Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2644/2008 )
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 27 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr.1333 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat apelantul inculpat personal și asistat de apărător ales și apelanta parte civilă. prin consilier juridic, lipsind expertul. De asemenea, s-a prezentat interpret de limba urdu - domnul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții lipsa suplimentului de expertiză contabilă dispusă în cauză.
De asemenea, se mai învederează că la dosar este depusă o notă din partea expertului contabil prin care, în esență, se solicită înlocuirea sa în cauză.
Curteaconstată că nota de la dosar expertul contabil face precizări cu privire la modul de calcul, precizări care se înscriu, de fapt în realizarea obiectivelor pe care instanța le- fixat. Așa fiind, Curtea consideră că sunt suficiente lămuririle date de expert.
Apărătorul apelantului inculpatavând cuvântul, susține că expertul contabil nu răspunde obiectivelor fixate.
Reprezentantul apelantei părți civilearată că prin adresa depusă la dosar, expertul nu răspunde obiectivului expertizei privind stabilirea în mod concret prejudiciului produs SA înainte de data efectuării percheziției la domiciliul inculpatului, cât și ulterior. Expertiza depusă în dosarul de fond a fost modificată de expert printr-o îndreptare de eroare materială și prin suplimentul de expertiză pe care Curtea l-a dispus s-a solicitat și stabilirea în mod corect a prejudiciului care a fost produs părții civile prin folosirea fiecărui simulator în parte, atât înainte, cât și după data efectuării percheziției. Sub acest aspect apreciază că notele depuse la dosar de către expert nu lămuresc obiectivul dispus de instanță.
Reprezentantul parchetuluiconsideră că răspunsul expertului nu este suficient de clar și se impune efectuarea suplimentului de expertiză dispus de
Având în vedere faptul că instanța a fixat expertului ca obiectiv pentru lămuriri precizarea modului de calcul al prejudiciului, precum și faptul că expertul a făcut calculul pe două perioade - înainte și după data efectuării percheziției -, Curtea constată ca fiind suficiente lămuririle date de expertul contabil și lasă cauza la ordine.
La reluarea dosarului, la apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat inculpat personal și asistat de apărător ales și apelanta parte civilă. prin consilier juridic, lipsind expertul. De asemenea, s-a prezentat interpret de limba urdu - domnul.
La întrebarea Curții,apelantul inculpatarată că își menține declarațiile date anterior și are de făcut doar precizarea că se consideră nevinovat și că nu a avut pregătirea necesară pentru a falsifica și folosi cartele falsificate, iar singura sa vină este că și-a ajutat conaționalii, care au venit în locuința sa și au folosit cartelele falsificate pe care ei le aveau. Cu privire la faptul că anterior a recunoscut că a folosit în joacă simulatoarele - el și soția sa - face precizarea că la momentul respectiv, neavând traducător și nefiind asistat de apărător, nu a înțeles sensul exact al întrebărilor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Apărătorul apelantului inculpatavând cuvântul, consideră sentința instanței de fond nelegală și netemeinică, atât în ceea ce privește latura penală a cauzei, cât și latura civilă.
În ceea ce privește latura penală, susține că instanța a încălcat dispozițiile art. 72 Cod penal privind individualizarea pedepsei, precum și principiul general de apreciere a probelor întrucât nu a ținut seama îndeajuns de elementul principal cest dosar - expertiza tehnică efectuată după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casație și Justiție, expertiză în care un specialist în acest domeniu arată foarte clar că pentru a se confecționa, falsifica și a se pune în folosință simulatoarele, erau necesare cunoștințe de electronică și o aparatură sofisticată de înaltă clasă, pe care o persoană cu pregătirea inculpatului nu le putea avea. Instanța de fond în mod greșit a concluzionat că cel pe care îl apără se face vinovat de comiterea faptei. Mai mult decât atât, s-a tratat foarte ușor situația instrumentelor găsite la percheziția domiciliară care, nu puteau duce la punerea în funcție a simulatoarelor, lucru pe care, de altfel, l-a arătat și expertul în raportul de expertiză.
Toate mijloacele de probă de ordin "tehnic", coroborate cu celelalte probe ale dosarului conduc - în opinia apărării - la ideea că inculpatul nu a comis fapta pentru care a fost condamnat. Pentru aceste considerente, solicită reaprecierea vinovăției clientului său și pe cale de consecință, admiterea apelului ți achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Dacă se va trece peste această apărare și se va considera că există suficiente probe din care să rezide vinovăția apelantului în comiterea faptei, solicită a se aprecia poziția sinceră pe ca acesta a avut-o, pregătirea și starea socială, precum și faptul că au trecut mai mult de 10 ani de la săvârșirea infracțiunii. Față de aceste aspecte, apreciază că s-ar impune o altă modalitate de executare a pedepsei, făcându-se aplicarea art. 81 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, susține că expertiza contabilă efectuată în cauză are foarte multe lacune.Expertul a făcut o analiză a unor valori a timpilor de convorbire și nu a convorbirii efective pe fiecare simulator în parte. Mai mult decât atât, expertul se referă în mod eronat la două perioade - una până la data de 28 aprilie 1998 și după această dată, dar după data de 28 aprilie, inculpatul a fost reținut și cartelele au fost ridicate de organele de poliție. În situația în care se va reține că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei. Solicită a se avea în vedere că prejudiciul nu este corect stabilit, solicitând instanței a se apleca numai asupra prejudiciului stabilit până la data efectuării percheziției și ridicării cartelelor, ținându-se seama de datele ce caracterizează persoana apelantului.
Conchizând, solicită admiterea apelului astfel cum a fost susținut.
Reprezentantul apelantei părți civilesolicită admiterea apelului și consideră soluția instanței de fond nelegală și netemeinică sub aspectul soluționări cererii părții civile privind obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.949.399.160 lei vechi; 4.828.166.425 lei vechi (reprezentând valoarea aferentă inflației pentru perioada aprilie 1999 - iulie 2002 ) și a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, a debitului datorat, până la achitarea integrală a acestuia.
Sumele ce au fost precizate în cererea de constituire de parte civilă reprezintă valoarea pagubei ce a fost produsă părții civile prin efectuarea ilegală de către inculpat a convorbirilor telefonice și prin traficarea de către acesta de simulatoare electronice false, fapte ce îndreptățesc să solicite recuperarea integrală a prejudiciului. Solicită a se observa că instanța de fond a obligat inculpatul la plata unei sume reprezentând prejudiciu, luând în seamă suma până la data percheziției domiciliare, nedispunând modificarea acesteia în funcție de cererea de îndreptare de eroare materială ce a fost depusă de expertul contabil la dosar la filele 214-215.
Apreciază sentința instanței de fond ca fiind nemotivată sub aspectul respingerii cererii de reactualizare cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică, începând cu luna aprilie 1999.
De asemenea, instanța a reținut în mod eronat faptul că expertiza tehnică ce a fost întocmită în cauză a stabilit ca prin folosirea cartelelor falsificate se puteau efectua convorbiri telefonice doar în limita creditului disponibil. Instanța a reținut în mod eronat si faptul că expertul tehnic a susținut imposibilitatea utilizării în aparatele de telefonie publică, în același moment, a unei cartele originale și a unuia sau mai multe simulatoare.
Totodată, prima instanță a reținut numele inculpatului ca fiind, dar toate actele de stare civilă și de identitate depuse la dosarul cauzei de către inculpat dovedesc că numele acestuia este, imprejurare față de care solicită îndreptarea erorii materiale astfel intervenite.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris și susținut oral, desființarea hotărârii instanței de fond și obligarea inculpatului la plata către SC SA a sumei de 2.949.399.160 lei vechi,a sumei de 4.828.166.425 lei vechi (reprezentând valoarea aferentă inflației pentru perioada aprilie 1999 - iulie 2002 ) și a sumei reprezentând actualizarea cu indicele de inflație, a debitului datorat, până la achitarea integrală a acestuia.
În ceea ce privește apelul inculpatului, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea acestuia ca fiind nefondat în raport de motivele invocate în apelul SC SA și de împrejurarea că fapta inculpatului a fost dovedită cu probele administrate în cauză.
Apărătorul apelantului inculpatsolicită respingerea apelului părții civile ca nefondat.
Reprezentantul parchetuluisusține că inculpatul a solicitat in principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 120 lit. c Cod procedură penală, invocând faptul că nu avea cunoștințele necesare pentru a falsifica respectivele cartele.Apreciază că nu era obligatoriu ca inculpatul să fie cel care inventa dispozitivul de fraudare a aparatelor telefonice, ci era suficient a-i indica cineva modul în care urmează a fi efectuată falsificarea, pentru ca el doar să execute. Conform percheziției domiciliare rezultă că avea ustensilele necesare, iar din expertiza efectuată în cauză rezultă că nu era imposibil ca apelantul să falsifice cartelele telefonice. In sprijinul celor arătate susține că au existat mult mai multe cartele, dar doar o parte dintre ele erau funcționale, ceea ce înseamnă că doar o parte dintre ele fuseseră falsificate. In situația în care ar fi primit cartelele de la o altă persoană, acestea nu ar fi fost nefuncționale.
In ceea ce privește pedeapsa aplicată, o consideră ca fiind corect individualizată în raport de art. 72 Cod penal. O pedeapsă îndreptată spre minimul special este aptă să ducă la îndreptarea inculpatului, având în vedere și perioada mare de timp ce s-a scurs de la data comiterii faptei și nu se impune micșorarea cuantumului pedepsei dat fiind modul de comitere a infracțiunii, atitudinea oscilantă a apelantului și valoarea ridicată a prejudiciului.
În continuare susține că din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă - în mod evident - defalcat pe perioade șipe fiecare cartelă în parte - sumele cu care a fost prejudiciată SC SA.
Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului prejudiciului, adăugarea la prejudiciul stabilit de instanța de fond și a sumelor rezultate în urma folosirii respectivelor cartele și după ce inculpatul a fost depistat de organele de urmărire penală. Consideră că în cazul de față, din actele dosarului nu rezultă cu certitudine faptul că apelantul a înstrăinat o parte din aceste cartele altor persoane, ce au continuat să le folosească și după ce inculpatul a fost depistat. În această situație în mod corect instanța fondului a acordat suma de 1.963.793.728 ROL, sumă cu care partea civilă a fost prejudiciată până la momentul depistării inculpatului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului inculpatului și pe cel al părții civile ca fiind nefondate.
Apelantul inculpatavând ultimul cuvânt - asistat de interpret de limba urdu - arată că este nevinovat, iar simulatoarele și cartelele, precum și ustensilele găsite la percheziție nu îi aparțineau, erau ale socrului său. Precizează că aceste unelte s-au găsit în casa socrului,unde el locuia.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 4 mai 2009.
Data in ședință publica azi, 27 aprilie 2009.
PRESEDINTE, GREFIER,
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 4 mai 2009
CURTEA,
Având în continuare timp de nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 6 mai 2009.
Data in ședință publica azi, 4 mai 2009.
PRESEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (2644/2008 )
DECIZIA PENALĂ NR. 122/
Ședința publică de la 6 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr.1333 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 27 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 4 mai 2009 și apoi pentru azi, 6 mai 2009 când, în aceiași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor formulate, constată următoarele:
Prinsentința penală nr. 1333/18.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a dispus următoarele:
În baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infr.prev.de art.215 alin.1,2 și 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev.de art.215 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.215 alin.1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev.de art.64 alin.1 lit. teza II și Cod penal.
În baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infr.prev.de art.26 raportat la art.287 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal în infr.prev.de art.26 raportat la art.287 alin.1 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de folosire de instrumente oficiale false, prev.de art.26 raportat la art.287 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, intervenind prescripția specială.
În baza art.334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infr.prev.de art.288 alin.1 cu aplicarea art.41alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev.de art.26 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art. 26 raportat la art.288 alin.1 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, intervenind prescripția specială.
În baza art.14 și 346 alin.1 Cod procedură penală, art.998 și 999 Cod civil, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA și, în consecință, a obligat inculpatul către aceasta la plata sumei de 1.963.793.728,00 ROL, sumă ce a fost reactualizată cu indicele de inflație potrivit de la 1.05.1999 și până la achitarea debitului.
În baza art.348 și 445 Cod procedură penală s-a constatat că la filele 8 și 9 ale pașaportului seria B nr.- emis de Statul cuprind mențiuni false aplicate prin ștampile, semnare.
S- constatat că pașaportul în litigiu este proprietatea Statului, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei ului aflată la B, copia de pe prezenta hotărâre.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea - Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de evidențe.
În baza art.348 raportat la art.145 Cod procedură penală s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false și ridicate potrivit dovezii seria B-02853.
În baza art.118 lit.b Cod penal s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite integrate, lipit, clește, pensetă.
În baza art.357 lit.3 și f Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original.
S-sa respins cererea expertului de suplimentare a onorariului.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata a 2500 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 282 alin. 1, 2, 3.Cod Penal, art. 26 rap. la art. 287 alin. 1, 2 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, reținându-se, în esență, că a falsificat un număr de 19 cartele telefonice aparținând A, dintre care cinci au fost folosite pentru efectuarea de convorbiri telefonice, creând astfel un prejudiciu de 3.069.641.420 ROL. Totodată, s-a reținut că inculpatul, împreună cu o altă persoană neidentificată, au aplicat pe pașaportul celui dintâi două ștampile (vize falsificate) cu stema țării aparținând Direcției Generale de Evidență Informatizată a Persoanei - Serviciul pentru, Probleme de.
De la data trimiterii în judecată a inculpatului, cauza a parcurs trei cicluri procesuale, după cum urmează:
Prin sentința penală nr.780/23.05.2003, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul penal nr. 10398/2002, în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de complicitate la folosirea de instrumente oficiale false prev.de art.26 raportat la art.287 al.l Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.l Cod penal.
În baza art.282 al.l Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru falsificarea de monede sau alte valori.
In baza art.65. al.2 Cod penal coroborat cu art.282 al.l Cod penal i-a fosil aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. la art.64 lit.d,e Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.282 al.2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare pentru punerea în circulație de valon falsificate.
