Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia /2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ /
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Grefier- - -
Cu participarea Ministerului Public - prin procuror
S-a luat în examinare apelul penal declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței penale nr. 495 din data de 03.1.2.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa finală de 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.9 alin.1 lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin.1 pct.2 din Legea nr. 31/1990 și art. 215 alin.1,3,4 și 5 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 07 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 ianuarie 2010, 21 ianuarie 2010 și respectiv 22 ianuarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Cu privire la apelul penal de față constată următoarele;
Pronunțând sentința penală nr. 495/03.-, în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa hotărât următoarele:
"!În baza art.334 cod procedură penală
Dispune schimbarea încadrării juridice reținută în actul de inculpare din infracțiunile prev. de art. 11 lit. c din Legea nr.87/1994, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13 cod penal și art. 37 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 9 alin.1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005
Condamnă inculpatul - fiul lui și, născut la data de 14.02.1961 în B, la pedeapsa de 6(șase) ani închisoare și 4(patru) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. teza a II-a și b cod penal.
În baza art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 2(doi) ani închisoare.
În baza art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal
Condamnă același inculpat la pedeapsa de 12(doisprezece) ani închisoare și 6(șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. teza a II-a și b cod penal.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b, art. 35 cod penal
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.
În final, inculpatul execută pedeapsa de 12(doisprezece) ani închisoare și 6(șase) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b cod penal.
Face aplicarea art. 71 în referire la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și b cod penal pe durata detenției.
În baza art. 14 și 346 cod procedură penală
Admite acțiunea civilă.
În baza art. 998 - 999 cod civil și art. 1003 cod civil
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC 2001 SRL C, la plata sumei de 2.031.300.061 lei (ROL) către partea civilă SC SA Oltenița.
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL C, la plata sumei de 767.355 lei (RON) către partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - AF.
În baza art. 189 cod procedură penală
Onorariul de avocat din oficiu în sumă de 200 lei, pentru faza cercetării judecătorești, se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța în favoarea av..
În baza art. 191 cod procedură penală
Obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat".
Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate tribunalul, urmare examinării materialului probator administrat, a reținut următoarea situație de fapt; În baza art.334 cod procedură penală
Urmare controlului efectuat de organele Gărzii Financiare C în primăvara anului 2003, privind activitatea financiar-contabilă desfășurată de M, acestea au sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța în vederea efectuării de cercetări privind neregulile constatate și consemnate în Raportul de control nr. 4158/09 aprilie 2003, anexat sesizării.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că asociat unic și administrator al M este inculpatul (fost ), care, în perioada10 iulie - 08 octombrie 2002 efectuat mai multe tranzacții comerciale cu alte societăți.
Potrivit datelor consemnate în raportul de control întocmit de organele Gărzii Financiare, toate tranzacțiile efectuate nu au fost evidențiate în contabilitatea societății. Această împrejurare ca condus la prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 7.902.015.416 lei (vechi), în cuantumul acestei sume fiind incluse TVA-ul neachitat - în valoare de 3.412.233.969 lei - și impozitul pe profit - în sumă de 4.489.781.447 lei -, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere.
La momentul efectuării controlului, la sediul social declarat al societății, nu a fost găsit niciun reprezentant al acesteia, iar potrivit documentelor contabile ale C, Constanta și EXPORT C (facturi fiscale de achiziție și avize de însoțire a mărfurilor), tranzacțiile au constat în diferite cantități de cereale vândute către aceste societăți.
Potrivit declarațiilor reprezentanților legali ai societăților beneficiare, plata cantităților de cereale livrate de M s-a efectuat în numerar, iar veniturile realizate din vânzări nu au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății, în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către bugetul statului.
În faza de urmărire penală, pentru stabilirea cu certitudine a valorii pagubei cauzate bugetului de stat, a fost efectuată o expertiză contabilă.
Potrivit concluziilor acestei expertize, prejudiciul cauzat bugetului de stat se ridică la valoarea totală de 7.673.546.252 lei, din care TVA în sumă de 3.313.576.805 lei și impozit pe profit în sumă de 4.359.969.447 lei, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere.
2. Conform actului adițional întocmit de 2001 SRL, autentificat sub nr. 542 din 21 august 2002 în cadrul BNP C, numitul a cesionat numiților și întregul capital social al societății sus-menționate.
