Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 206/
Ședința publică din data de 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații -. G și împotriva deciziei penale nr. 320 din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Brăila.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 31 martie 2008, apoi la data de 08 aprilie 2008.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală 316/18.05.2006 a Judecătoriei Făurei:
În baza art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în două infracțiuni prev. de art. 215 alin. 1 și 3 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000.
A fost condamnat inculpatul G la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000 și la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 11 din Legea 78/2000.
În baza disp. art. 33-34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-au aplicat disp. art. 71 și 64 Cod penal.
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal și art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal - comise de inculpata - în două infracțiuni prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000 și o singură infracțiune de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000.
A fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a, art. 74 lit. a și art. 76 lit. d Cod penal și art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000; la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1, 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000 și art. 74 lit. a - art. 76 lit. d Cod penal și la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 11 alin. 1 din Legea 78/2000, art. 74 lit. a și art. 76 lit. c Cod penal.
În baza disp. art. 33-34 Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 12 an închisoare.
Conform art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare prev. de art. 82 Cod penal.
În baza art. 14 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul G să plătească părții civile SC SRL G suma de 140.088.000 lei; a fost obligată inculpata să plătească părții civile SC TS SRL B suma de 235.363.000 lei și părții civile SC Plant SRL G suma de 26.032.218 lei despăgubiri civile.
Au fost obligați cei doi inculpați în solidar să plătească părții civile SC B suma de 90.907.859 lei ROL despăgubiri civile.
Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
Cei doi inculpați sunt administratori ai SC SRL și în această calitate au inițiat relații comerciale cu părțile civile din prezenta cauză.
La începutul lunii noiembrie 2001, inculpatul Gac ontactat pe martorul, asociat la SC SRL G, prezentându-se ca administrator al SC și SC SRL și propunând o colaborare în sensul de a vinde acestei societăți și să cumpere făină.
a început să se deruleze în 21 și respectiv 27 noiembrie 2001 când SC SRL a livrat către SC SRL G în valoare totală de 63.641.200 lei rol, din care s-a achitat doar suma de 20.000.000 lei, rămânând o diferență neachitată de 43.641.200 lei.
La rândul său SC SRL Gav ândut făină către SC SRL, la data de 8.11.2001, în valoare de 45.696.000 lei, iar către SC SRL, la data de 21.11.2001, în valoare de 45.696.000 lei.
În total, SC SRL Gav ândut celor două societăți făină în valoare totală de 137.088.000 lei.
Nu s-a prevăzut ca între societăți, plata să se facă prin compensație, iar în facturile întocmite pentru făina livrată s-a prevăzut că plata se face în termen de 15 zile de la data emiterii acestora.
La data de 3.12.2001, data ultimei livrări de făină către SC SRL, întrucât inculpatul G nu achitase la scadență făina livrată la data de 8.11.2001, martorul a făcut livrarea numai cu condiția ca inculpatul să plătească datoria restantă.
În aceste condiții, inculpatul i-a înmânat martorului un bilet la ordin completat în mare parte ( emitent, banca, cont bancar) mai puțin suma de plată și data scadentă, rubrici ce urmau a fi completate de SC SRL G la data convenită.
Cu această ocazie, inculpatul a dat asigurări martorului că societatea sa are disponibil în contul bancar deschis la Bank
Biletul la ordin a fost completat cu suma de 137.088.000 lei reprezentând c/v făinii vândute inculpatului G, iar ca termen scadent s-a trecut data de 15.04.2002. La această dată biletul a fost prezentat la plată băncii, însă a fost refuzat pe considerentul că societatea emitentă SC SRL nu mai avea cont deschis.
Din probe a rezultat că biletul la ordin a fost emis pentru a fi folosit ca instrument de plată și nu că ar fi fost lăsat ca mijloc de garanție a plății.
Inculpata, în calitate de reprezentantă a SC SRL, a încheiat, la data de 12.09.2001, contractul nr. 296/2001, cu partea civilă SC TS SRL, prin care aceasta din urmă vindea beneficiarei SC SRL cantitatea de 2.000 kg. sămânță de rapiță, urmând ca prețul să fie achitat în procent de 20% la livrare, iar diferența de 80% la data de 15.07.2002.
După încheierea contractului, la interval de câteva săptămâni, SC SRL a achitat suma de 41.000.000 lei cu titlu de avans.
Cu ocazia încheierii contractului, inculpata a emis un bilet la ordin pentru suma de 240.412.687 lei, semnat și ștampilat de aceasta, urmând să fie introdus la bancă spre decontare dacă SC SRL nu ar fi livrat producția de semințe de rapiță rezultată din cultivarea semințelor livrate de SC TS SRL
Potrivit declarației inculpatei, o parte din semințele de rapiță, furnizate de SC TS SRL Baf ost folosită la înființarea culturii, iar ce a rămas a fost valorificat ca semințe.
La data emiterii biletului la ordin de către inculpata, prin contul bancar de la Bank nu se mai derulaseră operațiuni bancare din data de 31.07.2001.
Acest cont bancar a fost închis de bancă la data de 29.09.2001 în baza contractului de cont bancar.
La data emiterii biletului la ordin, SC SRL avea o datorie de 470.600.000 lei către SC SA, care a solicitat deschiderea procedurii de faliment a debitoarei, cerere ce a fost admisă la data de 18.02.2002.
Întrucât SC SRL nu a predat sămânța de rapiță așa cum se angajase prin contract, la data de 15.07.2002 a fost introdus la plată de către SC TS SRL B, biletul la ordin lăsat de inculpată. Bank a refuzat la plată biletul la ordin motivat de faptul că debitoarea nu mai avea cont deschis la acea dată.
În perioada de timp de la data închiderii contului bancar și până la introducerea la plată a biletului la ordin, aproximativ 10 luni, inculpata nu a făcut cunoscut creditoarei că nu mai are cont deschis la Bank și nici că se află în procedură de faliment.
La data de 21.06.2001, inculpata, în calitate de reprezentantă legală a SC SRL a încheiat cu partea civilă SC SRL G contractul nr. 108/2001 în baza căruia a ridicat de la furnizor pesticide în valoare de 47.934.032 lei, produsele fiind livrate pe bază de facturi.
La data întocmirii facturilor, inculpata a emis fila cec D - - pe care a semnat-o și ștampilat-o, a trecut data scadenței la 30.09.2001 lăsând necompletată rubrica privind suma de plată, care, potrivit înțelegerii părților, urma a fi înscrisă în prezența inculpatei, la data scadenței.
Fila de cec prezentată la plată de către creditoare a fost refuzată la plată pe motiv că lipsește total disponibilul, iar trăgătorul se află în interdicție bancară și cecul este retras din circulație.
În luna iunie 2001, inculpata s-a prezentat la sediul SC SRL B pentru a propune o colaborare cu SC SRL, în sensul de a cumpăra de la firma din B produse pe care să le plătească în termen de maxim 45 zile cu bilet la ordin.
În baza acestei înțelegeri, SC CHIMICALS SRL a livrat către SC SRL mai multe produse, conform facturilor emise, iar după primele livrări beneficiara SC SRL a achitat doar o mică parte din preț.
Cu ocazia livrărilor ulterioare, inculpata emitea câte un bilet la ordin pe care-l înmâna șoferului delegat cu transportul mărfii.
După expirarea datei scadente, biletele la ordin, în sumă de 18.052.157 și 54.757.517 lei au fost introduse la plată, dar au fost refuzate motivat de lipsa disponibilului.
În jurul datei de 14 decembrie 2001, reprezentantul SC SRL B, martorul, s-a prezentat la sediul SC SRL pentru a clarifica problema plăților și cu această ocazie inculpata i-a comunicat acestuia că într-adevăr au existat probleme cu disponibilul din cont, că acestea se vor rezolva repede, că plata se va face în următoarele zile.
Tot cu această ocazie inculpatul Gaî nmânat martorului un bilet la ordin pentru suma de 90.907.859 lei, asigurându-l totodată pe acesta că plata se va efectua în totalitate.
Acest bilet la ordin a fost introdus la plată la sfârșitul lunii ianuarie 2002, fost refuzat la plată de bancă pentru lipsa disponibilului bancar, iar încercând să contacteze pe cei doi inculpați, martorul nu i-a putut găsi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei și inculpații G și.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia invocat un singur motiv de apel vizând neaplicarea dispozițiilor art. 85 Cod penal față de inculpatul G, prin raportare la sentința penală 245/14.05.2003 a Judecătoriei Făurei.
Inculpații G și au susținut următoarele motive de apel:
1. de către instanța de fond a tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv a martorului referitor la condițiile încheierii și derulării contractului cu SC SRL G de către inculpatul G, a martorilor și - referitor la relațiile comerciale inițiate de inculpata cu părțile civile SC SRL G și SC TS SRL B, precum și a martorului care nici nu a fost citat în cauză.
2. în calitate de martori a reprezentanților părților vătămate constituite părți civile susținându-se că martora a fost audiată la urmărirea penală în calitate de reprezentantă legală a SC SRL G și această calitate trebuia menținută pe tot parcursul procesului.
3. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra probelor și apărărilor formulate de cei doi inculpați apelanți atât în cursul urmăririi penale cât și la judecata în fond a cauzei.
4. Hotărârea atacată a fost pronunțată numai pe baza declarațiilor făcute de reprezentanții părților civile deși există și alte probe care sunt contrare acestora și nu au fost analizate și înlăturate.
5. Nu s-a dovedit existența laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, respectiv a intenției celor doi inculpați de a înșela părțile civile.
Astfel, raportat la probele administrate în cauză, nu rezultă faptul că inculpații ar fi încercat prin trucuri sau minciună să facă părțile civile să creadă că provizia există și este îndestulătoare pentru acoperirea sumei, neexistând nici o activitate de inducere în eroare în acest sens din partea acestora, activitatea acestora fiind de natură strict comercială.
În acest context simpla înmânare a filei cec, drept garanție, de către inculpata, nu constituie o inducere în eroare, iar fapta acesteia poate constitui infracțiunea prevăzută de art.84 alin. 1 pct.2 din Legea nr.59/1034.
6. În mod greșit instanța de fond a respins excepția de nelegalitate a actelor administrative prin care Banca Sucursala Baî nchis contul SC SRL deschis la această Bancă.
Instanța de fond a apreciat greșit că banca nu este o autoritate publică la care se referă deciziile Curții Constituționale nr. 249/17.06.1997 și nr. 332/27.11.1997.
7. Instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea prevederilor art.3, art.4, art.62, art.76 și art.289, art.301, art.302, art.304 și art.356 lit. c proc.pen. în sensul că nu a depus toate diligențele pentru aflarea adevărului în cauză, lămurirea acesteia sub toate aspectele.
Instanța nu a încercat să afle scopul în care au fost emise cele trei bilete la ordin și fila cec în alb, dacă neplata a fost determinată din cauze obiective sau inculpații au acționat cu intenția de a păgubi părțile civile.
Apelanții au susținut că procedând astfel, instanța de fond a făcut și o apreciere greșită a probelor, faptelor și împrejurările cauzei, soluția fiind pronunțată numai pe baza probelor administrate unilateral de organele de urmărire penală și a actelor falsificate depuse de părțile civile.
În ce privește latura civilă a cauzei, sentința este criticată pentru admiterea cererilor părților civile fără verificarea caracterului cert și exigibil al creanțelor reținute ca prejudicii și nici fundamentul contabil al acestora, neobservând că sunt aplicabile și dispozițiile art. 1144 civ. privind compensarea legală a datoriilor.
Pentru aceste motive apelanții inculpați G și au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei să se dispună achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune pentru care au fost trimiși în judecată, iar în ce o privește pe inculpata, pentru faptul de a emite o filă cec fără respectarea dispozițiilor legii cecului, prin schimbarea încadrării juridice să fie condamnată la amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. 1 și 2 din Legea nr. 59/1934.
Prin decizia penală 320/22.11.2007 a Tribunalului Brăila au fost admise apelurile declarate de inculpații și
S-a desființat în parte sentința penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și în rejudecare:
În baza disp. art. 215 alin. 1 și 3 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul G la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune.
În baza art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele două pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Conform art. 81 și art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.
În baza disp. art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpata din infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 4 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e Cod penal și a fost condamnată la o pedeapsă de 300 lei amendă penală.
A fost condamnată aceeași inculpată la două pedepse de câte 300 lei amendă penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e Cod penal.
În baza disp. art. 33-34 Cod penal s-au contopit cele trei amenzi penale și s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea sporită la 500 lei.
Conform art. 81 și 82 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe termenul de încercare de 1 an.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brăilaa reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făurei, s-a considerat ca fiind nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 85 pen. față de inculpatul
Astfel, din verificările efectuate la Judecătoria Făurei rezultă că sentința penală nr.245/14.05.2003 a Judecătoriei Făurei, în raport de care parchetul a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 85 pen. a fost desființată în apelul inculpaților, cauza aflându-se pe rolul aceleiași instanțe în rejudecare și formând obiectul dosarului nr- cu termen de judecată la data de 27.11.2007.
Analizând motivele de apel formulate de inculpații G și, tribunalul a constatat că acestea sunt comune în ce privește efectuarea cercetării judecătorești și latura civilă.
Cu privire la efectuarea cercetării judecătorești, tribunalul a constatat că este reală susținerea apelanților că nu au fost audiați toți martorii ce au dat declarații în cursul urmăririi penale, dar aceasta în condițiile în care cei doi au declarat la ultimul termen de judecată că nu mai insistă în audierea martorilor citați și care nu s-au prezentat în instanță.
Având în vedere susținerile apelanților, în sensul că instanța de fond nu s-a preocupat să stabilească condițiile în care au fost încheiate raporturile contractuale cu părțile civile și având în vederii principiul efectuării unei cercetări judecătorești efective și nemijlocite, tribunalul, în apelul inculpaților a admis proba cu martori, în sensul că a dispus citarea pentru audiere a martorilor, -, și.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 371 proc.pen. referitor la efectul devolutiv al apelului, tribunalul a încuviințat probe cu acte ( acte contabile și acte privind raporturile comerciale dintre părți).
Probatoriul administrat în apel nu a schimbat situația de fapt reținută de instanța de fond.
Întrucât apelanții inculpați au susținut că urmărirea penală a fost determinată de sesizarea făcută Banca - Sucursala B, care în mod greșit a închis contul SC SRL B, greșeală ce a condus la concluzia că biletele la ordin și cecul emise de inculpați ar fi de fapt mijloace frauduloase folosite în scopul inducerii în eroare a părților civile contractante, tribunalul a analizat motivul nr. 6 de apel referitor la respingerea cererii inculpaților de a sesiza secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Brăila pentru a se pronunța cu privire la legalitatea deciziei băncii, tribunalul a analizat mai întâi acest motiv de apel și a constatat că este nefondat.
Din punct de vedere al probatoriului administrat în cauză împrejurarea că SC SRL avea contul bancar închis încă de la data de 29.09.2001 are relevanță doar sub aspectul conduitei inculpaților, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu interesează în cauza penală legalitatea măsurii luate de bancă.
Aceasta și în condițiile în care toate instrumentele de plată au fost emise de inculpați și înmânate părților civile în perioada în care SC SRL se afla în interdicție de plată.
Potrivit comunicării făcută de Centrala Incidentelor de Plată din cadrul Băncii Naționale Române, SC SRL a fost înregistrată cu trei incidente de plată constând în refuzul de plată a unui cecuri din lipsă de disponibil, refuzuri de plată anterioare datei de 14.08.2001 și ca urmare împotriva acestei societăți s-a luat măsura interdicției de a emite cecuri în perioada 14.08.2001 - 15.10.2002. Cum toate instrumentele de plată din cauza de față au fost emise după data începerii interdicției, este nerelevant pentru cauză motivul pentru care banca a închis contul societății.
În același sens tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că inculpații nu au făcut nici un demers pentru a se interesa de contul bancar și că după data de 8.08.2001 nu au mai efectuat nici o operațiune prin acest cont, deși emiteau instrumente de plată ce ar fi trebuit încasate din acesta.
Această situație demonstrează că inculpații, la încheierea contractelor cu părțile civile aveau reprezentarea că nu vor avea posibilitatea să plătească mărfurile contractate, dar dădeau garanții că sunt solvabili. În acest sens este și declarația martorului care pentru a verifica bonitatea societății reprezentate de inculpați au mers la sediul acesteia unde i s-au prezentat utilaje agricole, terenuri cultivate, inculpații dând asigurări că vor efectua plata.
De asemenea, după încheierea contractelor și preluarea mărfurilor, cei doi inculpați nu au înștiințat părțile civile că SC SRL a intrat în procedura de faliment, dând asigurări în continuare părții civile SC SRL B că va efectua plata la 15.07.2002.
Mai mult, din modul în care au acționat cei doi inculpați, rezultă că nu au avut intenția de a onora la plată biletele la ordin și cecul emis.
În toate cazurile instrumentele de plată au fost completate parțial, rămânând necompletată suma datorată, părților civile cerându-li-se să nu introducă la plată aceste instrumente decât după contactarea lor telefonică, pentru ca ulterior să nu mai răspundă la telefon și să fie de negăsit așa cum susțin martorii - și.
Toate aceste împrejurări, coroborate și cu faptul că la data încheierii contractelor SC SRL avea datorii de peste 47.000 lei către SC, conduc la concluzia că inculpații au acționat cu intenția de a înșela părțile civile, fiind astfel realizată latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune.
S-a constatat, astfel, că sunt nefondate motive de apel formulate de inculpați la punctul nr. 5.
În ce privește situația de fapt reținută de instanța de fond, aceasta rămâne neschimbată și după audierea martorilor în apel și verificarea actelor referitoare la raporturile comerciale inițiate de inculpați în calitate de reprezentanți ai SC SRL.
Astfel, cu privire la relația comercială dintre SC SRL și SC TS B, martora -, ce avea funcția de director tehnic la această societate a arătat că la încheierea contractului pentru livrarea de semințe de rapiță, în anul 2001, SC SRL a fost reprezentată de inculpata, care potrivit înțelegerii părților, a lăsat drept garanție a efectuării plății semințelor livrate - cu scadența la 15.07.2002 - un bilet la ordin având necompletată suma de plată. Inculpata a lăsat un număr de telefon la care să fie sunată înainte de introducerea la plată a acestuia, dar nu a răspuns la telefon.
Aceeași martoră a mai precizat că onorarea parțială a contractului, prin preluarea recoltei de rapiță în iulie 2002, s-a făcut la inițiativa creditoarei care a intrat în forță pe terenurile cultivate cu această cultură. Declarația martorului, fiul inculpatei urmează a fi înlăturată ca nesinceră nefiind făcută dovada că ar fi existat o convenție între părți ca recoltarea să fie făcută de creditor.
De asemenea, s-au înlăturat ca irelevante actele privind constatarea calamității culturilor, actele fiind generice și referindu-se la o zonă ce poate fi afectată în procente diferite. Că este așa o demonstrează și faptul că s-a efectuat recoltarea culturii de către creditoare.
În fine, nu au putut fi primite nici apărările inculpaților că relația cu partea civilă SC SRL B fost SC SRL Baf ost una de bună-credință. Relația comercială cu această societate nu are nici o legătură cu comanda comercială emisă de SC SA G către SC SRL, întrucât, potrivit mențiunii din comandă plata urma să se efectueze exclusiv prin preluarea de produse de la În aceste condiții, susținerea inculpaților că ar fi putut avea lichidități a fost considerată fără suport probatoriu. ( fila 221 ).
În ce privește relația comercială cu SC SRL G, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut situația de fapt corect, iar declarația martorului audiat în apel, confirmă faptul că nu au existat discuții cu privire la compensarea plăților, că inculpatul a dat asigurări că va alimenta contul și că înainte de scadență nu a mai putut fi contactat.
În raport de situația de fapt reținută, încadrarea juridică dată faptelor inculpatului Gaf ost considerată corectă, acesta săvârșind în concurs real două infracțiuni de înșelăciune în convenții prin inducerea în eroare a părților civile SC SRL G și SC SRL B atât cu ocazia încheierii contractelor cât și a derulării acestora, fapte pentru săvârșirea cărora a și fost condamnat de instanța de fond.
În ce privește pe inculpata, tribunalul a constatat că motivul de apel privind încadrarea juridică a faptei inculpatei în legătură cu emiterea cecului creditoarei SC SRL G, este greșită în raport de probe. Partea civilă a recunoscut că a primit fila cec drept garanție și nu ca mijloc de plată, astfel că în sarcina acesteia nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma prevăzută de art. 215 alin. 1 pen. care sancționează emiterea unui cec ca instrument de plată în scopul de înșela. În schimb, fata acesteia de a emite un cec fără a avea completate elementele esențiale prevăzute de art. 1 din Legea cecului ( Legea nr. 59/1934 ) - respectiv fără data și suma dispusă a fi plătită constituie infracțiunea prevăzută de art.84 pct.2 și 3 din legea cecului, așa cum a susținut și apelanta în motivarea apelului.
Schimbarea încadrării juridice a fost pusă în discuția părților potrivit dispozițiilor art. 334 proc.pen.
În ce privește motivul de apel privind latura civilă a procesului, tribunalul a constatat că aceasta a fost corect soluționată, părțile civile făcând dovada prejudiciului suferit prin facturile emise și nerefuzate la plată de inculpați.
Nu a putut fi primită susținerea inculpatului apelant G că ar fi trebuit să opereze compensarea datoriilor, în speță acesta răspunde pentru un prejudiciu creat printr-o faptă penală și ca atare în mod corect a fost obligat să acopere prejudiciul total cauzat părții civile.
În raport de pericolul concret al faptelor inculpatului G, tribunalul a apreciat că pedepsele aplicate acestuia sunt aspre și că scopul pedepsei va fi realizat și fără privarea de libertate a acestuia.
În ce o privește pe inculpata, tribunalul a constatat că circumstanțele personale ale acesteia, respectiv conduita avută înainte de comiterea acestor infracțiuni pot fi considerate circumstanțe atenuante, astfel că vor fi aplicate prevederile art. 74 și art. 76 pen.
De asemenea, s-a apreciat că scopul pedepsei se va realiza și fără executarea efectivă a pedepsei, fiind îndeplinite condițiile art. 81 pen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații și criticând-o pe motive de nelegalitate.
1. S-a invocat nulitatea absolută a actului de sesizare, întrucât în conformitate cu art. 209 alin. 5 Cod procedură penală - așa cum era în vigoare la data de 09.07.2003, data sesizării instanței - rechizitoriul trebuia supus confirmării prim- procurorului parchetului, sub sancțiunea nulității absolute prev. de art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
2. Prin al doilea motiv de recurs ambii inculpați au invocat cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10 Cod procedură penală, în sensul omisiunii instanței de apel dea se pronunța cu privire la probele administrate.
S-a invocat astfel împrejurarea că instanța a reținut ca probă a vinovăției cele două bilete la ordin refuzate la plată (SC SA), deși aceste acte nu au fost depuse în original la dosarul cauzei.
3. Ambii inculpați au invocat ca motiv de recurs și cazul de casare prev. de art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, respectiv eroare de fapt.
4. Inculpata a invocat și cazul de casare prev. de art. 3859pct. 15 Cod procedură penală constând în prescripția specială a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934.
5. S-a mai susținut că instanța de fond nu a fost compusă conform legii, fiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 3 Cod procedură penală, în sensul că în perioada decembrie 2004-iunie 2005 cauza a fost judecată în complet specializat de doi judecători.
6. Cu privire la latura civilă inculpata a susținut că instanța de apel a omis a se pronunța cu privire la probele administrate în cauză.
Recursul declarat de inculpata este fondat.
Recursul declarat de inculpatul G este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu în limita cazurilor de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală se constată următoarele:
Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpaților pe baza unei analize complete a materialului probator.
Motivele de recurs ale inculpatului G, identice cu trei dintre motivele de recurs ale inculpatei respectiv: nulitatea absolută a actului de sesizare, omisiunea instanței de apel dea se pronunța cu privire la unele probe și eroare de fapt sunt nefondate.
-Prin primul motiv de recurs se invocă nulitatea absolutăa actului de sesizare a instanței dorindu-se implicit restituirea cauzei la Parchet.
Considerăm că acest motiv de recurs este nefondat, în cauză nefiind incidente prevederile art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Dispozițiile art. 209 alin. 5 Cod procedură penală stabileau că "atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este făcută de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior".
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal, fapt pentru care la momentul efectuării urmăririi penale nu se impunea efectuarea urmăririi penale în mod obligatoriu de procuror.
Analizând textele legale în vigoare la data sesizării instanței (anterior modificărilor survenite prin Legea 356/2006), precum și motivele de recurs ale inculpaților se constată că aceștia comit grave confuzii între competența procurorului în faza urmării penale, respectiv supravegherea urmăririi penale, și efectuarea în mod obligatoriu a acestei activități.
De asemenea, inculpații trag o concluzie eronată din dispozițiile art. 209 alin. 2 Cod procedură penală, conform cărora procurorul poate efectua orice act de urmărire penală în cazurile pe care le supraveghează, apreciind că există o competență generală de a efectua urmărirea penală.
Posibilitatea procurorului de a efectua orice activitate de urmărire penală în cauzele pe care le supraveghează nu echivalează cu obligativitatea efectuării urmăririi penale în sensul disp. art. 209 alin. 3 Cod procedură penală.
Având în vedere cele arătate mai sus, prin raportare la dispozițiile art. 209 Cod procedură penală, considerăm că în cauză nu se ridică problema nulității absolute a actului de sesizare întrucât la data sesizării instanței rechizitoriul întocmit în cauză nu trebuia confirmat de prim-procurorul parchetului.
Mai mult, dispozițiile art. 209 alin. 5 Cod procedură penală au fost abrogate prin Legea 356/2006, iar o restituire a cauzei la parchet ar fi inoportună și lipsită de eficiență juridică.
- Contrar susținerilor inculpaților, considerăm că în speță instanța de apel, prin motivarea hotărârii, s-a pronunțat cu privire la toate probele administrate în cauză.
Instanța de apel a analizat prin raportare la motivele de apel, probatoriile administrate în cauză, atât cele administrate în faza urmăririi penale și la instanța de fond, cât și cele administrate nemijlocit cu ocazia soluționării cauzei în calea de atac a inculpaților.
Tribunalul Brăilaa argumentat în fapt și în drept soluția pronunțată, respectând dispozițiile legale în materie.
Împrejurarea că la dosarul cauzei nu au fost depuse în original Biletele la ordin invocate de partea civilă SC SA, ci acestea se află doar în copie xerox la filele 298 și 300 dosar urmărire penală nu conduce la nelegalitatea hotărârii.
Constatăm, astfel, că restul probatoriilor administrate în cauză, respectiv declarația reprezentantului SC SRL B - martorul, refuzul la plată a biletelor la ordin invocate (filele 299-300 dosar urmărire penală) și biletul la ordin emis la data de 14.12.2001 împreună cu refuzul la plată și a acestuia (fila 298) conduc la concluzia că instanțele anterioare au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.
Mai mult, cele două bilete la ordin au fost emise inițial la data de 21.08.2001 și respectiv 8.10.2001 și refuzate la plată, după care la solicitarea părții vătămate inculpata a emis un alt bilet la ordin (pentru acoperirea întregului credit) la data de 14.12.2001, scadent la data de 28.01.2002, care de asemenea a fost refuzat la plată.
Considerăm că importanța majoră în soluționarea prezentei cauze și pentru stabilirea vinovăției inculpatei este dată de Biletul la ordin emis în final la data de 14.12.2001 pentru întreaga sumă datorată părții vătămate.
-Nu poate fi primit nici motivul de recurs al inculpaților vizând " eroare de fapt".
Considerăm că situația de fapt reținută de instanța de apel este conformă cu probele administrate în cauză, neridicându-se problema unei grave erori de fapt.
Astfel, considerăm că în mod corect s-a reținut de Tribunalul Brăila împrejurarea că după data de 08.08.2001 (deci anterior demarării procedurii falimentului - 18.08.2002) inculpații nu au mai efectuat nicio operațiune prin acel cont deși emiteau instrumente de plată.
Împrejurarea că inculpații au emis bilete la ordin după data interdicției instituite de bancă (interdicția de a emite cecuri) nu înlătură răspunderea penală a acestora pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal (nu s-a ridicat problema reținerii și a alin. 4 Cod penal) și nu poate conduce în nici un caz la concluzia că instanța de apel a comis o gravă eroare de fapt.
-Nu poate fi primit nici motivul de recurs al inculpatei vizând nelegala compunere a completului de judecată - la instanța de fond.
Este adevărat că în perioada 09.12.2004-29.06.2005. după aducerea în discuție a schimbării încadrării juridice a faptelor comise de inculpați în sensul reținerii disp. art. 11 din Legea 78/2000, completul de judecată a fost constituit din doi judecători.
Această situație însă nu atrage nulitatea absolută a hotărârii primei instanțe.
Se constată că pronunțarea hotărârii (și implicit etapa dezbaterilor) a fost realizată de un complet legal constituit, același complet de judecată care de altfel a realizat cea mai mare parte a cercetării judecătorești.
De asemenea, audierea celor doi inculpați la termenul din 21.10.2004, precum și audierea martorilor s-a realizat de completul legal constituit format dintr-un singur judecător.
- Sunt nefondate și motivele de recurs ale inculpaților vizând soluționarea laturii civile a cauzei.
Considerăm că instanța de fond a soluționat în mod corect latura civilă a cauzei.
Astfel, probatoriile administrate în cauză, respectiv facturile fiscale, biletele la ordin refuzate la plată pentru lipsă disponibil au stat la baza stabilirii despăgubirilor datorate de inculpați părților vătămate.
Pe parcursul procesului penal inculpații nu au depus probe care să conducă la stabilirea unui alt cuantum al prejudiciului și nici nu au demonstrat achitarea despăgubirilor civile datorate părților civile.
Împrejurarea că partea civilă SC SA a figurat și în tabelul creditorilor în cadrul dosarului de faliment al părții responsabile civilmente, prin care s-a dispus încetarea procedurii, nu poate conduce la respingerea pretențiilor civile formulate de aceasta în prezenta cauză.
În speță nu s-a făcut dovada achitării despăgubirilor civile către partea civilă SC SA B, iar conform art. 14 Cod procedură penală, acțiunea civilă ce are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului și, de asemenea, conform art. 346 Cod procedură penală în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada de către inculpați a achitării despăgubirilor civile către părțile civile considerăm că în mod corect aceștia au fost obligați la plata sumelor stabilite de instanța de fond.
-Considerăm că recursul declarat de inculpata este fondat doar sub aspectul împlinirii termenului prescripției speciale a răspunderii pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934.
Conform dispozițiilor legale în materie pedeapsa pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 constă în amendă și închisoare de la 6 luni la 1 an.
Potrivit disp. art. 122 lit. e Cod penal termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile pedepsite cu pedeapsa închisorii care nu depășește 1 an este de 3 ani.
Conform art. 124 Cod penal - prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prev. de art. 122 Cod penal este depășit cu
În speță, conform dispozițiilor legale arătate mai sus, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 este de 4 ani și 6 luni, calculat de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 16.10.2001.
În acest sens, se constată că prescripția specială a răspunderii penale a inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 a intervenit la data de 15.04.2006.
Având în vedere această situație, în cauză se impune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei.
Față de cele arătate mai sus se va admite recursul declarat de inculpata.
Se va casa în parte decizia penală 320/22.11.2007 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce o privește pe inculpată, și în rejudecare:
Se va înlătura din decizie dispoziția vizând condamnarea inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934 și dispoziția privind contopirea pedepselor aplicate acesteia.
Conform art. 11 pct. 2 lit. b în ref. la art. 10 lit. g Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934.
Conform art. 33 lit. a și 34 lit. c Cod penal se vor contopi cele două pedepse de câte 300 lei fiecare aplicate pentru infracțiunile prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c Cod penal și se va dispune ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga un spor.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.
Se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul G la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata (fiica lui și, născut la data de 18.01.1950 în B, domiciliată în B, sector 6,-, - 34,. 18 și în B, sector 6,-, - 9,. 6,. 68) împotriva deciziei penale nr. 320 din 22.11.2007 a Tribunalului Brăila (sentința penală nr. 316/18.05.2006 pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr. 895/2003) și în consecință:
Casează în parte decizia penală 320/22.11.2007 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce o privește pe inculpata și în rejudecare:
Înlătură din decizia penală recurată următoarele dispoziții prin care:
- " a fost condamnată inculpata la 300 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din legea 59/1934 cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e Cod penal";
- " în baza art. 33 lit. a-34 lit. c Cod penal s-au contopit cele trei amenzi de câte 300 lei aplicate inculpatei și s-a dispus ca aceasta să execute pedeapsa cea mai mare de 300 lei, sporită cu 200 lei, în total 500 lei".
În baza disp. art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. g Cod procedură penală, dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 pct. 2 și 3 din Legea 59/1934.
În baza disp. art. 33 lit. a și art. 34 lit. c Cod penal contopește cele două pedepse cu amendă penală de câte 300 lei fiecare, aplicate inculpatei prin decizia penală recurată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. e Cod penal și dispune ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 300 lei, sporită la 400 lei amendă penală.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G (fiul lui G și, născut la data de 01.01.1970 în B, domiciliat în B, sector 6,-, - 34,. 18 și în B, sector 6,-, - 9,. 6,. 68.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul G la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/14.04.2008
Tehnored. /2 ex./17.04.2008
Fond:
Apel: /
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Constantin