In baza art.65 al.2 Cod penal coroborat cu art.282 al.l Cod penal, s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.d,e Cod penal pe o perioadă din 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, are de executat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art.35 al.3 Cod penal, s-au interzis drepturile prev. de art.64 lit.e Cod penal pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.
În baza art.861Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de Reintegrare Socială și Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureștia executării pedepsei principale aplicată inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.86 Cod penal.
Prin sentința penală nr.l496/A/27.10.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul penal nr.4161/2003 s-a admis apelul Parchetului formulat împotriva sentinței penale nr.780/23.05.2003, pronunțata de Judecătoria Sector 3 B, în dosarul nr. 10398/2002. S-a desființat în parte sentința penala apelată si rejudecând în fond:
În baza art.344 Cod pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță din infracțiunea prev. de art.282 al.l Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, art.282 al.2 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.287 al.l și art.288 al.l Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunea prev. de art.282 al. 1,2,3 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, art.287 al. 1,2 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art.288 al.l Cod penal.
In baza art.282 al. 1,2,3 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplic, at.71,64 Cod penal.
În baza art.287 al. 1,2 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu aplic, art.71, 64 Cod penal.
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod pr.pen. a fost achitat pe același inculpat pentru infracțiunea prev. de art.288 al.l Cod penal.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b Cod penal, inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplic, art.71,64 Cod penal.
În baza art.350 al.l Cod pr.pen. s-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr.2873 din 11.12.2003 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul penal nr.3678/2003 s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 1496/A/27.10.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr.4161/2003. S-a casat decizia penală sus-menționată și s-a trimis cauza spre rejudecare la,aceeași instanță de apel.
Prin decizia penală nr.894/A din 30.06.2004 pronunțată de Tribunalul București Secția a Ii-a Penală în dosarul penal nr.70/2004 s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 B împotriva sentinței penale nr.780/23.05.2004 pronunțată în dosarul nr. 10398/2002, s-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:
În baza art. 334 Cod pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii reținute de prima instanță prevăzută și pedepsită de art.282 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.l Cod penal, art.282 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.26 Cod penal raportat la art.287 alin.l Cod penal și art.288 alin.l Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 282 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.287 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin. 1,2 Cod penal și art.288 alin.l Cod penal.
În baza art.282 alin. 1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare în regim de detenție.
In baza art.287 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal a fost condamnat același inculpatul la 3 (trei) ani închisoare în regim de detenție.
În baza art.l din Legea 543/2002 s-a constatat grațiată în totalitate pedeapsa, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.287 alin. 1,2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.7 din Legea 543/2002.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen. raportat la art.10 lit.c Cod pr.pen. a fost achitat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.288 alin.l Cod penal.
Inculpatul având de executat pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.
S-a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art.71-64 Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare efectuate în apel au rămas în sarcina statului.
Prin decizia penală nr.2027 din 22.10.2004 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul penal nr.3278/2004, s-a decis în majoritate, admiterea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul împotriva sentințe penale nr.780 din 23 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B și a deciziei penale nr.894/A din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală. S-au casat ambele hotărâri și s-a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București.
Totodată, Curtea a stabilit ca odată cu judecarea cauzei după casare prima instanță să aibă în vedere schimbarea încadrării juridice a faptelor din actul de sesizare din art.282 al. 1,2 și 3 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, în art.215 alin. 1,2 și 5 Cod penal, cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, urmând să stabilească existența vinovăției inculpatului și în raport de disp. art.288 al.l Cod penal, cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art.26 Cod penal raportat la art.287 al.l și 2 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, cum a fost trimis în judecată.
Prin sentința penală nr.1658 din 09.12.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul penal nr.7013/2004, în baza art.215 alin.l, 2 și 5 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 12 ani închisoare.
În baza art.65 Cod penal raportat la art.63 pct.2 lit.a Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilorprev.de art.64 alin.l lit.e Cod penal pe o perioadă de 5 ani.
În baza art.26 Cod penal rap.la art.287 alin.l și 2 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.l din Legea nr.543/2002, s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art.l din Legea nr.543/2002.
În baza art.288 alin.l Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal a fosr condamnat inculpatul la 1 an închisoare.
În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal i-a fost aplicată inculpatului dintre cele două pedepse stabilite pedeapsa cea mai grea, adică pedeapsa de 12 ani închisoare.
Pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art.57 Cod penal.
În baza art.35 alin.l Cod penal, i-a fost aplicată alături de pedeapsa închisorii și pedeapsa complimentară menționată.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului cu pedeapsa accesorie drepturile prev. de art.64 al.l lit.a,b,c și e Cod penal.
In baza art.14 și 346 alin.l C.P.P. art.998 și 999.civ. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SA și, în consecință, a fost obligat inculpatul la plata a 2.949.399.160 ROL sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică () de la 1 mai 1999 și până la achitarea debitului.
în baza art.348 și 445.C.P.P. s-a constatat că filele 8 și 9 ale pașaportului seria B nr.- emis de Statul cuprind mențiuni false aplicate prin ștampilare, semnare, etc.
S-a constatat că pașaportul în litigiu este proprietatea Statului, căruia i se va trimite, prin intermediul Ambasadei ului aflată la B, copia de pe prezenta hotărâre.
S-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea - Serviciul de Pașapoarte pentru efectuarea de evidențe.
În baza art.348 rap.la C.P.P. art.145 C.P.P. s-a dispus distrugerea cartelelor telefonice false și ridicate potrivit dovezii seria B-02853.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-au confiscat obiectele folosite la săvârșirea infracțiunii: plăci cu circuite integrate; lipit; clește etc.
În baza art.357 lit.e și f C.P.P. s-a dispus restituirea către inculpat a certificatului de căsătorie, depus în original.
În baza art.191 lin.l C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata a 2.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare către Statul Român.
Prin decizia penală nr.283 din 06.04.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală în dosarul penal nr- s-a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.1658 din 9.12.2005 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr.7013/2004 (nr.nou -).
S-a desființat în parte sentința penală și, rejudecând, în fond:
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în pedepsele componente.
În baza dispozițiilor art.215 alin.l, 2 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la 12 ani închisoare.
In temeiul dispozițiilor art.65 Cod penal, raportat la art.63 pct.2 lit.a Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de disp.art.64 alin.l, lit.e Cod penal, pe o durată de 5 ani.
În baza dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, din complicitate la infracțiunea prev.de art.287 alin.l și 2 Cod penal, în complicitate la infracțiunea prev.de art.287 alin.l Cod penal.
În temeiul art.26 Cod penal raportat la art.287 alin.l, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare.
În baza art.l din Legea 543/2002, s-a constatat grațiată în întregime această pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.7 din Legea 543/2002.
In temeiul dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din autorat la săvârșirea infracțiunii prev.de art.288 alin.l Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, în art.26 rap.la art.288 alin.l Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și 1-a condamnat pe inculpat la 1 an închisoare.
In baza dispozițiilor art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, ce va fi executată în regim de detenție, potrivit disp.art.57 Cod penal.
În baza disp.art.35 alin.l Cod penal, i-a fost aplicată - alături de pedeapsa închisorii - și pedeapsa complimentară mai sus menționată, privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a,b și c Cod penal, pe timp de 5 ani.
In baza disp.art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de disp.art.64 alin.l lit.a,b,c și e Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea civilă SC SA.
Această parte civilă a fost obligată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.6173/24.10.2006 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală, în dosarul penal nr- s-a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.283/06.04.2006 a Curții de Apel București Secția I Penală.
S-a casat decizia atacată și sentința penală nr.1658 din 9.12.2005 a Tribunalului București Secția a II-a Penală și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București, urmând ca în cauză să se dispună efectuarea unei expertize tehnice pentru stabilirea vinovăției inculpatului și a unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului efectiv.
Rejudecând cauza în fond, după casare, prima instanță a reținut următoarele:
n cursul anului 1999, inculpatul folosind un de lipit și circuite integrate a modificat artizanal un număr de 19 cartele telefonice aparținând SC SA din care 5 au fost funcționale și au fost utilizate de inculpat pentru efectuarea de convorbiri telefonice în dauna SA. În aceeași perioadă numitul "", persoană neidentificată i-a propus inculpatului să-i înlesnească rezolvarea problemelor privind vizele de ședere în România și, întrucât inculpatul a fost de acord, i-a dat pașaportul său acestei persoane care îi schimbul sumei de 500 USD i-a aplicat pe pașaport două ștampile reprezentând vize de ședere în România.
La data de 19.04.1999, un echipaj din cadrul Serviciului de Poliție -a depistat în stația pe numitul, de naționalitate pakistaneză, asupra căruia s-a găsit la percheziția corporală o cartelă telefonică confecționată artizanal (fila 8). Trebuie precizat faptul că martorul nu i s-a luat o declarație scrisă și întrucât a fost depistat ulterior fără viză de ședere legală în România la data de 07.07.1999, a fost scos din țară prin Otopeni (fila 44).
În urma informațiilor primite de la martor s-a obținut o autorizație de percheziție la domiciliul inculpatului, iar la data de 28.04.1999, s-a efectuat percheziția, ocazie cu care, în locuința inculpatului au fost găsiți acesta, soția sa și cei trei copii, precum și martorul și au fost ridicate un număr de 22 de cartele telefonice modificate artizanal, cinci plăci circuite integrate și alte instrumente, precum și un de lipit (filele 12 - 28).
Au fost expertizate cartele telefonice ridicate din locuința inculpatului de către specialiști din cadrul SC SA. stabilindu-se că sunt simulatoare de cartelă telefonică ce pot fi utilizate la orice telefon public cu cartelă din rețeaua (fila 33), cinci fiind î stare funcțională.
La percheziția efectuată, la domiciliul inculpatului, a fost ridicat și pașaportul acestuia, din adresa Ministerului d e Interne - Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei Sectorul pentru și Probleme de, reieșind că cele două vize aflate la fila 8 și 9 din pașaportul inculpatului nu au fost acordate de acest serviciu (fila 41).
S-a procedat la expertizarea pașaportului inculpatului,stabilindu-se că impresiunile de formă dreptunghiulară și aplicate la filele 8 și 9 din pașaport nu au fost executate cu ștampilele Direcției Generale de Pașapoarte, și Probleme de.
a fost înaintat Ambasadei Republice care a răspuns că acesta este eliberat valabil de Autoritățile eze, dar au refuzat înapoierea lui (fila 59).
In cauză inculpatul, audiat fiind, a arătat că a primit cartelele de la diverși cetățeni din en-grossul Rema, unde lucrează și a încercat să le facă să funcționeze dar nu a reușit (fila 70), iar în ce privește pașaportul său arată că 1-a cunoscut pe numitul "", cetățean egiptean care i-a spus că are o cunoștință ce poate rezolva problemele legate de viza de ședere în România, împrejurare în care acesta i-a dat pașaportul iar respectivul i 1-a înapoiat cu cele două vize aplicate (fila 66).
În cauză, au fost audiați martorii (fila 63), care a asistat la percheziția domiciliară, precum și martora, soția inculpatului, care inițial a arătat că soțul său a adus acasă cartele telefonice, pe care a încercat să le facă să funcționeze, pentru ca ulterior să revină asupra acestei declarații (fila 65).
In acest ciclu procesual s-a întocmit în cauză o expertiză tehnică care stabilește modul în care puteau fi folosite cele cinci simulatoare a cărei funcționalitate a fost verificată și în prezent, menționându-se că simulatoarele puteau coexista simultan cu cartela simulată și se puteau efectua convorbiri fie după simulator fie de pe cartelă, în limita creditului disponibil, însă utilizarea în același moment a simulatorului și a cartelei nu era posibilă.
Sub aspectul reținerii vinovăției inculpatului, în realizarea acestor simulatoare, apărarea acestuia a solicitat expertului să precizeze dacă obiectele găsite la domiciliul acestuia au fost apte să permită confecționarea acestora expertul precizând că, sculele erau necesare dar nu suficiente și implica două situații:
- fie persoana care le utilizează are foarte multă răbdare, minuțiozitate în
manevrarea acestor instrumente;
- fie utilizatorul avea un stoc de componente pentru că folosirea acestor
instrumente ducea inevitabil la deteriorarea unor componente.
Mai mult, expertul a precizat că pentru realizarea unui montaj pe acele cartele este nevoie de o pregătire minimă și numai pentru a proiecta acel simulator cap- și al face funcțional este nevoie de o pregătire de specialitate avansată.
Așadar, expertul așa cum este și normal nu ne poate spune cu exactitate dacă inculpatul este cel care a falsificat fără echivoc acele cartele, dar nici nu exclude posibilitatea ca acesta să o fi făcut.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța de fond a reținut că aceasta a fost stabilită prin decizia penală nr. 2027/2004 a Curții de Apel București (definitivă), instanța urmând astfel a se considera învestită cu judecarea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și să examineze vinovăția inculpatului în raport de celelalte două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 26 rap. la art. 287 alin. 1, 2 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 288 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod Penaln ceea ce privește prima infracțiune aceea de înșelăciune instanța va aprecia că în cauză este dovedit faptul că inculpatul (în ciuda inconsecvenței sale în declarații), a adus cartele telefonice folosite acasă, că a efectuat multiplicări ale lor cu obiecte apte să fie făcut acest lucru (circuite, pensetă, clește, aparat de lipit, cositor, fludor etc), pe care le-a folosit ulterior la telefoanele publice purtând convorbiri telefonice inclusiv cu, țara de origine a inculpatului.
Astfel, activitatea desfășurată de inculpat, în mod repetat, de falsificare a simulatoarelor electronice, a mai multor cartele telefonice îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată.
Cele de mai sus se configurează și prin aceea că, confecționarea simulatoarelor false la cartelele telefonice, prin mijloace artizanale și falsificarea unor asemenea cartele care a permis inculpatului accesul și efectuarea de convorbiri telefonice prin rețeaua de telefonie publică a au avut drept scop și destinație fraudarea societății comerciale. Totodată, faptul că pregătirea acestor simulatoare falsificate așa cum a procedat inculpatul prin decupaj în cartele, lipiri și completări cu materiale de acoperire uzuală, nu corespund din punct de vedere tehnic unei modificări electronice fiind apte să creeze aparența unor parametrii normali a căror utilizare produc daune telefoniei publice cu cartelă.
Un ultim aspect ce se impune a fi lămurit în cauză îl constituie întinderea prejudiciului pentru fapta de înșelăciune și corelativ stabilirea încadrării juridice pentru această infracțiune.
Astfel, în cauză s-a dispus întocmirea unei expertize contabile pentru stabilirea prejudiciului.
In stabilirea prejudiciului, instanța va considera că din culpa inculpatului prejudiciul s-a întins numai până la data de 28.04.1999, dată la care simulatoarele au fost ridicate de la inculpat în urma percheziției și nu și ulterior acestei date.
Partea civilă a încercat să motiveze pe parcursul întregului proces penal faptul că în afara falsificării cartelelor inculpatul a și traficat, acțiune de pe urma căreia ulterior ridicării simulatoarelor de la inculpat a fost posibilă continuarea convorbirilor și deci, prejudicierea sa, de către persoane care a intrat în posesia acestor simulatoare.
Ca și material probator în această susținere instanța va observa că nu s-au conturat probe certe ci doar indicii exemplificate prin poziția martorului care, depistat fiind la metrou cu o cartelă falsificată ar fi declarat că o are de la inculpat.
Față de acest aspect se impunea a se face următoarele considerațiuni: primul aspect ce trebuie remarcat este faptul că acest martor a locuit o perioadă cu inculpatul, de altfel, la percheziția domiciliară acesta fiind găsit în domiciliul lui; de asemenea, martorul asistent la percheziție arată că a locuit cu și în atare situație nu putem dovedi cu certitudine că inculpatul a trafic simul găsit la martor sau pur și simplu acesta 1-aluat din domiciliul lui unde simulatoarele erau la vedere.
Un alt aspect relevant este acela că martorul nu a fost niciodată audiat decât probabil o depoziție orală făcută cu ocazia depistării sale la metrou, ulterior fiind expulzat,situație în care acesta nu avut posibilitatea să explice modul în care a intrat în posesia cartelei.
Nu în ultimă instanță s-a observat că la dosarul cauzei nu există nicio altă dovadă că inculpatul ar fi traficat aceste simulatoare altor persoane.
Concluzionând s-a apreciat că în cauză, din lipsă de probatoriu cel puțin, nu se poate reține că inculpatul a și traficat cartele falsificate și, corelativ s-ar putea explica înregistrarea la a unui prejudiciu și ulterior datei de 28.04.1999, data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor.
Reținând ca dată până la care se întinde prejudiciul cauzat părții civile de către inculpat 28.04.1999, conform expertizei valoarea despăgubirilor este de 1.963.793.728, 00 ROL, deci o sumă mai mică de două miliarde de lei vechi.
Ca atare, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunea de înșelăciune din cea prevăzută de art.215 alin. 1,2 și 5 cu aplic. art.41 al.2 Cod penal, în cea prev. de art.215 alin.l și 2 cu aplic, art.41 al.2 Cod penal.
Pentru această infracțiune stabilindu-se vinovăția inculpatului, instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă la a cărei stabilire și individualizare s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.72 Cod penal anume: dispozițiile părții generale a Codului penal, cu referire la tipul de pedeapsă aplicată, la forma continuată a infracțiunii, la modalitatea de executare a pedepsei, dispozițiile părții speciale a Codului penal care statuează limitele speciale de pedeapsă a infracțiunii dedusă judecății, la valoarea mare a prejudiciului cauzat în referire și la data săvârșirii faptei respectiv anul 1999, precum și persoana inculpatului care deși nu este cunoscut cu antecedente penale a avut o atitudine nesinceră și oscilantă pe întreg parcursul procesului penal.
Cu privire la celelalte două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată respectiv art.288 al.l Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal și art.26 raportat la art.287 al.l și 2 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, Tribunalul va face următoarele precizări:
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prev.de art.26 raportat la art.287 al.l și 2 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal, s-a observat că alineatele 1 și 2 ale acestuia articol incriminează două infracțiuni distincte iar situația de fapt reținută constând în aceea că inculpatul a încredințat pașaportul său unei alte persoane, în vederea aplicării de ștampile falsificate, - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.26 raportat la art.287 al. 1 Cod penal cu aplic, art.41 al.2 Cod penal.
In consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.287 alin.l și 2 Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 287 alin.l Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art.288 al.l cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că în sarcina inculpatului nu se poate reține forma autoratului în condițiile în care situația de fapt stabilește că acesta s-a folosit de ștampilele false aplicate pe pașaport, ci forma complicității la această infracțiune.
In consecință, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art.288 alin.l Cod penal cu aplic, art.41 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art.288 alin.l Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal.
Referitor la aceste ultime două infracțiuni analizate instanța va constata că acestea sunt prescrise prin raportare la data săvârșirii lor (prima viză fiind emisă la 1.05.1999 iar ultima la 02.06.2000, pașaportul fiind ridicat la data de 13.10.2000) și la termenul de prescripție prevăzut de dispozițiile art. 124 raportat la art. 122 lit.d Cod penal, respectiv 7 ani și 6 luni.
Constatând împlinit termenul de prescripție pentru aceste două infracțiuni instanța a dispus în temeiul art.l 1 pct.2 lit.b raportat la art. 10 lit.g Cod pr.pen. încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunile de complicitate la folosire de instrumente oficiale false și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.
Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că fapta inculpatului, săvârșită cu vinovăție a produs părții civile un prejudiciul fiind demonstrată legătura de cauzalitate dintre faptul ilicit și prejudiciu.
Cât privește cuantumul pretențiilor civile solicitate de instanța urmează a le admite în parte prin raportare la data de 28.04.1999 (data ridicării de la domiciliul inculpatului a simulatoarelor), pentru considerentele arătate la analiza probelor.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat apel, în termen legal,inculpatul și partea civilă,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele existente în cauză, iar puternicul dubiu cu privire la vinovăția inculpatului nu a fost interpretat în favoarea sa.
Astfel, apelantul-inculpat a arătat că expertiza tehnică - singurul mijloc de probă concludent și util - a stabilit că instrumentele ridicate cu ocazia percheziției domiciliare de la locuința inculpatului nu puteau fi folosite la confecționarea simultoarelor decât cu suportul unor componente electronice și al unor cunoștințe de inginerie aplicată, cunoștințe pe care evident inculpatul nu le avea. Invocând și concluziile expertizei referitoare la necesitatea existenței unei aparaturi de înaltă clasă pentru punerea în funcțiune a cartelelor falsificate, inculpatul a arătat că pregătirea sa limitată (8 clase în ) evidențiază, în acest context, că nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, impunându-se achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c sub Cod Penal aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune.
În subsidiar, apelantul-inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare prin luarea în considerare a timpului scurs de la data săvârșirii infracțiunii (peste 10 ani), a atitudinii sincere și a situației sale sociale și familiale.
Sub aspectul laturii civile, apelantul-inculpat a solicitat să se reevalueze valoarea prejudiciului material, având în vedere că expertiza contabilă nu a avut în vedere ipoteza folosirii simultane, către aceeași direcție geografică, a cartelelor reale și a simulatoarelor și nu a decelat valoarea fiecărei convorbiri efectuate cu acestea din urmă, limitându-se la a însuma timpii de convorbire.
Apelanta - parte civilă a criticat soluția primei instanțe sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului prejudiciului pentru următoarele motive:
- neluarea în considerare a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de expertul contabil, în care acesta a arătat că valoarea prejudiciului cauzat de inculpat până la data de 28.04.1999 este de 1.983.433.728 ROL (iar nu 1.963.893.728 ROL cum eronat a reținut instanța);
- reținerea eronată de către instanța de fond a împrejurării că, prin folosirea cartelelor falsificate, se puteau efectua convorbiri telefonice doar în limita creditului disponibil, ignorându-se faptul că simulatoarele găsite la domiciliul inculpatului aveau atașat și un dispozitiv push-button, ce dădea posibilitatea ca simulatorul să fie folosit nelimitat;
- reactualizarea eronată a sumei la plata căreia a fost obligat inculpatul cu indicele de inflație începând cu data de 01.05.1999, iar nu cu luna aprilie 1999;
- greșita înlăturare a vinovăției inculpatului cu privire la implicarea sa directă în producerea unui prejudiciu și după data efectuării percheziției domiciliare, cu consecința obligării acestuia doar la plata sumei reprezentând prejudiciu cauzat până la data efectuării percheziției; în acest sens, partea civilă a susținut că probele administrate au confirmat atât efectuarea de către inculpat a unor convorbiri telefonice prin folosirea cartelelor falsificate (ridicate de la domiciliul său), cât și traficarea unor astfel de cartele, faptele aflându-se într-o unitate legală de infracțiune și justificându-se obligarea inculpatului la repararea prejudiciului cauzat și prin activitatea de traficare;
- reținerea eronată a numelui inculpatului ca fiind, iar nu, așa cum rezultă din actele cauzei.
În consecință, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 2.949.399.160 ROL reprezentând prejudiciu cauzat atât anterior, cât și ulterior datei de 28.04.1999, a valorii aferente inflației în perioada aprilie 1999 - iulie 2002, sume actualizate cu indicele de inflație până la achitarea integrală a debitului.
Pe parcursul soluționării cauzei în apel, Curtea a încuviințat, la solicitarea apelantului-inculpat, efectuarea unui supliment la expertiza contabilă pentru a se preciza modul de calcul al prejudiciului, în sensul detalierii, pentru fiecare simulator în parte, a timpilor de convorbire și a tarifului aplicat atât pentru perioada cuprinsă până la 28.04.1999, cât și ulterior acestei date.
Deși expertul contabil a solicitat înlocuirea sa cu un alt expert, prin adresa depusă la dosar la data de 24.04.2009 acesta a făcut o serie de precizări cu privire la modul de calcul al prejudiciului, precizări pe care Curtea le-a apreciat suficiente în vederea lămuririi cauzei dispunând, în consecință, ca suplimentul de expertiză să nu mai fie efectuat.
Totodată, la termenul din data de 27.04.2009, Curtea a procedat la ascultarea apelantului-inculpat, poziția acestuia fiind menționată în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.
Examinând actele dosarului și sentința apelatăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371.C.P.P. Curtea reține următoarele:
Sub aspectul laturii penale, instanța de fond a analizat în mod judicios ansamblul probelor administrate în cauză și a reținut în mod corect și complet situația de fapt și încadrarea juridică a infracțiunilor.
Astfel, din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală și în cele patru cicluri procesuale, cu precădere a expertizei tehnice și a datelor cuprinse în procesul verbal de percheziție domiciliară, rezultă că în perioada ianuarie - aprilie 1999, prin folosirea a cinci simulatoare (respectiv cartele telefonice falsificate), inculpatul a efectuat în mod repetat și fraudulos convorbiri telefonice în rețeaua de telefonie a Astfel, inculpatul a indus în eroare societatea menționată cu privire la realitatea cartelelor telefonice folosite (ca mijloace de acces în sistemul de telefonie) și, implicit, a dreptului de a utiliza acest sistem, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, cauzând astfel un prejudiciu de 1.983.433.728 ROL.
Curtea reține că probele administrate au relevat fără echivoc împrejurarea că apelantul-inculpat a falsificat cele cinci cartele telefonice - simulatoare și le-a utilizat în vederea efectuării de convorbiri telefonice (cu precădere cu destinația ), criticile sale sub acest aspect fiind neîntemeiate.
Astfel, din procesul verbal de percheziție domiciliară întocmit la data de 28.04.1999 rezultă că, la locuința inculpatului din B,-, sector 3, au fost găsite și ridicate un număr de 19 cartele telefonice, precum și instrumente de uz comun (de ex. de lipit), în privința cărora exista suspiciunea că au fost folosite la confecționarea cartelelor telefonice falsificate. Din declarațiile inițiale ale inculpatului (nemaisusținute pe parcursul judecății) rezultă că cele 19 cartele telefonice au fost găsite pe stradă sau remise de cetățeni necunoscuți, că a încercat să le pună în funcțiune și le-a testat la un telefon public, însă nu au funcționat.
Expertiza tehnică efectuată în cauză a demonstrat însă, în mod științific, căcinci cartele telefonice ridicate de la locuința inculpatului erau falsificate, însă funcționale, douăsprezece nu erau în stare de funcționare, iar alte 2 cartele au fost distruse în scopul de a se confecționa simulatoare de cartele telefonice. Expertul tehnic a stabilit, totodată, că patru dintre cele cinci simulatoare funcționale dispun de push-button, a cărui activare permite reîncărcarea creditului cu numărul maxim de unități și schimbarea seriei cartelei, fiind astfel posibilă utilizarea repetată și practic nelimitată a simulatorului.
Același mijloc de probă a evidențiat și împrejurarea că, de principiu, uneltele găsite și indisponibilizate la locuința inculpatului puteau fi folosite la confecționarea unor simulatoare de cartele telefonice, însă testarea și punerea în funcțiune a acestora necesita o tehnologie suplimentară și cunoștințe de inginerie electronică. Din examinarea tuturor cartelelor ridicate de la locuința inculpatului (nu doar a celor funcționale), expertul a opinat însă că, în situația în care simulatoarele au fost procurate sub formă de kit, montajul putea fi realizat doar cu uneltele găsite la locuința inculpatului, cu condiția ca montatorul să dea dovadă de abilitate tehnică și să folosească unelte de calitate.
În acest sens, expertul a reținut și împrejurarea că realizarea unora dintre simulatoarele găsite la locuința inculpatului pe circuite imprimate de o calitate superioară sugerează proveniența industrială a acestora, situație în care utilizarea simulatoarelor necesita operațiuni de montaj și testare de mai mică amploare, ce puteau fi realizate cu uneltele ridicate de la inculpat.
În plus, numărul mare al simulatoarelor nefuncționale în raport cu cele funcționale a determinat expertul să formuleze o ipoteză pe care Curtea o va avea în vedere la lămurirea cauzei, respectiv: dacă inculpatul a încercat singur să monteze simulatoarele utilizând acele unelte, a încercat și a dat greș de foarte multe ori.
Din analiza conținutului expertizei, coroborată și cu lămuririle orale date de expert în fața instanței de fond la termenul din data de 07.10.2008, Curtea reține ca fiind neechivoc dovedit faptul că cinci simulatoare ridicate de la locuința inculpatului erau în stare de funcționare, iar inculpatul a efectuat asupra acestora intervenții a căror natură, deși nu poate fi stabilită cu certitudine absolută, poate fi dedusă din declarațiile inițiale ale acestuia și ale soției sale, confirmate de constatările expertului expuse anterior.
Astfel, încercările repetate de a pune în funcțiune cartelele, evocate de inculpat, sunt confirmate de expertiza tehnică ce a evidențiat, în limitele și condițiile menționate, posibilitatea reală a obținerii simulatoarelor și de către o persoană fără pregătire de specialitate, dar consecventă în realizarea intenției sale infracționale. În acest context, susținerea inculpatului privind nivelul său limitat de instruire (8 clase în ) este nerelevantă, deoarece trebuie avute în vedere particularitățile concrete ale cauzei și mai ales caracterul obiectiv al concluziilor expertului tehnic, care a demonstrat că specificul componentelor și cartelelor găsite la locuința inculpatului, tipul uneltelor și posibilitatea de informare individuală din diverse surse făceau posibilă montarea și utilizarea simulatoarelor chiar în lipsa unei pregătiri de specialitate.
Pe de altă parte, împrejurarea că inculpatul a folosit cele cinci simulatoare funcționale pentru efectuarea de convorbiri telefonice este confirmată de relațiile communicate de, singura în măsura să dețină o evidență a apelurilor efectuate de la posturile publice de telefonie, a seriilor cartelelor utilizate în acest scop și a oricăror altor informații privind durata și destinația apelurilor. Relevantă în acest sens este destinația majorității apelurilor efectuate de pe cele cinci simulatoare, din actele cauzei rezultând că acestea au fost efectuate în, țara de origine a inculpatului.
Acest element probatoriu, deși are valoare indirectă, se coroborează însă cu faptul obiectiv al identificării celor cinci cartele falsificate la locuința sa și, în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză, justifică pe deplin reținerea vinovăției inculpatului la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
În ceea ce privește critica apelantei-parte civilă referitoare la necesitatea reținerii vinovăției inculpatului și sub aspectul realizării frauduloase a unor convorbiri telefonice ulterior datei de 28.04.1999, Curtea reține că o atare susținere este lipsită de suport.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru falsificarea și punerea în circulație a celor cinci simulatoare depistate la locuința sa și ridicate de către organele de poliție la data de 28.04.1999, dată ce a coincis cu momentul epuizării activității infracționale.
Rechizitoriul întocmit de către procuror a învestit, așadar, instanța competentă doar în aceste limite, eventuala activitate de traficare a cartelelor simulate nesubsumându-se obiectului judecății și nejustificând antrenarea răspunderii penale a inculpatului și sub acest aspect.
Împrejurarea că, și ulterior datei de 28.04.1999, au fost efectuate convorbiri telefonice de pe cartele cu aceleași serii ca și cele ce puteau fi accesate de pe cele cinci simulatoare ridicate de către organele de poliție nu are relevanță asupra obiectului judecății, cât timp acesta a fost precis delimitat prin actul de sesizare, iar dispozițiile art. 317.C.P.P. sunt de strictă interpretare și aplicare.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că situația de fapt ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune a fost corect reținută, iar criticile inculpatului și părții civile sub acest aspect sunt neîntemeiate.
Pe cale de consecință, reținând ca dată a epuizării infracțiunii data de 28.04.1999, precum și valoarea prejudiciului stabilită prin expertiza contabilă, apreciază corectă încadrarea juridică a faptei, fiind realizate toate elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 2.Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin. 2.
Cod PenalSub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 26 rap. la art. 287 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 26 rap. la art. 288 alin. 1.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, Curtea apreciază că în raport de data săvârșirii infracțiunilor, limitele de pedeapsă prevăzute de lege și dispozițiile art. 124 rap. la art. 122 lit. d Cod Penal, a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. În condițiile în care inculpatul nu a înțeles să solicite continuarea procesului penal, soluția instanței de fond de încetare a acestuia este legală și temeinică, acest aspect nefăcând, de altfel, obiect de critică în apel.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate pentru infracțiunea de înșelăciune, Curtea apreciază că stabilirea cuantumului acesteia peste limita minimă prevăzută de lege reflectă o justă apreciere a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72.Cod Penal, prin luarea în considerare atât a circumstanțelor reale de comitere a infracțiunii, cât și a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, natura și împrejurările concrete în care inculpatul a indus în eroare partea civilă în scopul obținerii injuste a gratuității convorbirilor telefonice, perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul repetat al actelor materiale, valoarea ridicată a prejudiciului și gradul de pericol social al infracțiunii relevă o periculozitate socială a faptei ce justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împrejurarea că este căsătorit în România și are copii minori nu pot fi analizate izolat de specificul activității sale infracționale, de amploarea acesteia și, mai ales, de stăruința depusă în atingerea scopului ilicit și perseverența manifestată. Având în vedere și atitudinea oscilantă, preponderent nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că aceste date nu justifică reținerea în beneficiul său a unor circumstanțe atenuante și reducerea cuantumului pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.
Faptul că inculpatul este integrat social și familial trebuie și urmează a fi avut în vedere însă la stabilirea măsurii în care executarea efectivă a pedepsei în regim de detenție poate servi efectiv la realizarea scopului său.
În acest sens, Curtea reține că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în urmă cu aproximativ 10 ani, perioadă în care inculpatul a participat în mod activ la procedura judiciară, a înțeles să depună eforturi pentru a-și conserva climatul familial (fiind căsătorit și cu copii minori în întreținere) și nu există date că ar mai fi încălcat legea penală. Toate aceste elemente justifică pertinent aprecierea că există premise favorabile ca inculpatul să conștientizeze pe deplin gravitatea faptei săvârșite și imperativul adaptării conduitei sale la ordinea de drept, fără a executa în mod efectiv pedepasa aplicată în cauză.
Sub acest aspect, Curtea are în vedere și diminuarea semnificativă și incontestatiblă a rezonanței sociale a faptei pe parcursul duratei procedurii, diminuare ce nu mai permite realizarea funcției de exemplaritate a pedepsei prin executarea ei după un interval extrem de îndelungat de timp.
Pe cale de consecință, luând în considerare criteriile prevăzute de art. 861alin. 1 lit. c Cod Penal, respectiv persoana apelantului-inculpat, lipsa antecedentelor penale, comportarea acestuia după comiterea faptei, concretizată în prezentarea sa la chemările organelor judiciare și interesul manifest în soluționarea prezentei cauze, Curtea apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.
În acest context, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei apare ca o măsură mai concordantă cu scopul și funcțiile acesteia, prin exercitarea unei supravegheri constante a comportării inculpatului pe o perioadă determinată putând fi realizate atât reeducarea acestuia, cât și preîntâmpinarea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Drept urmare, Curtea apreciază că se impune desființarea hotărârii apelate suib acest aspect și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, cu respectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor prevăzute de art. 861alin. 1 lit. a-d și Cod Penal alin. 3 lit. a
Cod PenalSub aspectul laturii civilea cauzei, Curtea reține că atât apelantul-inculpat cât și partea civilă C A au înțeles să critice modalitatea de stabilire a prejudiciului, prin raportare la împrejurările cauzei și la concluziile expertizei contabile.
Astfel, inculpatul a susținut că valoarea prejudiciului se bazează pe o expertiză contabilă incompletă, ce nu a decelat valoarea fiecărei convorbiri efectuate cu cele cinci simulatoare și nu a avut în vedere ipoteza folosirii simultane, către aceeași direcție geografică, și a unor cartele reale.
Din examinarea expertizei contabile efectuată în cursul cercetării judecătorești și a precizărilor formulate de către expert în apel, Curtea constată neîntemeiate criticile inculpatului, ambele aspecte invocate de către acesta fiind avute în vedere la efectuarea expertizei.
Astfel, în anexele la expertiza contabilă, au fost prezentate în detaliu și separat, pentru fiecare simulator, convorbirile telefonice efectuate, durata în secunde (sau timpi de convorbire) a acestora și valoarea fiecărei convorbiri, cuantumul final al prejudiciului rezultând din însumarea acestor valori. Din precizările depuse în apel rezultă că tarifele avute în vedere la stabilirea contravalorii convorbirilor au fost cele comunicate în mod oficial de către operatorul de telefonie, aceste tarife putând fi stabilite individual prin efectuarea unui calcul matematic de împărțire între valoarea tranzacției și durata acesteia (ambele menționate în anexele la expertiză).
Pe de altă parte, din examinarea expertizei contabile rezultă că expertul a avut în vedere, la stabilirea prejudiciului, și împrejurarea folosirii unor cartele reale, valoare nominală a acestora din urmă fiind scăzută din durata totală a tranzacțiilor și, implicit, din valoarea prejudiciului. O atare scădere se justifică în condițiile în care creditul disponibil pe o cartelă reală determină și valoarea nominală a acesteia, partea civilă fiind singura în măsură să indice totalul acestor valori, avute în vedere, de altfel, la întocmirea expertizei.
În ceea ce privește criticile părții civile, Curtea reține sub un prim aspect, că nu se justifică obligarea inculpatului și la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea convorbirilor telefonice efectuate ulterior datei de 28.04.1999, sens în care soluția instanței de fond este legală și temeinică. Argumentele expuse în examinarea criticilor pe latură penală, dar și specificul acțiunii civile în procesul penal (al cărei obiect este limitat la repararea pagubei produse exclusiv prin infracțiune) justifică obligarea inculpatului doar la repararea prejudiciului cauzat prin folosirea celor cinci simulatoare, iar nu și la cel cauzat ulterior ridicării acestora de către organele de poliție.
Aceasta deoarece, după cum a reținut și instanța de fond, eventuala traficare de către inculpat a unor cartele falsificate nu a făcut obiectul judecății și nu a fost dovedită în cauză. Pe de altă parte, din lămuririle orale ale expertului tehnic în cursul cercetării judecătorești rezultă că folosirea ulterioară a unui simulator ce nu se mai afla în posesia inculpatului poate fi explicată fie prin existența unei coincidențe între seria cartelei generată de simulator și seria unei cartele valide, fie prin existența unui alt simulator care să genereze aceeași serie a cartelei.
Indiferent de ipoteză, Curtea reține că prejudiciul cauzat ulterior datei de 28.04.1999 nu se află în legătură de cauzalitate cu fapta reținută în sarcina inculpatului, iar antrenarea răspunderii civile a acestuia nu se poate întemeia pe supoziții, cu încălcarea limitelor obiectului judecății.
În ceea ce privește neluarea în considerare, de către instanța de fond, a împrejurării că unele dintre simulatoarele ridicate de la locuința inculpatului dispuneau de un push-button, Curtea apreciată lipsită de relevanță această susținere, în condițiile în care la stabilirea prejudiciului prima instanță a avut în vedere acest aspect, precum și concluziile expertizei contabile, valoarea totală a tranzacțiilor efectuate fiind stabilită pe baza documentelor puse la dispoziție de către partea civilă.
Critica părții civile este însă întemeiată cu privire la neluarea în considerare de către instanța de fond a cererii de îndreptare a erorii materiale formulată de către expertul contabil. Astfel, prin cererea depusă la dosar la data de 20.05.2008 (fila 214), expertul contabil a învederat că în expertiză s-au strecurat erori materiale privind valoarea totală a tranzacțiilor efectuate cu cele cinci simulatoare, valoarea tranzacțiilor efectuate până la data de 28.04.1999 fiind de 1.983.433.728 ROL, iar nu 1.963.893.728 ROL.
Instanța de fond a omis a anliza această cerere, sens în care Curtea apreciază că se impune desființarea hotărârii și sub acest aspect, urmând a se dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 1.983.433.728 ROL cu titlu de despăgubiri civile.
Se va dispune, totodată, ca această sumă să fie reactualizată cu indicele de inflație de la data de 1 mai 1999 și până la achitarea integrală a debitului. Curtea nu poate primi solicitarea părții civile de reactualizare a debitului începând cu luna aprilie 1999, având în vedere că activitatea infracțională a inculpatului s-a epuizat la sfârșitul acestei luni, impunându-se ca numai ulterior acestui moment să se realizeze și reactualizarea sumei corespunzător indicelui de inflație.
În ceea ce privește eroarea materială strecurată în dispozitivul hotărârii cu privire la numele inculpatului (iar nu ), față de dispozițiile art. 195.C.P.P. Curtea constată că îndreptarea erorii materiale este de competența organului judiciar ce a întocmit actul procesual în care s-a strecurat respectiva eroare. Susținerea părții civile, confirmată de înscrisurile aflate la dosar (respectiv certificatele de naștere și căsătorie depuse la filele 38 și următoarele din dosarul nr. 7013/2004 al Tribunalului București ), va fi însă avută în vedere la rejudecarea cauzei în apel.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. va admite apelurile declarate de inculpatul șipartea civilăîmpotriva sentinței penale nr. 1333/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Va desființa, în parte, sentința penală apelată, numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile și, rejudecând în fond:
În baza art. 861.Cod Penal va suspenda sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862.
Cod PenalÎn baza art. 863alin. 1 și 3.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864.Cod Penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de1.983.433.728 ROLcu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică de la data de 1 mai 1999 și până la achitarea debitului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate deinculpatulșipartea civilăîmpotriva sentinței penale nr. 1333/18.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului și al cuantumului despăgubirilor civile acordate părții civile și, rejudecând în fond:
În baza art. 861.Cod Penal suspendă sub supraveghere executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862.
Cod PenalÎn baza art. 863alin. 1 și 3.Cod Penal, pe durata termenului de încercare, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
e) să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864.Cod Penal privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite de instanță sau al neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În baza art. 71 alin. 5.Cod Penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
Obligă inculpatul la plata către partea civilă a sumei de1.983.433.728 ROLcu titlu de despăgubiri civile, sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflație potrivit Institutului Național de Statistică de la data de 1 mai 1999 și până la achitarea debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER,
Red. /21.05.2009
Dact. 3 ex./21.05.2009
- - jud.
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Simona Cîrnaru
