Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.213/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.03.2009
PREȘEDINTE: Mița Mârza
JUDECĂTOR 2: Ion Avram
JUDECĂTOR 3: Marcian Marius
GREFIER-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror- - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
La ordine fiind soluționarea recursului penal promovat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.402/A/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat asistat de avocați ales, și, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar precum și intimata parte civilă, asistată de av.ales, în baza delegației pe care o depune la dosar. Au lipsit intimații părți civile și.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că a fost acordat acest termen de judecată la cererea intimatei părți civile pentru angajarea unui avocat ales.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului conform dispozițiilor art.38513Cod procedură penală
Av. precizează că inculpatul a înțeles să declare recurs împotriva deciziei Tribunalului Galați pentru motive de nelegalitate și netemeinicie; apreciază însă că sentința pronunțată în fond de Judecătoria Tecuci, prin care s-a dispus achitarea acestuia pentru comiterea celor 4 infracțiuni, este legală și temeinică.
Motivele de recurs vizează dispozițiile art.3859alin. 1 pct.10 și 3859alin.1 pct.18 Cod procedură penală.
Referitor la primul motiv de recurs arată că Tribunalul Galația pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică întrucât prin motivarea deciziei nu s-au analizat toate probele adminJ. în cauză ci doar probele adminJ. în dosarul în care fiul inculpatului, a fost condamnat și s-au anexat din acest dosar copii ale declarațiilor și expertizei grafoscopice. Astfel, instanța de apel nu administrat probe în apărarea inculpatului deși acesta solicitase încă din faza de urmărire penală efectuarea unei expertize grafoscopice motivat de faptul că prima expertiză a avut în vedere doar copia contractului aflat la biroul notarului și nu celelalte două exemplare aflate la părți
Se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați pentru administrarea acestei probe utile
Deasemeni instanța de apel nu a administrat nici proba cu martori audiați la fond, martorul și fiica inculpatului,.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel apreciază că s-a comis o eroare gravă de fapt pentru că instanța de apel nu a motivat în concret care este conținutul celor 4 infracțiuni
Pentru infracțiunea de înșelăciune nu există un prejudiciu care să fi fost creat părților vătămate și, aceasta este o infracțiune contra patrimoniului și lipsește elementul constitutiv al legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu,
Cu privire la infracțiunea de instigare la fals intelectual nu se arată modalitatea de săvârșire pentru că este vorba de un act sub semnătură privată, autentificarea de pe acest înscris privește doar datele părților și nu cuprinsul actului.
Pentru fapta de uz de fals a arătat faptul că la data folosirii acestuia, nu era declarat fals, nu era formulată plângerea, nu începuse urmărirea penală.
A fost semnat de, și s-a constatat că dosar exemplarul de la notar nu fusese semnat de acesta.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Galați menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Tecuci.
Av., arată că se va referi la acțiunea civilă, respectiv la faptul că prin decizia pronunțată în apel s-a dispus conform art.348 Cod procedură penală anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1174/14.03.2002 de BNP și
Față de această situație invocă autoritatea de lucru judecat conform art.22 Cod procedură penală în sensul că referitor la nulitatea acestui contract
s-a pronunțat definitiv decizia civilă nr.557/R/25.10.2007 a Curții de APEL GALAȚI care a analizat buna credință a părților vătămate și și în consecință s-a respins acțiunea reclamantei care solicitase anularea acestui contract.
Conform art.22 alin.2 Cod procedură penală "hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru de judecat cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".
Solicită a se reține că prin decizia civilă la care s-a referit s-a analizat buna credință a cumpărătorului, nu a inculpatului așa încât nu are legătură cu infracțiunea.
Din oficiu instanța poate apela la disp. art.3857în sensul de a se examina și situația părților civile și care nu au declarat recurs în cauză.
Sub acest aspect solicită admiterea recursului pe acest motiv de ordine publică și cu privire la latura civilă să se constate că nu se poate pronunța instanța penală încă o dată asupra nulității sau nu a contractului cât timp există o hotărâre civilă prin care s-a respins constatarea nulității acestui contract
Pentru intimata parte civilă, av., arată că recursul de față trebuie respins ca nefondat.
Referitor la excepția de autoritate de lucru judecat în sensul că decizia dată și prin care s-a constatat buna credință a cumpărătorilor ar avea influență în soluționarea acestui proces penal învederează că textul art.22 alin.2 Cod procedură penală prevede că hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru de judecat cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Pentru primul contract de vânzare-cumpărare s-a plătit prețul unui apartament cu banii din darul de nuntă al soților și iar la cumpărător fost trecut care nu a fost de față.
Pentru aceasta față de notarul respectiv a început urmărirea penală dar s-a dispus încetarea pentru că a intervenit decesul său.
S-a constatat nulitatea contractului și a intervenit condamnarea lui.
În mod clar nu a fost prezent la încheierea acestui contract iar banii au fost din darul de nuntă al celor doi.
a preluat această afacere nelegală și a vândut apartamentul prezentând o situație falsă în sensul că ar fi fost el proprietarul deși nu semnase niciodată contractul de vânzare-cumpărare; astfel a determinat comiterea celor 4 infracțiuni aflate în concurs.
Nu există autoritate de lucru judecat, având în vedere disp.art.22 alin.2 Cod procedură penală.
Pe fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Av. arată că la art. 22 alin.2 Cod penal se arată hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru de judecat cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, iar decizia prin care s-a respins acțiunea de constatare a nulității contractului promovată de se referea la buna credință a cumpărătorilor, a soților, prin acea decizie nu s-a analizat buna credință a inculpatului
Față de aceste aspecte nu există autoritate de lucru judecat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că recursul a fost declarat pe latura penală de către inculpatul cu privire la vinovăția acestuia și la faptul că nu s-au administrat probe în apărarea sa, în sensul că nu s-a efectuat o expertiză grafoscopică deși a fost efectuată una la urmărirea penală, pentru că nu s-a semnat contractul aflat la notar.
S-a precizat că instanțele nu au luat în considerare toate declarațiile, respectiv declarația fiicei inculpatului, ori depoziția acesteia nu este obiectivă având în vedere gradul de rudenie dintre cei doi și era normal ca instanțele să aibă în vedere în primul rând actele, expertizele.
În mod corect instanța de apel a apreciat toate probele și vinovăția inculpatului și pentru infracțiunea de înșelăciune
S-a arătat că nu există prejudiciu ori acesta există între persoanele care au încheiat contractul, respectiv între inculpat și familia care a arătat că deține cheile apartamentului dar nu se poate muta în el pentru că se află în litigiu
Corect s-a apreciat de către instanță că nu este participantă directă la încheierea acestui contract dar prejudiciată este familia.
Arată că latura civilă poate fi soluționată numai în măsura în care se leagă de hotărârea penală deși recursul a fost formulat doar pe latură penală.
Hotărârea instanței de apel este temeinică și legală.
Intimata-parte civilă având cuvântul, arată că își însușește punctul de vedere al avocatului ales.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că își menține declarațiile date. Este de acord cu concluziile formulate de avocații săi.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 163/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci în dosar - în baza art. 11 pct. 2 lit. a pr.pen. rap. la art. 10 lit. d pr.pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 3.pen.
În baza art.11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a pr.pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunile de fals în declarații prev. de art.292 pen. uz de fals prev. de art.291 pen. și instigare la fals intelectual, prev. de art.25 pen. rap.la art. 289.pen.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă a părților civile, și.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit prin încheierea de ședință din 20.09.2007 și aplicat prin procesul-verbal din 01.10.2007 al BEJ asupra imobilului situat în T, str.-. - nr.17-.3,.81, județul
În baza art. 192 alin.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au fost lăsate în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.462/P/2006 din 30.03.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, înregistrat la Judecătoria Tecuci sub nr.1182/324 din data de 05.04.2007, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev.de art.215 alin.1,3 cp, fals în declarații prev.de art.292 cp, uz de fals prev.de art.291 cp și instigare la fals intelectual prev.de art.25 cp rap. la art.289 cp.
În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului s-a reținut următoarele:
La data de 29.10.2001, fostul soț al părții vătămate, s-a prezentat la Biroul Notarului Public, împreună cu și a încheiat un contract de vânzare cumpărare a unui apartament situat în blocul AG.4 de pe strada 1 - 1918 din municipiul La rubrica cumpărător a fost însă trecut inculpatul, tatăl lui, acesta din urmă semnând actul în numele tatălui său.
Prin sentința penală nr.73/2005 a Judecătoriei Tecucis -a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta comisă și anularea actului de vânzare cumpărare a apartamentului, autentificat sub nr.3716/29.10.2001.
Cu toate acestea, în ideea de a scoate apartamentul din masa partajabilă a soților și - și de aop rejudicia pe aceasta, cunoscând că primul contract de vânzare-cumpărare a fost anulat, inculpatul a mers la Biroul Notarilor Publici și - unde a prezentat contractul de vânzare-cumpărare nr.3716/29.10.2001, a declarat că el este proprietar, că apartamentul nu este în litigiu și vrea să-l vândă lui din comuna, județul
În baza acestui act, a declarației false făcută, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a apartamentului nr.17 din blocul, str.1 - 1918 din municipiul T, autentificat sub nr.1174/14.03.2002.
Procedând astfel, inculpatul a determinat notarul public să încheie un act fals și, în același timp, prin activitatea infracțională comisă a cauzat un prejudiciu atât părții vătămate -, cât și părții vătămate.
Partea vătămată - a declarat că a fost prejudiciată prin vânzarea apartamentului de către inculpat, întrucât era proprietatea sa și a fostului soț. S-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune materiale reprezentând J din prețul apartamentului care trebuia să fie al său și a fostului soț și cu suma de 20.000 lei daune morale.
Prin memoriul depus la dosar, părțile vătămate și s-au constituit părți civile cu suma de 30.000 euro în echivalent lei, reprezentând sporul de valoare al apartamentului, constând din diferența dintre prețul de cumpărare și prețul de piață la acest moment al imobilului și că prejudiciul se va produce sigur în cazul desființării titlului lor de proprietate.
In instanță, partea vătămată a declarat că cheile apartamentului sunt la el și în prezent în acesta nu locuiește nimeni.
Toate părțile vătămate au solicitat instituirea sechestrului judiciar asupra apartamentului proprietatea inculpatului.
La cererea inculpatului au fost audiați martorii - și -. Prima martoră - fiica inculpatului a declarat că tatăl său a cumpărat apartamentul de la numita și apoi l-a vândut pentru că mama era bolnavă și avea nevoie de bani.
C de-al doilea martor a declarat că nu cunoaște în ce condiții inculpatul a vândut apartamentul, că a fost de față în anul 2001 când s-a cumpărat apartamentul, nu l-a văzut pe inculpatul, dar nu a intrat în biroul notarului.
La propunerea părții vătămate - a fost audiată martora, ce a declarat că după nuntă fostul ginere a cumpărat apartamentul iar la cumpărător l-a trecut pe tatăl său, iar ulterior apartamentul a fost vândut de către inculpatul.
A fost atașat dosarul civil nr.704/2006 al Judecătoriei Tecuci, având ca obiect constatare nulitate absolută contract vânzare-cumpărare, la care se află atașat și dosarul penal nr.R/4799/2003 privind pe inculpatul.
Instanța analizând materialul probator administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, a reținut următoarele:
Partea vătămată - a fost căsătorită cu numitul fiul inculpatului.
La data de 29.10.2001 a cumpărat de la numita apartamentul în litigiu, iar în actul de vânzare cumpărare încheiat la notar a fost trecut tatăl în calitate de cumpărător.
Prin sentința penală nr.73/24.01.2005 a Judecătoriei Tecuci, rămasă definitivă prin decizia penală nr.407/04.07.2005 a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev.de art.25 cp coroborat cu art.289 cp și în baza art.348 cpp s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3716/29.10.2001.
Mai înainte de a se descoperi această infracțiune, plângerea penală fiind formulată de împotriva fostului soț la data de 05.02.2003, prin contractul autentificat sub nr.1174/14.03.2002 vinde apartamentul soților și.
Prin decizia civilă nr. 557/R din 25.10.2007 a Curții de APEL GALAȚIa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei - prin care a solicitat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002.
În considerentele deciziei civile s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că este cumpărător de bună credință.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 cp, prin rechizitoriu
s-a reținut că fapta inculpatului de a folosi în fața notarului public un contract de vânzare-cumpărare fals, anulat, cauzând prin aceasta un prejudiciu părților vătămate, întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni. S-a mai reținut că inculpatul a avut cunoștință despre faptul că primul contract de vânzare-cumpărare a fost anulat.
În realitate, la data de 14.03.2002 când apartamentul a fost vândut părții vătămate, inculpatul a prezentat acte oficiale, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 3716/2001, care era valabil la acea dată, sentința prin care s-a anulat contractul rămânând definitivă la data de 04.07.2005.
Infracțiunea de înșelăciune presupune o acțiune de inducere în eroare, care poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul, un folos material și dacă
s-a pricinuit o pagubă.
Latura subiectivă a infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 215 alin. 3 cp se realizează prin inducerea în eroare a unei persoane, astfel că aceasta să aibă o reprezentare falsă asupra unei situații, ce o determină să ia o decizie asupra patrimoniului său, acțiune care îi cauzează o pagubă.
În consecință, pentru a se putea reține infracțiunea de înșelăciune în convenții sunt necesare trei condiții și anume: acțiunea de inducere în eroare, folos material injust pentru făptuitor și prejudiciul material pentru partea vătămată.
In primul rând, la data când inculpatul a încheiat contractul cu, primul contract nu fusese anulat, astfel că nu a existat o inducere în eroare a cumpărătorului.
In al doilea rând, cumpărătorul a achitat prețul și i s-a pus la dispoziție apartamentul, iar prin decizia civilă nr. 557/25.10.2007 a Curții de APEL GALAȚI s-a confirmat valabilitatea celui de-al doilea contract, astfel că partea vătămată nu a suferit nicio pagubă.
De altfel, în dezbateri părțile vătămate și au solicitat menținerea contractului de vânzare cumpărare prin care au cumpărat apartamentul.
Cu privire la partea vătămată se constată că aceasta nu a participat la încheierea contractului de vânzare cumpărare, nu a fost niciodată proprietara apartamentului și nu i s-a cauzat o pagubă, astfel că nu poate fi subiect pasiv al infracțiunii de înșelăciune.
Eventual, paguba i-a fost cauzată de fostul soț care, însă, prin sentința civilă nr. 107/03.02.2003 a fost obligat să plătească fostei soții J din darul de nuntă, din care aceasta ar fi dorit să cumpere apartamentul.
Față de cele mai sus expuse, în baza art. 11 pct. 2 lit. a și art.10 lit. d cp s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3 cp, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii.
Totodată, nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații, uz de fals și instigare la fals intelectual, întrucât pentru a fi realizată latura subiectivă a acestor infracțiuni este necesară cunoașterea de către inculpat, în momentul săvârșirii faptei, a împrejurării că înscrisul pe care îl folosește este fals.
In cauza de față, contractul a fost încheiat la data de 14.03.2002 iar primul contract, care reprezenta titlul vânzătorului, a fost anulat după trei ani prin sentința penală nr.73/2005, iar din cuprinsul contractului rezultă că inculpatul a declarat în fața notarului că apartamentul nu este în litigiu, nu este scos din circuitul civil și nu este grevat de sarcini și servituți, aspecte reale la acel moment.
Împotriva sentinței penale mai sus menționate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și partea vătămată.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecucia criticat hotărârea apelată ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul soluției de achitare a inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății.
S-a arătat, în motivarea apelului că inducerea în eroare a cumpărătorului s-a făcut către inculpat prin prezentarea ca real a unui act de vânzare-cumpărare încheiat sub nr. 3716/29.10.2001 de fiul său,. În aceste condiții inculpatul s-a prezentat drept proprietar al apartamentului, deși cunoștea că personal nu a încheiat niciodată nu asemenea act de vânzare- cumpărare.
S-a mai arătat că, prin încheierea unor acte succesive de vânzare-cumpărare ale apartamentului într-un timp scurt, s-a urmărit prejudicierea părții vătămate, fapt dovedit prin aceea că soții și s-au despărțit în fapt la 27.10.2001, primul act s-a făcut la 29.10.2001 și următorul în 2002. Inculpatul cunoștea divergențele dintre cei doi și astfel a înțeles să scoată din patrimoniul fiilor săi, apartamentul pentru a nu fi partajat.
În mod cert nu inculpatul a fost prezent la încheierea actului autentificat sub nr. 3716/29.10.2001, ci fiul său astfel că, prezentând notarului acest act pe care nu-l încheiase și făcând declarații mincinoase în sensul că este proprietarul apartamentului care nu este în litigiu, nu a făcut decât să inducă în eroare pe notar și pe cumpărător și să determine notarul să încheie un act 1174/2002 fals, bazat pe un act fals care între timp s-a și anulat.
În motivarea apelului declarat de partea vătămată-parte civilă, s-a susținut că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile deduse judecății, în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, uz de fals și instigare la fals intelectual întrucât inculpatul, cu rea credință, a vândut imobilul în litigiu deși știa, conform declarației dată în faza de urmărire penală, că nu a fost la notar.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate de instanța de fond și în rejudecare condamnarea inculpatului și obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile ( 40.000 lei daune materiale și 2000 lei daune morale).
Prin decizia penală nr. 402/01.10.2008 a Tribunalului Galați au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și de partea civilă, s-a desființat în parte sentința apelată și în rejudecare:
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune" prevăzută de art. 215 al. 1,3 Cod penal.
A fost condamnat același inculpat la pedepsele de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "uz de fals" prevăzută de art. 291 Cod penal, 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "fals în declarații" prevăzută de art. 292 Cod penal și 10 luni închisoare pentru instigare la "fals intelectual" prevăzută de art. 25 în referire la art. 289 Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod pr. penală s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare sporită la 1 an și 10 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal iar în baza art.81 și art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat condiționat pedeapsa principală precum și cea accesorie pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni.
Pe latura civilă a cauzei, în baza art. 348 Cod pr. penală s-a dispus anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002 de Biroul Notarilor Publici și.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Verificând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți și cauza, sub toate aspectele de fapt și drept, conform art. 371 alin.2 pr.pen. Tribunalul a constatat că prima instanță pronunțat o hotărâre netemeinică, bazată pe o interpretare eronată a materialului probator administrat în cauză.
Din analiza probelor adminJ. atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15.09.2001 s-a căsătorit cu, la nuntă, strângându-se din daruri suma de 117.000.000 lei (ROL) din care s-au achitat datorii de 17.000.000 lei(ROL). Cu diferența de bani, cei doi soți au hotărât să cumpere un apartament.
Pe fondul unor neînțelegeri familiale, a părăsit domiciliul conjugal, iar la data de 29.10.2001 s-a prezentat la Biroul Notarului Public împreună cu și a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul situat în mun.T, str. 1 - 1918, - proprietatea acesteia din urmă. Totodată, i-a dat vânzătoarei suma de 100.000.000 lei reprezentând prețul imobilului.
Cu toate acestea, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, la rubrica "cumpărător" a fost trecut -tatăl lui, acesta din urmă semnând actul în numele tatălui său.
De menționat că, prin sentința penală nr. 73/24.01.2005 a Judecătoriei Tecuci rămasă definitivă prin decizia penală nr. 407/04.07.2005, s- dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals intelectual prev. de art. 25.pen. în ref. la art. 289.pen. și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. - de Biroul Notarului Public.
Cu toate acestea, în ideea de a scoate apartamentul din masa partajabilă a soților și, inculpatul a mers la Biroul Notarilor Publici și, unde a prezentat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3716/29.10.2001, a declarat că el este proprietar, că apartamentul nu este în litigiu și că vrea să- vândă lui din comuna, Județul
În baza acestui act și a declarației false făcute, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. 17 din blocul AG 4, str. 1 - 1918 din mun. T, autentificat sub nr. 1174/14.03.2002.
Procedând astfel, inculpatul a determinat notarul public să încheie un act fals și în același timp, a cauzat un prejudiciu părții vătămate.
În aceste sens sunt plângerea și declarațiile părții vătămate, raportul de expertiză criminalistică efectuat în dosar nr.76/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, declarațiile vânzătoarei și ale martorului, declarația martorului date în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 4799/2004 al Judecătoriei Tecuci, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3716/29.10.2001 de Biroul Notarului Public și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002 de Biroul Notarilor Publici și.
În raport de cele reținute, s-a apreciat că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,3, pen. fals în declarații prev. de art. 292.pen. uz de fals prev. de art. 291.pen. și de instigare la fals intelectual.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că sentința penală nr. 73/2005 a Judecătoriei Tecuci, prin care s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3716/29.10.2001 de Biroul Notarului Public a rămas definitivă abia la data de 4.07.2005 (ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002).
Astfel, cauza de nulitate este concomitentă încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 3716/2001, în aceste condiții, inculpatul deși cunoștea că, personal, nu a încheiat niciodată contractului de vânzare- cumpărare a declarat în mod mincinos că este proprietar al apartamentului, l- indus în eroare pe cumpărător prin prezentarea ca real a actului de vânzare- cumpărare încheiat sub nr. 3716/29.10.2001 de fiul său și l-a determinat pe notarul public să încheie un act fals-contractul de vânzare- cumpărare nr. 1174/14.03.2002 pe baza unui alt act fals (act ce în prezent este anulat).
Reaua-credință a inculpatului și vinovăția acestuia sunt demonstrate și de faptul încheierii succesive a unor contracte de vânzare- cumpărare (primul act s-a încheiat la 29.10.2001 la două zile după separarea în fapt a soților și, iar cel de-al doilea la 14.03.2002, după ce numita formulase plângere penală împotriva soțului său). Scopul urmărit a fost scoaterea imobilului din masa bunurilor comune ale soților și.
În ceea ce o privește pe numita, s-a apreciat că aceasta nu poate avea calitatea de parte vătămată/parte civilă (subiect pasiv al infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1,3.pen. reținută în sarcina inculpatului ), întrucât aceasta nu a fost parte în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002, față de aceasta nu s-a exercitat vreo acțiune în inducere în eroare și nu i s- cauzat vreo pagubă.
Față de cele reținute, conform art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci și de.
În termen legal împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs inculpatul solicitând reținerea casarea acesteia și menținerea sentinței prin care s-a dispus achitarea sa.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs dar și sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că prima instanță a apreciat în mod judicios probatoriul administrat în cauză și că hotărârea de achitare a inculpatului este legală și temeinică.
Astfel Curtea constată că prezenta cauză are la bază o plângere formulată de numita la data de 06.03.2006 prin care aceasta a solicitat cercetarea inculpatului sub aspectul infracțiunii de "uz de fals" constând în aceea că la data de 14.02.2002 a folosit în fața notarului public contractul de vânzare - cumpărare nr. 3716/29.10.2001, act care ulterior a fost constatat fals prin sentința penală nr. 73/24.01.2005 a Judecătoriei Tecuci.
În urma cercetărilor efectuate s-a constatat că la data mai sus arătată inculpatul, împreună cu soția sa a vândut părții vătămate apartamentul situat în T,-, - 4,. 17 pentru suma de 80.000.000 lei ROL (copie contract vânzare - cumpărare 1174/14.03.2002, fila 37 dosar urmărire penală) iar în dovedirea proprietății asupra apartamentului inculpatul a invocat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3719/29.10.2001 din care rezultă că a achiziționat imobilul respectiv de la numita pentru suma de 50.000.000 lei ROL.
Cu privire la acest act inculpatul a susținut în mod constant că el a fost cel care l-a încheiat și semnat, situație ce nu a fost contestată de nimeni la data încheierii actului subsecvent, abia prin sentința penală nr. 73/24.01.2005 a Judecătoriei Tecuci dispunându-se anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3719/29.10.2001.
Așa fiind, câtă vreme caracterul fals al actului în litigiu s-a stabilit abia în anul 2005 iar la momentul folosirii sale inculpatul avea reprezentarea că este un act ce corespunde realității, fiind încheiat în fața unui notar public și nefiind alterat material în vreun fel, Curtea constată că în mod justificat a dispus prima instanță achitarea inculpatului pentru infracțiunile de fals pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
În plus Curtea reține că soluția de achitare se impune și pentru considerente ce țin de siguranța și stabilitatea raporturilor civile născute între părțile implicate în tranzacționarea apartamentului în litigiu, pentru că în situația condamnării inculpatului și anulării actului subsecvent (contractul vânzare - cumpărare 1174/14.03.2002), în condițiile în care contractul autentificat sub nr. 3719/29.10.2001 a fost deja anulat, apartamentul s-ar întoarce în patrimoniul vânzătorului inițial, numita, soluție profund inechitabilă și generatoare de noi litigii civile.
Cât privește infracțiunea de "înșelăciune" Curtea constată, în primul rând, că ambele instanțe au stabilit în mod corect faptul că numita nu poate avea calitatea de parte vătămată în prezenta cauză întrucât aceasta nu a fost parte contractantă la niciunul dintre actele de vânzare - cumpărare încheiate cu privire la apartamentul în litigiu astfel că nu se poate reține că a fost indusă în eroare în vreun fel cu ocazia încheierii contractelor respective.
Faptul că apartamentul în cauză s-ar fi achiziționat de familia folosindu-se de banii obținuți la nunta sa cu numitul nu poate conduce la despăgubirea numitei prin intermediul prezentului proces penal cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr. 107/03.02.2003 a Judecătoriei Tecucis -a dispus obligarea pârâtului către reclamanta la din darul obținut la nunta lor.
De asemenea Curtea constată că în mod corect a apreciat instanța de fond faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "înșelăciune" câtă vreme partea vătămată nu a arătat că a fost indusă în eroare cu ocazia încheierii contractului vânzare - cumpărare 1174/14.03.2002 și nici nu a suferit vreo pagubă ca urmare a încheierii acestui act.
În acest sens se are în vedere că partea vătămată a intrat în posesia apartamentului în litigiu, posesie pe care o exercită nestingherit și în prezent, precum și faptul că acesta nu a sesizat organele de urmărire penală, nu s-a considerat indus în eroare în vreun fel de inculpat și nu a reclamat producerea unui prejudiciu manifest, constituirea sa ca parte civilă în fața instanței de fond vizând doar situația, nedorită de acesta, ca actul prin care a dobândit apartamentul să fie anulat.
Faptul că partea vătămată nu a suferit vreo pagubă ca urmare a încheierii cu inculpatul a contractului de vânzare - cumpărare 1174/14.03.2002 rezultă de altfel și din împrejurarea că valabilitatea acestui act a fost confirmată de decizia civilă nr. 557/25.10.2007 a Curții de APEL GALAȚI, irevocabilă, prin care a fost respinsă cererea numitei de anulare a contractului mai sus menționat.
Ori, câtă vreme partea vătămată nu a suferit în mod efectiv o pagubă și nici nu s-a stabilit că a fost indusă în eroare cu ocazia cumpărării de la inculpat a apartamentului în litigiu, cu privire la un aspect esențial pe care dacă l-ar fi cunoscut nu ar mai fi încheiat actul respectiv, în cauză nu se poate reține nici săvârșirea infracțiunii de "înșelăciune în convenții" prevăzută de art. 215 al. 1,3 Cod penal pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
În consecință, apreciind că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică Curtea va admite recursul declarat de inculpatul, va casa în întregime decizia penală recurată și va menține sentința penală nr. 163/27.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci.
Văzând și prevederile art. 38515pct. 2 lit. d în referire la art. 3859pct. 18 Cod pr. penală precum și dispozițiile art. 192 al. 3 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 25.09.1949 în comuna de, județ B, domiciliat în T, str.-.- nr.17, -.3,.81, județ G CNP -, împotriva deciziei penale nr.402/A/01.10.2008 a Tribunalului Galați.
Casează decizia penală recurată și menține sentința penală nr.163/27.03.2008 a Judecătoriei Tecuci.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red./14.04.2009
Tehnored./2 ex/15.04.2009
Jud.apel--
Jud.fond-
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza, Ion Avram, Marcian Marius
