicat vreo ștampilă sau ar fi semnat vreun act care să fi fost folosit la contractarea împrumutului respectiv.

Menționează că inculpata, a rugat pe inculpatul să o ajute dat fiind că avea mult de lucru, lucru recunoscut de aceasta, inculpatul neavând de unde să știe de contractul de împrumut sau de faptul că respectiva copie nu era conformă cu originalul, motiove pentru care apreciază că se poate ține cont de prev.art.18/1 Cod procedură penală în sensul că ceea ce a făcut inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Solicită a fi studiate declarațiile coinculpaților și ale martorilor pentru a se constat că inculpatul nu se afla în B la momentul contractării împrumutului, nu a însoțit pe nimeni la bancă.

Arată că inculpatul pe care îl apără nu a cunoscut nici un moment despre înțelegerile existente între inculpații și, în sensul că urmează a contracta un împrumut folosindu-se de respectivele înscrisuri.

Apreciază că instanța în mod greșit a aplicat pedepse în cuantum egal fără a ține seama de participația fiecărui inculpat la comiterea infracțiunilor, inculpatul participând la infracțiuni numai prin aplicarea unei ștampile.

Referitor la reținerea în sarcina inculpatului a infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, consideră că infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este dovedită, dat fiind că participația sa nu putea produce consecințe juridice.

Precizează că martorii au declarat că inculpatul nu a participat la contractarea împrumutului, actele fiind emise exclusiv de inculpata în favoarea lui și mai mult inculpatul nu avea atribuții de control în ceea ce privește înscrisurile emise de, care era patronul firmei.

Consideră că în mod greșit instanțele au obligat, pe latură civilă, inculpatul la plata în solidar cu ceilalți coinculpați la repararea prejudiciului, apreciind că inculpații au avut o contribuție egală la comiterea infracțiunilor.

Concluzionând solicită achitarea inculpatului dat fiind că nu a participat la comitere faptei, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c, Cod procedură penală respectiv litera d dat fiind că dacă se va aprecia că inculpatul a avut o participare în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prin actele materiale comise de inculpat.

În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului și coborârea sub minimul special prevăzut de legea penală, cu suspendarea exceutării, dându-se eficiență circumstanțelor atenuante, respectiv că este necunoscut cu antecedente penale, avea un loc de muncă, precum și față de contribuția minoră la comiterea faptei. Apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării, supravegherea impunându-se numai în situația în care inculpatul ar mai avea posibilitatea de a mai comite fapte prevăzute de legea penală.

Arată că a declarat recurs pentru inculpatul însă nu mai are împuternicire pentru a-l susține, de aceea a învederat instanței să a luat legătura cu inculpatul acesta comunicându-i că nu dorește să mai vină la recurs.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că inculpatul a declarat că nu înțelege să-și însușească recursul declarat în numele său de avocat, solicită să se ia act de această împrejurare. Solicită să se ia act că inculpatul nu a declarat recurs.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită să se ia act de retragerea recursului învederată de inculpata.

Referitor la recursul declarat de inculpatul, solicită fi respins ca nefondat.

Consideră că este dovedit că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de complicitate la înșelăciune și înscrisuri sub semnătură privată, astfel cum reiese din probatoriul administrat, declarațiile inculpaților coroborate cu raportul de constatare tehnico-științifică, înscrisuri, declarațiile martorilor, rezultă că acesta a falsificat adeverința privind veniturile salariale, datată 12.08.2003, în care se atesta în mod nereal că o persoană era angajată la o societate comercială cu anumit salariu și că a falsificat o copie de pe cartea de muncă a acelei persoane atestând în mod nereal conformitatea cu cartea de muncă.

Arată că mențiunea privind conformitatea cu originalul era de natură a produce consecințe juridice, fiind esențială pentru obținerea creditului și apreciază că scopul efectuării mențiunilor era cunoscut de inculpat, aspect rezultat din probele administrate în cauză.

Menționează că din raportul de constatare tehnico-științifică a reieșit că înscrisurile emise erau esențiale pentru obținerea creditului, inculpatul acordând un ajutor direct,concret și material pentru obținerea acestora.

Apreciază că în raport de modalitatea de săvârșirea infracțiunilor, scopul urmărit, prejudiciul comis prin activitatea infracțională, pedepsele aplicate au fost corect individualizate, modalitatea de executare a fost corect stabilită de instanța de fond, avându-se în vedere gradul de pericol social, ridicat, pe care infracțiunile comise îl prezintă.

Referitor la inculpatul, arată că faptele au fost corect stabilite pe baza probelor administrate în cauză, pedepsele fiind în mod corect individualizate.

Apreciază că recursul este admisibil și că trebuie a fi soluționat în fond în lipsa unei declarații de retragere a recursului formulată personal de inculpat, astfel că solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că inculpatul pe care îl asistă nu aplicat nici o semnătură sau ștampilă pe actele emise de și consideră că mențiunea "conform cu originalul" putea fi efectuată de orice persoană.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la 27 octombrie 2009.

Dată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (904/2009)

INCHEIERE

Ședința publică de la 27 octombrie 2009

Curtea, constituită în aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE,

Amână pronunțarea la 03 noiembrie 2009.

Dată în ședință publică azi, 27 octombrie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (904/2009)

DECIZIA PENALĂ NR.1612/

Ședința publică de la 3 noiembrie 2009

Curtea constituită din:

PRESEDINTE - - -

JUDECATOR - - - -

JUDECĂTOR - -

GREFIER -

* * * * * *

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.

Pe rol urmează pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații, împotriva sentinței penale nr.2174/08.12.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 B și a deciziei penale nr.190/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 octombrie 2009 și au fost reținute în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 27 octombrie 2009 și 3 noiembrie 2009, când a decis;

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.2147 din 8.12.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, s-au dispus următoarele:

În baza art. 215 alin. 1, 2, 3, Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 291 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.

În baza art. 86¹alin. 1 Cod penal cu referire la art. 71 alin. ultim Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bucureștia executării pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86².pen.

În baza art. 86³alin.1 Cod penal, i s-a impus inculpatului să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele fixate de acesta; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. Datele prevăzute la literele b) - d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În baza art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod penal, referitoare la cauzele care atrag revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare, neîndeplinirea obligațiilor civile sau neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor de supraveghere impuse prin prezenta hotărâre.

II. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnată inculpata, la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată mai sus cu restul neexecutat de 1509 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr. 1858/09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de6 ani închisoare.

În baza art. 288 alin.1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, s-a contopit pedeapsa de 1 an închisoare aplicată mai sus cu restul neexecutat de 1509 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr. 1858/09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de1509 zile închisoare.

În baza art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 39 alin. 2 Cod penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată mai sus cu restul neexecutat de 1509 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr. 1858/09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de1509 zile închisoare.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.1646/03.11.2003a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la 21.11.2003, cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.633/19.06.2007Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007, cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.272/03.02.2006a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală, precum și cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.1050/20.11.2007a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București, pedepsele aplicate prin sentințele menționate fiind deja contopite prin sentința penală nr. 168/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 15.04.2008.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 168/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 15.04.2008, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa indivizibilă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 633/19.06.2007 Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007;

- pedeapsa indivizibilă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 633/19.06.2007 Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007;

- pedeapsa indivizibilă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 272/03.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală;

- pedeapsa indivizibilă de 1509 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 272/03.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală;

- pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1646/03.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la 21.11.2003, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin.1 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal;

- pedeapsa indivizibilă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1050/20.11.2007a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București;

- pedeapsa indivizibilă de 1721 zile închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr.1050/20.11.2007a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București.

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele indivizibile de 6 ani închisoare, 1509 zile închisoare și 1509 zile închisoare aplicate prin prezenta hotărâre și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal i s-a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) Cod penal, pe durata pedepsei principale rezultante de 13 ani închisoare.

În baza art. 36 alin. 3 Cod penal și art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă prevenția și perioadele executate din 01.02.2000, de la 25.03.2000 la 13.04.2000, de la 16.11.2001 la 31.01.2002, de la 22.05.2002 la 13.08.2002, de la 14.02.2003 la 15.05.2003, de la 17.05.2004 la 13.12.2004, de la 20.07.2005 la 15.08.2006 și de la 18.12.2007 la zi.

A fost anulat nr. 421/15.04.2008 emis de Judecătoria Sectorului 3 B și dispune emiterea unui nou mandat de executare.

S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză.

S-a menținut măsura de siguranță a confiscării sumelor de 67.899.000 ROL și 57.596.000 ROL dispusă prin sentința penală nr. 633/19.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 2

III. În baza art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cod penal, au fost contopite pedepsele stabilite anterior și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. 1, 2 Cod penal, i s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata pedepsei principale rezultante.

A fost admisă acțiunea civilă și obligă în solidar pe inculpați să plătească părții civile SC SA-Sucursala B (asigurător al BRD în ce privește neplata împrumutului din contractul nr. 604/15.08.2003) suma de 15.818, 49 lei, reprezentând despăgubiri.

În baza art. 348 Cod procedură penală, au fost anulate înscrisurile falsificate de inculpata și, respectiv copiile de pe carnetul de muncă seria -. -. - ( 160-167; 190-197 ), copia carnetului de muncă seria S nr. - ( 178-182 ), adeverințele de salariu nr. 29/12.08.2003 și 179/04.09.2003 ( 159, 189 ), adeverința de salariu nr. 81/12.08.2003 ( 177 ).

În baza art. 191 alin. 1,2 Cod procedură penală au fost obligați inculpații la câte 1.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 13.08.2003, la sediul SC AUTO SRL, au fost completate un formular de cerere de credit pentru cumpărare autovehicule, respectiv un formular de modificare a cererii de credit, ambele pe numele inculpatului, prin care acesta își exprima dorința de a achiziționa un autoturism Solenza model "", cu contractarea unui credit de la Banca Română de Dezvoltare. La sediul societății vânzătoare de autovehicule inculpatul a fost însoțit de inculpata, această din urmă fiind rugată de primul pentru a-l sprijini în cumpărarea autoturismului.

În aceeași zi, conform procedurii, ambele formulare au fost trimise de SC AUTO SRL către analiștii BRD, prin fax, pentru analiza informațiilor stipulate în cerere. După verificare, analistul BRD a comunicat inculpatului, prin adresa nr. 2/13.08.2003, că cererea sa a fost preacceptată, urmând ca acesta să se prezinte la BRD - Agenția Apărătorii Patriei (B,-,. 132, sector 4) pentru a prezenta documentele necesare obținerii creditului: act de identitate, factură proforma, adeverință de venit a împrumutatului, cerere de credit, copie acte de identitate giranți (minim 2) și adeverințe de venit ale giranților, precum și copii ale carnetelor de muncă ale împrumutatului și giranților.

La data de 14.08.2003, consilierul de vânzări al societății sus-menționate, numitul, a completat formularele bon de comandă VN, avizul de plată și avizare plată bancară, înmânându-le apoi inculpatei., aceasta predându-i primului o copie a cărții de identitate a inculpatului și a unei adeverințe de venit pe numele acestuia.

În vederea încheierii creditului dorit, inculpata a făcut o copie de pe un carnet de muncă (seria - nr. -), a șters cu pastă datele de pe ea, trecând apoi datele inculpatului. Totodată, inculpata a făcut pe documentul respectiv mențiuni nereale referitoare la angajarea inculpatului în cadrul SC - FOOD SA în meseria de, scriind apoi "conform cu originalul " și semnând. Inculpata a mai completat și semnat adeverința de venit nr. 29/12.08.2003 din care rezulta, de asemenea nereal, că inculpatul este angajatul societății amintite, realizând un salariu lunar net de 9.750.000 ROL, deși în acea vreme inculpatul nu avea loc de muncă.

În același scop, inculpatul, prin intermediul căruia inculpatul a rugat-o pe inculpata să-l sprijine în obținerea creditului, a completat adeverința de venit nr. 81/12.08.2003 și mențiunea "conform cu originalul" de pe copia carnetului de muncă seria nr. -, din aceste înscrisuri reieșind în mod neadevărat că girantul era angajat al SC SRL (vânzătoare), cu un salariu net de 3.900.000 ROL, datele de identitate ale acestei persoane aflându-se în posesia inculpatei. După efectuarea acestor operațiuni, inculpatul a predat înscrisurile respective inculpatei.

La data de 15.08.2003, inculpatul, însoțit de inculpata, de sora sa și de numitul (un alt apropiat al inculpatei ), s-a deplasat la BRD-Apărătorii Patriei unde a încheiat contractul de credit nr. 604, actul fiind semnat și de numita, în calitate de girant. La baza încheierii acestui contract, pe lângă documentele false arătate mai sus au stat și documente (adeverință de venit și copie carte de muncă pretinse a fi emise de SC SRL ) pe numele girantului, falsificate de autori necunoscuți, depuse la bancă de către inculpatul. În ce privește pe girantul, din cercetări nu a rezultat ca aceasta să fi fost prezentă la bancă ori să fi semnat contractul de credit.

După încheierea contractului, precedată de achitarea avansului de către inculpat (obligatoriu în cazul creditului auto), banca a emis ordinul de plată către SC AUTO SRL, inculpata s-a deplasat apoi la sediul acesteia din urmă de unde a ridicat autoturismul sus-menționat, acesta fiind folosit o vreme de inculpatul, după care a fost vândut ulterior numiților și (actele auto rămânând însă pe numele ).

Inculpatul nu a rambursat niciuna din ratele aferente contractului sus-menționat.

II. La data de 05.09.2003 inculpatul s-a adresat BCR-Sucursala Sector 3, solicitând acordarea unui credit de 4.300 euro pe o perioadă de 5 ani, pentru achiziționarea unui autoturism.

În acest sens, conform procedurii, inculpatul a depus la unitatea bancară adeverința de salariu nr. 179/04.09.2003 și copia carnetului de muncă seria - nr. -, contrafăcute de inculpata, din aceste acte rezultând nereal că inculpatul este angajat () al aceleiași SC - FOOD SA, cu un salariu brut de 13.200.000 ROL (9.692.761 net).

În considerarea acestor documente, la data de 11.09.2003, între BCR-Sucursala Sector 3 și inculpat s-a încheiat contractul de credit nr. 3636 prin care banca i-a acordat împrumutul solicitat (4.300 euro) cu care apoi inculpatul a cumpărat (de la SC AUTO SRL) autoturismul marca Solenza model "Confort" pe care îl deține și în prezent, folosindu-l pentru transport în regim taxi.

Deși a înregistrat unele restanțe, inculpatul a achitat creditul menționat, unitatea bancară neconstituindu-se parte civilă.

În drept, fapta inculpatului, care a indus în eroare pe reprezentanții BRD-Agenția Apărătorii Patriei, cu ocazia încheierii contractului de credit nr. 604/15.08.2003 destinat achiziționării autoturismului Solenza "", prezentând (în scopul obținerii creditului) documente falsificate (proprii și ale girantului ) și apoi prejudiciind banca prin nerestituirea împrumutului în sumă 15.818, 49 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, Cod penal.

Faptele aceluiași inculpat, care, în exercitarea unei rezoluții infracționale unice, a folosit înscrisuri oficiale și sub semnătură privată false (copii carnete de muncă, proprii și ale girantului; adeverințe de venituri salariale proprii și ale aceluiași girant), cunoscând caracterul nereal al acestora, în vederea producerii de consecințe juridice (încheierea unor contracte de credit auto cu BRD-Agenția Apărătorii Patriei și BCR-Sucursala Sector 3), întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de uz de fals în formă continuată prev. de art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta inculpatei, care a înlesnit inducerea în eroare de către inculpatul a reprezentanților BRD-Agenția Apărătorii Patriei, cu ocazia încheierii contractului de credit auto nr. 604/15.08.2003, procurându-i acestuia din urmă documente false (adeverință de venit salarial, copie carnet de muncă), constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.

Fapta inculpatei, care, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat (prin contrafacere-fotocopiere, ștergerea datelor existente și completarea altora nereale, urmată de aplicarea mențiunii "conform cu originalul" și a unei semnături) înscrisuri oficiale (copii cărți de muncă), înscrisuri folosite apoi de inculpatul cu ocazia încheierii a două credite auto cu BRD-Agenția Apărătorii Patriei și BCR-Sucursala Sector 3, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Fapta aceleiași inculpate, care, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat (prin contrafacere) înscrisuri sub semnătură privată (adeverințe de salariu, pretinse a fi fost emise de SC - FOOD SA), înscrisuri folosite apoi de inculpatul cu ocazia încheierii a două credite auto cu BRD-Agenția Apărătorii Patriei și BCR-Sucursala Sector 3, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

Tot sub aspectul încadrării juridice a faptelor inculpatei, față de mențiunile din fișa de cazier judiciar și a hotărârilor judecătorești de condamnare amintite mai sus, instanța constată că fiecare dintre infracțiunile amintite au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Prin urmare, în ce o privește pe această inculpată, în speță sunt incidente și disp. art. 37 lit. a) Cod penal.

Fapta inculpatului, care a înlesnit inducerea în eroare de către inculpatul a reprezentanților BRD-Agenția Apărătorii Patriei, cu ocazia încheierii contractului de credit auto nr. 604/15.08.2003, procurându-i acestuia din urmă documente false (adeverință de venit salarial, copie carnet de muncă privind pe girantul ), constituie infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal.

Fapta aceluiași inculpat care, în executarea aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat (prin contrafacere) un înscris sub semnătură privată (adeverința de venit a girantului ) și a inserat mențiunea fără caracter oficial "conform cu originalul" de pe copia unui carnet de muncă (a aceluiași girant), cu privire la care nu s-a probat indubitabil că ar fi executat și alte operațiuni (de pildă acoperirea cu pastă a datelor inițiale și inserarea altora), atestând veridicitatea respectivului înscris, documente pe care le-a încredințat inculpatei pentru a fi folosite la o bancă, acestea fiind folosite apoi de inculpatul cu ocazia încheierii creditului auto cu BRD-Agenția Apărătorii Patriei, întrunește conținutul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În ceea ce îi privește pe inculpații și, instanța se va orienta la pedepse cu închisoarea, în minimul special prevăzut de lege, iar în ce o privește pe inculpata la o pedeapsă îndreptată spre medie, cu executare în regim privativ de libertate, apreciind că în acest fel inculpata va fi constrânsă a adopta pe viitor o atitudine de respect față de valorile sociale și ordinea de drept și să nu mai comită fapte penale.

Constatând că infracțiunile din cauză au fost comise (într-o perioadă de întrerupere prev. de art. 453 lit. b Cod procedură penală) înainte de executarea în întregime a pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 225/19.12.2000 a Tribunalului Militar Teritorial B, definitivă prin decizia penală nr. 1858/09.04.2002 a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 39 alin. 2 Cod penal, instanța a contopit fiecare din pedepsele ce se vor aplica în cauză cu restul neexecutat de 1509 zile închisoare din pedeapsa menționată, inculpate urmând să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare și două pedepse a câte 1509 zile închisoare.

Totodată, instanța a constatat că infracțiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.1646/03.11.2003a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la 21.11.2003, cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.633/19.06.2007Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007 (sentință în a cărei pedeapsă rezultantă se regăsește contopită, conform art. 39 alin. 1 Cp, pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată prin nr. 205/27.06.2002 a Tribunalului Brașov ), cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr.272/03.02.2006a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București -Secția a II-a Penală, precum și cu infracțiunile pentru care aceeași inculpată a fost condamnată prin sentința penală nr.1050/20.11.2007a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București, pedepsele aplicate prin sentințele menționate fiind deja contopite prin sentința penală nr. 168/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 15.04.2008.

În continuare, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal aplicată prin sentința penală nr. 168/26.03.2008 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin neapelare la 15.04.2008, în pedepsele componente, după cum urmează:

- pedeapsa indivizibilă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 633/19.06.2007 Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007;

- pedeapsa indivizibilă de 13 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, aplicată prin sentința penală nr. 633/19.06.2007 Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007;

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal rap. la art. 33 lit. a)-34 lit. b) Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele menționate, astfel cum au fost repuse în individualitatea lor cu pedepsele indivizibile de 6 ani închisoare, 1509 zile închisoare și 1509 zile închisoare ce se vor aplica prin prezenta hotărâre, urmând aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea, de 13 (treisprezece) ani închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, constatând îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat în solidar pe inculpați să plătească părții civile SA - Sucursala B suma de 15.818,49 lei, reprezentând despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații.

În susținerea apelului său, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, susținând că nu a săvârșit fapta pentru care este cercetat.

A arătat că din întreg materialul de urmărire penală administrat a reieșit că nu a participat la săvârșirea faptei de înșelăciune, în sensul că așa cum a rezultat din declarațiile celorlalți inculpați și a martorilor audiați, acesta nu a fost prezent nici la contractarea împrumutului și nici la ridicarea autoturismului pe care inculpata și l-a însușit.

Apelantul a susținut că în ceea ce privește actele cu care a fost contractat împrumutul, el personal a făcut unica mențiune "conform cu originalul", fără a semna sau ștampila adeverința de salariu sau copia cărții de muncă a girantului împrumutului, și așa cum s-a arătat în expertizele efectuate în cauză, inculpatul nu se face vinovat de semnarea, ștampilarea sau completarea unor acte false cu privire la acest împrumut nerambursat iar simpla menține aplicată pe copia cărții de muncă nu poate produce consecințe juridice.

Din probele administrate nu există nicio dovadă că inculpatul ar fi implicat în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, de altfel martorii au declarat că nu l-au văzut pe acesta în nicio împrejurare legată de acest împrumut.

La data încheierii actelor inculpatul era plecat la B, iar împrejurarea că inculpata i-a solicitat acestuia să scrie mențiunea conform cu originalul, motivând că va elibera copia acelei cărți de muncă deoarece aceasta este necesară angajatului, fără a menționa că inculpata sau inculpatul ar contracta vreun împrumut.

În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate cât mai aproape de minimul general, în aplicarea art. 72 Cod penal și art. 74 - 76 Cod penal, ținând cont de faptul că acest inculpat nu are antecedente penale, contribuția sa la săvârșirea faptei a fost practic inexistentă, și de asemenea a avut un comportament corect și de colaborare și nu în ultimul rând prin declarațiile acestuia s-a putu contura și vinovăția inculpatei.

În apelul formulat, inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. e Cod procedură penală coroborat cu art. 51 Cod penal, susținând că a fost indus în eroare de inculpata în contractarea acestui împrumut în vederea achiziționării unui autoturism.

Inculpatul a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că inculpatul a fost cel care a făcut un denunț cu privire la ridicarea împrumutului de către inculpata și achiziționarea unui autoturism cu acești bani, totodată arătând și situația de fapt prin care el însuși a fost înșelat de aceasta.

Inculpatul a arătat că din declarațiile date de martori reiese că inculpata a ridicat autoturismul, tot ea s-a ocupat de contractarea împrumutului de la bancă solicitând inculpatului să depună a sumă de bani prin deschiderea unui cont, și de asemenea martorii care au cumpărat autoturismul au arătat cu certitudine că cea care a valorificat bunul a fost inculpata, inculpatul nefiind cunoscut cumpărătorilor.

Același inculpat a arătat că instanța de fond a făcut o confuzie între contractarea împrumutului pentru autoturismul din această cauză cu împrumutul pe care inculpatul îl are la o altă bancă, tocmai pentru cumpărarea autoturismului pe care și la acest moment îl deține și pe care îl plătește în rate.

În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în sensul diminuării ei sub minimul special cu suspendarea simplă, având în vedere că există circumstanțe atenuante care ar putea conduce instanța la această soluție, respectiv formularea unui denunț, lipsa antecedentelor penale, colaborarea cu organele de urmărire penală, existența unui loc de muncă, integrarea în societate.

Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat stabilirea prejudiciului numai în sarcina inculpatei, care a și beneficiat de pe urma acestei infracțiuni. în subsidiar, s-a solicitat repartizarea acestui prejudiciu în conformitate cu participația penală a fiecăruia dintre inculpați, întrucât latura civilă ar trebui să fie în concordanță cu latura penală.

În susținerea apelului său, inculpata a solicitat redozarea pedepsei, față de circumstanțele personale ale acesteia, gravitatea concretă a faptei și consecințele acesteia.

Apelurile formulate sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Analizând materialul probator administrat în faza urmăririi penale și de către instanța de fond, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, atât existența faptei cât și vinovăția tuturor celor trei inculpați rezultând cu claritate din declarațiile martorilor, și, ce se coroborează de altfel și cu declarațiile inculpatei.

S-a reținut în fapt, în acord cu instanța de fond, că la data de 13.08.2003, inculpatul, ce era însoțit de inculpata, a formulat la sediul Băncii Române de dezvoltare o cerere privind acordarea unui credit pentru cumpărarea unui autoturism marca Solenza model.

După primirea adresei nr. 2/183.08.2003 a BRD prin care i s-a comunicat că cererea sa a fost pre-acceptată, inculpatul a solicitat inculpatei ajutorul pentru a obține documentele necesare încheierii acestui contract, respectiv adeverințe venit și copii ale cărților de muncă ale împrumutatului și giranților.

Inculpata a xerocopiat carnetul de muncă seria - nr. -, a șters cu pastă datele de pe aceasta, trecând apoi datele inculpatului, totodată inserând în acest înscris date nereale privind angajarea inculpatului în cadrul SC - FOOD SA în meseria de, aplicând mențiunea "conform cu originalul" și semnând.

, inculpata a completat și semnat adeverința de venit nr. 29/12.08.2003, în care atesta nereal faptul că inculpatul este angajatul acestei societăți și are un salariu de 9.750.000 rol, deși la momentul respectiv inculpatul nu avea loc de muncă.

La solicitarea inculpatei, inculpatul a completat adeverința de venit nr. 8112.08.2003 și mențiunea conform cu originalul de pe copia carnetului de muncă seria - nr. -, din aceste înscrisuri rezultând nereal că giranta este angajată a SC SRL în calitate de vânzătoare, cu un salariu net de 3.900.000 rol, aceste înscrisuri fiind remise de către inculpatul inculpatei.

Folosind aceste acte inculpatul a semnat la sediul BRD Apărătorii Patriei contractul de credit nr. 604/15.08.2003.

În plus față de actele false menționate mai sus, la încheierea contractului de credit au fost folosite și acte false (adeverință de venit și copie carte de muncă pretinse a fi emise de SC SRL, emise pe numele lui ) ce a participat a încheierea contractului în calitate de girant, falsificate de autori necunoscuți.

După încheierea contractului de credit, autoturismul a fost preluat de către inculpatul, care l-a utilizat o perioadă, ulterior autoturismul fiind vândut numiților și.

Inculpatul nu a rambursat nici una din ratele aferente contractului de credit.

Apărările inculpatului sunt nefondate. Este ilogică susținerea inculpatului în sensul că nu a făcut mențiuni nereale în copia adeverinței de venit emise pe numele girantei, privind calitatea de angajată a acesteia și cuantumul veniturilor obținute, în condițiile în care acesta a aplicat în virtutea atribuțiilor sale de serviciu mențiunea conform cu originalul, atestând veridicitatea datelor referitoare tocmai la aceste două împrejurări.

Nici versiunea unei posibile erori în care s-ar fi aflat inculpatului nu este plauzibilă,acesta având obligația de a verifica veridicitatea datelor menționate în adeverința de venit înainte de a certifica conformitatea cu originalul a acestui act.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului făcută în subsidiar, Tribunalul o apreciază nefondată, instanța de fond dând dovadă de clemență atât în stabilirea cuantumului pedepsei cât și a alegerii modalității de executare, în atari condiții aplicarea suspendării simple a executării pedepsei nefiind o individualizare aptă să îndeplinească scopul reeducativ al pedepsei prevăzut de art. 56 cp.

Apelul inculpatului este de asemenea nefondat.

Susținerea acestuia că ar fi fost indus în eroare de către inculpata este, fiind exclus ca acesta să nu fi avut la cunoștință de caracterul infracțional al actelor săvârșite în scopul obținerii creditului, în condițiile în care acesta a participat la desfășurarea întregii activități, a folosit autoturismul în scop personal și apoi 1-a valorificat.

Și în privința acestui inculpat, instanța de fond a făcut o clementă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, nefiind nici utilă și nici în acord cu dispozițiile art. 56 cp. reducerea cuantumului pedepsei sau schimbarea modalității de executare.

Solicitarea acestor doi inculpați în sensul distribuirii prejudiciului cauzat în funcție de participația fiecăruia dintre inculpați este nefondată, întrucât potrivit dispozițiilor art. 998 - 999.civ. aceștia răspund solidar pentru întreg prejudiciul cauzat.

În privința inculpatei, instanța de fond a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal în raport de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, perseverența inculpatei în atingerea scopului infracțional, cuantumul prejudiciului cauzat și nerestituirea nici măcar parțială a acestuia, dar și amploarea activității infracționale a inculpatei, concretizată în condamnările concurente aplicate prin sentințele penale nr. 633/19.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007, sentința penală nr. 633/19.06.2007 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin neapelare la 06.07.2007, sentința penală nr. 272/03.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București - Secția a Ii-a Penală, sentința penală nr. 272/03.02.2006 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 1099/18.07.2007 a Curții de Apel București - Secția - Ii-a Penală, sentința penală nr. 1646/03.11.2003 a Judecătoriei Sectorului 1 B, definitivă prin neapelare la 21.11.2003, sentința penală nr. 1050/20.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr. 38/23.01.2008 a Tribunalului București, sentința penală nr. 1050/20.11.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B, definitivă prin decizia penală nr.38 din 23.01.2008 a Tribunalului București, ce au fost contopite de instanța de fond fără a fi aplicat vreun spor de pedeapsă.

Prin decizia penală nr.190/A din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții, și împotriva sentinței penale nr.2147 din 8.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B, cu obligarea fiecărui apelant la câte 400 RON cheltuieli judiciare statului.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații, și.

Inculpata și-a retras recursul prin declarația făcută în fața instanței la termenul din data de 20 octombrie 2009.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c,d Cod procedură penală. În motivarea recursului acesta a arătat că nu a participat la săvârșirea faptei de înșelăciune și nici de fals în înscrisuri sau uz de fals, că nu a fost prezent nici la contractarea împrumutului la bancă și nici la ridicarea autoturismului pe care inculpații și și l-au însușit. Din probele existente la dosarul cauzei, inculpatul a arătat că nu el este autorul faptei, că a fost condamnat încălcând-se prevederile art.72 Cod penal. În concluzie, inculpatul a solicitat diminuarea pedepsei cât mai aproape de minimul general, ținându-se seama că nu are antecedente penale, contribuția sa la săvârșirea faptelor a fost practic inexistența și că a avut un comportament corect și de colaborare.

Inculpata și-a retras recursul prin declarația făcută în fața instanței la termenul din data de 20 octombrie 2009.

Față de poziția procesuală a inculpatei și având în vedere dispozițiile art. 385⁴rap. la art.369 Cod proc. pen. Curtea va lua act de retragerea recursului declarat de către inculpata.

Referitor la recursul declarat pentru inculpatul, Curtea constată că acesta a fost declarat de către apărătorul său ales în faza de apel. Totodată, se constată că avocatul său nu avea mandat pentru efectuarea unui astfel de act procesual și nici nu a fost ratificat prin însușirea sa de către inculpatul. În acesta condiții Curtea constată că recursul declarat pentru acesta este inadmisibil și va fi respins pentru acest motiv, potrivit art.385¹⁵pct.1 lit.a Cod proc. pen.

Examinând hotărârile recurateprin raportare la motivele invocate de către apărătorul inculpatului, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.385¹⁵pct.14 și 18 Cod proc. pen. dar și din oficiu, în condițiile art.385⁹alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.385⁹alin.1 pct.18 Cod procedură penală, hotărârea este supusă casării când s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a constitui cazul de casare analizat, eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică situația de fapt reținută să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar, sfera de acțiune a instanței de recurs fiind limitată, întrucât aceasta nu judecă din nou cauza, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în soluția pronunțată și dacă există discordanță între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.

Curtea constată că în cauză nu există neconcordanțe între conținutul real al probelor și cele reținute de către instanțe. Astfel, Judecătoria Sectorului 4 și Tribunalul București au evaluat toate probele administrate, atât în ceea ce privește situația de fapt, cât și în ceea ce privește circumstanțele reale de săvârșire a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel din probele administrate a rezultat că, în scopul obținerii de către inculpatul a unui credit de la BRD, pentru achiziționarea unui autoturism în rate, inculpatul, a completat adeverința de venit nr. 81/12.08.2003 și a adăugat mențiunea "conform cu originalul" pe copia carnetului de muncă seria nr. -, înscrisuri prin care se atesta în mod neadevărat că girantul era angajat al SC SRL (vânzătoare), cu un salariu net de 3.900.000 ROL, datele de identitate ale acestei persoane aflându-se în posesia inculpatei. După efectuarea acestor operațiuni, inculpatul a predat înscrisurile respective inculpatei.

Ulterior, inculpatul, însoțit de inculpata și de sora sa s-a deplasat la BRD-Apărătorii Patriei unde a încheiat contractul de credit nr. 604/15.08.2003, actul fiind semnat și de numita, în calitate de girant. La baza încheierii acestui contract, pe lângă documentele false arătate mai sus au stat și documente (adeverință de venit și copie carte de muncă pretinse a fi emise de SC SRL ) pe numele girantului, falsificate de autori necunoscuți, depuse la bancă de către inculpatul, precum și cele ce privesc pe girantul.

Fapta inculpatului așa cum a fost reținută de către instanțe a rezultat fără dubiu din declarațiile inculpatei, declarațiile martorilor audiați, copiile înscrisurilor depuse, rapoartele de constatare tehnico-științifică nr.178.311/08.06.2006, nr.250.827/21.09.2004, întocmite de - serviciul Criminalistic.

Astfel că, în mod corect s-a reținut că fapta inculpatului de a completa cu date false adeverința de venit pe numele și de a face mențiunea "conform cu originalul" pe copia carnetului de muncă a aceleiași persoane, pentru a fi folosite de către inculpata la o instituție bancară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 Cod pen. cu aplic. art.41 al.2 Cod pen.

Totodată, înlesnirea inducerii în eroare de către inculpatul a instituției bancare prin încredințarea acestor înscrisuri, (esențiale la acordarea creditului solicitat), pentru încheierea contractului de credit nr.604/15.08.2003, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2, și 3 Cod pen.

Față de acestea, susținerea inculpatului, în sensul că nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată este nefondată.

Referitor la cel de-al doilea motiv de casare invocat, respectiv că instanța de fond a aplicat pedepse greșit individualizate, Curtea constată că și acesta este nefondat.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod pen. respectiv dispozițiile din partea generală ale Codului penal, în principal cele referitoare la participația penală, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului, de gradul de pericol social concret, considerat în mod just ca fiind relativ ridicat, față de prejudiciul produs în acel moment. Totodată, s-au avut în vedere atitudinea inculpatului, apreciată ca fiind sinceră, și circumstanțele sale personale.

Față de toate acestea prima instanță în mod corect a stabilit pedepse în cuantum minim prev. de lege, aplicând în final pedeapsa cea mai grea, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, potrivit art.86¹Cod pen. apreciind în mod corect că, față de circumstanțele personale sale, scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate.

Totodată, pentru motivele expuse nu se poate reține că faptele săvârșite de către inculpatul nu ar prezenta pericolul social al unor infracțiunii, având în vedere și dispozițiile art.18¹Cod pen. care prevăd că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă unei dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Or, față de modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională și prejudiciul produs, nu se poate susține că faptele inculpatului nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea:

În baza art.385⁴Cod procedură penală va luat act de retragerea recursului formulat de inculpata.

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.a Cod procedură penală va respinge ca inadmisibil recursul declarat de apărătorul ales al inculpatul.

În baza art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.

În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpata va fi obligată la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorariu avocat oficiu, iar pe inculpatul la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata declarat împotriva sentinței penale nr.2174 din 8.12.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B și a deciziei penale nr.190 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de apărătorul ales al inculpatului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.

Obligă inculpata la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300 lei onorariul apărătorului din oficiu și pe inculpatul la plata a câte 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 3 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

06 Ianuarie 2010

Președinte:Niculina Alexandru
Judecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti