Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI ȘI FAMILIE

ÎNCHEIERE

Ședința publică din 19 noiembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Crîșmaru Gabriel judecător

JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin

: - -

GREFIER - -

MINISTERUL PUBLIC-PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BACĂU- reprezentat prin procuror-

La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpații și, împotriva sentinței penale nr. 187/P/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat recurenții-inculpați, în stare de arest, recurentul - inculpat asistat de avocat - apărător ales, recurentul - inculpat asistat de avocat și.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat, și, pe rând, declară că au luat legătura cu inculpații și nu mai au alte cereri prealabile de formulat.

Reprezentantul Parchetului, arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind alte cereri prealabile formulate în cauză, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, cercetarea inculpatului în stare de libertate și având în vedere prevederile art. 145 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea, stabilind totodată obligațiile prevăzute de lege în sarcina acestuia, obligații pe care inculpatul este dator să le respecte, întrucât în caz contrar măsura poate fi revocată.

Apreciază că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate având în vedere soluția pronunțată în cauză și faptul că termenul de 180 de zile este depășit, iar în temeiul unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în acest sens, solicită punerea inculpatului în libertate.

Pe fondul cauzei, solicită a se avea în vedere că aceste infracțiuni nu au fost săvârșite prin violență, inculpatul a fost angrenat pentru că era singurul care avea o societate, era administrator și nu avea cazier. Acesta a acceptat neștiind ce se întâmplă în spatele întregii afaceri. Nu sunt întrunite elementele infracțiunii de înșelăciune, nu există indicii temeinice că a săvârșit aceste infracțiuni, de asemeni nu există indicii din care să rezulte că acesta ar fi avut vreun scop sau ar fi urmărit alte foloase din săvârșirea acestora. Alte persoane au profitat și au fost condamnate. Inculpatul are o familie în întreținere, nu a conștientizat ce se întâmplă prin semnarea Biletelor la Ordin iar în cauză nu s-a dispus o expertiză contabilă care să stabilească în ce măsură i s-a adus la cunoștință că ceea ce face este legal, sau ce se întâmplă.

În concluzie, față de contribuția sa efectivă și având în vedere că termenul rezonabil al arestării preventive este depășit, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate și aplicarea prevederilor art. 145 Cod procedură penală.

Avocat pentru recurentul-inculpat, se raliază concluziilor formulate de colegul său și solicită admiterea recursului, înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. În încheierea din 28.10.2009 nu se motivează pericolul social despre care de face vorbire și se afirmă că a săvârșit un număr de fapte, fără a le preciza care ar fi aceste urmări și acte materiale. În cauză s-a efectuat expertiză grafologică și s-a stabilit care acte au fost semnate de inculpat, respectiv un număr de 11 facturi, care au fost semnate în calitate de delegat al firmei.

Cu privire la aceste fapte, se fac vinovați toți cei care au semnat aceste facturi din partea societății ( cei care au avut calitatea ca și inculpatul de delegați). s-a prezentat în numele societății pentru a semna facturile fără a avea cunoștințe contabile și pentru facturile semnate s-au efectuat plăți parțial către societate. În declarația dată de, acesta spune că cel care l-a înșelat a fost coinculpatul și nu inculpatul. Acesta nu a participat la negocieri cu privire la preț, modalitate de livrare, mod de plată, nu a emis nici un fel de act, singurele acte fiind facturile în care se fac mențiuni la semnătura de primire. Nu se spune în concret prejudiciul exact cauzat de acest inculpat. nu a beneficiat de nimic, nu și-a îmbunătățit cu nimic starea materială, preda marfa, nu el făcea încasările după vânzarea mărfurilor și apreciază că nu a fost dovedită contribuția sa la aceste fapte.

Potrivit actelor medicale depuse la dosar, inculpatul suferă de o afecțiune psihică figurând în evidențele Secției de Psihiatrie și nu se poate spune că are o pregătire în domeniu și că ar avea o sănătate bună. Față de aceste aspecte și perioada de timp petrecută în arest, apreciază că se impune judecarea inculpatului în stare de libertate cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea.

Avocat pentru același recurent inculpat în completarea concluziilor formulate de colegul său, susține că este limpede că în cadrul societății Profi inculpatul nu avea nici o calitate. A figurat ca agent de vânzări, delegat al societății și face referire la filele 75-86 și la faptul că mai existau și alți delegați, toți fiind angajați ca agenți de vânzări ai societății.

În ce privește contractul cu Com, la încheierea acestuia inculpatul nu are nici o contribuție. acele Bilete la Ordin furnizorilor și nimic mai mult. că în relațiile dintre cele două societăți a intervenit acea sincopă, pentru că au rămas sume de plată care vor fi recuperate în viitor (fiind achitate din sumă).

Față de poziția subiectivă a inculpatului, solicită a se avea în vedere declarația numitului. Din declarația acestuia nu rezultă nici o referire la inculpat. Pentru întârzierile la plată, s-a încercat să fie soluționate prin prelungirea termenelor de plată. s-a luat cu conducerea societății nu cu inculpatul.

Inculpatul, în arest preventiv a petrecut mai bine de 6 luni și J și apreciază că termenul rezonabil este depășit iar arestarea preventivă și-a atins scopul. Infracțiunea reținută este o infracțiune economică, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică și față de starea de sănătate, apreciază că lăsarea în libertate a acestuia este o măsură care se impune, iar dacă este necesar să fie luată o altă măsură, solicită aplicarea obligării de a nu părăsi localitatea cu obligațiile ce decurg prin aplicarea acestei măsuri.

Susține că trebuie refăcută întreaga urmărire penală și atunci se pune problema arestării preventive în continuare.

Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursurilor, menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Neamț, ca fiind temeinică și legală. În cauză există temeiuri și indicii din car rezultă că inculpații ar fi autorii faptelor reținute și pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 4 ani. În raport de împrejurările și urmările produse, solicită respingerea recursurilor, menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților și obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Recurentul-inculpat, solicită judecarea în stare de libertate. Arată că are 4 copii minori în întreținere și se obligă să se prezinte la toate organele ce cercetare când va fi chemat.

Recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.187/P/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în baza art. 332 alin. 2 Cod procedură penală, s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Neamț, în vederea refacerii urmăririi penale.

În baza art. 332 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și.

În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300 lei, a fost avansat către Baroul d e Avocați N, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților, iar în baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut faptul că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț nr.337/P/2009 din 10.08.2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de:înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal,evaziune fiscală, prev. de art.4 din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.1 lit.b și f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.33 lit.a Cod penal,folosirea, cu rea-credință, a creditului de care se bucură societatea, prev. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990, cu aplicarea art.41, alin.2 Cod penal,asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni- prev. de art.323 alin.1,2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal;

-, pentru săvârșirea infracțiunilor de:complicitate la înșelăciunecu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art.26 Cod penal raportat la art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni - prev. de art.323 alin.1,2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal,

-, R, județul N, prin mandatar, reprezentant al Insolvență L, cu sediul în P N,-, -.27, județul N, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor deînșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată,prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal șievaziune fiscală, prev. de art. 9 alin.1 lit. b și f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

S-a reținut în rechizitoriu că fapta inculpatului, care, în calitate de administrator al SC SRL R, în timp și în baza aceleași rezoluții infracționale, a indus în eroare părțile vătămate SC COM SRL, județul P și SC SRL, județul P prin emiterea de bilete la ordin asupra unor instituții de credit, știind că pentru valorificarea lor nu există provizia sau acoperirea necesară și prin aceasta s-a pricinuit părților vătămate enunțate mai sus un prejudiciu total de 1.243.177,77 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și în formă continuată - prev. și ped. de art.215 alin.1,3,5 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal;

Faptele aceluiași inculpat, administrator al SC SRL R, de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale față de stat prin:

- refuzul nejustificat de a prezenta organelor competente documentele în scopul împiedicării verificărilor fiscale;

- omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale efectuate și a veniturilor realizate;

- declararea fictivă a sediului în care a funcționat societatea administrată de către inculpat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev. și pred. De art.4 și sart.9 alin.1 lit.b, f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Cod penal și art.33 lit.a Cod penal.

Fapta inculpatului, în calitate de administrator al SC SRL R, de a folosi cu rea credință, bunurile și creditul de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art.272 pct.2 din Legea nr.31/1990 cu aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a se asocia cu inculpații și, în scopul comiterii de infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni - prev. și ped. de art.323 alin.1 și 2 Cod penal.

Faptele fiind în concurs real, în cauză, sunt incidente și disp. art.33 lit.a Cod penal.

Fapta inculpatului de a-l ajuta, cu intenție, în timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, pe inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL R, de a se aproviziona cu produse din carne de la. COM SRL și SC SRL, pentru plata cărora a emis bilete la ordin asupra unor instituții de credit, cunoscând că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară efectuării plăților, prin aceasta producând părților vătămate un prejudiciu total 1.243.177,77 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1,3, și 5 Cod penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a se asocia cu inculpații și, în scopul comiterii de infracțiuni întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni - prev. și ped. de art.323 alin.1 și 2 Cod penal.

Faptele fiind în concurs real, în cauză, sunt incidente și disp. art.33 lit.a Cod penal.

Fapta inculpatului de a-l ajuta, cu intenție, în timp și în baza unei rezoluții infracționale unice, pe inculpatul, în calitate de administrator al SC SRL R, de a se aproviziona cu produse din carne de la SC COM SRL și SC SRL și de a întocmi bilete la ordin (pentru plata acestor produse) asupra unor instituții de credit, cunoscând că pentru valorificarea lor nu există provizia necesară, prin aceasta producând părților un prejudiciu total de 1.243.177,77 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal.

Fapta inculpatului de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii de infracțiuni, atragerea celorlalți coinculpați în vederea realizării unui scop infracțional comun - înșelarea celor două societăți prahovene - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni - prev. și ped. de art.323 alin.1 și 2 Cod penal.

Faptele fiind în concurs real, în cauză, sunt incidente dispozițiile aret.33 lit.a Cod penal.

Faptele persoanei juridice SC SRL R, față de care, în temeiul disp. art.19¹Cod penal, s-a dispus începerea urmăririi penale, în numele și prin intermediul căreia inculpatul, în calitate de administrator a desfășurat activitățile din sfera ilicitului penal sus menționate, în vederea realizării obiectului de activitate și interesului său, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală - prev. și ped. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal, art.9 lit. b,f din Legea nr.241/2005, cu aplicarea disp. art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

Analizând actele dosarului de urmărire penală, Tribunalul a constatat că urmărirea penală a fost efectuată cu nesocotirea dispozițiilor referitoare la competența după materie.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art 215 alin.1,3 și 5 Cod penal, în diferite forme și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 Cod penal, fără a se face referire, în cazul ultimei infracțiuni, la art.8 din Legea nr.39/2003. Potrivit dispozițiilor art.2 lit. b pct. 5 din Legea nr.39/2003, sunt considerate infracțiuni grave, infracțiunile contra patrimoniului, care au produs consecințe deosebit de grave, în cazul de față înșelăciunea prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal.

Inculpații au fost trimiși în judecată și pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 alin.1 și 2 Cod penal, în cazul de față pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal. Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr.39/2003, inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit legii, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art.167 sau art.323 din Codul penal.

Cum infracțiunea pentru care s-au asociat inculpații, înșelăciunea cu consecințe deosebit de grave prev. de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal, este enumerată în art.2 lit. b din Legea nr.39/2003, iar asocierea în vederea săvârșirii acestei infracțiuni se pedepsește de art.8 din Legea nr.39/2003, prin trimitere la art.323 Cod penal, prima instanță a constatat că în mod greșit nu s-a făcut referire la art.8 din Legea nr.39/2003.

În conformitate cu dispozițiile art.12 alin.1 lit. a din Legea nr.508/2004 cu modificările și completările ulterioare, sunt de competența, indiferent de calitatea persoanei, cu excepția celor date în competența, infracțiunile prev. în art.7 și 8 din Legea nr.39/2003, cu excepția cazurilor în care infracțiunea gravă este cea prevăzută de art.215 alin.1,2,3 și 5 din Codul penal, dacă s-a cauzat o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro.

Din interpretarea acestor dispoziții, a rezultat că, în cazul în care infracțiunea pentru care s-a constituit grupul, indiferent dacă este sau nu grup infracțional organizat în sensul legii, este infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3 și 5 Cod penal, competența de urmărire penală aparține procurorilor când valoarea pagubei este până la 1.000.000 euro și procurorilor când valoarea pagubei este peste 1.000.000 euro. Față de cele ce preced, Tribunalul Neamța constatat că urmărirea penală a fost efectuată cu nerespectarea regulilor privind competența după materie, astfel că, în baza art.332 alin.2 Cod procedură penală, a trimis cauza la.- Biroul Teritorial Neamț, pentru refacerea urmăririi penale.

În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpaților și, în baza art.332 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul a dispus ca aceasta să fie menținută. Cei doi inculpați au fost arestați la data de 28.04.2009, măsura fiind verificată de această instanță la data de13.08.2009, la primirea dosarului. Astfel, durata arestării preventive a inculpaților în cursul urmăririi penale, nu a depășit 180 de zile.

Prim instanță a considerat că motivele pentru care s-a luat măsura preventivă subzistă. Astfel, există indicii temeinice că inculpații ar putea fi autorii faptelor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani. Față de împrejurările în care s-au comis faptele, numărul actelor materiale, urmările grave produse, frecvența infracțiunilor de acest gen și rezonanța produsă de fapte în colectivitate, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.

Motivele invocate de inculpați pentru revocarea măsurii arestării preventive țin de fondul cauzei și nu sunt de natură să înlăture pericolul pentru ordinea publică ce ar fi cauzat de lăsarea în libertate a inculpaților.

Tribunalul a considerat că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza cu menținerea inculpaților în stare de arest. Luarea unei măsuri preventive mai puțin severă este insuficientă, datorită gravității faptelor de care sunt învinuiți inculpații, periculozității lor și pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea lor în libertate.

Împotriva hotărârii au declara recurs inculpații care au solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate deoarece sunt arestați din data de 28 aprilie 2009 și s-a depășit perioada rezonabilă pentru care se poate dispune privarea de libertate.

Curtea analizând recursul declarat prin prisma lucrărilor și actelor dosarului, consideră că prima instanță a apreciat în mod corect că subzistă în continuare temeiurile care au determinat luarea față de inculpați a măsurii preventive a arestării. Este adevărat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, nu sunt infracțiuni de violență, dar prejudiciul mare creat unor agenți economici are implicații profunde și afectează automat și pe agenții economici cu care aceștia sunt în relații economice. Pe de altă parte, prin punerea în libertate a inculpaților s-ar crea impresia unei lipse de fermitate față de cei care desfășoară cu rea credință activități economice și înșeală pe alții, inclusiv statul.

În cauză, față de soluția dată, trebuie raportată perioada de arestare preventivă la prevederile art.159 al.13 Cod procedură penală, conform cărora "durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și nu mai mult de 180 de zile". În mod corect, prima instanță a reținut că acest termen nu este încă îndeplinit în cauza de față.

Curtea constată însă că prima instanță în dispoziția de menținere a arestării preventive nu a precizat perioada pentru care se dispune aceasta. Conform prevederilor art.1491 al.10 cu art.159 al.6 Cod procedură penală durata arestării nu poate depăși 30 de zile.

Pentru acest considerent, Curtea în baza art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr.187/P/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pe care o va casa în parte numai cu privire la nepronunțarea cu privire la perioada pentru care s-a dispus menținerea stării de arest.

Se va reține cauza spre rejudecare și pe fond se va menține măsura arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data 26 noiembrie 2009, calculată de la data de 28.10.2009, data pronunțării sentinței recurate.

Se vor menține celelalte dispoziții ale acestei sentințe.

Se va lua act că inculpații au avut apărători aleși.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.385¹⁵pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de inculpații și împotriva sentinței penale nr.187/P/28.10.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- pe care o casează în parte numai cu privire la nepronunțarea cu privire la perioada pentru care s-a dispus menținerea stării de arest.

Reține cauza spre rejudecare și pe fond menține măsura arestării preventive a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile, respectiv până la data 26 noiembrie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Ia act că inculpații au avut apărători aleși.

În baza art.192 al.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009.

Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin

- - pt. - -

aflat în conf. Lg.329/2009

semnează PREȘEDINTE COMPLET

- -

GREFIER,

Red.

Red. -

Tehnored. - 3 ex.

23.11.2009

Președinte:Crîșmaru Gabriel
Judecători:Crîșmaru Gabriel, Pocovnicu Dumitru Mengoni Arin

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bacau

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bacau