Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2659/2009)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 25 ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu- - -
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.523A/13.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurentul-inculpat, cercetat în stare de libertate, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 7055/25.01.2010, atașată la fila 19/dosar, lipsind intimata-parte vătămată - Sucursala.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, a motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului-inculpatsolicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia dorește să depună la dosar o declarație olograf dată de către martorul, persoana a cărei audiere a solicitat-o în fața instanței de apel. Deși este o declarație în formă simplă, olografă martorul susține că a asistat personal la semnarea, completarea și ștampilarea adeverinței de serviciu de care s-a folosit martorul în vederea încheierii contractului de credit, depusă ulterior la BCR, în vederea obținerii creditului de nevoi personale.
Mai arată că, martorul i-a dat inculpatului și o copie de actul său de identitate, întrucât notarul la care s-a prezentat a refuzat să autentifice acest tip de declarație, sub pretextul că nu face parte din categoria actelor care pot fi autentificate ca declarații date în fața unor autorități publice.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea probei solicitate, întrucât nu se poate face dovada identității persoanei care a dat declarația și chiar dacă se afirmă că a fost dată de o anumită persoană, nu se poate stabili cu certitudine dacă aceasta a dat această declarație.
Curtea, după deliberare, respinge proba solicitată, întrucât este vorba despre declarație extrajudiciară și instanța nu ar avea cum să o valorifice.
Având în vedere că, la momentul examinării recursului se pot desființa hotărârile atacate și pot fi avute în vedere cererile formulate, instanța dacă va considera necesară ascultarea acestui martor va fixa termen pentru rejudecare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită în temeiul art. 385/9 pct.18 Cod procedură penală admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate, considerând că instanțele de fond și de apel au comis o gravă eroare de fapt care au generat o greșită soluție de condamnare a inculpatului.
După expunerea orală a situației de fapt, apărarea arată că, instanțele au reținut că această activitate infracțională desfășurată în concret de către numitul a fost facilitată de către inculpat, care pe lângă faptul că l-ar fi prezentat pe unei funcționare din cadrul BCR pe care o cunoștea și i-ar fi pus la dispoziție această adeverință, ar fi fost și beneficiarul unei cote însemnate din creditul pentru nevoi personale.
Apărarea precizează că inculpatul a declarat că nu are nici o legătură cu această activitate infracțională, că într-adevăr l-a cunoscut pe, că a cunoscut și dorința acestuia de a obține un credit bancar, contestând însă faptul că i-ar fi procurat o adeverință de serviciu în fals, ci dimpotrivă i-a facilitat acestuia angajarea la o societate comercială administrată de martorul.
Cu privire la acest martor, apărarea arată că este o simplă coincidență de nume și nu are nici o legătură cu inculpatul, dar este o mai veche legătură a martorului a cărui ascultare a s-a solicitat instanței de apel și instanței de fond, respectiv, care este tatăl inculpatului, iar pe fondul acestei relații de prietenie, l-a rugat pe prietenul său să îl angajeze pe pentru o perioadă de timp, acesta urmând ca la rândul său pe baza adeverinței de salariu să se prezinte la bancă pentru a face dovada că este salariat și obține venituri pentru a putea să obțină creditul.
Cu prilejul soluționării cauzei instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului și i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoarea, ca urmare a faptului că acesta se afla în stare de recidivă pentru o pedeapsă anterioară pentru care intervenise grațierea, s-a făcut aplicarea dispoziției din actul de grațiere care obliga la revocarea acestui beneficiu, pedeapsă care a fost cumulată aritmetic cu pedeapsa care a fost aplicată inculpatului în cauza dedusă judecății, astfel că s-a ajuns la situația ca acesta să fie condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
Mai arată că a înțeles să critice hotărârea pronunțată în apel, arătând că probele au fost administrate unilateral, întrucât inculpatului i- fost înlăturată practic orice posibilitate de a se apăra, instanța considerând că atitudinea sa procesuală este nesinceră.
Astfel, inculpatul nu a contestat faptul că se afla fizic în zona unde era poziționată Sucursala BCR, a arătat însă că prezența sa în zona respectivă nu avea nici un fel de legătură cu faptul că în acel moment retrăgea creditul și că el se afla în zonă pentru că locuia în acea zonă în care se afla și grădinița copilului său, astfel cum rezultă și din declarația martorului,care a confirmat și ea că era vizitată de inculpat, deoarece acesta urmărea o modalitate de a-și menține copilul înscris la această grădiniță de stat și era necesar ca părinții să aibă locul de muncă la, unde martora lucra, inculpatul încercând prin intermediul acesteia să își mențină în continuare copilul la grădiniță.
Apărarea mai arată că, instanța a considerat că singura declarație valabilă este cea dată de numitul, acesta declarând la momentul audierii sale în fața instanței de fond că inculpatul a fost cel care i-a indus această idee, urmând ca el să beneficieze de cea mai mare parte a creditului.
Se solicită instanței de recurs, să se rețină împrejurarea că la momentul audierii martorului, acesta se afla în stare de arest preventiv și în vrăjmășie cu inculpatul, deci declarația acestei persoane nu poate fi reținută.
Mai decât atât, arată că a solicitat ca această adeverință să stabilească dacă semnătura din adeverința de serviciu este cea a inculpatului, concluziile Institutul Național de Expertize Criminalistice fiind departe de realitate.
Ca atare solicită în temeiul art. 11 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală achitarea inculpatului.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și dispozițiile art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală, având în vedere că instanța nu a administrat inculpatului proba solicitată și încuviințată privind audierea martorului, fără a face nici o referire la motivele care au determinat revenirea asupra acestei probe. Este adevărat că la ultimul termen de judecată, instanța după ce a primit rezultatul expertizei tehnice a scrisului a considerat că nu mai este necesară ascultarea acestui martor.
În aceste condiții, apreciază că această proba se impunea a fi administrată fiind o probă importantă în apărarea inculpatului și o cerere importantă care ar fi condus la o altă situație de fapt și la o altă soluție. Chiar dacă martorul este tatăl inculpatului, acesta l-a cunoscut pe administratorul de la SC "" SRL și acesta putea să furnizeze date importante cu privire la aflarea adevărului, însă instanța a respins această probă. Consideră că ar fi fost util pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele ca instanța să îl audieze pe numitul.
În principal, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond să se dispună achitarea inculpatului.
În subsidiar și în referire la pct.10 solicită achitarea,casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct.10 Cod procedură penală, solicită respingerea criticii ca nefondată. În ceea ce privește susținerea că instanța nu a motivat hotărârea sub aspectul neaudierii martorului, consideră că instanța de fond a motivat de ce nu a putut să administreze această probă.
Astfel, instanța a încuviințat această probă la termenul din decembrie 2008 și până octombrie 2009 făcut toate demersurile pentru a-i audia, însă acest martor timp de 10 luni nu s-a prezentat și constatând imposibilitatea sa de audiere, întrucât era plecat în Spania, a revenit asupra probei solicitate. Consideră că s-a dat suficientă dovadă de rol activ cu privire la audierea acestui martor.
Cu privire la audierea celuilalt martor, practic coinculpat, solicită să se observe că inculpatul a fost apărat pe tot parcursul procesului penal de avocat și așa cum instanța a admis cererea de audiere a numitului ar fi admis și cererea de reaudiere a lui dacă considera că sunt elemente noi și neînvederate.
Astfel, din punctul său de vedere critica întemeiată pe dispozițiile art. 385/9 pct. 10 este neîntemeiată.
În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 18 Cod procedură penală invocat, solicită respingerea și sub acest motiv a recursului, având în vedere că din coroborarea acestor probe rezultă vinovăția inculpatului și ca atare soluția de condamnare este corectă.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul-inculpat, în ultimul cuvânt, arată că se raliază concluziilor puse de către apărătorul acestuia.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a amâna cauza, astfel că,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09 februarie 2010-Completul nr.1, pentru când se va cita recurentul - inculpat la domiciliul cunoscut și intimata-parte vătămată la sediul acesteia.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2659/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 251R
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR-- -
GREFIER - - -
Cu participarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol urmează pronunțarea asupra recursului declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.523A/13.10.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.01.2010, care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea de la data de 25.01.2010 la data de 09.02.2010, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA,
supra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.365/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul penal nr-, în temeiul art.334 Cod pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art.26 raportat la art.215 alin.l, 2 și 3 Cod penal și de art.290 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunile prev. de art.26 rap. la art.215 alin.l, 2 și 3 Cod penal cu reținerea dispozițiilor art.37 alin. 1 lit. a Cod penal și de art.290 Cod penal, cu reținerea dispozițiilor art.37 alin.l lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
În baza art.345 alin. 2 Cod pr.pen. a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 rap. la art.215 alin.l, 2 și 3 Cod penal în starea de recidivă prev. de art.37 alin.l lit.a Cod penal.
În temeiul art.864Cod penal raportat la art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin pen. 2426/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, fiindu- aplicată inculpatului o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
2. In temeiul art.345 alin. 2 Cod pr.pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 290.pen, cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art.864Cod penal raportat la art.83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin pen. 2426/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B și s-a dispus executarea în întregime a acestei pedepse cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, fiindu-i aplicată inculpatului o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
Pe durata prev. de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal rap. la art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii din data de 23.04.2001 și durata arestării preventive de la 24.04.2001 la 22.11.2001.
Conform art.348 Cod pr.pen. raportat la art.170 Cod pr.pen. s-a restabilit situația anterioară săvârșirii infracțiunii anulând actele false, respectiv carnet de muncă seria - nr. - (filele 32-35 dup) și adeverință de salariu nr.24 din 05.04.2006 (fila 48 dup).
S-a luat act că partea vătămată BCR - Agenția, cu sediul în B,-, bloc 100, sector 2 nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art.189 Cod pr.pen. s-a dispus decontarea onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, delegație -/28.01.2008 din fondurile MJ către.
În temeiul art. 191 alin.l Cod pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 10.04.2006, lucrători din cadrul Sectorului 2 Politie - s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că a solicitat de la BCR - Sucursala un credit de nevoi personale în valoare de 17.000 lei, prezentând funcționarilor băncii documente neconforme cu realitatea, prin care dovedea că este angajat al SC SRL. În consecință, lucrătorii operativi ai poliției s-au deplasat în aceeași zi la sediul BCR - Sucursala pentru a verifica dacă cele sesizate se confirmă. In incinta băncii organele de poliție l-au depistat pe martorul, în timp ce ridica de la casierie suma de 16.881,29 RON, iar în fața unității bancare a fost văzută o persoană de sex masculin foarte agitată, identificată ulterior în persoana inculpatului. Acest aspect rezultă din procesul verbal atașat la fila 27 dosarului de urmărire penală. De asemenea, din procesul verbal întocmit tot la data de 10.04.2006 a rezultat că în urma celor precizate de martorul, a fost identificată persoana care se afla în apropierea instituției bancare.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească a fost audiat martorul, acesta recunoscând săvârșirea faptei și precizând că documentele falsificate pe care le-a depus la bancă i-au fost puse la dispoziție de către inculpatul. Pentru acest serviciu, a mai arătat martorul în cursul urmăririi penale, inculpatul ar fi trebuit să primească suma de 8400 lei, acesta fiind și motivul pentru care inculpatul era prezent la bancă pe data de 10.04.2006.
Tot în cursul urmăririi penale au fost obținute datele de identificare ale SC SRL, fiind audiat și administratorul acestei societăți -. Acesta a arătat în faza de urmărire penală că SC SRL nu mai desfășoară activități încă din data de 19.12.2001 și nu i-a avut niciodată angajați pe martorul sau pe cei care semnau în calitate de directori pe adeverința de salariu falsificată - HG, respectiv.
In fața instanței de judecată, la termenul din data de 13.05.2008, martorul a arătat că tatăl inculpatului era de profesie contabil, astfel încât martorul i-a solicitat acestuia sprijinul, în vederea obținerii unui credit. În acele împrejurări martorul i-a remis tatălui inculpatului copia certificatului de înmatriculare al firmei (SC SRL), însă tatăl inculpatului i-a restituit martorului acest document, arătând că nu poate obține creditul solicitat.
Depoziția martorului a elucidat în mare măsură împrejurările în care inculpatul a intrat în posesia unor acte cu antetul SC SRL, acte folosite ulterior în comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauză.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr.185.992 din 15.01.2007 (filele 39-43 dup) a rezultat că scrisul de pe adeverința de salariu eliberată de SC SRL cu nr. 24 din 05.04.2006 a fost executat de către, iar semnăturile de la rubricile "director general" și "director economic" de pe adeverința de salariu eliberată de SC SRL cu nr. 24 din 05.04.2006 au fostprobabilexecutate de către.
Concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică sunt confirmate prin depoziția martorului, acesta declarând că toată documentația necesară pentru obținerea creditului, cu excepția actului de identitate, i-a fost pusă la dispoziție de către inculpat. De asemenea același martor a mai arătat că inculpatul era o persoană cunoscută ca fiind autorul unor astfel de documente necesare obținerii unui credit.
Din actele atașate la dosarul de urmărire penală a rezultat că martorul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3.pen și de art. 291.pen cu aplicarea art.33 lit. a pen și art. 37 lit. b pen. prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B la data de 02.06.2006 în dosarul 4748/P/2006. Prin același rechizitoriu s-a dispus și disjungerea cauzei față de faptele inculpatului, în vederea stabilirii întregii activități infracționale a inculpatului și a eventualilor săi complici.
De altfel, în fața instanței de judecată, martorul a arătat că a și executat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3.pen și de art. 291.pen cu aplicarea art. 33 lit. a pen și art. 37 lit. b pen. aspecte care concordă cu celelalte înscrisuri de la dosarul de urmărire penală.
La termenul din 07.03.2008, inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră, învederând că pe data de 10.04.2006 s-ar fi aflat întâmplător în zona sediului BCR - Sucursala, urmând să-și înscrie copilul la o grădiniță aflată în zonă. Deși inculpatul a susținut că nu i-a remis martorului nici un înscris semnat de el, această susținere este infirmată de întregul material probator administrat în cauză. Astfel martorul a arătat în fața instanței că a primit aproape toate documentele necesare eliberării creditului de la inculpat, iar raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică menționează expres că scrisul de pe adeverința de salariu eliberată de SC SRL cu nr. 24 din 05.04.2006 a fost executat de către.
Față de aceste mijloace de probă, depoziția martorei, conform căreia inculpatul obișnuia să vină relativ des în vizită, mai ales dimineața, în cursul anului 2006, deoarece încerca să își înscrie copilul la Grădinița, nu pot servi ca probe în sensul exonerării inculpatului de la faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. Conform celor expuse în considerentele ce preced, prezența inculpatului în zona BCR - Sucursala nu a fost deloc contestată, fiind dovedită și de procesele verbale întocmite de lucrătorii operativi ai poliției din cadrul. Motivul prezenței inculpatului în zonă este însă cel precizat de martorul, respectiv faptul că urma să primească o sumă de bani, după încasarea creditului la obținerea căruia a contribuit prin remiterea înscrisurilor falsificate.
In drept, instanța de fond a stabilit ca faptele inculpatului de a-1 ajuta nemijlocit pe să solicite și să obțină un împrumut bancar, folosind documente falsificate și de a completa și pune la dispoziția acestuia actele false necesare obținerii creditului, acte folosite pentru inducerea în eroare a funcționarilor băncii, cu scopul aprobării și acordării creditului, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen și de art. 290.pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
Din actele existente la dosar, respectiv fișa de cazier judiciar și sentința penală nr. 2426/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B (filele 18-25 dosar de instanță) a rezultat că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se inițial suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 (șase) ani. Sentința penală nr.2426/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 Bar ămas definitivă prin Decizia penală 900/14.05.2002 a, Secția a II-a Penală, prin care a fost respins recursul inculpatului. În aceste condiții, termenul de încercare de 6 ani începea să curgă la data de 14.05.2002, urmând a expira la data de 13.05.2008.
Ca urmare a Legii nr. 543/2002, pedepsele aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 2426/20.11.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B au fost descontopite, dispunându-se reducerea termenului de încercare la 5 ani. Prin urmare termenul de încercare ar fi fost considerat împlinit la data de 15.05.2007, astfel încât faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză sunt comise la data de 10.04.2006, deci în cursul termenului de încercare scurtat ca urmare a Legii nr. 543/2002.
In consecință, în temeiul art. 334 Cpp instanța fondului a dispus schimbarea încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen și de art. 290.pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen în infracțiunile prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a pen și de art. 290.pen, cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. Instanța a reținut starea de recidivă mare postcondamnatorie, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. a pen.
Având în vedere cele expuse, la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului s-a ținut seama de criteriile generale prev. de art.72 și de art.52 pen. respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, dispozițiile părții generale ale Codului Penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a acestuia, precum și de atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului.
Totodată s-a avut în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag în prezent starea de recidivă și denotă o periculozitate socială sporită și un grad înalt de potențial criminogen, coroborat cu eșecul educativ al pedepselor aplicate anterior în regim de suspendare sub supraveghere. În egală măsura instanța a mai avut în vedere la individualizarea pedepselor de valoarea prejudiciului potențial care ar fi putut fi provocat părții vătămate dar și de modul în care inculpatul a înțeles să participe la săvârșirea faptei, acționând în mod premeditat, folosind un mod de operare care denotă o specializare în comiterea acestui gen de fapte și care ar fi redus considerabil posibilitatea de a fi identificat.
Din analiza materialului probator existent la dosar a rezultat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se aplica inculpatului câte o pedeapsă cu închisoarea, cu executare în regim de detenție, orientată spre limita medie prevăzută de lege.
Față de considerentele ce preced, în baza art. 345 alin. 2 Cpp instanța fondului a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2 și 3.pen în starea de recidivă prev. de art. 37 alin. 1 lit. a pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând, în esență, achitarea sa in baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c proc.pen.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform art.371 al.2 Cod pr.pen. Tribunalul a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat, pentru următoarele considerente:
Astfel, din probele administrate in dosar atât in faza de urmărire penala, cat si la instanța de fond, precum și in apel, Tribunalul a reținut fără putința de tăgada vinovăția inculpatului la săvârșirea faptelor pentru care fost condamnat de către instanța de fond.
Din declarațiile martorului, care se coroborează cu declarațiile martorului și concluziile raportului de constatare tehnico - științifica nr. 185.992 din 15.01.2007 care sunt confirmate si de concluziile raportului de expertiza criminalistica nr.198 din 03.06.2009 efectuat in cauza a rezultat că documentele care au fost depuse la bancă au fost falsificate și puse la dispoziție de către inculpatul. Pentru acest serviciu, a mai arătat martorul în cursul urmăririi penale, inculpatul ar fi trebuit să primească suma de 8400 lei, acesta fiind și motivul pentru care inculpatul era prezent la bancă pe data de 10.04.2006.
Tribunalul nu a putut retine ca fiind sincere declarațiile inculpatului, in sensul ca, pe data de 10.04.2006 s-ar fi aflat întâmplător în zona sediului BCR -Sucursala, urmând să-și înscrie copilul la o grădiniță aflată în zonă, insa neputând oferi o explicație plauzibila cu privire la modalitatea in care martorul a intrat in posesia documentelor pe care însuși inculpatul le falsificase.
Astfel că, declarația martorei, conform căreia inculpatul obișnuia să vină relativ des în vizită, mai ales dimineața, în cursul anului 2006, deoarece încerca să își înscrie copilul la Grădinița, nu poate servi ca probă în sensul exonerării inculpatului de la faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. Pe de alta parte, prezența inculpatului în zona BCR - Sucursala nu a fost deloc contestată, fiind dovedită și de procesele verbale întocmite de lucrătorii operativi ai poliției din cadrul însă motivul prezenței inculpatului în zonă este cel precizat de martorul, respectiv faptul că urma să primească o sumă de bani, după încasarea creditului la obținerea căruia a contribuit prin remiterea înscrisurilor falsificate.
In ceea ce, privește declarația martorului Tribunalul a apreciat ca fiind sincera si de natura a clarifica, în mare măsură, împrejurările în care inculpatul a intrat în posesia unor acte cu antetul SC SRL, acte folosite ulterior în comiterea faptelor deduse judecății în prezenta cauză.
Reevaluând întreg materialul probator existent în cauză, Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect stabilită iar soluția pronunțată, în sensul unei condamnări și are la bază tocmai situația redată mai sus.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal și anume: dispozițiile părții generale ale Codului penal cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale ale Codului penal, limitele speciale de pedeapsă pentru fiecare infracțiune dedusă judecății, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale în modalitatea prev. de art.37 lit.a Cod penal, lucru ce a generat nereținerea circumstanțelor atenuante.
De asemenea, Tribunalul a mai constatat ca inculpatul a avut o atitudine nesincera pe tot parcursul procesului penal, încercând sa inducă in eroare organele de cercetare penala, astfel ca, în acest context toate criteriile de individualizare au fost analizate, iar stabilirea cuantumului pedepsei a fost stabilit în limite legale și motivat neimpunându-se reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Față de cele mai sus arătate, în temeiul art.379 pct.l lit.b Cod pr.pen. Tribunalul a respins, ca nefondat, apelul declarat constatând că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică.
In baza art.192 al.2 Cod pr.pen. a fost obligat apelantul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr.523/A/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul - fiul lui și, ns.27.08.1974 împotriva sentinței penale nr.365/10.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr-.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestor hotărâri,în termenul prevăzut de dispozițiile art. 3853rap. la 363.proc.pen.a formulat recurs inculpatul. În susținerea recursului s-a invocat incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859alin. 1 pct. 10 și 18.proc.pen.
Astfel, s-a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la o probă solicitată de către inculpat, respectiv audierea în calitate de martor a numitului, și totodată s-a invocat faptul că în cauză instanțele ar fi comis o gravă eroare de fapt, ce a condus la pronunțarea unei greșite soluții de condamnare.
Analizând hotărârile recurate atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, cât și din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859alin. 1 pct. 10.proc.pen. Curtea reține că, potrivit textului, hotărârile sunt supuse casării atunci când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unei cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului. În cauză se invocă faptul că instanța de apel nu a administrat o probă esențială în cauză, respectiv nu a audiat martorul, revenind în mod nejustificat asupra acestei probe.
Curtea constată că criticile formulate de către inculpat nu se circumscriu cazului de casare analizat anterior, întrucât instanța nu a omis să se pronunța asupra unei probe administrate, ci a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3.proc.pen. ca proba încuviințată să nu mai fie administrată, în raport și de împrejurarea că, deși în cauză s-au acordat mai multe termene de judecată (din 19.12.2008 până în 13.10.2009), martorul, care era chiar tatăl inculpatului, nu s-a prezentat.
Referitor la cel de-a doilea motiv de recurs, respectiv eroare de fapt comisă de cele două instanțe, Curtea reține că pentru a constitui caz de casare eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, adică starea de fapt reținută să fie vădit contrară probelor existente la dosar. Instanța de recurs nu judecă din nou cauza, astfel cum procedează instanța de apel, ci verifică doar modul în care probele administrate se reflectă în hotărârea pronunțată, și dacă există discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor.
Curtea constată că nu există contradicție evidentă între cele reținute prin hotărârea de condamnare și probele administrate, starea de fapt reținută prin hotărârile atacate nu este consecința unei denaturări a probelor, ci a aprecierii acestora de către instanțe.
Astfel, atât instanța de fond cât și cea de apel, interpretând coroborat materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorului, declarațiile martorului din a cărei depoziție au rezultat împrejurările în care inculpatul a intrat în posesia unor acte cu antetul SC SRL, concluziile raportului de expertiza criminalistica nr.198 din 03.06.2009 efectuat în apel din care rezultă că adeverința de salariu nr 24/05.04.2006 a fost completată manuscris de către inculpatul, au înlăturat motivat apărările formulate de către inculpat, în sensul că, la momentul reținerii sale se afla întâmplător în zona sediului BCR -Sucursala, urmând să-și înscrie copilul la o grădiniță aflată în zonă.
Ceea ce se solicită instanței de recurs este să reaprecieze materialul probator, să înlăture unele probe care au contribuit la stabilirea vinovăției, respectiv declarațiile martorului, pe motiv că acesta ar avea un interes în cauză, fiind deja condamnat pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, precum și a concluziile raportului de expertiză criminalistică întrucât inculpatului nu i-ar fi fost solicitate probe de scris. Sub acest din urmă aspect, se constată că la efectuarea raportului de expertiză criminalistă au fost avute în vedere două declarații olografe ale inculpatului, existente în dosarul de urmăriri penală, care cuprindeau suficiente majuscule pentru comparație cu actul contestat, aspecte reținute experți în conținutul raportului de expertiză, iar concluziile raportului sunt fost clare, neechivoce, inculpatul necontestându-le în fața instanței de apel. În ceea ce privește declarațiile martorului, Curtea reține că ambele instanțe au analizat declarația acestuia prin coroborare cu restul materialului probator.
Totodată, este de precizat faptul că eroare de fapt nu se confundă cu greșita apreciere a probelor, posibilitatea de a da o nouă apreciere probatoriului fiind recunoscută numai pentru instanța de apel prin art. 378 alin. 2.proc.pen. nu și pentru cea de recurs, atunci când recursul este cea de-a doua cale ordinară de atac. Dar, chiar și pentru ipoteza în care instanța de recurs ar putea să procedeze la o atare reapreciere, în cauză nu s-ar putea ajunge la o altă concluzie decât cea reținută de către instanțele inferioare.
Ca atare, în raport de considerentele anterior expuse, constatând și că nu se poate reține incidența altor cazuri de casare care ar putea fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, soluție în raport de care acesta va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.365/2008 a Judecătoriei Sector 2 B și a deciziei penale nr.523/2004 a Tribunalului București Secția I Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./Dact.EA-15.03.2010/2ex
-Jud.;
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
