Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 208/2008
Ședința publică de la 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 316/A/20 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat inculpatul intimat asistat de avocat ales, lipsă fiind partea civilă intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța a procedat la audierea inculpatului intimat, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal, separat, atașat la dosarul cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului învederează instanței că nu înțelege să susțină punctul 2 al motivelor de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, iar în ce privește primul motiv de recurs solicită admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate ți procedând la rejudecarea cauzei, în urma reevaluării probatoriului administrat a se pronunța o hotărâre de condamnare a inculpatului.
Avocatul ales al inculpatului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei penale atacate precizează că Ministerul Public contestă o adresă oficială emisă de IGPR din care rezultă că inculpatul fost plecat din țară, iar faptele sunt din luna martie 2002, mai mult din declarațiile martorilor și nu rezultă că inculpatul a participat la comiterea faptei.
Inculpatul având ultimul cuvânt susține că este nevinovat.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 1998/2006 Judecătoria Deva, în baza art. 11 pct.2 lit. raportat la art. 10 lit. c pr.penală a achitat pe inculpatul pentru infracțiunile de înșelăciune prev. de art. 215 al.1,2 Cod penal și folosirea de acte false la autoritatea vamală, prev. și ped. de art. 178 din Legea nr. 141/1997.
A respins cererea de daune morale formulată de partea civilă Direcția Regională Vamală Interjudețeană
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
S-a reținut în sarcina inculpatului că în luna martie 2002 prezentat la Biroul Vamal D acte de proveniență false pentru autoturismul Ford precum și o adeverință de revoluționar obținută pe căi ilegale, iar pe baza acestor acte a obținut în mod injust scutirea de la plata taxelor vamale în valoare de 133.321.630 lei.
Partea vătămată Direcția Regională Vamală Interjudețeană A s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 133.321.630 lei, reprezentând daune morale.
Din adresa nr. 89107 din 04 iulie 2006 Inspectoratului General al Poliției de Frontieră a rezultat că la data de 25 februarie 2002, inculpatul a ieșit din țară prin Nădlac, în baza pașaportului simplu românesc nr. -. Din aceeași adresă a mai rezultat că inculpatul a revenit în România, fiind returnat, în data de 18 iulie 2005, prin Aeroportul Otopeni.
A rezultat deci că în perioada 25 februarie 2002-18 iulie 2005 inculpatul nu s-a aflat pe teritoriul României astfel că în luna martie 2002 nu putea să comită, pe teritoriul acestei țări, infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva acestei sentințe a înaintat apel în termen și motivat Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.
În susținerea apelului înaintat s-a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate.
Astfel, s-a arătat că inculpatul a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 435 din 23 noiembrie 2000 de Tribunalul Arad, modificată prin decizia penală nr. 1083/2001 a Curții Supreme de Justiție, la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 72 lit. b din Legea nr. 56/1992, complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 288 al. 1 Cod penal și de fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că deoarece dorea să plece din țară, în cursul lunii septembrie 2000, predat unei persoane neidentificate fotografia sa care a fost aplicată pe pașaportul aparținând acelei persoane și s-a prezentat la data de 19 septembrie 2000 la Nădlac sub identitatea de pe pașaport, dar s-a constatat că pașaportul este falsificat.
Mai mult, din adresa menționată reiese că inculpatul figurează returnat în țară din data de 18 iulie 2005 fără a poseda document de călătorie.
Acest aspect a fost ignorat de instanța de fond.
S-a mai reținut că este evident că inculpatul a înțeles să își procure un alibi prin înregistrarea doar a ieșirii din țară nu și a intrării, pentru a susține mai târziu că nu s-a aflat în țară la data comiterii faptei și că instanța de fond a dat întâietate doar adresei din care rezultă că inculpatul a ieșit din țară anterior săvârșirii faptei, ignorând probele de la dosar.
Astfel, martorul arată că îl cunoștea pe inculpat de mai multă vreme, fiind amici și că la începutul anului 2002 fost contactat de către inculpat care a cerut pașaportul pentru a-l folosi la vamă, pentru importul unui autoturism.
Martorul a arătat expres că a înmânat pașaportul inculpatului. După câteva zile a fost din nou căutat de inculpat care i-a cerut să meargă cu el la Biroul Vamal D pentru a redacta o cerere de scutire de la plata taxelor vamale a unui autoturism Ford cererea fiind datată 20 martie 2002.
Totodată, precizează că pașaportul i-a fost restituit la câteva zile după vămuirea autoturismului.
Martorul declară că a fost contactat la domiciliu de către două persoane necunoscute care i-au spus că are dreptul la un autoturism în mod gratuit, fiind revoluționar, cerându-i să îi dea o procură pe numele, persoană pe care nu a cunoscut-
Martorul mai arată că nu a solicitat să îi fie eliberată adeverința de revoluționar, nu a semnat contractul de vânzare în limba italiană al autoturismului Ford și nu a cunoscut faptul că a fost scutit de la plata taxelor vamale respectivul autoturism pe baza adeverinței de revoluționar eliberate pe nunele lui.
În aceste condiții este evident că martorul a fost determinat de către inculpat să acționeze și nu a acționat din proprie inițiativă.
De altfel inculpatul a fost cercetat pentru fapte similare și în alte dosare ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, fiind pusă în mișcare acțiunea penală pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 26 Cod penal rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1007, art. 26 Cod penal rap. la art. 215 al.1,2 Cod penal, în care s-a reținut că a racolat diverse persoane pentru a fi de acord să dea procuri pentru introducerea în țară a altor autoturisme.
Din modul de operare rezultă nemijlocit că inculpatul nu săvârșea în mod nemijlocit actele materiale de prezentare de acte false la autoritatea vamală, ci acționa prin intermediul altor persoane, cărora le erau solicitate pașapoartele și apoi le era solicitată și prezența în fața autorităților vamale în vederea întocmirii documentelor de scutire de la plata taxelor vamale a autoturismelor introduse în țară.
Astfel, este irelevant dacă inculpatul se mai afla în țară la data prezentării efective la vamă a persoanei care acționa potrivit indicațiilor inculpatului, prezenta acestuia nefiind necesară la comiterea faptelor.
Prin urmare, chiar dacă actele false erau prezentate la autorități, respectiv la Biroul Vamal, la și la poliție de către alte persoane, inculpatul era cel care beneficia de pe urma scutirilor de la plata taxelor vamale, deci instanța de fond trebuia să-i rețină inculpatului participația sa la săvârșirea faptelor, urmând ca apoi să o încadreze la complicitate la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și folosire de documente falsificate la autoritatea vamală.
Prin decizia penală nr. 316/A/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva.
În considerentele deciziei Tribunalul a expus următoarele argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată reținându-se că a comis infracțiunile de folosire de documente falsificate la autoritatea vamală, prev. și ped. de art. 178 din Legea nr. 141/1997 și înșelăciune, prev. și ped. de art. 215 al. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. a Cod penal.
În sprijinul acestei susțineri s-au indicat ca mijloace de probă acte vamale, adeverințe de revoluționat, procură specială, contract de vânzare-cumpărare, adresa Direcției Regionale a Vămilor Interjudețeană A, declarații de martori și procese verbale, însă din probațiunea înaintată nu rezultă cu certitudine că inculpatul a fost persoana care a prezentat la Biroul Vamal D acre de proveniență false pentru autoturismul Ford și o adeverință de revoluționar obținute pe căi ilegale pentru a obține în mod injust scutirea de la plata taxelor vamale.
În declarația dată în fața organelor de cercetare penală, martorul declară că în cursul lunii martie 2002 fost contactat la domiciliu de către două persoane tinere, al căror nume nu și-l amintește, care i-au adus la cunoștință că în calitate de revoluționar are dreptul la o mașină gratuită marca și în acest sens a fost la notar pentru a întocmi o procură (fila 27 dosar urmărire penală).
Audiat în fața instanței de apel, martorul confirmă că a fost căutat de către acele două persoane în anul 2002 dar că nu își amintește să fi fost și la notar cu acestea.
Prezentându-i-se fotografia inculpatului, martorul mai arată că nu a văzut acea persoană niciodată (fila 43 dosar apel).
Martorul, în faza de urmărire penală, declară că îl cunoaște pe inculpatul, că în cursul anului acesta i-a cerut pașaportul ( fila 32 dosar urmărire penală) dar în fața instanței de apel declară că nu își mai amintește ce s-a întâmplat în legătură cu evenimentele petrecute în anul 2002 (fila 20 apel).
Aceste aspecte și celelalte lucrări existente la dosar nu sunt însă de natură a proba faptul că inculpatul personal sau prin intermediari, ar fi comis faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, astfel cum se susține în motivarea apelului înaintat.
Cert este că inculpatul, potrivit adresei nr. 89107 din 04 iulie 2006 emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră figurează că la data de 25 februarie 2002 ieșit din țară prin Nădlac și a revenit în România la data de 18 iulie 2005, prin Aeroport Otopeni, astfel cum a menționat instanța de fond, lipsind probe de vinovăție în sarcina sa, în sensul că a beneficiat de pe urma scutirilor de la plata taxelor vamale și că a acționat în sensul arătat în actul de inculpare.
De asemenea, faptul că același inculpat a mai fost condamnat prin sentința penală nr. 435/2000 a Tribunalului Arad și că a fost cercetat pentru fapte similare și în alte dosare ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara nu a fost de natură a reține faptele imputate în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal statuat de art. 385/3 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și în apel, solicită condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 1,2 Cod penal și art. 178 din Legea nr. 141/1997.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei penale atacate în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele statornicite de art. 385/9 al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
1. În mod corect instanțele inferioare au stabilit că, raportat la lucrările din dosar, există un puternici dubiu cu privire la persoana care a săvârșit infracțiunile sus expuse.
2. Probele reținute de instanțe se coroborează și cu declarația inculpatului dată în fața Curții, unde acesta a adoptat o poziție fermă de negare a acuzațiilor ce i se aduc, motivat fiind de aspecte de natură obiectivă, ce țin de lipsa sa din țară în lunile martie - 18 iulie 2005.
3. Curtea arată că motivul invocat de Parchet - privind antecedența inculpatului în spectrul trecerii frauduloase a frontierei - nu poate constitui un element definitoriu, suficient în stabilirea vinovăției sale, atâta timp cât din celelalte acte ale dosarului nu reiese mai presus de orice îndoială săvârșirea faptelor de către inculpat.
4. Curtea reține că nici martorul, pe a cărui poziție din faza urmăririi penale se justifică în mare măsură acuzațiile și nici martorul G nu confirmă, fără echivoc faptul că inculpatul a săvârșit acte materiale specifice infracțiunii de înșelăciune și de folosire de documente falsificate la autoritatea vamală.
Astfel, așa cum corect a expus Tribunalul în considerente, martorul G nu recunoaște identitatea persoanelor cu care a intrat în contact în anul 2005, iar martorul nu poate afirma cu certitudine că inculpatul a uzat de pașaportul său.
5. Curtea precizează că aceste probe au fost administrate în mod nemijlocit de către instanță și se coroborează cu înscrisurile de la dosar referitoare la ieșirile și intrările în țară ale inculpatului.
6. Nici împrejurarea că inculpatul a mai fost acuzat de fapte similare nu pot constitui, în opinia Curții, temeiuri suficiente pentru a fonda acuzațiile aduse acestuia, atâta timp cât în cauză există un dubiu puternic cu privire la implicarea inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa.
7. Critica adusă de Parchet în sensul existenței faptelor și a unui prejudiciu real, va fin înlăturată de C, atâta timp cât nu se poate proba mai presus de orice dubiu că inculpatul este autorul acestora sau că a participat în calitate de complice la săvârșirea lor.
8. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul Parchetului cu consecința prevăzută de art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva deciziei penale nr. 316/A/2007 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 2 ex./13.05.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