La data de 31 octombrie 2003, în baza comenzii nr. 222 efectuate de CO, județul G, prin reprezentantul său legal, numitul G, s-au prezentat la Oltenița, trei persoane, printre care și inculpatul, care a ridicat, la data de 10 decembrie 2003, marfă de la Oltenița, în baza facturilor fiscale nr. -, nr. - și nr. -, în numele 2001
Pentru achitarea acestor facturi și cu prilejul preluării mărfurilor de la furnizor, inculpatul a emis trei file CEC, completate și semnate de el în fața martorei C, inginer la Departamentul Comercial "Aprovizionare" din cadrul, cu următoarele caracteristici:
- seria - 303 nr. -/15.01.2004, pentru suma de 700.000.000 lei;
- seria - 303 nr. -/20.01.2004, pentru suma de 700.000.000 lei;
- seria - 303 nr. -/25.01.2004, pentru suma de 631.600.061 lei.
În urma cercetărilor s-a stabilit că filele CEC au fost emise de inculpat din carnetul de file CEC eliberat de către BRD - Sucursala Constanta, către 2001
Intenția inculpatului de inducere în eroare Oltenița, rezultă și din documentele prezentate de BRD - Sucursala C, care relevă că 2001 Cai ntrat in interdicție bancară la data de 14 ianuarie 2004, iar rulajul contului deschis de către inculpat (singura persoana împuternicită să efectueze operațiuni bancare în numele societății, care avea drept de semnătură în bancă, conform adresei nr.475/02.09.2002 emisă de BRD Sucursala C) în perioada analizată din punct de vedere penal, respectiv 01 decembrie 2003 - 30 aprilie 2004, fost de doar 260.883 lei.
Urmare efectuării, în faza de urmărire penală, a unei constatări tehnico-științifice grafoscopice, având ca scop compararea semnăturilor depuse pe filele CEC emise de inculpat cu documentele semnate de către acesta și autentificate la notariat, s-a stabilit că semnăturile comparate au elemente grafice asemănătoare.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești au fost depuse numeroase diligențe pentru depistarea inculpatului, cu privire la care organele de urmărire penală mai au în lucru și alte cauze înregistrate ca urmare a plângerilor formulate de mai multe societăți comerciale, care susțin că au fost înșelate de către acesta.
În ciuda eforturilor făcute inculpatul nu a putut fi depistat, astfel încât în ambele faze procesuale nu s-a reușit audierea sa.
De altfel, în raport de fizionomia inculpatului, se reține că acesta a fost identificat după fotografie de către martora C, inginer la Departamentul Comercial "Aprovizionare" din cadrul Oltenița, ca fiind persoana care i-a înmânat filele CEC precizate mai sus.
Ca atare, situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, în comiterea activității ilicite expuse, sunt dovedite prin coroborarea următoarelor mijloace de probă:
- sesizarea formulată de Garda Financiară și procesele verbale de control întocmite de comisarii acesteia;
- plângerea formulată de Oltenița;
- documente financiar-contabile și filele CEC emise de către inculpat;
- actele constitutive ale 2001 C și M;
- specimenul de semnătură și celelalte documente privind solicitările 2001 C de la BRD - Sucursala C;
- actele notariale privind 2001 întocmite de BNP;
- raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 17.205/22.07.2004, întocmit de Biroul Criminalistic din cadrul Poliției Municipiului C;
- raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil G;
- declarațiile martorilor, C,.
În drept
Fapta inculpatului care, în calitate de administrator al M, în perioada 10.07 - 08.10.2002, nu a evidențiat în contabilitatea societății operațiunile comerciale efectuate cu diferiți parteneri comerciali și veniturile realizate în sumă de 20.753.454.610 lei, prejudiciind, astfel, bugetul de stat cu suma de 8.762.670.937 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA nevirat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.
La stabilirea încadrării juridice a faptei comise de inculpat se au în vedere, însă, modificările legislative intervenite, respectiv abrogarea Legii nr. 87/1994 și preluarea, în parte, a dispozițiilor art. 11 lit. c din acest act normativ în dispozițiile art. 9 lit. b din Legea nr.241/2005.
De asemenea, la stabilirea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța are în vedere și opinia juridică obligatorie statuată prin Decizia nr. IV/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în secțiile unite, potrivit căreia fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, constituie infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 cod penal, aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.
Prin urmare, față de aceste aspecte, în conformitate cu dispozițiile art. 334 cod procedură penală instanța va dispune schimbarea încadrării juridice reținută în actul de inculpare, din infracțiunile prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal și art. 13 cod penal și art. 37 din Legea nr. 82/1991 în referire la art. 289 cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal în art. 9 alin. 1 lit. b și c din Legea nr. 241/2005.
Fapta inculpatului de a folosi, în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat, cu rea-credință, în interes personal, sumele rezultate din tranzacțiile economice, care trebuiau înregistrate în evidențele contabile ale societății economice al cărui administrator era, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor societății în interesul său personal, în formă continuată, prev. și ped. de art. 272 alin. 1 pct.2 din Legea nr. 31/1990, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal.
Fapta aceluiași inculpat care, în perioada 15.01. -25.01.2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mai multe rânduri, în calitate de administrator al 200 1 C, a achiziționat marfă de la Oltenița în valoare de 2.031.300.061 lei, pentru plata căreia a emis un număr de trei file CEC, refuzate la plată pe motivul lipsei disponibilului în contul bancar, inculpatul având cunoștință că societatea se află în interdicție bancară, inducând astfel în eroare pe reprezentanții Oltenița, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în forma continuată, faptă prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 3, 4 și 5 cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 cod penal.
Întrucât inculpatul a comis mai multe infracțiuni înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța va reține și aplicabilitatea dispozițiilor legale privind concursul real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. a cod penal, urmând ca după stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune, acestea să fie contopite în pedeapsa cea mai grea.
Acțiunea civilă
Referitor la acțiunea civilă a prezentului proces penal, reținem că încă din faza de urmărire penală au fost formulate pretenții civile de către părțile vătămate Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - ANAF - și SC SA Oltenița, în sume de 767.355 lei (noi) și, respectiv, 2.031.300.061 lei (vechi).
În dovedirea acestor pretenții, părțile civile au produs înscrisuri, iar organul de urmărire penală, în virtutea rolului său activ, a dispus efectuarea unei expertize contabile, care confirmă cuantumul pretențiilor formulate de părțile civile.
În atare situație, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, între acțiunea ilicită desfășurată de inculpat și rezultatul produs existând legătură de cauzalitate, instanța îl va obliga pe inculpat la plata sumelor precizate mai sus, cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile din cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 998-999 cod civil.
Deși înscrisurile provenite de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța au precizat că societățile al cărei administrator a fost inculpatul, respectiv 2001 și, nu au fost radiate din evidențe, pe parcursul cercetării judecătorești s-a constatat că, faptic, acestea nu funcționează.
În consecință, apreciem că pentru acuratețe juridică, dar și pentru opozabilitatea față de terți a acestei hotărâri judecătorești - titlu executoriu în raport de acțiunea civilă a procesului penal - se impune reținerea dispozițiilor legale privind solidaritatea angajatorului pentru fapta prepusului său, sens în care inculpatul, conform art. 1003 cod civil, va fi obligat la plata despăgubirilor civile către părțile civile în solidar cu părțile responsabile civilmente societățile sus-menționate.
Individualizarea pedepsei
Instanța, reținând vinovăția inculpatului, sub forma intenției directe, în comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru fiecare infracțiune, va avea în vedere scopul acesteia și criteriile generale de individualizare, prev. de art. 52 și 72 cod penal.
Astfel, instanța va ține seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă reținute la infracțiunea respectivă, de circumstanțele atenuante și agravante, de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de urmarea produsă, de gradul de pericol social concret al infracțiunii, de persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului reținem că acesta este cunoscut cu antecedente penale, iar activitatea sa infracțională este cercetată și în alte cauze aflate în lucru la organele de urmărire penală.
De asemenea, în ceea ce-l privește pe inculpat, se reține că în pofida tuturor eforturilor nu s-a reușit identificarea sa.
Prin urmare, instanța va aplica inculpatului o pedeapsă rezultantă orientată spre media limitelor speciale prevăzute de lege, cu executare în regim de detenție, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b cod penal.
În ceea ce privește interzicerea, atât cu titlu de pedeapsă complimentară, cât și cu titlul de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, c cod penal, instanța constată, în baza art. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, corelat cu art. 1 din Legea 30/1994, privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a protocoalelor adiționale la aceasta convenție și cu art. 11 din Constituția României, inaplicabilitatea de plano a acestor dispoziții legale interne, în lumina celor statuate de Cin cauza Hirst Marii Britanii.
Astfel, Curtea a stabilit că interzicerea absolută a drepturilor electorale, automată și discreționară, ca urmare a condamnării unei persoane la o pedeapsă privativă de libertate, este de natură să încalce dreptul prevăzut de articolul 3 din Protocolul nr. 1, constând în dreptul la alegeri libere.
În acest sens, Curtea nu poate accepta o interzicere absolută a dreptului de vot al unui condamnat, indiferent de circumstanțe, în temeiul dreptului intern și intră în marja de apreciere a fiecărui stat stabilirea de limitări ale drepturilor cetățenești, fie pe cale legislativă, fie pe cale judiciară a individualizării sancțiunilor, cu singurul amendament al stabilirii unor criterii rezonabile și pertinente, ținând de natura sau de gravitatea faptelor săvârșite.
Pe cale de consecință, instanța urmează a nu face aplicabilitatea art. 64 alin. 1 lit. a teza I cod penal, constând în interzicerea dreptului de a alege autoritățile publice sau în funcții elective publice.
În ceea ce privește drepturile prevăzute la lit. c ale art. 64 cod penal, văzând cele statuate de C în cauzele Cumpănă și Mazăre contra României, respectivși Pârcălab României, în temeiul acelorași texte legale amintite anterior, precum și al art. 71 alin. 2 cod penal, nu va dispune interzicerea, cu titlul de pedeapsă complimentară, dar și accesorie, nici a acestor drepturi.
Ca atare, potrivit art. 71 cod penal inculpatului i se vor interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a și b cod penal pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, dar și pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complimentară.
Potrivit art. 189 cod procedură penală, onorariul de avocat din oficiu se va deconta din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, iar în conformitate cu art. 191 cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale nr. 496/03.12.2008 a Tribunalului Constanțaa declarat apel, în termen legal partea civilă Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în legătură cu modul de rezolvare al acțiunii sale civile.
În esență, apelantul a susținut că instanța de fond a omis să-i acorde și obligațiile fiscale accesorii prejudiciului stabilit prin expertiza contabilă efectuată în cauză și care au fost solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă.
De asemenea, s-a criticat și faptul că instanța de fond a omis să includă în cuantumul cheltuielilor judiciare și c/ valoarea onorariului cuvenit expertului contabil, în sumă de 1.650 lei, achitat cu P. nr. 1945/18.11.2003 de către DGFP
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii de fond și urmare rejudecării să fie obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata obligațiilor fiscale accesorii sumei de 707.355 lei precum și a onorariului de expertiză contabilă, în sumă de 1.650 lei.
Examinând cauza în lumina criticilor din apelul declarat de Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, a probatoriului administrat, cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 cod pr. penală, curtea reține următoarele;
Urmare examinării probatoriului administrat, curtea constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt temeinică, a dat încadrare juridică faptelor, corectă și stabilind vinovăția inculpatului, l-a condamnat în mod temeinic și legal.
Pedepsele aplicate inculpatului intimat au fost, în opinia curții just individualizate, raportat la prevederile art. 72 cod penal, fiind în măsură să satisfacă scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de art. 52 cod penal.
Condamnarea inculpatului - intimat, pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al.1 lit.b) și c) din Legea nr. 241/2005 și constând în faptul că, în calitate de administrator al SC" "SRL M, în perioada 10.07.2002.- 08.10.2002, nu a evidențiat în contabilitatea societății operațiunile comerciale efectuate cu diferiți parteneri comerciali și veniturile realizate prejudiciind astfel bugetul de stat cu sumele reprezentând impozit pe profit și nevirat a născut dreptul statului la despăgubire, în conformitate cu prevederile art. 998 și următoarele cod civil.
Prin cererea de constituire, ca parte civilă nr. 2462/16.01.2001 ( fila 38 dosar instanță de fond) apelantul Statul Român a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză pentru suma de 767,354,03 lei, sumă reținută ca prejudiciu prin expertiza contabilă, din care 331,358,2805 lei Ron reprezintă TVA iar 435.996,5447 lei Ron reprezintă impozit pe profit.
Raportat la conținutul cererii de constituire ca parte civilă a apelantului și la prevederile art. 998-999 și următoarele cod civil, rezultă că instanța de fond a soluționat în mod temeinic și legal acțiunea civilă prin obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC" "SRL C, la plata sumei de 767.355 lei Ron către partea civilă apelantă, conform solicitării acesteia.
Așa cum menționează însăși apelantul în cererea de constituire ca parte civilă obligațiile fiscale accesorii, constând în dobânzi și penalități de întârziere vor fi calculate de organele competente subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor, conform codului d e procedură fiscală, la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, prin care se va stabili definitiv c/ valoarea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a inculpatului - intimat.
În speță, aflându-ne în materia răspunderii civile delictuale nimic nu împiedică pe apelant să emită în sarcina inculpatului o decizie de impunere pentru recuperarea obligațiilor fiscale accesorii, după rămânerea definitivă a hotărârii penale, întrucât respectivele obligații izvorăsc din raporturile fiscale, fiind deci vorba de o răspundere de sine stătătoare.
De altfel, până la rămânerea definitivă a hotărârii penale, nu se poate cunoaște prejudiciul cauzat de fapta ilicită a inculpatului, astfel că nu există posibilitatea determinării obligațiilor fiscale accesorii acestuia iar altfel spus, nu ne aflăm în fața unui prejudiciu cert, lichid și exigibil la momentul când instanța penală ar trebui să-l acorde.
În aceeași ordine de idei, este de menționat că, natura distinctă a răspunderii fiscale permite recuperarea eventualelor prejudicii specifice prin emiterea de către organele specializate competente a deciziilor de impunere, care se constituie în titluri executorii independente, de eventuala hotărâre penală constatatoare delictului prin care s- prejudiciat bugetul de stat.
Pentru considerentele menționate anterior curtea constată că, este neîntemeiată critica privind neacordarea despăgubirilor constând în obligațiile fiscale accesorii.
Referitor la critica privind omisiunea obligării inculpatului - intimat la plata c/ valorii onorariului de expert, curtea constată că este întemeiată.
Din conținutul hotărârii de fond nu rezultă din ce se compune suma de 1.200 lei, la care a fost obligat inculpatul - intimat cu titlu de cheltuieli judiciare statului însă, cuantumul acestora fiind în mod evident mai mic decât c/ valoarea onorariului de expert, rezultă că acesta din urmă nu a fost inclus în cheltuieli judiciare datorate statului, în temeiul prevederilor art. 191 cod procedură penală.
Drept urmare, apelul declarat de partea civilă Statul Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală din Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice C va fi admis, desființată în parte hotărârea apelată și urmare rejudecării se va majora cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul - intimat către stat, de la 1.200 lei la suma de 2.800 lei, prin includerea în cuantumul acestora a contra - valorii onorariului de expert cuvenit expertului judiciar G, în sumă de 1.650 lei Ron.
Cum în urma examinării din oficiu nu au fost identificate alte motive pentru o eventuală reformare a hotărârii atacate, restul dispozițiilor ei vor fi menținute ca legale și temeinice.
Văzând și dispozițiile art. 189 cod pr. penală, curtea va dispune ca plata onorariului avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, să se facă din fondul în contul Baroului C pentru avocat.
În conformitate cu prevederile art. 192 al.3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
În temeiul prevederilor art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, admite apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva sentinței penale nr.495 din 03.12.2008 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr-.
Desființează în parte sentința penală nr.495 din 03.12.2008 a Tribunalului Constanța numai cu privire la omisiunea obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând contra valoarea onorariului cuvenit expertului judiciar G și rejudecând;
În temeiul prevederilor art.191 cod procedură penală
Obligă pe inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 14.02.1961), la plata sumei de 2800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului la judecata în fond.
În temeiul prevederilor art.189 cod procedură penală
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul C în contul Baroului C, pentru avocat.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale nr.495/03.12.2008 a Tribunalului Constanța.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 cod procedură penală
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru absenți.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red jud LV/22.02.2010
Jud fond
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure
