Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 februarie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 402/A din 20.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5967/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de apărător ales, lipsă fiind părțile civile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită atașarea dosarului nr- al Tribunalului Timiș care privește procedura de lichidare a SC SRL, considerând că are relevanță în aprecierea vinovăției sau nevinovăției inculpatului în săvârșirea faptelor de care este acuzat.
Procurorul apreciază că nu se impune atașarea acestui dosar.
Deliberând, instanța respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului recurent, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei, atașarea dosarului solicitat.
Apărătorul inculpatului recurent solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării, având în vederea complexitatea cauzei.
Procurorul nu se opune acestei solicitări.
Deliberând, instanța respinge această cerere, având în vedere că dosarul se află de mult timp pe rolul acestei instanțe, avându-se astfel suficient timp pentru pregătirea apărării.
Nemaifiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d Cpp, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, iar pentru restul infracțiunilor reținute în rechizitoriu, solicită achitarea în temeiul art. 10 lit.c Cpp, faptele nefiind săvârșite de inculpat. Solicită să se aibă în vedere nelegalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, în sensul că s-a făcut o anchetă superficială, inculpatul nu a avut dreptul la un proces echitabil, raportat la art. 6 din O, prima instanță a introdus în cauză o parte vătămată după citirea actului de sesizare și după audierea unor martori, practic, un martor s-a constituit parte vătămată tocmai la termenul la care urma să fie audiat în calitate de martor. În subsidiar solicită revizuirea pedepsei aplicate inculpatului, apreciind că se poate aplica o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege. Se solicită amânarea pronunțării soluției pentru a depune concluzii scrise.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea primei instanțe prin care a fost aplicată inculpatului o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune cu file CEC, fals în declarații, complicitate la infracțiunea de înșelăciune, este legală și temeinică.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune cu file CEC, achitarea pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, să se constată prescrierea tuturor faptelor pe care se presupune că le-a comis.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apărătorului ales al inculpatului recurent de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 27.02.2009.
Dată în ședință publică azi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Tehnored. /27.02.09
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 27 februarie 2009
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive
DISPUNE
Amână pronunțarea la 09.03.2009
Dată în ședința publică din 27.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Tehnored. /27.02.09
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.249/
Ședința publică din 09 martie 2009
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 402/A din 20.10.2006 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 5967/2006.
Dezbaterile asupra recursului, concluziile apărătorului și ale procurorului, ultimul cuvânt al inculpatului, au avut loc în ședința publică de la 23.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la 27 februarie, 09 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.670/01.03.2006, Judecătoria Timișoara, în baza art. 334.C.P.P. a dispus schimbarea încadrării juridice față de inculpatul, din infracțiunile prevăzute de art. 215 al.2, 3, 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 215 al.2,3 și Cod Penal art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal(infracțiuni reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1842/P/2004), respectiv de art. 26.Cod Penal raportat la art. 215 al.1,2,3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 288 al.1 Cod Penal(infracțiuni reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 9290/P/2004) în următoarele infracțiuni prevăzute de art. 215 al.1,2,3,4 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 215 al. 2,3.Cod Penal și art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalÎn baza art. 215 alin.2,3.Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" (faptă comisă în anul 1999).
În baza art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "Fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată" (fapte comise în anul 1999).
În baza art. 215 alin.1,2,3,4 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în formă continuată".
În baza art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată".
În baza art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată".
În baza art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals în formă continuată".
În baza art. 33 lit."a", art. 34 lit. "b" au Cod Penal fost contopite pedepsele anterior aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit- cu 1 (un) an, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani închisoare.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. a fost menținuta starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 al.1 s Cod Penal-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului reținerea pe 24 de ore din data de 21.10.2004 și durata arestării preventive din data de 22.10.2004 la zi.
În baza art. 215 al.2, 3, 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în formă continuată".
În baza art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit. "a" a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată".
În baza art. 293 al.1 Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit.a Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind identitatea".
În baza art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 37 lit. Cod Penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals în formă continuată".
În baza art. 33 lit.a, art. 34 lit.b Cod Penal, au fost contopite pedepsele anterior aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 1 (un) an, stabilind astfel o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza art. 61.Cod Penal a fost revocata liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1005 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.118/23.03.1999 a Tribunalului Galați, rest de pedeapsă pe care l-a contopit în pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare anterior stabilită, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare, pe care o sporește cu 6 (șase) luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a-c Cod Penal, cu aplicarea art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în formă continuată".
În baza art. 26.Cod Penal raportat la art. 288 al.1 Cod Penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de "Complicitate la fals material în înscrisuri oficiale".
În baza art. 290.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată".
În baza art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals în formă continuată".
În baza art. 293.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "fals privind identitatea în formă continuată".
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b au Cod Penal fost contopite pedepsele anterior aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 (șase) luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.
I-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod Penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art. 71.
Cod PenalÎn baza art. 350.C.P.P. a fost menținuta starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 al.1 a Cod Penal fost dedusa din durata pedepsei aplicate acestuia reținerea pe 24 de ore din data de 18.02.2005 și durata arestului preventiv din data de 19.02.2005 la zi.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 cod civil a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 3.044,36 lei (30.443.600 lei vechi) către partea civilă Casa de Economii și Consemnațiuni CEC B - Sucursala T cu dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data reparării efective a prejudiciului; 18.890,92 lei (188.909.228 lei vechi) către partea civilă AL T, cu dobânzi legale calculate de la data producerii prejudiciului și până la data reparării efective a acestuia; 3.141,60 lei (31.416.000 lei vechi) către partea civilă CONFORT T cu dobânzi legale calculate de la data producerii prejudiciului și până la data reparării efective a acestuia; 3.634 lei (36.339.999 lei vechi) către partea civilă AB T; 730 lei (7.300.000 lei vechi) către partea civilă T; 5.392 lei (53.926.040 lei vechi) către partea civilă T; 11.065,80 lei (110.657.987 lei vechi) către partea civilă BRD A - Generale - T, cu dobânzi legale calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data reparării efective a prejudiciului;
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 și art. 1003 Cod civil au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.475,49 lei (54.754.875 lei vechi) către partea civilă T; 11.125,40 lei (111.254.000 lei vechi) către partea civilă & Co T; 8.501,33 lei (85.013.344 lei vechi) către partea civilă BANK - Sucursala T; 7.369,02 lei (73.690.215 lei vechi) către partea civilă BCR A - Sucursala T.
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 și art.1003 Cod civil au fost obligați inculpații și, în solidar, la plata sumei de 4.870,44 lei (48.704.436 lei vechi), cu dobânzi legale calculate de la data producerii prejudiciului și până la data reparării lui efective, cu titlul de despăgubiri civile către Societatea Comercială de asigurare -Română Garanta
În baza art. 14, 346.C.P.P. raportat la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 285,17 lei (2.851.667 lei vechi) cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă România
În baza art. 14, 346.C.P.P. au fost respinse pretențiile civile formulate în cauză de către T, prin reprezentant și de către Societatea Comercială Garanta Asigurări B (în sumă de 5.138,83 lei cu dobânzi legale), față de inculpatul, precum și pretențiile civile formulate de către International B, față de inculpații și si s-a co9nstatat ca partea vătămată BCR Sucursala T și societatea România nu s-au constituit părți civile în fața instanței.
În baza art. 118 lit.d Cod Penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul a sumelor de 2.000 euro, prin echivalentul în lei la data executării și 1.124,90 lei (11.249.000 lei vechi), respectiv de la inculpatul a sumei de 1.124,90 lei (11.249.000 lei vechi).
În baza art. 348.C.P.P. s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate ori conținând date nereale: adeverință de venit eliberată de pe numele, având nr. 217/19.10.1999; adeverință de venit eliberată de "Casa de sticlă" pe numele, având nr. 5714/21.10.1999; adeverință de venit eliberată de pe numele, având nr. 81/29.10.1999; contractul de credit nr. 7968/1999 încheiat între inculpatul și CEC Sucursala T, împreună cu cererea de credit și angajamentele de plată aferente; filele cec tip BCR având seria - 300 și numerele ---; contractul de muncă încheiat între L și inculpatul și înregistrat la. T la data de 7.08.2003; adeverința de venit eliberată în numele L pe numele, în calitate de manager cu un salariu lunar de 16.500.00 lei; fila cec tip având seria - 302 și nr. -; cartea de identitate pe numele având seria - nr. - și fotografia lui; cererea înregistrată sub nr. 22728/22.03.2004 la. T; hotărârea a privind cesionarea părților sociale către numitul " ", actul adițional la actul constitutiv al și contractul de cesiune a părților sociale încheiate cu acea ocazie; filele cec tip având seria - 302 și numerele -, -, -; adeverința de venit care atestă că numita este angajată la din data de 16.09.2001, având nr. 04/19.09.2003; adeverința de venit care atestă că inculpatul este angajat la în funcția de manager, având nr. 1/18.09.2003; copiile contractelor de muncă completate pe numele și, conținând aceleași date ca și cele două adeverințe anterior menționate; contractul de credit nr. -/2003 încheiat cu BRD Generale Sucursala T; contractul de muncă nr. -/2004, încheiat între și numitul G; adeverință de venit eliberată în numele pe numele, având nr. 6/31.05.2004;copia de pe cartea de muncă cu mențiunea "conform cu originalul" și cartea de muncă în original având seria - și nr. - pe numele; contractul individual de muncă înregistrat la ITM T sub nr. - din 8.12.2003 care atestă că inculpatul este angajat la;contractul de credit nr. 351/2004 încheiat între - Sucursala și inculpatul împreună cu cererea de credit aferentă; adeverințele de venit eliberate în numele Constructive T, având numerele 2/9.03.2004 și 6/2.04.2004, copia de pe cartea de muncă cu seria - nr. -, pe numele " ", statul de salarii pe luna ianuarie 2004 semnat și ștampilat pentru conformitate cu originalul;contractul de credit pentru bunuri de folosință îndelungată încheiat între Bank - Sucursala T și; contractul de credit încheiat între BCR - Sucursala T și " ", având nr. 2175/2004; contractul de muncă încheiat între Constructive și, înregistrat la ITM T la data de 7.10.2003 sub nr. -; cartea de identitate pe numele, având seria - nr. - și fotografia inculpatului; actul adițional la contractul de cesiune la actul constitutiv al căruia i s-a dat dată certă la 6.02.2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați "" și declarația dată pe proprie răspundere la același birou notarial la data de 6.02.2004 pe numele " "; încheierea privind legalizarea unei semnături pe numele " " la Biroul Notarului Public în data de 12.02.2004; contractul de muncă încheiat între și " " și înregistrat la ITM T sub nr. -/2005; adeverințele de venit nr. 2/16.02.2004 eliberate în numele pe numele; copia contractului de muncă seria - nr. - pe numele având mențiunea "conform cu originalul", datată 20.02.2004; contractul de credit nr. -/25.02.2004 încheiat între Bank România și; contractul de credit nr. 43142/2.03.2004 încheiat între Post Sucursala T și " " împreună cu cererea de credit și angajamentul de plată aferente;contractul cu nr. -/20.02.2004 încheiat între România și " ",contractul de închiriere nr. 229/5.02.2004 încheiat între T și numitul " ", precum și cererea aferentă acestuia.
În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990 s-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, în momentul rămânerii definitive a acesteia către de pe lângă Tribunalul Timiș.
În baza art. 349, art. 191 al.1 și 2.C.P.P. au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cauză, în sumă de 1.650 lei (16.500.000 lei vechi) în cazul inculpatului, în sumă de 900 lei (9.000.000 lei vechi) în cazul inculpatului și în sumă de 750 lei (7.500.000 lei vechi) în cazul inculpatului.
S-a dispus plata sumei de 200 lei (2.000.000 lei vechi) reprezentând onorarii avocați din oficiu, din fondul către Baroul Timiș.
În baza art. 193 al.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei (5.000.000 lei vechi) cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă BRD Generale -
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1842/P/2004 din data de 19.01.2005, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al.2,3,4 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal; art.290 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal; art.288 al.1 cu Cod Penal 41 al.2 Cod Penal; art.291 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal; art.215 al.2,3, Cod Penal; art.290 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 Cod Penal; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod Penal, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.215 al.2,3,4 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal; art.290 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal; art.293 al.1 cu Cod Penal aplic.art.37 lit.a Cod Penal; art.291 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.37 lit.a Cod Penal, totul cu aplic.art.33 lit.a
Cod PenalDe asemenea, prin același rechizitoriu s-a mai dispus și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26.Cod Penal rap.la art.215 al.1,2,3 și Cod Penal art.290 și Cod Penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26.Cod Penal rap.la art.215 al.2,3 Cod Penal, 290.Cod Penal, fiindu-i aplicată, fiecăruia dintre acești învinuiți, câte o sancțiune cu amendă administrativă în cuantum de 1.000.000 lei vechi.
Totodată, prin rechizitoriul anterior amintit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 al.2,3,4 cu aplic. art. 41 al.2 Cod Penal, neînceperea urmăririi penale față de numiții: sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 289, 293,291.Cod Penal, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 293 Cp. neînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.25 rap.Cod Penal la art.289 Cod Penal, respectiv neînceperea urmăririi penale față de numitul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.26 rap.Cod Penal la 215 al.4
Cod PenalNu în ultimul rând, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1842/P/2004 s-a mai dispus și disjungerea cauzei față de învinuiții și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.de art.215 al.4 Cod Penal, respectiv disjungerea cauzei față de învinuitul și numita sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, fals material în înscrisuri sub semnătură privată și înșelăciune, fapte săvârșite prin intermediul, în vederea continuării cercetărilor cu privire la aceste fapte.
Instanța a mai reținut și faptul că printr-un alt rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara având nr. 9290/P/2004 din data de 15.04.2005, înregistrat la această instanță sub nr. 5648/15.04.2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 293.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 26.Cod Penal rap. la art. 288 al.1 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 288 al.1 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a
Cod PenalPrin același rechizitoriu anterior amintit s-a mai dispus disjungerea cauzei față de un autor necunoscut sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 al.1 în Cod Penal vederea continuării cercetărilor pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a acestuia.
Și în acest caz, faptele reținute în sarcina celor doi inculpați au fost expuse pe larg în cuprinsul rechizitoriului prin care s-a dispus trimiterea lor în judecată, împreună cu probele pe care se sprijină învinuirile ce li se aduc.
Constatând că din starea de fapt expusă în cuprinsul celor două rechizitorii mai sus menționate, rezultă existența unor indicii că faptele reținute în sarcina inculpatului, prin rechizitoriul nr. 9290/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara ar putea constitui acte materiale care intră în conținutul infracțiunilor în formă continuată cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1842/P/2004, iar în cazul inculpatului cercetarea sa în continuare alături de celălalt inculpat este în interesul administrării actului de justiție, instanța a dispus, la termenul de judecată din data de 29 iunie 2005, în temeiul art. 35.C.P.P. raportat la art. 33 lit.c C.P.P. respectiv la art. 34 lit.b C.P.P. conexarea dosarului nr. 5648/2005 la dosarul nr. 915/2005.
În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpaților și, instanța aflându-se în imposibilitatea de a proceda la audierea inculpatului întrucât, așa cum rezultă și din cuprinsul rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată acest din urmă inculpat, acesta s-a sustras cercetărilor efectuate în cauză, fiind dat în urmărire locală cu ordinul nr. 20167/28.10.2004 al IPJ
În acest context s-a reținut și faptul că inculpatul a fost audiat, la termenul de judecată din 6 aprilie 2005, doar cu privire la o parte din faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriul nr. 1842/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, dată la care acesta a cerut să fie audiat la un termen ulterior pentru a lua cunoștință de actele dosarului și a-și putea pregăti depoziția, pentru ca, la termenul de judecată din 2 noiembrie 2005, inculpatul să refuze să dea declarație în fața instanței în ce privește faptele expuse la pct.II din rechizitoriul nr. 1842/P/2004 ori în ce privește faptele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 9290/P/2004, cu motivarea că, datorită complexității cauzei este posibil să omită unele aspecte care ulterior să fie interpretate împotriva sa.
Pe parcursul procesului, instanța a procedat la audierea martorilor propuși prin cele două rechizitorii anterior amintite, în cauză fiind omisă doar audierea acelora dintre martori care s-au aflat în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței sau în cazul cărora s-a stabilit că și-au schimbat domiciliul iar instanța s-a aflat în imposibilitate de a stabili noul domiciliu al acestora și de a face demersuri pentru a fi prezentați în vederea audierii.
În cauză s-a procedat și la audierea martorilor și, încuviințați în apărarea inculpatului.
De asemenea, pe parcursul cercetării judecătorești la dosarul cauzei au fost depuse numeroase înscrisuri provenind de la unele dintre părțile civile sau de la inculpații ori, acest din urmă inculpat înțelegând, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, să își precizeze poziția atât în ceea ce privește faptele în legătură cu care a refuzat să fie audiat în ședință publică, cât și în ceea ce privește celelalte acuzații care i-au fost aduse prin cele două rechizitorii prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Totodată, instanța a mai reținut că la dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri privind situația familiei inculpatului ori a imobilului în care locuiește aceasta, o serie de memorii formulate de către soția acestui inculpat, o serie de înscrisuri privitoare la faptul că inculpatul ar avea și cetățenie israeliană, care de altfel au și fost comunicate, în momentul depunerii, la locul de detenție al inculpatului spre luare la cunoștință, respectiv că, date fiind indiciile existente privind problemele de sănătate ale inculpatului s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească dacă acesta prezintă afecțiuni medicale, care să îl împiedice să suporte regimul privativ de libertate pe care îl implică măsura arestării preventive, iar prin raportul medico-legal nr. 2375/28.10.2005 al IML T, atașat la dosar, s-a reținut că inculpatul în cauză prezintă diagnosticul discopatie vertebrală lombară și lombosciatică în puseu și suportă regimul de detenție cu condiția respectării recomandărilor medicale.
Toate aceste înscrisuri anterior menționate au fost avute în vedere, atunci când a fost cazul, la discutarea stării de arest preventiv și, alături de memoriile depuse de către inculpatul cu ocazia dezbaterii cauzei în fond, respectiv alături de aspectele invocate în ședință publică cu privire la fondul cauzei și concluziile scrise depuse prin registratura instanței de către una dintre părțile civile, ulterior amânării pronunțării, vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei în fond.
Coroborând întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile reprezentanților societăților părți vătămate, actele depuse în constituirea de parte civilă, filele cec în original, copii de pe actele constitutive ale firmelor, facturi și chitanțe, proces-verbal de constatare, procese verbale de recunoaștere de pe fotografii, rapoarte de constatare tehnico-științifică grafoscopică, adeverințe de venit și contracte de muncă, copii de pe cărți de muncă și cartea de muncă cu seria, nr.- în original, adrese ale T, verificări la. T, contractele de credit, angajamentele de plată, actele notariale, procesele-verbale de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor audiați în faza urmăririi penale sau în faza cercetării judecătorești, declarațiile inculpaților date atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, înscrisurile depuse la dosarul cauzei pe parcursul procesului, precum și toate celelalte acte și lucrări ale dosarului, instanța a constatat că starea de fapt expusă în cuprinsul celor două rechizitorii ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin care a fost sesizată în cauza de față, a fost dovedită în M măsură, reținând că în data de 04.11.1999 inculpatul a încheiat contractul de împrumut cu nr.7968/1999 cu Sucursala T, contract prin care inculpatul a obținut un credit în valoare de 14.737.900 lei în vederea cumpărării unor bunuri de folosință îndelungată de la magazinele Orăștie.
În vederea obținerii creditului, inculpatul a depus la dosarul de credit o cerere de acordare a creditului în care menționa faptul că este angajat în calitate de agent comercial la și o adeverință de venit în care se specifica faptul că este angajat al societății mai sus menționate din luna mai 1992, având un salariu lunar de 2.100.000 lei.
În acest context, instanța a reținut, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, că această adeverință a fost completată cu date nereale și ulterior utilizată în vederea obținerii creditului mai sus arătat, întrucât în cauză s-a stabilit că, inculpatul figurează înscris în baza de date a T cu contractul de muncă nr. -/08.11.1999 încheiat de, aspect confirmat și prin adresa T, aflată la fila 297 (vol.II - dosar instanță), fiind evident faptul că nu era angajatul societății respective din luna mai 1992, așa cum în mod nereal se menționează în respectiva adeverință.
În plus, în cauză s-a probat că respectivul contract a fost încheiat fictiv de către inculpat, care era asociatul unic al firmei, în vederea obținerii creditului de la Sucursala CEC T, întrucât inculpatul nu a încasat un salariu de la acea societate și nu au fost emise state de plată care să dovedească plata salariului.
De altfel, inculpatul a și recunoscut cu ocazia audierii în ședință publică că nu a încasat salariu de la societate și că sumele trecute ca venituri în adeverința de venit eliberată pe numele său, precum și într-o altă adeverință eliberată pe numele soției sale, erau sume estimate de către el ca revenindu-le din profitul realizat de cele două societăți.
De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că inculpatul a completat în fals două adeverințe de venit pentru giranți, respectiv una pentru soția sa, iar cealaltă pentru numitul. Cele două adeverințe s-au dovedit a fi false întrucât nu a fost niciodată angajată a Casa de sticlă, iar numitul nu a fost angajat al, aceste aspecte fiind probate prin adresele T aflate la filele 412 și 414 din vol.II al dosarului de urmărire penală.
S-a putut observa în acest context că atât prin declarațiile date în faza urmăririi penale cât și prin înscrisurile depuse la dosar în faza cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut că a completat acele adeverințe și că s-a aflat în posesia ștampilei Casa de sticlă, iar raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004, aflat la dosarul de urmărire penală a confirmat că inculpatul este cel care a completat adeverințele de venit despre care s-a făcut anterior vorbire.
De asemenea, deși inculpatul a invocat în apărarea sa faptul că el ar fi știut că numitul ar fi fost angajat la și că l-ar fi găzduit pe numitul, patronul acelei societăți, obținând de la acesta ștampila societății, pe care a aplicat-o pe anterior amintita adeverință de venit, totuși aceste susțineri nu au putut fi reținute în cauză, atâta timp cât chiar din declarația numitului, de la fila 103, vol. II al dosarului de urmărire penală rezultă că inculpatul s-a ocupat, în perioada anilor 1995-1996 de și avea cunoștință de faptul că a cesionat acea firmă încă din anul 1997.
În plus, așa cum a rezultat din aceeași adresă a T, aflată la fila 297 (vol.II - dosar instanță), la data de 8.11.1999, inculpatul a înregistrat la. un contract de muncă din care rezulta că numitul este angajat la, astfel încât persoana în cauză nu mai putea avea și calitatea de angajat la
Este evident așadar faptul că în momentul completări adeverinței de venit pe numele lui, inculpatul cunoștea că acesta nu este angajat la și a făcut mențiuni nereale în cuprinsul acelei adeverințe, fiind mai puțin relevant dacă ștampila societății a fost aplicată pe acea adeverință de către inculpat ori de către numitul.
Nu în ultimul rând, instanța a înlăturat și apărările inculpatului privitoare la faptul că nu ar fi avut intenția de a înșela Sucursala CEC și că aceasta nu ar fi suferit nici un prejudiciu întrucât este evident faptul că, dacă reprezentanții Sucursalei CEC T ar fi avut cunoștință de conținutul nereal al adeverințelor de venit care au servit la obținerea creditului, nu ar fi acordat niciodată acel credit, inculpatul inducându-i în eroare cu privire la acest aspect și punându-i în imposibilitatea de a-și recupera sumele datorate de către inculpat de la acesta ori de la cei doi giranți, fapt ce a fost de natură a conduce la prejudicierea Sucursalei CEC T cu sumele precizate în scris la dosarul cauzei.
În data de 28.11.2003, între inculpatul și martorul, administratorul T, s-a încheiat o convenție prin care, prin administratorul său "împrumuta" inculpatului filele cec tip cu seria - 300, nr. - și -, semnate și ștampilate de către martorul, în convenție prevăzându-se ca filele cec să fie lăsate în gaj AF, cu sediul în loc. Z în vederea garantării mărfurilor pe care inculpatul le va achiziționa de la societatea mai sus amintită.
Instanța a reținut în acest context că în cuprinsul convenției amintite se menționa ca valoarea celor două file cec să nu depășească suma de 120.000.000 lei, termenul maxim până la care puteau fi valorificate cele două file cec fiind 24.12.2003, dată până la care inculpatul trebuia să achite datoriile pe care le-ar fi contractat cu AF, astfel încât la data mai sus menționată urma ca cele două file cec să fie restituite martorului.
Intrând în posesia unui carnet cu file cec în care se aflau un nr. de 4 file cec semnate și ștampilate de către numitul, aspect recunoscut de către inculpat prin declarația de la fila 732 vol.I dosar UP, inculpatul a încălcat convenția încheiată cu acesta, hotărând să folosească aceste file cec întru cu totul alt scop decât cel stipulat și să achiziționeze mărfuri de la diverse societăți comerciale, pentru plata cărora să se folosească de filele cec aflate în posesia sa, mărfuri pe care să le revândă pentru a obține sume de bani pe care să le folosească în scop personal.
Pentru a reține starea de fapt anterior expusă la pct.II, instanța a avut în vedere că din verificările efectuate în cauză s-a stabilit că Z nu a avut niciodată relații comerciale cu sau cu inculpatul, relevantă în acest sens fiind declarația numitul, asociat unic la Z, dată atât în fața instanței, cât și în faza urmăririi penale (fila 126 vol.I dosar UP), prin care acesta arată că nu îl cunoaște pe numitul și nu a avut relații comerciale cu.
Este evident așadar că inculpatul l-a indus în eroare pe numitul cu privire la modul în care urma să folosească filele cec ce i-au fost remise și în loc să le folosească doar cu titlul de gaj, le-a folosit ca mijloace de plată către alte societăți, activitatea sa urmând a fi expusă în continuare:
În data de 04.12.2003 inculpatul s-a deplasat la sediul părții vătămate T, unde s-a prezentat ca fiind, administratorul și a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.138/04.12.2003, prin care achiziționa marfă de la partea vătămată, plata urmând a fi efectuată la 20 de zile prin filă cec.
În acest context, instanța a înlăturat apărările inculpatului care a negat, atât prin ultimele declarații date în faza urmăririi penale cât și prin concluziile scrise depuse în faza cercetării judecătorești, existența acestui contract, atâta timp cât martorul a confirmat încheierea acestuia cu inculpatul, atât în faza urmăririi penale când l-a recunoscut pe inculpatul din mai multe fotografii care i-au fost prezentate, fapt consemnat în procesul verbal încheiat cu acea ocazie și aflat la dosarul de urmărire penală, cât și prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, (fila 340 vol.II dosar instanță) când a susținut cu tărie că inculpatul s-a prezentat ca fiind patronul și a aplicat ștampila acelei societăți pe contract.
În plus, se poate observa și faptul că în respectivul contract, aflat la dosarul de urmărire penală, se menționează că este reprezentată de numitul, astfel încât este evident că inculpatul și-a declinat această identitate în momentul încheierii contractului.
De altfel, raportul de constatare tehnico-științifică din faza urmăririi penale a confirmat că acel contract nu a fost semnat de către iar inculpatul a recunoscut, în faza urmăririi penale, că a avut ștampila din luna noiembrie 2003 până la sfârșitul lunii decembrie 2003, recunoscând implicit că el este persoana care, deținând acea ștampilă, avea posibilitatea de aoa plica pe acel contract în data de 4.12.2003.
Totodată, nu au putut fi reținute nici apărările inculpatului privitoare la faptul că nu este plauzibil ca el să fi riscat să se prezinte în fața numitului ca fiind iar în momentul emiterii facturilor să își fi declinat adevărata identitate, în realitate faptele derulându-se tocmai în acest mod și inculpatul profitând de faptul că încheierea contractului s-a realizat la sediul societății, aflat pe str. - din T, iar livrarea mărfurilor și emiterea facturilor s-a realizat la un punct de lucru al acesteia, de pe str. de la B din T, unde se afla depozitul de materiale de construcții, iar angajații de la acest punct de lucru nu aveau cunoștință de identitatea pe care și-a declinat-o inculpatul în momentul încheierii contractului.
În continuare, instanța a reținut că, în baza dispoziției de livrare inculpatul s-a prezentat în aceeași zi la punctul de lucru al părții vătămate din T, str. - de la B, nr.3, unde a achiziționat marfă în valoare de 93.921.619 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/04.12.2003, marfă ce a fost achitată cu fila cec cu seria - 300, nr.-, în valoare de 188.909.228 lei, scadentă în data de 27.12.2003.
În data de 09.12.2003 inculpatul s-a prezentat din nou la același punct de lucru al părții vătămate de unde a ridicat restul de marfă în valoare de 94.987.609 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/09.12.2003.
În data de 29.12.2003 partea vătămată a introdus fila cec în bancă spre decontare, dar plata a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.
Prin faptele anterior expuse, inculpatul a prejudiciat societatea parte vătămată, cu suma de 188.909.228 lei, reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
În data de 17.12.2003, inculpatul, s-a deplasat la Confort T, de unde a achiziționat marfă în valoare de 31.416.000 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/17.12.2003, marfă ce a fost achitată cu fila cec cu seria - 300, nr.-, în valoare de 31.416.000 lei, scadentă în data de 27.12.2003.
În data de 24.12.2003 partea vătămată a introdus fila cec în bancă spre decontare, dar plata a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.
Prin fapta anterior descrisă, inculpatul a prejudiciat partea vătămată Confort cu suma de 31.416.000 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
În data de 13.12.2003, inculpatul a luat legătura telefonic cu reprezentanții AB, pentru a achiziționa materiale de construcție, drept plată urmând să lase o filă cec și l-a trimis pe martorul e la sediul societății amintite pentru achiziționarea materialelor de construcții.
Martorul e s-a deplasat la sediul părții vătămate unde a achiziționat marfă în valoare de 36.339.999 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/11.12.2003, lăsând drept plată fila cec cu seria - 300, nr.-, cu scadența în data de 10.01.2004.
Fila cec a fost introdusă în bancă spre decontare, dar plata a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, instrument de plată anulat.
Prin această faptă, partea vătămată AB a fost prejudiciată cu suma de 36.339.999 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
Inculpatul s-a prezentat în data de 13.12.2003 la sediul T unde a achiziționat materiale de construcții în valoare de 7.300.000 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/13.12.2003, lăsând drept plată fila cec cu seria - 300, nr.-, cu scadența în data de 10.02.2004, care, fiind introdusă în bancă spre decontare, a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, instrument de plată anulat.
Partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 7.300.000 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
Referitor la destinația pe care au avut-o materialele de construcție achiziționate de către inculpat de la cele patru societăți anterior menționate, instanța a reținut că, din verificările efectuate în faza urmăririi penale, a rezultat că o parte din aceste materiale au fost folosite de către inculpat pentru realizarea unei anexe la locuința pe care acesta o deținea în com.,-, iar o altă parte din materiale au fost vândute de către inculpat către persoane fizice, banii fiind folosiți de acesta în scopuri personale.
Aceste aspecte au fost recunoscute de către inculpat care a arătat că o Mp arte a materialelor de construcții au fost folosite la imobilul său, în virtutea contractului încheiat între soția inculpatului și și că o parte din materiale au fost vândute pentru că aveau nevoie de bani pentru sărbători (fila 716 vol.I dosar UP).
S-a mai reținut și faptul că în declarația sa inculpatul a invocat, în apărare, faptul că între și învinuita s-a încheiat un contract de execuție prin care se obliga să efectueze lucrări de consolidare a imobilului situat în com.,-, în valoare de 348.007.165 lei și a susținut că acel contract de execuție urma să fie folosit pentru ca să primească un credit de la bancă, credit ce urma să fie folosit pentru finanțarea lucrărilor, dar întrucât martorul nu avea imobile cu care să garanteze creditul bancar, avea buletinul de identitate expirat, nu avea la zi situația contabilă a firmei sale, iar rulajul acesteia era "0", "afacerea" nu s-a mai realizat.
Totodată, inculpatul a mai invocat și faptul că a emis și o factură pentru pretinsele lucrări efectuate la imobilul inculpatului.
De asemenea, prin concluziile scrise depuse cu privire la fondul cauzei, inculpatul a detaliat aceste aspecte, arătând că prin încheierea acelui contract între soția sa și societatea amintită s-a urmărit tocmai ca societatea să obțină un credit ce urma să fie folosit la finanțarea activităților ulterioare, iar prin emiterea acelei facturi către soția inculpatului, s-a urmărit ca inculpatul să poată justifica la rândul său o cerere de credit pentru amenajarea imobilului.
Toate aceste apărări ale inculpatului nu au fost însă de natură a înlătura în vreun fel vinovăția sa pentru faptele săvârșite, fiind evident faptul că la data la care s-a folosit de filele cec primite de la, acesta avea reprezentarea faptului că în contul societății nu se afla disponibilul necesar efectuării plății și a indus în eroare reprezentanții părților vătămate cu privire la acest aspect.
În cauză nu s-a putut reține apărarea inculpatului privitoare la faptul că acesta a sperat că va obține acel credit și că în acest mod va fi alimentat contul societății până la data la care filele cec urmau să ajungă la scadență, atâta timp cât, așa cum a și recunoscut în faza UP, numitul nici măcar nu a formulat o cerere pentru obținerea unui astfel de credit și chiar dacă un astfel de credit s-ar fi obținut era ilogic ca el să fie folosit pentru plata materialelor de construcții folosite la imobilul inculpatului întrucât acele materiale erau folosite în beneficiul inculpatului și trebuiau achitate de către acesta și nicidecum de către firma care efectua lucrările.
Inculpatul i-a propus martorului, asociat unic și administrator al L, în cursul anului 2003, să intermedieze vânzarea firmei către martorul, dar întrucât formalitățile au durat prea mult, în cele din urmă, martorul a renunțat să mai cumpere firma respectivă.
Inculpatul, a profitat de faptul că actele firmei și ștampila acesteia s-au aflat în posesia sa și a completat un contract de muncă conform căruia era angajat al L, în funcția de manager, cu un salariu lunar de 16.500.000 lei, contract pe care l-a semnat și la rubrica angajator și la rubrica salariat și pe care la depus la. T fiind înregistrat în data de 07.08.2003.
Acest contract de muncă a fost încheiat în fals de către inculpat, întrucât la acea dată inculpatul nu era angajat al și implicit nu realiza venituri de la amintita societate.
Ulterior, inculpatul a falsificat o adeverință de venit ce confirma faptul că este salariatul L, pe care a depus-o la Banca din T unde a solicitat un credit pentru nevoi personale, credit ce nu i-a fost aprobat de către bancă întrucât funcționarii de la bancă l-au sunat pe martorul pentru a verifica dacă datele de pe adeverința de venit sunt reale, iar acesta din urmă a negat faptul că ar avea angajați la firma sa.
Referitor la falsificarea acestei adeverințe de venit, instanța a reținut faptul că prin declarația aflată la fila 724 din dosarul de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea acestei fapte, invocând în apărarea sa faptul că ar fi avut acordul verbal al numitului pentru a realiza semnătura acestuia, argument care însă nu a putut fi acceptat de către instanță, legislația română nepermițând imitarea semnăturii unei alte persoane.
Inculpatul, a folosit contractul de muncă falsificat și la Banca Sucursala T, unde a deschis, cu ajutorul numitului, un cont în numele L, obținând drept de semnătură pe contul deschis.
Ulterior, în data de 16.01.2004 inculpatul la convins pe martorul să ridice un carnet de file cec de la bancă, carnet ce a fost predat inculpatului conform declarației date în data de 16.01.2004 în fața notarului public G.
În data de 21.01.2004, inculpatul s-a deplasat la. de unde a cumpărat bunuri în valoare de 53.000.000 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/21.01.2004, marfa fiind achitată cu fila cec tip, cu seria 302, nr.-, scadentă la data de 03.02.2004.
Fila cec folosită la achiziționarea acestor mărfuri a fost emisă de către inculpatul, care avea drept de semnătură în bancă, lucru care de altfel a fost recunoscut de către inculpat, prin declarația de la fila 723 dosar UP, unde arăta că a semnat acea filă cec.
În data de 20.01.2004 martorul i-a retras dreptul de semnătură inculpatului din bancă astfel că în data de 09.02.2004 când fila cec a fost introdusă în bancă spre decontare aceasta a fost refuzată pentru lipsă mandat a semnatarului. Marfa astfel achiziționată a fost vândută de către inculpat către o persoană fizică din loc., pentru suma de 48.500.000 lei, sumă din care 14.000.000 lei a fost virată în contul societății și a fost ulterior ridicată de către.
Instanța a mai constatat și faptul că, din declarațiile inculpatului reiese că acesta i-a dat martorului suma de 20.000.000 lei, aspect negat de martorul și în susținerea căruia inculpatul nu poate aduce vreo dovadă, astfel încât nu se va putea reține cu certitudine care a fost destinația ulterioară a acestor sume de bani, atâta timp cât depozițiile celor două persoane se contrazic, iar în cauză nu a fost probată existența vreunor înscrisuri care să susțină afirmațiile vreuneia dintre cele două persoane.
Deși inculpatul se consideră nevinovat de comiterea faptei, arătând că ulterior contul firmei urma să fie alimentat în urma "afacerilor" următoare, s-a constatat că în fapt inculpatul avea reprezentarea că nu vor exista bani în contul societății la scadență, vânzarea mărfii cumpărate sub prețul inițial de achiziție și însușirea acestora demonstrează că inculpatul nu avea de gând să alimenteze contul firmei. În susținerea vinovăției inculpatului, s-a putut remarca și faptul că oad oua filă cec a fost folosită în dauna Z în aceeași perioadă, marfa în valoare de 127.790.000 lei, fiind comercializată de către inculpat la două persoane fizice și o firmă al cărui nume inculpatul nu și-l mai amintește, banii obținuți fiind predați fără dovadă martorului, care a negat că ar fi avut cunoștință de tranzacțiile încheiate de inculpat.
În acest context, instanța a apreciat ca fiind întemeiate unele susțineri ale inculpatului, privitoare la faptul că și numitul ar fi profitat de pe urma comercializării materialelor de construcții despre care s-a făcut anterior vorbire, însă atâta timp cât nu a fost contestată și infirmată soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al.4 Cod Penal, iar procurorul, care este titularul unei eventuale solicitări de extindere a procesului penal față de alte persoane, nu a solicitat acest lucru, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a efectua cercetări cu privire la aceste aspecte.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în proces cu suma de 53.926.040 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
Ulterior săvârșirii faptelor mai sus expuse, deși i s-a retras dreptul de semnătură din bancă și avusese divergențe cu numitul, inculpatul i-l prezintă acestuia pe inculpatul, care s-a recomandat ca fiind, cu care numitul încheie un act de cesiune a părților sociale ale firmei și căruia îi predă toate actele contabile și carnetul cu file cec nefolosite, aceste fapte fiind reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 9290/P/2004 și fiind însușite de către instanță după cum urmează:
III.2. La începutul anului 2004, inculpatul i-a propus inculpatului, pe care îl cunoștea de mai mulți ani de zile, să preia o societate comercială și să facă afaceri împreună, propunere acceptată de către acest din urmă inculpat.
Întrucât inculpatul nu avea o carte de identitate s-a apelat la o persoană rămasă neidentificată până în prezent, care a falsificat o carte de identitate emisă de către Poliția Orașului Sânnicolau M la data de 23.08.2000, aplicând în aceasta fotografia inculpatului, după care inculpații și au luat legătura cu numitul, care, așa cum s-a arătat anterior era asociat unic și administrator la L, pentru preluarea acestei societăți.
Inculpatul s-a prezentat în data de 6.02.2004 la Biroul Notarilor Publici Asociați "", însoțit de către numitul, unde inculpatul s-a legitimat cu cartea de identitate falsificată pe numele și a fost încheiat între cei doi "Actul adițional și Contractul de cesiune la actul constitutiv al L" care a primit dată certă prin încheierea nr. 1523/6.02.2004, cu aceeași ocazie inculpatul dând și o declarație în formă autentică, pe proprie răspundere, sub același nume de, prin care a arătat că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a deține o societate comercială.
Așa cum s-a arătat anterior, cu ocazia cesiunii părților sociale a amintitei societăți, numitul a predat inculpatului toate actele firmei și carnetul cu file cec nefolosite, precum și ștampila societății, acestea fiind folosite de către cei doi inculpați la săvârșirea faptelor ce urmează a fi expuse în continuare.
În data de 12.02.2004, inculpatul s-a prezentat la Biroul Notarial din T, unde a legalizat o semnătură, sub același nume fals de.
Întrucât cei doi inculpați aveau nevoie de un sediu pentru societate pentru a putea efectua modificările necesare la. în data de 5.02.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul T unde și-a declinat calitatea de reprezentant al L și a afirmat că se numește, încheind contractul de închiriere al unui spațiu comercial nr. 229/5.02.2004, pe care de altfel l-a și semnat.
În continuare, la sfatul inculpatului, inculpatul a acceptat să achiziționeze bunuri pe credit, pe care urma să le revândă pentru a obține lichiditățile necesare demarării afacerilor pe societatea comercială pe care tocmai au preluat-o și, în acest scop, a acceptat să completeze un contract de muncă pe numele, în care se menționa că este angajat la L, în funcția de șofer și are un salariu lunar de 5 milioane lei vechi, contract pe care inculpatul l-a semnat în numele angajatorului.
Ulterior falsificării în acest mod, contractul de muncă amintit a fost depus spre înregistrare la ITM T și înregistrat sub nr. -/2005.
După obținerea acestui document, cei doi inculpați au demarat activitățile care sperau să le aducă banii necesari demarării unor afaceri ulterioare, după cum urmează:
În data de 16.02.2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul "" din T - care vindea produse de folosință îndelungată în rate - și și-a manifestat intenția de a achiziționa astfel de produse, scop în care a ridicat un formular de adeverință de venit în vederea achiziționării unor bunuri pe credit.
Adeverința de venit în cauză a fost completată cu date nereale de către inculpatul, pe numele, în cuprinsul acesteia menționându-se că persoana în cauză ar fi angajată din data de 1.07.2002 la L, în calitate de șofer, cu un salariu lunar de 7.800.00 lei vechi, inculpatul semnând acea adeverință de venit, atât în numele angajatorului cât și în numele contabilului.
Totodată, inculpatul a completat și pe o copie de pe o carte de muncă falsificată anterior mențiunile privitoare la angajarea numitului la L și a semnat acea copie pentru conformitate cu originalul.
După falsificare, aceste acte au fost remise inculpatului, care s-a prezentat încă o dată la magazinul, unde a semnat contractul de credit cu nr. -/25.02.2004, precum și un acord de verificare a datelor menționate în acte, dosarul urmând să fie trimis la BANK România în vederea efectuării verificărilor necesare și aprobării creditului.
La dosarul de credit, inculpatul a mai depus copia cărții de muncă falsificată anterior pe numele de către inculpatul, o copie a cărții de identitate falsificată pe care o deținea, precum și o factură emisă de către pe numele, pe care inculpatul a efectuat o mențiune olografă potrivit căreia proprietara imobilului pe care fusese emisă factura era mama sa.
Conform metodologiei de lucru existentă în magazinele, în aceeași zi i-au fost predate inculpatului bunurile achiziționate pe credit, respectiv un mini-sistem audio Philips și un televizor Sony, în valoare totală de 22.498.000 lei vechi, fiind emisă factura seria - nr. - din data de 25.02.2004.
În această modalitate, inculpatul, cu largul concurs al inculpatului, care l-a sfătuit să opereze în acest mod și i-a furnizat o parte din documentele false necesare în acest sens, inculpatul a reușit să inducă în eroare reprezentanții societății bancare care i-a acordat creditul, atât în ce privește identitatea sa reală cât și în ce privește existența unui loc de muncă și a unor venituri care să îndreptățească să solicite un astfel de credit, fapt soldat cu prejudicierea amintitei societăți bancare.
Bunurile în cauză au fost comercializate ulterior săvârșirii faptei, astfel încât nu au mai putut fi recuperate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, s-a reținut faptul că BANK România a cesionat, în data de 10.05.2004, drepturile și obligațiile rezultând din contractul de credit anterior amintit, către INTERNATIONAL, societate care s-a constituit parte civilă cu suma de 22.498.000 lei vechi, pentru ca ulterior pe parcursul procesului și această din urmă societate să comunice instanței că a cesionat drepturile rezultând din același contract de credit către Societatea România, fără însă ca societatea în cauză să fi formulat pretenții civile pe parcursul procesului.
În data de 23.02.2004, inculpatul s-a prezentat la un magazin Altex din T, unde, declinându-și aceeași identitate falsă de și folosindu-se de aceleași acte false ori conținând mențiuni neadevărate, despre care s-a făcut vorbire și la subpunctul anterior, și-a manifestat intenția de achiziționa produse pe credit.
La data de 2.03.2004, inculpatul a semnat contractul de credit nr. 43142/2.03.2004 cu Post și a ridicat bunuri în valoare totală de40.997.000 lei vechi, conform facturii seria - - nr. -, bunuri care au fost ulterior valorificate, astfel încât nu au mai putut fi recuperate.
Și în acest caz, inculpatul a reușit să inducă în eroare reprezentanții societății bancare care a acordat creditul în ce privește identitatea sa reală și îndeplinirea celorlalte condiții privitoare la existența unui loc de muncă și a unor venituri suficiente pentru a putea beneficia de un astfel de credit, fapt soldat cu cauzarea unui prejudiciu constând în valoarea creditului acordat.
Întrucât Post a transmis către Garanta riscul de neplată al creditelor de consum, în cauză au fost formulate, în faza UP, pretenții civile în sumă de 48.704.436 lei, reprezentând contravaloarea creditului acordat și neachitat și a dobânzilor calculate de către Garanta
În data de 20.02.2004, inculpatul s-a prezentat la magazinul din localitatea Sânnicolau M, unde a achiziționat un pachet, constând într-un telefon mobil marca 320 și un abonament în rețeaua, cu această ocazie legitimându-se cu cartea de identitate falsificată pe care o deținea și încheind pe numele contractul nr.-/2004.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.851.667 lei, reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate și neachitate.
IV. În cursul lunii martie 2004 inculpatul l-a cunoscut pe inculpatul, care s-a prezentat ca fiind " " și care i-a solicitat inculpatului ajutorul în vederea cumpărării unei firme. Inculpatul i-a făcut cunoștință inculpatului cu numita, asociat unic și administrator al, iar aceasta din urmă a fost de acord să-i vândă firma.
În vederea realizării tranzacției și inculpatul s-au deplasat la. T unde au depus hotărârea a prin care numita hotărăște să se retragă din societate și să cesioneze cele 20 de părți sociale numitului, actul adițional la actul constitutiv al în care se menționează schimbările intervenite în statutul firmei și contractul de cesiune a părților sociale.
În acest context, inculpatul a prezentat funcționarului de la. Toc arte de identitate falsificată pe numele și a semnat în fals cererea înregistrată sub nr. 22728/22.03.2004 la. T având ca obiect modificarea de asociați.
Analizând actele prezentate, judecătorul delegat de la Tribunalul Timiș la.T a admis cererea formulată și a dispus, prin încheierea pronunțată, înscrierea modificărilor intervenite conform actului adițional menționat mai sus.
Urmare realizării acestei cesiuni, în data de 24.03.2004 numita îi predă inculpatului carnetul de file cec eliberat de Bank cu seria 302 de la nr. - până la nr. -, ștampila firmei și certificatul de înmatriculare al firmei.
Inculpatul i-a dat inculpatului carnetul de file cec în vederea cumpărării de mărfuri de la societăți comerciale, în continuare urmând a fi expusă activitatea desfășurată de comun acord de către cei doi inculpați, în numele:
De asemenea, instanța a mai reținut și faptul că inculpatul a intrat și în posesia ștampilei acestei societăți, pe care ulterior a folosit-o în mod repetat, acest aspect fiind recunoscut de către inculpatul în cauză prin declarațiile aflate la filele 37 și urm. din vol.II al dosarului de urmărire penală, unde arată că a primit acea ștampilă de la numita și fiind probat și prin declarațiile martorilor și G, care au relatat, în faza urmăririi penale, că inculpatul a uitat în barul în care lucrau cei doi martori, o plasă în care se afla ștampila și un carnet de file CEC aparținând
În data de 16.04.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul T de unde a cumpărat marfă în numele, în valoare de 54.754.875 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr.-/16.04.2004, plata mărfii făcându-se cu fila cec cu seria 302, nr. - având scadența la 29.04.2004.
Dat fiind faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, în cauză există probe certe că în posesia inculpatului s-au aflat atât ștampila societății cât și carnetul de file cec eliberat acestuia, iar în faza urmăririi penale a fost efectuată o constatare tehnico-științifică care a reținut că este probabil ca acest inculpat să fi semnat fila cec emisă către, instanța a reținut că în cauză există indicii puternice că inculpatul a săvârșit această faptă.
Ulterior fiind introdusă în bancă spre decontare fila cec a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil.
Partea vătămată a fost prejudiciată cu suma de 54.754.875 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
În data de 04.05.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul & Co T unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 182/04.05.2004, în calitate de manager al, în baza acestui contract achiziționând marfă în valoare de 131.254.000 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr. -/04.05.2004, plata mărfii făcându-se cu fila cec cu seria 302, nr. -, în valoare de 111.254.000 lei, suma de 20.000.000 lei fiind achitată în numerar, având scadența la 14.05.2004.
Și de această dată, pentru argumentele mai sus invocate, există indicii puternice că fila cec utilizată a fost completată și probabil semnată de inculpatul, iar acesta a menționat la rubrica semnătura trăgătorului numele, deși cunoștea faptul că aceasta nu mai este asociata sau administratoarea firmei.
În plus, în cauză s-a reținut și faptul că inculpatul a indus în eroare reprezentanții & CO T cu privire la calitatea sa de manager în cadrul, fiind evident că la acea dată nu putea avea o asemenea calitate, atâta timp cât fosta asociată și administratoare a firmei nu l-a numit într-o asemenea funcție, iar numitul nu putea să îl numească într-o asemenea funcție înainte ca tranzacția să fie operată la. Ulterior fiind introdusă în bancă spre decontare, fila cec a fost refuzată pentru lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară, filă cec retrasă din circulație.
În aceeași zi, inculpatul a vândut prin intermediul martorului e marfa cumpărată către Construction cu suma de 115.782.478 lei, conform facturii fiscale cu seria - -, nr. -/04.05.2004. Plata mărfii s-a făcut de către Construction numerar în sumă de 61.254.000 lei, iar suma de 55.0000.000 lei a fost virată în contul, de unde a fost transferată prin intermediul numitei pe cardul numitei.
Partea vătămată & Co a fost prejudiciată cu suma de 111.254.000 lei reprezentând contravaloarea mărfii vândute inculpatului și neachitate.
Pe baza verificărilor efectuate în cauză, în faza UP, instanța a reținut că a fost înregistrată în cu 6 incidente de plată cu file cec, societatea fiind în interdicție bancară de a emite file cec în perioada 05.05.2004-27.07.2005 și că există indicii că ulterior săvârșirii acestor fapte inculpatul a predat carnetul de file cec și o parte din banii obținuți din vânzarea mărfurilor inculpatului, acesta din urmă folosind ulterior o parte dintre filele cec pentru a înșela mai multe firme din țară.
Pentru a reține această stare de fapt anterior expusă, instanța a înțeles să înlăture apărările inculpatului, care a încercat să invoce faptul că tranzacțiile cu și SC. & CO ar fi fost încheiate de către o altă persoană și că el s-ar fi comportat ca un simplu angajat care s-a deplasat la acele societăți pentru a ridica acele mărfuri, apreciind că acestea nu reprezintă altceva decât o încercare a inculpatului de a scăpa de răspunderea pentru faptele săvârșite.
Se poate observa că aceste susțineri ale inculpatului au fost infirmate de declarația numitului, administrator la (filele 421-422 vol.II dosar UP), acesta arătând că a încheiat tranzacția cu inculpatul, care a afirmat că este reprezentant al, precum și prin declarația martorului, care a afirmat că inculpatul este cel care a demarat discuțiile privind achiziționarea materialelor de construcții.
De asemenea, caracterul neadevărat al afirmațiilor inculpatului a fost probat și de faptul că între & CO și a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare comercială nr. 182/4.05.2004, aflat la fila 439 din vol.II al dosarului UP, în care se menționează că cea de-a doua societate a fost reprezentată de către inculpatul, în calitate de "meneger", fiind exclusă astfel posibilitatea ca tranzacția să fi fost încheiată de altă persoană din partea
În data de 29.09.2003, inc. s-a prezentat la sediul BRD - Generale unde a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. -/2003 prin care a obținut un credit în valoare de 90.000.000 lei pe o perioadă de 36 luni.
La dosarul de credit inculpatul a depus o adeverință de salar completată, semnată și ștampilată de către inculpat conform căreia numita este angajată a din data de 16.09.2001 în funcția de merceolog, având un salariu lunar net de 6.500.000 lei, adeverința purtând viza Inspectoratului Teritorial d e Muncă T prin care se confirmă înregistrarea contractului de muncă, o adeverință de venit completată, semnată și ștampilată de către inculpat conform căreia, inculpatul este angajat al SRL din anul 2003 în funcția de
manager, având un salariu lunar net de 12.200.000 lei, adeverința purtând de asemenea viza
De altfel, inculpatul a recunoscut, în prezența apărătorului ales, prin declarațiile aflate la filele 37, 38 din vol. II dosar UP, faptul că a falsificat aceste înscrisuri, iar declarația sa se coroborează cu celelalte mijloace de probă din care rezultă că nici inculpatul și nici soția sa nu erau angajați la cele două societăți. În susținerea aspectelor menționate în adeverințele de venit inculpatul a mai depus două copii de pe două carnete de muncă, ambele completate în fals de inculpat, primul carnet de muncă fiind completat pe numele, ultima mențiune de pe acesta fiind că inculpatul este angajat al din anul 2003 în funcția de manager, având un salariu lunar net de 12.200.000 lei, din data de 20.02.2003, iar cel de-al doilea fiind completat pe numele (actuală ), angajată la din data de 07.04.2003.
S-a mai reținut și faptul că acest contract de muncă înregistrat la. T pe numele inculpatului, purtând mențiunea "angajat al " a fost completat în fals, semnat și ștampilat de către inculpatul, la fel și contractul de muncă înregistrat pe numele conform căruia aceasta este angajata a, cei doi nefiind angajați la cele două firme și neprimind niciodată salariile menționate în adeverințele de venit.
Partea vătămată T s-a constituit parte civilă în faza UP cu suma de 101.838.540 lei, din care suma de 83.672.880 lei reprezintă creditul acordat inculpatului și neachitat, iar suma de 18.165.660 lei reprezintă dobânzi calculate la acest împrumut, că ulterior constituirii de parte civilă inculpatul a recuperat suma de 63.000.000 lei și că în faza cercetării judecătorești aceste pretenții civile au fost precizate la suma de 110.657.987 lei vechi.
În data de 27.05.2004, inculpatul a înregistrat la. T contractul de muncă cu nr. -/2004, contract de muncă completat, semnat și ștampilat de inculpat conform căruia numitul G este angajat al în funcția de șofer, având un salariu lunar de 3.500.000 lei, odată cu contractul de muncă inculpatul depunând și o declarație dată în numele lui G conform căreia acesta posedă carte de muncă, declarația fiind de asemenea scrisă de către inculpatul.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numitul G este decedat din data de 29.03.2004.
Deși inculpatul a negat inițial că ar fi redactat în fals acel contract și declarația care îl însoțea, arătând, prin declarația de la fila 722 din dosar UP că "nu cunoaște nimic despre acel contract de muncă", ulterior, pus în fața probelor care îi dovedeau vinovăția, acesta a înțeles să își nuanțeze declarația, recunoscând că a scris acele documente, însă susținând că nu ar fi avut cunoștință de decesul numitului G și de conținutul nereal al aspectelor consemnate în acele înscrisuri, fără însă a putea indica persoana care i-a solicitat să redacteze acele înscrisuri.
Această atitudine oscilantă a inculpatului a constitui pentru instanță o dovadă a caracterului nesincer al afirmațiilor sale, instanța reținând că în realitate acesta a redactat în fals cele două înscrisuri, aspect confirmat și prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004 (filele 672-676 vol.I dosar UP), întocmit în faza urmăririi penale.
În acest context, instanța a apreciat ca irelevante susținerile inculpatului privitoare la faptul că în rechizitoriu s-ar fi reținut în mod greșit că ar fi purtat convorbiri telefonice cu numitul G, la un post telefonic care, în realitate, se afla la domiciliul inculpatului, atâta timp cât în cauză s-a probat că cele două înscrisuri au fost falsificate de către inculpat și nu există motive pentru a fi puse la îndoială constatările amintitului raport.
În data de 08.03.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul în vederea încheierii unui contract de credit pentru bunuri de folosință îndelungată prin intermediul Bank - Sucursala
La dosarul de credit, inculpatul a depus o adeverință de venit falsificată de către inculpatul conform căreia inculpatul este angajat al SC. Constructive T, în funcția de mecanic întreținere, având o vechime în muncă de 2 ani și 6 luni și un salariu net lunar de 8.350.000 lei, un stat de salariu semnat și ștampilat pentru conformitate cu originalul de către inculpatul și o copie de pe cartea de muncă cu seria - nr. - eliberată pe numele pe care inculpatul a falsificat-o în sensul că a completat încadrarea în muncă a învinuitului Constructive T din data de 04.09.2001 și pe care ulterior a certificat-o pentru conformitate cu originalul.
Referitor la săvârșirea acestor fapte, instanța a reținut că deși prin declarația de la fila 722 din dosar UP, inculpatul a negat falsificarea acelor acte, totuși, prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004, aflat la dosarul de urmărire penală și celelalte mijloace materiale de probă, s-a dovedit acest lucru, astfel încât vor fi înlăturate apărările inculpatului, formulate prin declarațiile date în cauză sau memoriul nr. 7 depus la soluționarea cauzei în fond.
Pe baza actelor anterior menționate, inculpatului i-a fost acordat creditul solicitat în valoare de 61.498.000 lei și în acest mod inculpatul în cauză a cumpărat de la bunuri de folosință îndelungată conform facturii seria - -, nr. -/2004.
Partea vătămată Bank - Sucursala Taf ost prejudiciată cu suma de 61.498.000 lei reprezentând valoarea creditului obținut în mod fraudulos de învinuit.
În data de 10.03.2004, inculpatul s-a prezentat la sediul magazinului Altex SRL T, unde în baza acelorași acte falsificate menționate la punctul anterior, a solicitat și a obținut un credit în valoare de 73.690.215 lei prin intermediul - Sucursala.
Cererea de credit a inculpatului a fost aprobată, acesta semnând contractul de credit 2175/2004, în baza căruia a ridicat, din magazinul mai sus amintit, bunuri electrocasnice conform facturii fiscale cu seria - - nr.-/2004.
Partea vătămată SA - Sucursala Taf ost prejudiciată cu suma de 73.690.215 lei reprezentând valoarea creditului obținut în mod fraudulos de învinuit.
3 În data de 02.06.2004, inculpatul, s-a prezentat la sediul - Sucursala T, unde a solicitat acordarea unui credit pentru nevoi personale în valoare de 2.000 EURO pe o perioadă de 5 ani.
Pentru a obține acordarea acestui credit, inculpatul a depus la dosar o adeverință de salariu falsificată, având nr.6/31.05.2004, potrivit căreia este angajat al din anul 2003, în funcția de manager, având un salariu lunar de 17.000.000 lei, adeverința purtând viza
De asemenea inculpatul a mai depus la dosarul de creditare și o copie de pe o carte de muncă cu seria, nr. -, completată pe numele și semnată de acesta pentru conformitate cu originalul, care adeverea faptul că inculpatul este angajatul din anul 2003.
În baza actelor mai sus menționate inculpatului i s-a aprobat creditul solicitat astfel că în data de 11.06.2004 inculpatul a semnat contractul de credit cu nr. 351/2004 cu - Sucursala, suma de 2.000 EURO fiindu-i virată în contul personal deschis la bancă.
Cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului a fost ridicată cartea de muncă cu seria, nr. -, completată de inculpat, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că aceasta a fost eliberată - Sucursala T, ajungând în posesia inculpatului în condiții neelucidate încă și fiind completată de acesta cu date false.
Contractul individual de muncă înregistrat la. T sub nr. -/08.12.2003 conform căruia inculpatul este angajat al din anul 2003, în funcția de manager, nu poartă semnătura martorului e, asociat unic și administrator al firmei, ci a fost completat,semnat și ștampilat de către inculpatul, acesta nefiind angajat al societății respective.
Pentru a reține această stare de fapt anterior expusă, la pct. 1, instanța a avut în vedere în primul rând faptul că prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004 aflat la dosarul de urmărire penală (vol.I, filele 631-636) s-a reținut că mențiunile olografe de pe adeverința de salariu și scrisul olograf "copii conforme cu originalul" existent pe copiile xerox ale filelor din carnetul de muncă seria, nr. - au fost efectuate de către inculpatul.
De asemenea, au fost avute în vedere declarațiile martorului e, care la data la care se pretindea că inculpatul ar fi fost angajat al avea calitatea de asociat și administrator la amintita societate, declarații prin care acesta arată că nu a avut nici un angajat pe societate și nici nu a semnat adeverința de venit nr. 6/31.05.2004, care, așa cum s-a arătat, a fost semnată în fals în numele său de către inculpatul.
Partea vătămată Sucursala Județeană Taf ost prejudiciată cu suma de 2.000 EURO, reprezentând contravaloarea creditului obținut în mod fraudulos de inculpat, însă nu se constituie parte civilă în proces.
În cursul anului 2003, inculpatul a falsificat un contract de muncă pe numele, conform căruia era angajat al Constructive în funcția de agent delegat, având un salariu lunar de 19.000.000 lei, contractul de muncă fiind depus la. T în data de 07.10.2003.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că numitul nu a fost angajat la respectiva firmă, în cursul anului 2003, iar din verificările efectuate la. Tar ezultat faptul că inculpatul nu avea nici o calitate în firma mai sus menționată, aceasta nedesfășurând activități de la înființare și până în prezent, astfel încât nu avea posibilitatea să încheie în mod legal un astfel de contract de muncă.
Încheierea, în fals, a acestui contract individual de muncă, cât și redactarea unei declarații în numele lui, de către inculpatul a fost probată prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. -/2004 aflat la dosarul de urmărire penală ale cărui concluzii instanța nu are motive să le pună la îndoială.
În plus, martorul a arătat, prin declarația de la fila 225 din vol.I al dosarului de urmărire penală că în cursul anului 2003 nu a fost angajat la nici o firmă și deși inculpatul i-a propus o colaborare cu Constructive, aceasta nu s-a mai materializat, martorul respectiv menținându-și acea declarație și în fața instanței.
Date fiind aceste considerente, instanța a înlăturat apărările formulate de către inculpatul prin declarațiile date în cauză ori prin memoriul nr.6 depus cu privire la fondul cauzei, acestea neputând înlătura mijloacele de probă pe baza cărora s-a reținut vinovăția acestuia.
Pentru a se reține această stare de fapt expusă anterior pe larg, instanța a înțeles să înlăture și celelalte apărări ale inculpatului pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Se poate observa în primul rând că inculpatul a înțeles să invoce în mod repetat că în faza urmăririi penale ori în faza cercetării judecătorești i-au fost încălcate o serie de drepturi, atât prin modul în care au fost administrate o serie de probe cât și prin cercetarea sa în stare de arest preventiv și a susținut că primele declarații date în faza UP ar fi nule întrucât nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a refuza să dea declarații și că ceea ce declară poate fi folosit ca probă inclusiv împotriva sa, că unele probe au fost ridicate în mod ilegal în momentul efectuării unei percheziții domiciliare la imobilul în care locuia, că organele de cercetare penală nu ar fi avut dreptul să se sesizeze din oficiu, că unele plângeri penale formulate împotriva sa ar fi lovite de nulitate pe motiv că nu au fost redactate personal de către cei ce le-au semnat ci de către lucrătorii de poliție ori la sugestia acestora, ori pe motiv că în cuprinsul acestora nu sunt menționate probele pe care se sprijină.
Aceste susțineri ale inculpatului nu au putut fi însă reținute în cauză, în ceea ce privește încălcarea unor drepturi ale inculpatului prin menținerea sa în stare de arest preventiv pe parcursul procesului, instanța de față pronunțându-se asupra stării de arest preventiv prin încheierile aflate la dosarul cauzei, care aproape de fiecare dată au fost supuse controlului instanței de recurs, urmare unor recursuri ale inculpatului și nemaiputându-se pronunța în acest moment.
În acest context s-a apreciat că menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, fiind făcută atât cu respectarea exigențelor art. 5, paragr.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și cu respectarea dreptului intern, fie că era vorba de dispoziții constituționale sau de dispoziții procesual penale incidente în materie, nu a fost de natură a încălca dreptul la apărare al acestuia, cu atât mai mult cu cât pe parcursul procesului inculpatul a fost asistat de un apărător ales care a avut acces la dosarul cauzei de câtre ori a solicitat acest lucru.
De asemenea, în vederea asigurării dreptului la apărare al inculpatului, instanța a încuviințat de fiecare dată cererile apărătorului ales al acestuia de a lua legătura cu inculpatul la penitenciar, așa cum de altfel a încuviințat de fiecare dată și cererile inculpatului de studiere a dosarului cauzei, cu toate că a fost vorba de cereri repetate și acestea vizau în special acte din dosarul de urmărire penală, întrucât la dosarul instanței nu se administraseră foarte multe probe și se presupunea că inculpatul ar fi trebuit să cunoască acele acte, atâta timp cât a luat cunoștință de materialul de urmărire penală și nu a solicitat o nouă prezentare a acestuia.
Totodată, în cauză nu au putut fi reținute apărările inculpatului, formulate în special prin memoriile depuse la dosarul cauzei, privitor la nulitatea declarațiilor date în prima fază a urmăririi penale întrucât, deși în cuprinsul acestor declarații din lunile ianuarie - februarie 2004 nu se menționează expres că inculpatului i s-au adus la cunoștință prevederile art. 70.C.P.P. acest lucru nu constituie o dovadă a faptului că dispozițiile procesual penale în cauză nu i-au fost comunicate.
De altfel, chiar și în situația în care s-ar fi acceptat că audierea sa s-ar fi făcut, la acea vreme, fără a-i fi aduse la cunoștință drepturile de care se bucură potrivit dispozițiilor procesual penale mai sus invocate, sancțiunea încălcării acestora era nulitatea relativă a respectivelor acte de procedură, iar inculpatul nu a înțeles să invoce în termen această nulitate, pentru a putea obține anularea acelor acte.
S-a putut observa în acest context că în cuprinsul declarațiilor date în luna aprilie 2004 se menționează că inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prev. art. 70.C.P.P. în mod explicit, astfel încât, în acel moment, acesta trebuia să invoce nulitatea declarațiilor date anterior în cauză, lucru care nu s-a întâmplat.
Date fiind aceste considerente, respectivele declarații au fost avute în vedere la soluționarea cauzei și întrucât între acestea și declarațiile ulterioare există unele contradicții, au fost de natură a forma convingerea instanței că inculpatul a adoptat o atitudine nesinceră pe parcursul procesului.
Relevant în acest sens este și faptul că inculpatul a contestat acele declarații doar pentru că nu i s-au comunicat drepturile prev. de art. 70.C.P.P. și nu și pentru faptul că în cuprinsul acestora nu s-ar fi consemnat în mod corect cele declarate de el, ori că în momentul audierii s-ar fi făcut presiuni asupra sa, pentru a recunoaște acuzațiile ce i se aduceau.
Instanța nu a putut reține nici apărarea inculpatului privitoare la faptul că la momentul primelor audieri inculpatul s-ar fi aflat în stare de șoc, pentru că era cercetat pentru astfel de fapte de natură penală, în realitate în cauză existând temeiuri pentru a se reține că inculpatul a fost mai sincer în prima fază a UP, când a și recunoscut, în prezența apărătorului ales săvârșirea unora dintre faptele pentru care era cercetat, pentru ca ulterior, pe parcursul procesului, odată cu trecerea timpului, acesta să nu mai recunoască săvârșirea nici unei fapte de natură penală, cu excepția unei alterări a perioadei de vechime în muncă a inculpatului, deși al dosarul cauzei se aflau mijloacele de probă care îl incriminau într-un mod evident.
De asemenea, instanța a înlăturat și apărările inculpatului privitoare la faptul că unele probe ar fi fost ridicate în mod ilegal, cu ocazia percheziției domiciliare, întrucât la acea dată inculpatul era deja cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, iar lucrătorii de poliție aveau, potrivit art. 105.C.P.P. posibilitatea să ridice toate acele înscrisuri care aveau legătură cu cauza sau erau deținute contrar dispozițiilor legale, cercetările ulterioare efectuate în cauză dovedind că înscrisurile ridicate aveau legătură cu alte acte materiale ce au intrat în conținutul infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina inculpatului.
Aceste dispoziții procesual penale anterior invocate nu au fost încălcate nici în momentul ridicării unor ștampile ale unor societăți comerciale sau în momentul ridicării unor formulare tipizate în alb pe care era aplicată o ștampilă a unei societăți comerciale, întrucât existau indicii că acestea erau deținute de către inculpat în mod ilegal.
De altfel și de această dată inculpatul trebuia să invoce în momentul percheziției nelegala ridicare a acelor înscrisuri, or el a arătat că nu are de făcut obiecțiuni cu privire la modul în care a decurs percheziția și obiectele ridicate, aspect consemnat în procesul verbal încheiat cu acea ocazie.
Totodată, instanța a apreciat că și în situația în care ar fi înlăturate din materialul probator înscrisurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, acest lucru nu ar modifica în vreun fel starea de fapt reținută în cauză, atâta timp cât, pe baza cercetărilor ulterioare și a documentelor aflate la dosarele de credit de la societățile bancare, au fost probate întru totul faptele reținute în sarcina inculpatului.
În aceeași ordine de idei, instanța nu a putut reține nici apărările inculpatului privitoare la faptul că plângerile formulate împotriva sa ar fi lovite de nulitate ori privitoare la faptul că organele de cercetare penală nu ar fi avut dreptul să se sesizeze din oficiu și să intervină în relații comerciale dintre diferite societăți comerciale ori în relațiile dintre el și societăți bancare, întrucât este evident faptul că organele de cercetare penală nu numai că aveau dreptul dar aveau și obligația de a se sesiza din oficiu ori de câte ori luau cunoștință de săvârșirea unei fapte de natură penală, infracțiunile pentru a căror săvârșire a fost trimis în judecată inculpatul fiind în totalitate unele în cazul cărora operează principiul oficialității răspunderii penale.
Este indubitabil faptul că atâta timp cât legea penală română incriminează falsificarea unor înscrisuri sub semnătură privată, folosite ulterior în vederea producerii de consecințe juridice și falsificarea unor înscrisuri oficiale, iar în sarcina inculpatului s-a probat săvârșirea unor astfel de fapte pentru care poate fi trimis în judecată fără a fi necesară formularea unei plângeri penale, că în cauză nu pot fi acceptate apărările inculpatului potrivit cărora el nu ar fi putut fi cercetat pentru astfel de fapte atâta timp cât societățile în numele cărora a eliberat adeverințe de venit sau copii de pe cărți de muncă și a încheiat contracte de muncă nu au reclamat acest lucru, ori societățile comerciale ale căror ștampile le-a utilizat în mod fraudulos nu au formulat o plângere penală din acest motiv.
De asemenea, instanța a mai constatat că inculpatul a înțeles să invoce inclusiv nulitatea actului de sesizare al instanței, din motivele anterior expuse, cât și datorită unor aspecte consemnate în cuprinsul acestuia, însă această susținere a inculpatului este vădit neîntemeiată, neexistând elemente care să conducă instanța la o asemenea concluzie, în cauză aflându-ne doar în prezența unor erori materiale sau a unor aspecte insuficient probate care au putut fi lămurite cu ocazia cercetării judecătorești.
Nu în ultimul rând, instanța nu a putut lua în considerare susținerile inculpatului privind necesitatea disjungerii cauzei în ce privește unele fapte pentru care este cercetat,efectuarea de cercetări cu privire la astfel de fapte în alte dosare decât cel prezent sau eventualele excepții ce s-ar putea desprinde din cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei, întrucât toate acestea au fost invocate după încheierea cercetării judecătorești.
Având a se pronunța asupra încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, dar și asupra schimbării de încadrare juridică pusă în discuție în ședință publică, instanța a reținut următoarele următoarele:
Faptele inculpatului care, a indus în eroare mai multe părți vătămate prin emiterea și folosirea unor file cec cunoscând faptul că nu există disponibilul necesar pentru plata acestora, fapte prin a căror săvârșire a fost cauzat un prejudiciu total în valoare de aproximativ 430.000.000 lei ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al.4 cu Cod Penal aplic. art. 41 al.2
Cod PenalFaptele aceluiași inculpat care, cu prilejul încheierii a două contracte de credit i-a indus în eroare pe reprezentanții unor societăți bancare prin folosirea de acte false, și l-a ajutat pe inculpatul să obțină în mod fraudulos două credite pentru nevoi personale, cauzând un prejudiciu în valoare de 246.000.000 lei și 2000 de euro ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al.2,3 Cod Penal, cu aplic. art. 41 al.2
Cod PenalDe asemenea, faptele inculpatului, de a-l fi ajutat pe inculpatul, în baza unei rezoluții infracționale unice, să obțină în mod fraudulos două credite și să cauzeze în acest mod un prejudiciu în valoare de 67.500.000 lei vechi, ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 215 al.1,2,3 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalPe baza probatoriului administrat în cauză însă, instanța a reținut că toate aceste fapte au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, lucru evident datorită faptului că în perioada în care au fost săvârșite aceste acte materiale, inculpatul nu avea un loc de muncă stabil care să îi asigure veniturile pe care și le dorea și a înțeles să apeleze la diferite mijloace frauduloase care să îi permită să asigure veniturile necesare familiei sale și să susțină o lucrare de amenajare a imobilului său, demarată în acea perioadă.
De altfel, existența unei rezoluții infracționale unice atât în ce privește săvârșirea acestei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată ce a fost reținută în sarcina inculpatului, cât și în ce privește infracțiunile de fals despre care se va face vorbire în continuare, este confirmată și de faptul că prin înscrisurile depuse la dosar (fila 91 vol.II dosar instanță), inculpatul a recunoscut că avea o "idee de afaceri" care presupunea achiziționarea, pentru început, a unor mărfuri ce urmau să fie vândute sub prețul de achiziție pentru obținerea lichidităților necesare achizițiilor ulterioare de mărfuri, a căror valoare urma să crească proporțional și care, prin profitul realizat, urmau să acopere cheltuielile anterioare și toată activitatea inculpatului constând în achiziționarea de mărfuri de la diverse societăți comerciale și revânzarea acestora sau în contractarea unor credite de la societăți bancare, a fost desfășurată în vederea susținerii "ideii sale de afaceri", care spera el să îi aducă un profit important la final.
Activitatea infracțională desfășurată de către inculpat a presupus însă inducerea în eroare și prejudicierea unor societăți bancare sau a unor societăți comerciale de la care au fost achiziționate mărfuri cu sume importante de bani, așa cum s-a reținut anterior prin prezenta hotărâre.
În condițiile în care actele materiale reținute în sarcina inculpatului îmbracă atât forma autoratului cât și forma complicității la săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune ce au fost reținute în sarcina inculpaților sau, instanța a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată, în calitate de autor, calitate care absoarbe actele materiale săvârșite în forma complicității.
Așadar în cauză s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, în modalitatea în care aceasta este incriminată prin disp.art. 215 al.1,2,3,4 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalSub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni s-a reținut faptul că actele materiale săvârșite de către inculpatul au presupus întotdeauna inducerea în eroare a reprezentanților unor societăți comerciale sau a reprezentanților unor societăți bancare, prin prezentarea ca adevărate a unor fapte nereale, cu ocazia încheierii unor contracte vizând achiziționarea unor materiale de construcții sau cu ocazia încheierii unor contracte de credit și că toate aceste fapte s-au soldat cu cauzarea unor prejudicii materiale, constând fie în valoarea bunurilor achiziționate de către inculpat ori de către persoanele pe care le-a ajutat, în calitate de complice, bunuri care nu au mai fost achitate, fie în valoarea sumelor acordate cu titlu de împrumut și a dobânzilor aferente acestora.
S-a reținut în acest context că, în cazul în care acțiunea de inducere în eroare a fost săvârșită în dauna reprezentanților unor societăți comerciale, aceasta a constat în aceea că inculpatul i-a asigurat pe aceștia că în contul societăților pe care afirma că le reprezintă există disponibilul necesar pentru plata filelor cec în momentul în care acestea urmau să fie introduse în bancă și că în acest mod vor reuși să încaseze contravaloarea mărfurilor vândute inculpatului, deși în realitate acesta cunoștea că în contul societăților nu existau sumele de bani necesare.
De altfel, din probele administrate a rezultat și faptul că uneori inculpatul a menținut în eroare reprezentanții acelor societăți, încercând să obțină noi termene de plată, deși în realitate nu a făcut nimic pentru a alimenta contul societăților emitente ale filelor cec și de cele mai multe ori mărfurile achiziționate au fost folosite la amenajarea imobilului inculpatului ori au fost revândute sub prețul de achiziție, astfel încât este evident că inculpatul nu avea posibilitatea să achite contravaloarea acelor mărfuri.
În cauză s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în modalitatea prev. de art. 215 al.4 Cod Penal, întrucât s-a probat în sarcina inculpatului și emiterea unor file cec în numele L, la o dată la care nu exista în contul acelei societăți disponibilul necesar efectuării unor asemenea plăți.
De asemenea s-a mai reținut că în cazul în care inducerea în eroare a fost săvârșită în dauna reprezentanților unor societăți bancare, inculpatul a folosit personal, ori a pus la dispoziția inculpaților sau o serie de înscrisuri falsificate prin care se atesta în mod nereal că el, acești doi inculpați sau numita erau angajați la diverse societăți comerciale și realizau venituri, ce le permiteau să obțină astfel de credite, aceste înscrisuri fiind esențiale pentru inducerea în eroare a celor care analizau dosarul de credit, întrucât este evident faptul că cererile de credit nu ar fi fost aprobate dacă s-ar fi cunoscut că inculpatul a falsificat înscrisurile folosite.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe întrucât de fiecare dată inculpatul a urmărit obținerea pentru sine sau pentru alții a unor foloase materiale injuste, acest aspect rezultând indubitabil din faptul că mărfurile achiziționate au fost folosite în M parte la imobilul inculpatului, deși acesta nu a făcut nimic pentru a achita contravaloarea acestora, iar sumele de bani obținute prin vânzarea unor astfel de mărfuri sau sumele obținute cu titlul de împrumut de la unități bancare au fost folosite în scopuri personale de către inculpat, singur sau împreună cu alte persoane.
Faptele inculpatului care a înscris date nereale pe mai multe contracte de muncă pe care ulterior le-a înregistrat la ITM T, dându-le o aparență de legalitate, și a completat trei cărți de muncă cu date nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.41 al.2
Cod PenalÎn cauză este realizată atât latura obiectivă a amintitei infracțiuni, în condițiile în care, prin probatoriul administrat și în special prin constatările tehnico-științifice s-a probat că inculpatul a contrafăcut scrierea sau subscrierea existentă pe acele înscrisuri oficiale, cât și sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe, inculpatul urmărind ca prin falsificarea și utilizarea ulterioară a acelor înscrisuri să obțină personal venituri frauduloase sau să ajute alte persoane să obțină astfel de venituri.
Faptele inculpatul care a completat cu date nereale mai multe cereri de credit și adeverințe de venit și a semnat pentru conformitate cu originalul mai multe copii de pe cărți de muncă falsificate anterior, înscrisuri care ulterior au fost folosite în modalitățile reținute anterior în prezenta hotărâre și analizate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată prev. de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalȘi de această dată este realizată atât latura obiectivă a amintitei infracțiuni, dat fiind conținutul evident neconform realității al respectivelor înscrisuri sau al mențiunilor efectuate de către inculpat pe acestea și folosirea lor de către inculpat sau alte persoane, cu ocazia solicitării unor credite de la unități bancare, cât și latura subiectivă a acesteia, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe, întrucât în acest mod inculpatul a urmărit atingerea scopului mai sus enunțat, respectiv obținerea unor venituri frauduloase sau ajutoarea unor alte persoane să obțină astfel de venituri.
Faptele inculpatului care s-a folosit în mod repetat de înscrisuri oficiale falsificate anterior, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de uz de fals, în formă continuată, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod Penal, în cauză fiind realizată atât latura obiectivă a infracțiunii întrucât inculpatul a folosit astfel de înscrisuri în vederea producerii unor consecințe juridice, înscrisuri al căror caracter fals îl cunoștea, fiind falsificate chiar de către el, cât și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând și de această dată forma intenției directe.
În cazul acestor din urmă infracțiuni, de fals și uz de fals, instanța a reținut de fiecare dată că au fost săvârșite în baza unor rezoluții infracționale unice datorită faptului că actele materiale care au intrat în conținutul acestora au fost săvârșite printr-un mod similar de operare, la intervale relativ scurte de timp, iar întreg probatoriul administrat a format convingerea instanței că aceste infracțiuni nu au reprezentat altceva decât așa numite "infracțiuni mijloc" prin care inculpatul a reușit să inducă în eroare mai multe părți vătămate și să atingă scopul pe care l-a urmărit.
Totodată, în cauză s-a reținut că fapta inculpatului care, în cursul anului 1999, prin folosirea de acte false a obținut un credit pentru cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată de la CEC - Sucursala T, cauzând un prejudiciu constând în valoarea sumei împrumutate și nerestituite și dobânzile calculate la această sumă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 al.2,3
Cod PenalÎn cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni întrucât în momentul încheierii contractului de credit inculpatul a indus în eroare reprezentanții societății parte vătămată, prezentându-le ca reale o serie de aspecte nereale privitoare la locul de muncă și veniturile pe care le realizau el și cei doi giranți, folosindu-se în acest sens de o serie de adeverințe falsificate care constituie un mijloc fraudulos utilizat la săvârșirea infracțiunii, iar fapta inculpatului s-a soldat cu prejudicierea părții vătămate.
De asemenea, instanța a apreciat ca fiind realizată și latura subiectivă a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe, întrucât acesta cunoștea faptul că adeverințele de venit folosite pentru obținerea creditului au fost completate de către el în fals și a urmărit inducerea în eroare a reprezentanților societății parte vătămată cu privire la acest aspect, întrucât doar în acest mod avea șanse să i se aprobe cererea de credit.
În cauză nu are relevanță, sub aspectul vinovăției făptuitorului, faptul că inculpatul ar fi plătit o parte din ratele acestui împrumut, atâta timp cât această împrejurare nu înlătură acțiunea evidentă de inducere în eroare din momentul încheierii contractului de credit.
Faptele aceluiași inculpat, care, în cursul anului 1999, falsificat mai multe adeverințe de venit pe care ulterior le-a folosit în obținerea unui credit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art.41 al.2
Cod PenalȘi în ce privește această infracțiune s-a reținut ca fiind realizată atât latura obiectivă a acesteia, în condițiile în care în cauză s-a probat că inculpatul a falsificat cele trei adeverințe iar ulterior le-a folosit în vederea producerii unor consecințe juridice, în susținerea unei cereri de credit adresate Sucursalei CEC T, cât și latura subiectivă a infracțiunii, faptele fiind săvârșite de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției directe, pentru a putea induce în eroare reprezentanții societății parte vătămată în momentul analizării dosarului de credit.
De asemenea și de această dată s-a apreciat că ne aflăm în prezența unei infracțiuni în formă continuată și că cele trei adeverințe de venit au fost falsificate și utilizate de către inculpat în baza unei rezoluții infracționale unice, întrucât aceste fapte au fost săvârșite în vederea obținerii creditului despre care s-a făcut anterior vorbire.
Dată fiind această încadrare juridică reținută în sarcina inculpatului, instanța a procedat, în baza art. 334.C.P.P. la schimbarea încadrării juridice față de acesta din infracțiunile prevăzute de art. 215 al.2, 3, 4.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290 Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 215 al.2,3 și Cod Penal art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal(infracțiuni reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 1842/P/2004), respectiv de art. 26.Cod Penal raportat la art. 215 al.1,2,3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 și Cod Penal art. 288 al.1 Cod Penal(infracțiuni reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara nr. 9290/P/2004) în următoarele infracțiuni prevăzute de art. 215 al.1,2,3,4 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 288 al.1 cu Cod Penal aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 291.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, art. 215 al. 2,3.Cod Penal și art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal
Faptele inculpatului care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu prilejul încheierii a trei contracte, a indus în eroare reprezentanții a trei societăți părți vătămate, prin prezentarea sub o identitate falsă și prin folosirea unor înscrisuri falsificate de către inculpatul, cauzându-le acestora un prejudiciu de 70 milioane lei vechi, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 al.1,2,3 Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalÎn cauză este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni întrucât în sarcina inculpatului a fost probată acțiunea de inducere în eroare a reprezentanților societăților părți vătămate prin prezentarea sub o identitate falsă, cu ajutorul unei cărți de identitate falsificate, precum și prin folosirea unor acte falsificate de către inculpatul, care constituie mijloc fraudulos la săvârșirea infracțiunii, acte false prin care se atesta în mod nereal că inculpatul avea un loc de muncă și venituri care îi permiteau să obțină credite de la societăți bancare.
De asemenea s-a avut în vedere și faptul că în acest mod inculpatul a prejudiciat cele trei societăți părți vătămate cu sumele anterior reținute prin prezenta hotărâre.
Sub aspectul laturii subiective a acestei infracțiuni s-a reținut că vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, lucru evident în condițiile în care toată activitatea sa infracțională s-a desfășurat sub o identitate falsă și prin folosirea unor acte false.
Datorită modului de operare, constând în prezentarea sub aceeași identitate falsă și perioadei scurte de timp dintre actele materiale reținute în sarcina acestuia, s-a apreciat că ne aflăm în prezența unei rezoluții infracționale unice și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea unei singure infracțiuni de înșelăciune în formă continuată.
Faptele inculpatului, care în baza aceleiași rezoluții infracționale a semnat trei contracte și anexele acestora sub o identitate falsă, în vederea producerii unor consecințe juridice rezultând din încheierea acelor contracte și a efectuat o mențiune falsă pe o factură utilizată în același scop, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290.Cod Penal cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalSub aspectul laturii obiective a acestei infracțiuni, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a făcut mențiuni neconforme cu realitatea în toate acele înscrisuri, constând în special în declararea unei identități false și că a urmărit producerea unor consecințe juridice rezultând din încheierea contractelor cu societățile în fața cărora au fost utilizate acele înscrisuri, iar sub aspectul laturii subiective a infracțiunii s-a apreciat că inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, fiind evident că prin folosirea unei identități false a avut reprezentarea faptului că încalcă dispozițiile legale care incriminează astfel de fapte și a urmărit acest lucru.
Faptele inculpatului care, în baza unei rezoluții infracționale unice, s-a prezentat în două rânduri, la două birouri notariale diferite și și-a declinat de fiecare dată o identitate falsă în vederea întocmirii unor acte oficiale sub acea identitate, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de fals privind identitatea, în formă continuată, prev. de art. 293.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod Penal, în cauză fiind realizată atât latura obiectivă a infracțiunii, în condițiile în care prin înscrisurile oficiale întocmite cu acea ocazie a fost probată această faptă, pe care de altfel inculpatul a recunoscut-o, cât și latura subiectivă a acesteia, vinovăția inculpatului îmbrăcând și de această dată forma intenției directe și rezultând în mod evident din faptul că în acest mod inculpatul a înțeles, la sfatul inculpatului, să obțină documentele necesare unor activități care să îi aducă o serie de foloase materiale.
Fiind vorba de urmărirea acestui scop final, respectiv obținerea unor sume de bani care să îi permită să demareze o serie de afaceri împreună cu inculpatul, precum și de un mod de operare similar rezultând din prezentarea sub aceeași identitate falsă, instanța a reținut în sarcina inculpatului existența unei singure infracțiuni de fals privind identitatea, în formă continuată.
Faptele inculpatului, care în baza unei rezoluții infracționale unice, a folosit mai multe adeverințe de venit, copii de pe cartea de identitate ori de pe o carte de muncă, cunoscând că acesta sunt false, întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291.Cod Penal, cu aplicarea art. 41 al.2
Cod PenalPe baza probatoriului administrat și a stării de fapt reținută prin prezenta hotărâre, instanța a apreciat că și în acest caz este realizată atât latura obiectivă a infracțiunii rezultând din folosirea în mod conștient a unor înscrisuri în care era menționată identitatea falsă pe care și-a atribuit-o inculpatul, cu intenție directă, în scopul producerii unor consecințe juridice și a obținerii unor foloase materiale injuste, respectiv că și în acest caz utilizarea acelor înscrisuri falsificate s-a realizat în baza unei rezoluții infracționale unice.
Fapta inculpatului, de a pune la dispoziția unui autor rămas neidentificat, o fotografie utilizată la falsificarea unei cărți de identitate eliberată pe numele, prin înlocuirea fotografiei titularului cu fotografia inculpatului, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 26.Cod Penal raportat la art. 288 al.1
Cod PenalInstanța a apreciat ca fiind realizată latura obiectivă a infracțiunii întrucât în lipsa fotografiei pusă la dispoziție de către inculpat, acea carte de identitate nu ar fi putut fi falsificată în acest mod, iar falsificarea acesteia a fost probată în cauză, cât și latura subiectivă întrucât prin obținerea acestei cărți de identitate falsă, inculpatul a sperat să rămână neidentificat și să nu poată fi tras la răspundere pentru faptele de natură penală pe care urma să le săvârșească, vinovăția sa îmbrăcând și de această dată forma intenției directe.
Procedând la soluționarea prezentei cauze și la individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere disp. art. 72.Cod Penal, urmând ca în cauză să rețină, în cazul fiecărui inculpat în parte, atât circumstanțele reale în care au fost săvârșite infracțiunile reținute în cauză cât și elementele ce pot constitui circumstanțe personale în cauză.
Astfel, la dozarea cuantumului pedepselor ce au fost aplicate, instanța a avut în vedere, pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege, și contribuția concretă pe care a avut-o fiecare inculpat la săvârșirea faptei respective, numărul de acte materiale ce intră în conținutul infracțiunilor săvârșite în formă continuată, aspect de natură a releva o perseverență infracțională, cât și modalitatea în care au fost săvârșite aceste infracțiuni, aspect de natură a influența pericolul social concret al fiecărei infracțiuni în parte.
De asemenea, în cazul infracțiunilor de înșelăciune care s-au soldat cu prejudicierea societăților părți vătămate, s-a ținut cont și de cuantumul prejudiciului cauzat prin faptele imputabile fiecărui inculpat în parte.
Totodată în cauză s-a ținut cont și de faptul că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, suferind condamnări inclusiv pentru săvârșirea unor fapte similare, însă acestea nu îi atrag statutul de recidivist, că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa în stare de recidivă post-condamnatorie, în perioada în care beneficia de liberare condiționată din executarea unei alte pedepse cu închisoarea, respectiv că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
Nu în ultimul rând, instanța a ținut cont și de faptul că, pe parcursul procesului penal inculpații au înțeles să adopte o poziție procesuală diferită, în timp ce inculpatul a recunoscut în M măsură acuzațiile aduse, fapt ce a contribuit la soluționarea cauzei în care este cercetat, inculpatul a recunoscut doar o mică parte a faptelor pentru a căror săvârșire este cercetat, a adoptat o poziție oscilantă pe parcursul procesului, a încercat să își creeze diverse apărări pentru a scăpa de răspunderea penală și nu a manifestat nici un moment regret pentru săvârșirea acestor fapte.
Toată această conduită procesuală a inculpatului dar și faptul că în sarcina acestuia au fost reținute mult mai multe fapte decât în cazul celorlalți doi inculpați, că acesta se face vinovat de falsificarea înscrisurilor ce au servit la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților sau au fost de natură a forma convingerea instanței că faptele acestui inculpat au o gravitate sporită în raport de faptele celorlalți inculpați și că acest aspect se impune a se reflecta și în cuantumul pedepselor ce urmează a fi aplicate.
Date fiind toate aceste considerente, instanța a dispus condamnarea celor trei inculpați pentru infracțiunile săvârșite.
Fiind investită cu soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, instanța a constatat că în situațiile în care prin prezenta hotărâre s-a reținut că cei trei inculpați au săvârșit singuri sau împreună, fapte de natură a prejudicia societățile părți vătămate, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale atât în ce privește săvârșirea unor fapte cu vinovăție de către inculpați, fapte soldate cu prejudicii materiale în cuantumul reținut în cauză, cât și în ce privește existența unei legături de cauzalitate între faptele inculpaților și prejudiciile ocazionate părților vătămate, respectiv în ce privește necesitatea ca aceste prejudicii să nu fi fost reparate până în prezent.
Totodată, în situațiile în care s-a reținut că prejudiciile cauzate unora dintre părțile vătămate sunt imputabile deopotrivă inculpaților și ori și, întrucât aceștia au participat la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în dauna respectivelor părți vătămate, în calitate de autori sau complici, fără a se putea stabili măsura în care prejudiciul este imputabil fiecărui inculpat în parte, instanța a dat eficiență disp. art. 1003 Cod civil și a obligat inculpații la repararea, în solidar, a prejudiciilor cauzate.
În consecință, instanța a apreciat întemeiate pretențiile civile care au vizat repararea unor astfel de prejudicii reținute în starea de fapt anterior expusă, admițându-le și dispunând plata despăgubirilor civile necesare reparării acestor prejudicii, precum și plata unor dobânzi legale, atunci când acestea au fost solicitate, dobânzi legale ce urmează a fi calculate la valoarea prejudiciului cauzat de către inculpați.
Astfel, în cauză, atunci când s-a solicitat plata de dobânzi legale s-a dispus plata sumelor reprezentând contravaloarea mărfurilor achiziționate și neachitate ori valoarea sumelor luate cu titlu de împrumut de la unități bancare, cu dobânzi legale calculate în modalitatea solicitată ori de la data producerii prejudiciului și până la data reparării efective a acestuia și nu plata sumelor globale, incluzând dobânzi legale calculate până la un anumit moment din timpul procesului penal deoarece, într-o atare ipoteză nu s-ar fi realizat o reparare integrală a prejudiciilor cauzate.
Totodată însă, instanța a constatat că în prezenta cauză nu a fost sesizată cu privire la săvârșirea vreunor infracțiuni prin care să fi fost prejudiciată T și întrucât în procesul penal se pot constitui părți civile doar persoanele prejudiciate prin săvârșirea infracțiunilor care au fost deduse judecății, în baza art. 14, 346.C.P.P. a respins pretențiile civile formulate în cauză de către T, prin reprezentant și de către Societatea Comercială Garanta Asigurări B (în sumă de 5.138,83 lei cu dobânzi legale), față de inculpatul, din înscrisurile depuse prin registratura instanței la data de 30.01.2006 fiind evident că aceste din urmă pretenții civile vizează alte fapte decât cele ce fac obiectul cauzei de față.
De asemenea, dat fiind faptul că, prin înscrisurile depuse la dosar s-a probat că International B, a cesionat creanța pe care o avea, instanța a respins pretențiile civile formulate de către această societate față de inculpații și.
Totodată, în cauză s-a constatat că partea vătămată BCR Sucursala T și societatea România, care a preluat creanța de la International B nu s-au constituit părți civile în fața instanței.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția ca nelegală, motivat de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la confiscarea datierei inculpatului, marca Tradat.
Au declarat de asemenea apel inculpatul, care a criticat sentința ca netemeinică, apreciind că infracțiunile săvârșite de el se referă la Legea CEC-ului și nu sunt infracțiuni de înșelăciune, și coinculpatul care a solicitat admiterea apelului și aplicarea unei pedepse mai mici.
Prin decizia penală nr. 402/A din 20.10.2006, Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr. 670/01.03.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara, pe care a desființat-o și rejudecând cauza, în baza art. 118 lit.b Cp a dispus confiscarea de la inculpatul a datierei marca "Tradat", având nr. 4810.
În baza art. 381 Cpp a dedus din pedepsele inculpaților și durata arestului preventiv de la 01.03.2006 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.
A constatat că inculpatul a fost liberat la data de 5.10.2006 și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 379 pct.1lit.b Cpp a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva aceleiași sentințe.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. tribunalul a constatat că prima instanță a reținut în mod corect starea de drept și de fapt dedusă judecății, pe baza probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă a acesteia, constatându-se însă temeinicia apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, în condițiile în care a fost omisă confiscarea datierei, corp delict, aparținând inculpatului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, motivele de recurs fiind expuse atât oral, în ziua judecății de către apărătorul ales al inculpatului, dar și în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Astfel, inculpatul, în principal a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara pentru a fi audiat numitul, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, achitarea sa în temeiul art. 10 lit.d Cpp, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune și art. 10 lit.c Cpp, în ceea ce privește celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, în același timp a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de înșelăciune prev. de art. 215 al.4 Cp în infracțiunea prev. de art. 84 pct.2 din 59/1934, modif. prin OG 11/1993, cu aplic. prevederilor deciziei nr. 9/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece beneficiarii CEC-urilor bancare ar fi acceptat aceste plăți, cunoscând faptul că nu există disponibilul necesar în cont. S-a mai invocat încălcarea dreptului la un proces echitabil, în special în ceea ce privește strângerea, administrarea și coroborarea probelor într-un proces penal, că nu au fost verificate susținerile inculpatului în apărare, buna credință a unor părți vătămate, contestând și faptul că speța ar fi de natură penală, arătând că ea este de natură comercială, invocându-se nulitatea absolută pentru acest motiv.
În toate notele scrise, ca și în concluziile orale, inculpatul a invocat nevinovăția sa, dar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei având în vedere situația socială grea a familiei sale, invocând și prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile de care este acuzat.
Examinând decizia penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul este fondat, doar pentru următoarele considerente:
Astfel, instanța de fond, Judecătoria Timișoara, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății dar și vinovăția inculpatului, în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost condamnat în prima instanță, pe baza întregului probator administrat în cauză, încadrarea juridică a faptelor fiind cea legală.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, care a criticat acest lucru, instanța apreciază că Judecătoria Timișoara, luând în considerare criteriile prev. de art. 72 Cp, concursul de infracțiuni, prejudiciile create numeroaselor societăți comerciale, care nu au fost recuperate, inculpatul nefăcând eforturi în acest sens, a aplicat pedepse bine dozate, iar pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu exercitare în regim de detenție este aptă să conducă la realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 cp, reducerea pedepsei solicitate de către inculpat nefiind oportună în raport cu elementele prezentate mai sus, deoarece, în astfel de condiții nu s-ar mai realiza scopul educativ, punitiv și preventiv al pedepsei.
Inculpatul, în motivele sale de recurs a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Judecătoria Timișoara, pentru a i se asigura dreptul la un proces echitabil, pentru a fi audiat în calitate de martor numitul, pentru a fi verificate anumite susțineri ale inculpatului, făcute în apărare.
Instanța de recurs apreciază că nu este incident nici un caz de casare a hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare conform disp. art. 38515pct.2 lit.c Cpp, iar cele invocate de către inculpat, respectiv verificarea susținerilor sale făcute în apărare, au fost efectuate de către instanța de fond în totalitate, însă concluzia la care a ajuns instanța este aceea că acele apărări nu sunt întemeiate și astfel că nu au putut fi folosite la înlăturarea probelor de vinovăție care au fost administrate în cauză.
Cu privire la audierea în calitate de martor a numitului, instanța constată că acest lucru nu este posibil, având în vedere că acesta a avut calitatea de parte civilă în cauză.
Cu privire la solicitarea de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit.d Cpp, pentru infracțiunea de înșelăciune, iar pentru celelalte infracțiuni în baza art. 10 lit. c Cpp, se constată că aceste solicitări sunt nefondate, deoarece, din întregul material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat în primă instanță, fiind răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul pe parcursul procesului penal, iar apărările sale au fost înlăturate cu argumente pertinente.
În motivele de recurs, în principal a fost criticată condamnarea sa pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de înșelăciune, susținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni, în special în ceea ce privește latura subiectivă, și este posibilă schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 84 pct.2 din 59/1934 modif. prin OG11/1993, invocând și decizia nr. 9/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Instanța constată că aceste critici nu sunt fondate, deoarece, așa cum s-a arătat și mai sus, Judecătoria Timișoaraa interpretat în mod corect probele administrate în cauză și a ajuns la concluzia justă că inculpatul se face vinovat de toate infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina lui, având în vedere că acesta a indus în eroare mai multe părți vătămate, prin emiterea și folosirea unor file CEC, cunoscând faptul că nu există disponibilul necesar pentru plata acestora, creând un prejudiciu total în valoare de aproximativ 430 milioane Rol, infracțiune comisă în formă continuată, activitatea infracțională fiind încadrată inițial la disp. art. 215 al.4 Cp cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp.; același inculpat, cu ocazia încheierii a două contracte de credit, i-a indus în eroare pe reprezentanții unor societăți bancare prin folosirea de acte false și l-a ajutat pe inculpatul să obțină în mod fraudulos două credite pentru nevoi personal, cauzând un prejudiciu în valoare de 246 milioane lei Rol și 2.000 euro, faptă care a fost încadrată inițial ca fiind infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 al.2,3 Cp cu aplic. art. 41 alin.2 Cp; același inculpat l-a ajutat pe inculpatul să obțină în mod fraudulos un credit, cauzând un prejudiciu în valoare de 67.500.000 Rol care a întrunit inițial elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată prev. de art. 26 Cp rap. la art. 251 al. 1,2, și 3 Cp, însă, instanța în mod just, pe baza întregului probator administrat în cauză, a reținut că faptele respective au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice și a schimbat încadrarea juridică a faptelor într-o singură infracțiune de înșelăciune, una prev. de art. 215 al. 1,2,3,4 Cp cu aplic. art. 41 al.2 Cp și în anul 1999, inculpatul, prin folosirea de acte false a obținut un credit pentru cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată de la. - Sucursala T, prejudiciul constând în valoarea sumei împrumutate și nerestituite, la care se adaugă dobânzile aferente și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 al.2 și 3 Cp.
În speța de față nu sunt incidente disp. de achitare prev. de art. 10 lit.d Cpp, deoarece inculpatul a săvârșit toate faptele reținute în sarcina sa ca fiind infracțiunea de înșelăciune cu intenție directă în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, astfel că nu se poate accepta ideea că în cauză nu ar fi întrunită latura subiectivă a infracțiunilor de înșelăciune pentru care a fost condamnat inculpatul.
Nici schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de înșelăciune în infracțiunea prev. de legea CEC- ului prev. de art. 84 al.2 din 59/1934 nu este posibilă datorită faptului că sunt întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în modalitățile arătate mai sus, atât sub aspectul laturii obiective cât și a celei subiective și nu sunt operante prevederile art. 84 alin.2 din 59/1934, care evident, prevăd condiții de incriminare mai blânde față de disp. art. 215 Cp.
Nici apariția deciziei nr. 9/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile unite, nu a adus nici o schimbare în privința aplicabilității unui alt text de lege decât cel prevăzut de art. 215 Cp, deoarece faptele penale săvârșite de către inculpat nu se încadrează în textul prevăzut de art. 84 al.2 din 59/1934, dispozițiile deciziei menționate mai sus neavând nici o influență asupra încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, cu toate precizările aduse de către această decizie, dată în interesul legii.
Inculpatului i s-a asigurat pe tot parcursul procesului penal dreptul la un proces echitabil, având posibilitatea să propună probe în apărare, să fie asistat în toate fazele procesului penal de apărător ales au din oficiu, să-i fie verificate toate apărările aduse pentru a demonta probele de vinovăție aduse de acuzare, formulând și o excepție de neconstituționalitate în calea de atac a recursului care a fost soluționată de către Curtea Constituțională prin respingerea ei, astfel că s-a respectat dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO.
Este de neacceptat susținerea inculpatului că, cauza de față nu ar fi de competența unei instanțe penale ci a unei instanțe comerciale, invocând chiar nulitatea absolută în acest sens, însă, această susținere nu are nici o bază legală, astfel că urmează a fi înlăturată.
Recursul inculpatului este admisibil însă cu privire la două motive, respectiv faptul că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 290 Cp cu aplicarea art. 41 al.2 Cp, deoarece aceste fapte care compun această infracțiune au fost comise în anul 1999, iar termenul de prescripție s-a scurs o dată și J, conf. disp. art. 122 Cp rap. la art. 124 Cp, astfel că soluția cu privire la această infracțiune pentru care inculpatul a fost condamnat la 8 luni închisoare, este aceea de încetare a procesului penal.
Inculpatul a solicitat constatarea prescripției răspunderii penale pentru toate infracțiunile pentru care a fost condamnat în primă instanță însă, prescripția răspunderii penale a operat doar pentru o singură infracțiune, cea descrisă mai sus, iar pentru celelalte infracțiuni nu a intervenit prescripția.
De asemenea, instanța, din oficiu a constatat că au fost interzise toate drepturile prev. de art. 64 lit.a - c Cp, ca pedepse accesorii și apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, astfel că se va dispune înlăturarea interzicerii exercitării dreptului prev. de art. 64 lit.a teza I Cp.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța apreciază că instanța de fond a soluționat în mod corect acțiunile civile alăturate acțiunii penale, formulate de către părțile civile, a obligat inculpatul singur sau în solidar cu inculpații și, în limita sumelor în care au fost dovedite prejudiciile create părților civile, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și a fost pusă în valoare principiul reparării integrale a pagubei.
De asemenea, s-a dispus restabilirea situației anterioare prin anularea înscrisurilor falsificate or conținând acte nereale, conform disp. art. 348 Cpp.
În calea de atac a apelului, în mod just a fost corectată omisiunea instanței de fond de a se dispune confiscarea unui instrument cu care s-a produs falsificarea unor acte, respectiv datiera marca, având nr. 4810.
Pentru aceste considerente, instanța va admite recursul formulat de inculpatul, va casa în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 670/01.03.2006 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr. 915/2005 și rejudecând:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă în anul 1999), prev. de art. 215 alin. 2, 3.Cod Penal;
- 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte comise în anul 1999), prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalVa înlătura sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului după contopirea pedepselor arătate mai sus.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g rap.C.P.P. la art. 122.Cod Penal combinat cu art. 124.Cod Penal, va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte comise în anul 1999), prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, 34 lit. b va Cod Penal contopi pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, pe care o va sporii cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Va înlătura interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I
Cod PenalSe vor menține în rest dispozițiile deciziei penale recurate și a sentinței penale menționate mai sus, deoarece sunt legale și temeinice.
Văzând și disp. art.192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admite recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 402/A/20.10.2006 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 5967/2006.
Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 670/01.03.2006 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosar nr. 915/2005 și rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în pedepsele componente:
- 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (faptă comisă în anul 1999), prev. de art. 215 alin. 2, 3.Cod Penal;
- 8 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte comise în anul 1999), prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 1 an și 4 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal;
- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 291.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎnlătură sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului după contopirea pedepselor arătate mai sus.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g rap.C.P.P. la art. 122.Cod Penal combinat cu art. 124.Cod Penal, încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte comise în anul 1999), prev. de art. 290.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn baza art. 33 lit. a, 34 lit. b contopește Cod Penal pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 5 (cinci) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Înlătură interzicerea exercitării dreptului prev. de art. 64 lit. a teza I
Cod PenalMenține în rest dispozițiile deciziei penale recurate și a sentinței penale menționate mai sus.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /26.03.09
Tehnored. 2 ex./26.03.09
PI. - - Jud.
-; - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu, Gheorghe Bugarsky
